comentarii

farfurie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
- Am cazut cu farfuriile de p - de mya la: 18/02/2005 02:18:10
(la: ce penibil)
- Am cazut cu farfuriile de piftie undeva la cineva in vizita. Tocmai se uita toata masa la mine (vreo 12 oameni) si ziceau "Oh....ati facut piftieee de curcan!". Am cazut cu ea pe jos si praf am facut totul. Cand m-am ridicat mi-am jurat in barba ca nu ma mai ofer in viata mea sa ajut pe nimeni cu servitul la mese;

- Am facut o criza de lumbago intr-un moment foarte delicat din viata (fara amanunte), a fost ridicol...grotesc, de neuitat;

- Mi-am pierdut slipul la piscina cand am sarit de la trambulina. Mi-a picat fisa mai tarziu. A trebuit sa vina cineva sa-mi aduca un prosop ca nu puteam sa ies din bazin;

- La un rendezvous cu un tip ca lumea (imi placea mult) mi s-a facut rau de la fumul de tigara (sunt mai sensibila) si am vomat brusc in fata lui (nu pe fata ci pe picioare). Nu m-a mai cautat, cred si io.

Suficient, nu? :((((((
spartul farfuriilor la greci. - de Intruder la: 27/10/2005 10:11:34
(la: De la lume adunate si inapoi date!)
spartul farfuriilor la greci...aproape un sport national...stai ca omu' la o masa, dupa ce-ai alergat o zi intreaga printre ruine, intr-o caldura oribila si te trezesti luat pe sus, aproape-mbrancit la un dans nebun, iti vine sa zbieri ca ceilalti dar n-ai baut metaxa si ouzo destul, n-ai apucat!...dupa ce conteneste dansul, se sparg teancuri de farfurii albe, curate, special aduse...la fiecare farfurie sparta cate-o strigatura de se cutremura taverna, iti ramane imbucatura-n gat, femei voinice iti trag o scatoalca pe umerii deselati de rucsac, ti se-ntind pahare pline cu alcool, tavi cu friptane si prajituri, dar ce, parc-apuci sa mananci ceva?...incepe un sirtaki, paranghelia continua, vreau acasa...:)))




























MANCARE DE PUI CU CIUPERCI SI TAIETZAI - de JCC la: 06/10/2003 12:43:39
(la: PLAT principal)
Mâncare de pui cu ciuperci si taietzai

6 linguri de faina
sare, piper
piept de pui, fara os, cca 900 gr carne
80 gr unt
6 ciuperci mari de "Paris"
2 cepe taiate in felii subtiri
500 ml de supa de pui
1 linguritza de concentrat de rosii
o jumatate de lingurita de semintze de mustar
300 gr de taietai largi (daca de casa sau proaspetzi - ideal)
sare in grauntze mari
200 ml de smântâna

Intr-o farfurie se amesteca 4 linguri faina cu sare si piper, si se trece carnea inauntru, ca sa fie bine acoperita de faina

Intr-o oala in fonta, cu jumatate din unt se rumeneste carnea la foc slab, câte 3 minute pe fiecare parte, apoi se adauga ciupercile taiate in delii si ceapa;
se continua inca 4 minute pe foc, amestecand des

Se scoate totul si se pune intr-un recipient adânc
In untul ramas in oala se adauga restul de unt (40 gr) restul de faina (2 linguri) si se rumeneste mestecand 30 secunde, apoi se stinge cu supa, se lasa sa se ingroase cca 5 minute, amestecand tot timpul, apoi se adauga bulionul si semintzele de mustar.
(daca n-aveti supa de pui, faceti una cu cuburi)

Se amesteca bine totul, se pun inauntru bucatile de carne rumenite, ceapa si ciupercile rumenite si zeama pe care au lasat-o; se amesteca cca 1 minut, se scade focul, se acopera si se lasa 10-15 minute pe foc scazut, pana cand carnea este fiarta bine

se adauga smântana si amestecand se mai tine pe foc pâna incepe sa clocoteasca.

Separat in apa fierbinte, sarata se fierb taietzaii, se strecoara
si se pun pe o tava mare in inox pt servit la masa

deasupra taietzailor se rastoarna contzinutul oalei (carnea cu sosul)

salut Zoro! - de JCC la: 23/10/2003 05:47:13
(la: D.H.E.A. sau tineretea vesnica ???)
cate o data nu tot ce este sanatos este "nesanatos" :)
poti avea o disciplina de alimentatie, fara sa ai sfrustrari sau sa te lipsesti de lucrurile care-ti plac..

mie imi place cremesul, nu atat foile, cat crema,
crede-ma am ajuns sa mananc crema de vanilie (facuta acasa, bine inteles) pusa in farfurie, cate 400-500 de grame o data, iar cand am, mananc de 2-3 ori pe zi...adorrrr

dilema este pusa altfel :
traiesti, bine atunci traiesti ultimiizece, douazeci de ani din viata neputincios, bolnav, cu dureri, uiti de la mana la gura, cum s-ar zice...gaga???

sau traiesti aceiasi perioada, dar viguros, in buna sanatate si profitand de viata, de familie si fara sa te chinui ?
#1935 (raspuns la: #1922) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si cu slana ardeleneasca, ce facem? - de sanjuro la: 23/10/2003 06:07:49
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
JCC, am urmarit cu interes materialele prezentate de tine, cel cu 120 de ani de viata, si acum cu grasimile...Ce sa-ti spun?
Am stat in SUA o luna de zile, la un training, si am avut ocazia sa mananc atat la ei acasa, cat si prin restaurante. Portiile sunt uriase, (n-am reusit niciodata sa mananc tot din farfurie), carnea fada, sosuri grele, tot felul de dressinguri, salate foarte condimentate, maioneze, apa cu gheatza, Jack Daniels, bere slab alcolizata. Stil american. Multi barbati sunt puhavi, iar femeile matahaloase.

Apoi am fost in Olanda in vacanta, timp de cateva saptamani. Peste, scoici, legume proaspete, (cam fara gust si ele, ce-i drept), branzeturi de tot felul, bere exceptionala, de la fara alcool pana la bere Trapist de 17grade!. Si un Genever, (gin olandez) deosebit de bun. Stil olandez. Barbatii inalti si svelti, femeile cam voinice.

Revenim in Romania: sarmale, carnati, slana, branza de oaie, saramura de peste, tochitura, fasole cu costita afumata, ciorba de burta, si cate si mai cate. Rosiile au gust, vinetele asisderea, vinul este bun, iar tuica o incantare. Facem excese de sarbatori, iar in rest mancam ce apucam, din ceea ce ne permitem sa cumparam. Asta-i stilul nostru de viata: dezordonat.

Nu vreau sa apuc 120 de ani, pentru ca deja de la 60...65 de ani te simti obosit, uzat. Vreau doar sa mai apuc inca vreo 10...15 ani dupa pensionare, ca sa pescuiesc cat vreau si sa altoiesc trandafiri. Si n-as vrea sa traiesc in senectute inca 50 de ani dupa aceea!

Care este meniul meu obisnuit?
Dimineata la ora 6.30: un pahar de iaurt sau sana, si un colt de paine, plus o ceasca de cafea fara cofeina, (Douwe Egberts sau Lavazza)
La ora 11 un sandwich compus din doua felii subtiri de paine, si o bucatica de cascaval sau salam uscat + o rosie mica si un mar
La ora 18.30 cinez: un paharel de tuica de pruna, sau votca cu lamaie, o farfurie de supa sau ciorba, (fara paine) + ceva mai consistent, (o portie mica de friptura cu garnitura, peste la cuptor, etc) + un pahar-doua de vin bun. Desert: o inghetata sau struguri.
La ora 21-22 un mar.
In weekend imi permit sa gatesc lucruri mai deosebite: Pui manastiresc, Musaca, Medalion vanatoresc, Ficaciori pe canapele, si alte minunatii culinare...
Mananc mult peste, (in special macrou si cand imi permit, somon, pentru ca enzima sau acidul Q15 iti protejeaza inima), petrec cat mai mult timp in aer liber, nu fac gimnastica de forta, decat exercitii de respiratie si miscari de incalzire Aikido.
La petreceri mananc cate putin si mai tot timpul, si beau moderat.
Cand pescuiesc la copca imi iau la mine sunca si ceapa, plus vin rosu, din care mananc si beau zdravan, ca sa mentin caloriile necesare in lupta cu frigul.
N-am mai pus o tigara in gura de 10 ani, si nici nu simt nevoia...
Nu mananc margarina, nici unt, si in nici un caz nu voi bea ulei de masline!

Si cu toate acestea numarul kilogramelor mele este egal cu inaltimea in centimetri pe care o am, scazand 100. Curios, nu?

Cred ca sunt 3 factori care concura la o forma fizica si psihica excelente:
- zestrea genetica;
- stilul de viata;
- starea materiala.
In rest doar un dram de noroc de la Dumnezeu, si totul e OK.


sanjuro
Pt. Imm torturi de biscuiti - de Coralie la: 25/10/2003 13:55:30
(la: DESERT si DULCIURI)
Roulada de biscuiti

300 gr biscuiti sfarâmati, 150 gr zahar pudra, 1 ou întreg crud, 4 linguri de cafea tare, 2-3 linguri de cacao,, lapte, rom, 1 pahar vin, 4 linguri nuci macinate.

Se face o pasta mai moale, se intinde pe celofan peste care se pune urmatoarea crema :
100 gr unt frecat cu 150 gr zahar, coaja si zeama de la o lamâie, apoi se rade un galbenus de ou fiert.

Se ruleaza si se da la rece


TORT de BISCUITI

500 gr biscuiti, 3 linguri cafea fiarta, 3 linguri cacao, 150 gr zahar, 150 gr unt.
Cafeaua, cacaoa, zaharul se amesteca si se lasa pe foc sa se lege ; cand e caldutza se adauga untul
Biscuitii se insiropeazain cafea cu apa si rom (dupa gust), si se asaza in dreptunghi (3 x 5 biscuiti)
Se adauga crema, alt rând de biscuiti, se insiropeaza, se intinde crema,sama, ultimul rând de biscuiti
Garnitura pentru imbracat tortul : 1 albus ou batut spuma cu zahar (dupa gust), apoi se adauga zeama de lamâie si coaja


Salam de biscuiti

1 kg biscuiti, 250 gr unt frecat cu 250 gr zahar pana devine spumos. 12-14 biscuiti se zdrobesc pana se fac ca grisul, faina, se adauga peste unt, se mesteca.
Ceilalti biscuiti se rup, 150 gr nuca taiata marunt, 100 gr stafide, coaja de portocala zaharisita taiata marunt, coaja rasa de 1 lamâie, praf de vanilie.
Se toarna totul peste unt, se adauga 50 gr cacao si 2 oua intregi ;

Se amesteca pe foc micut, pana se înmoaie totul.
Când s-a racit putin, se face sul, se împacheteaza in hartie pergament sau sulfurizata, se da la rece


Rulada de biscuiti

500 grame biscuiti sfarâmati, 250 gr nuci, 3 linguri cacao, 250 gr zahar pudra, 1 ou intreg, 1 galbenus, 1-2 pachete zahar vanilat, putin rom.
Se face un aluat si se întinde subtire.

Crema :
250 gr unt amestecat la spumos cu 150 gr zahar, 3 galbenusuri de ou fierte date prin sita,apoi frecate cu 2-3 pachetele de zahar vanilat ; se amesteca totul.

Se intinde peste aluat, se face rulada, se da la rece


TORT de PISCOTURI

250 gr piscoturi, 4 galbenusuri, 1 pahar zahar vanilat, 1 cescuta cafea neagra concentrata, 200 gr unt, 100 gr migdale sau nuci, 1 paharel mic de rom

Crema : se freaca galbenusurile cu zaharul vanilat, pana devine ca o crema, se adauga încet cafeaua.
Separat se freaca spuma untul, se pun galbenusurile frecate cu cafeaua , par mici cantitati o data, se mai freaca ;

Se curata migdalele, se taie fin, se prajesc putin in cuptor.

Se asaza un rând de piscoturi pe farfurie, (in forma dreptunghiulara sau patrata), se stropesc cu rom sau rom cu apa (dupa gust), se ung cu un strat nu prea gros de crema, se presara migdale, se pun iarasi piscoturi, se stropesc cu rom, se pune crema, samd, ultimul rând de piscoturi.
Se îmbraca tortul deasupra cu un strat de crema si se presara cu migdale prajite.


Tort de biscuiti cu zahar ars

500 gr biscuiti, 1 litru lapte,8 linguri de zahar,2 linguri de faina,1 lingura de rom,vanilie , 100 gr nuci

Se arde intr-o cratita zaharul, se stinge cu putina apa si se amesteca sa se topeasca tot caramelul
Separat se mesteca faina cu o ceasca de lapte rece,dupa ce nu mai sunt cocoloase se adauga tot laptele, se amesteca cu siropul de zahar ars,se mai adauga 4 linguri de zahar, romul si vanilia.
Se pune pe foc pana crema incepe sa se ingroase, amestecand
Se da la o parte si se adauga biscuitii sfaramatiin bucati mici, se amesteca usor si se da la rece, ca crema sa-i patrunda bine.
A doua zi se asaza totul pe o farfurie, dandu-i forma rotunda sau dreptunghiulara, deasupra se presara nucile taiate marunt si prajite putin in cuptor.
Se imbraca totul cu frisca batuta.


Tort de biscuiti cu crema de vin

500 gr biscuiti, 1 litru lapte, 7 linguri zahar, 2 linguri faina, 4 galbenusuri, 70 ml de vin

Glazura :
4 albusuri, 4 linguri zahar, 2 linguri marmelada

Se freaca intr-o cratita 4 linguri zahar,faina si galbenusurile, sa devina ca o crema, se toarna deasupralaptele clocotit ; se pune pe foc amestecand tot timpul,si cand incepe sa se ingroase crema se adauga vinul
Separat se pun intr-un castron biscuitii rupti in bucati mici, deasupra se toarna crema fierbinte, se amesteca usor, se da la rece.

A doua zi se asaza pe o farfurie, se da forma de tort.
Se bat albusurile spuma cu 4 linguri de zahar si cu marmelada si se imbraca tortu cu aceasta spuma, se da la rece.
Avea o batista alba de care e - de Daniel Racovitan la: 25/11/2003 03:02:11
(la: "Calauza" de Andrei Tarkovsky)
Avea o batista alba de care era legat un bulon, asa cum il sfatuise "Porcupin", stalkerul-maestru, pentru a testa calea...
In timpul visului Stalkerului (ce scena superba), prin balta cu apa limpede se vad diferite lucruri: o siringa, o farfurie sparta, o mitraliera, o icoana, niste monezi, un ceas, niste pesti, toate obiectele au o semnificatie... Iar muzica ce acompaniaza scena e fascinanta... Pe fundal se aude un copil recitand pasaje din Apocalipsa lui Ioan, care rimeaza perfect cu haosul in care sunt aruncate obiectele...
#5149 (raspuns la: #5146) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A fi scriitor intr-o limba "imprumutata" - de Florin Firimita la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
#7442 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - - de SB_one la: 26/01/2004 13:37:26
(la: Jos palaria!)
Diaspora in direct
"Fiindca sunt muncitori si inteligenti, romanii din America au un mare succes"
-interviu cu prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - SUA

Fugit din Romania in 1980, la varsta de 38 de ani, pentru ca se simtea "un fir de nisip intr-o moara care macina tot", prof. dr. ing. Doru Stefanescu ajunge in America, visul oricarui roman. Cunoscut deja in Lumea Noua pentru lucrarile prezentate la congrese internationale in domeniul metalurgiei, prof. Stefanescu n-a asteptat prea mult: dupa doua saptamani, i s-a ivit un angajament. De-aici si pana la colaborarea cu NASA n-a fost decat povestea unui om care a vrut sa invinga.

-Domnule profesor Stefanescu, ati plecat din Romania cu directia fixata pe America?
-Da, pentru ca aveam o invitatie ca sa prezint o lucrare la un congres american. Totusi, nu doream neaparat sa raman in SUA, pentru ca nu plecam undeva anume, ci plecam de undeva. Am plecat cu sotia mea (ne lasasem fetita acasa, cu parintii mei). Printr-un prieten resitean, am cunoscut un contrabandist in Iugoslavia, care ne-a rezolvat problema banilor, dar ne-a si invatat cand sa luam avionul spre America (era pe-atunci un tratat intre Romania si Iugoslavia, de a-i intoarce pe cei care trec ilegal frontiera, dar mai era o conventie cu americanii, prin care oamenii erau lasati sa treaca). Pe aeroport, granicerul iugoslav ne-a cerut pasapoartele, a vazut ca-s romanesti si ni le-a inapoiat, fara a le deschide macar, ca sa le stampileze. Conform actelor, deci n-am parasit nici pana azi Iugoslavia... Asa am ajuns in America si imediat ce-am ajuns, am telefonat celor care ma invitasera la congres, si le-am spus ca intentionez sa raman aici. Mi-au spus ca va dura cateva luni pana voi gasi de lucru (in 1980, si America era in criza). Dar dupa numai doua saptamani, am primit un telefon de la Universitatea din Wisconsin, care mi-a oferit pozitia de visiting profesor: cu bani putini, dar suficienti pentru a trai in conditii mai bune decat cele pe care le aveam in Romania (de fapt, din acei bani am putut sa-mi iau masina). Cea mai grea faza, in America, atunci cand incerci sa gasesti de lucru, este primul serviciu, caci nimeni nu stie in ce masura cunosti limba, ce experienta ai, daca intelegi modul cum functioneaza societatea, sistemul de lucru. Noroc ca americanii sunt, in general, foarte generosi cu strainii. Daca vorbesti putin engleza, iti declara imediat ca vorbesti perfect. Sosisem cu doua geamantane doar si, peste putin timp, s-au gasit oameni care ne aduceau paturi, farfurii, linguri. Ospitalitatea romaneasca, e adevarat, pare inegalabila: daca-ti vine un strain in casa, ii dai patul tau; in America, nu-ti da patul sau nimeni, iti da insa alt pat.

Cand am inceput lucrul, am fost foarte ponderat, constient ca ma aflu intr-o societate noua, extrem de competitiva si unde trebuie sa invat regulile. Mi-am vazut de treaba. Dupa cateva luni, am inteles cum functioneaza sistemul si-am putut sa fiu mai agresiv, lucru foarte pozitiv in America, asta insemnand abilitatea de a-ti urmari scopurile profesionale.
-Cum ati ajuns sa colaborati cu NASA?
-In prezent, functionez ca profesor la Universitatea din Alabama, o universitate de stat, a treia ca vechime din SUA (dateaza din 1831), dar asta nu ma impiedica sa am si colaborari. Colaborez cu NASA din 1981, cand am avut primul contact cu ei, realizat -cum spun americanii: "you pour yourself, but your bootstraps" (adica, te ridici prin propriile-ti forte). Foarte importanta -in sistemul american -este credibilitatea, prestigiul pe care-l ai, atunci cand promiti un lucru. Daca dai gres o data -este-n regula, dar daca dai gres de doua ori -nimeni nu mai are incredere si nu-ti mai da bani. Astfel, mi-am format reputatia ca-mi indeplinesc obligatiile.

Cu NASA, am avut ocazia sa initiez doua experiente. Sunt ceea ce se cheama "NASA Principal Investigator" -un titlu pe care-l obtii atunci cand o experienta propusa este acceptata pentru zbor. Am participat la doua zboruri: in iunie-iulie 1986 si anul trecut, in noiembrie (cand am discutat cu astronautii prin intermediul televiziunii). Fascinant e ca atunci cand experimentul a fost aprobat pentru spatiu, succesul misiunii depinde de participarea a sute de oameni. Efortul este coplesitor, iar succesul implica responsabilitate.
-Domnule Stefanescu, in Occident este obiceiul ca profesorilor universitari sa li se acorde o data la 7 ani un an liber, asa-numitul "an sabatic". Dv. ati beneficiat de acest lucru?
-Da, am avut un an sabatic in 1994, pe care mi l-am petrecut in Franta, la Nancy, unde am lucrat, iar pe copii i-am inscris la scoala. Anul sabatic dureaza, de fapt, sase luni, perioada pe care universitatea ti-o plateste integral.
-Cum arata o zi din viata dv.?
-Depinde. Circul destul de mult, deoarece -ca sa ai o activitate de cercetare -trebuie sa existi din punct de vedere stiintific, prin prelegerile pe care le tii. Ca si tenismenii profesionisti, avem turnee, ne mutam din oras in oras, tot la o luna-doua, ca sa nu ne uite lumea. In schimb, daca sunt la universitate, imi place sa fiu la ora 8 la lucru, pentru ca, de fapt, acolo nu este un program fix. Nu intereseaza pe nimeni prezenta fizica. Daca stai acasa si obtii rezultate, asta-i foarte bine. Avem asa-zisa politica a "usii deschise", iar usa mea este intotdeauna deschisa dialogului cu studentii. Predau semestrial 1-2 cursuri, pe care mi le pregatesc cu minutiozitate.
- Sunt multi romani valorosi in America?
-Romanii care sunt in America, pentru ca-s muncitori si-n general inteligenti, au un mare succes. Problema nu e romanul, ci sistemul. Cand romanul intra intr-un sistem in care se poate valorifica, se valorifica. Am avut studenti romani care au venit in America in ideea ca vor invata si se vor intoarce, ajutand la promovarea stiintei romanesti. Ei bine, nu mai vor sa se intoarca. Nu este neaparat mirajul economic, ci conceptia: "daca ma duc acolo (Romania), nu pot sa fac ce fac aici (America)".
-Ce credeti despre dorinta tinerilor de a parasi Romania?
-Eu cred ca aceasta este o problema personala si sunt adeptul totalei independente individuale. Aceasta decizie este decizia fiecaruia dintre noi, si nu cred ca avem dreptul sa stabilim legi prin care sa dictam individului ce trebuie sa faca cu viata lui. Cred ca rolul politicienilor este de-a asigura un sistem care sa fie atractiv pentru tineri, altfel tinerii se vor duce acolo unde-si pot valorifica potentialul.
-Va asupreste o anume nostalgie a Romaniei?
-Tara ramane totdeauna in suflet. Este ca prima iubire -nu se poate uita. Este o senzatie stranie, intr-un fel, pentru ca emotiile sunt mixte: pe de-o parte ma simt ca si cum n-as fi plecat niciodata, pe de alta parte -ca si cum n-as fi fost aici niciodata...
-Cum incercati sa ajutati Romania?
-Initial, intentia mea a fost de-a aduce in America studenti, pentru a-i educa si a-i trimite inapoi. Aceasta metoda nu prea are succes: odata ajunsi acolo, au rezultate si nu se mai intorc. Va dau ca exemplu pe Laurentiu Nastac -un element foarte valoros, care lucreaza la o companie de cercetare in Pennsylvania, platita de Marina Americana. Lucreaza in domeniul superaliajelor -un domeniu de varf; alt exemplu este cel al lui Adrian Catalina -si el un bun specialist metalurg. Acum incerc sa le facilitez celor interesati in Romania, in domeniul solidificarii si turnarii metalelor, contacte cu specialisti straini, tocmai pentru a scoate Romania dintr-o anumita izolare in care se afla. In exterior nu se vorbeste de Romania, ca si cum n-ar exista. Nu va dati seama de aici, dar ea este data complet uitarii. Nu se vorbeste nici de rau, nici de bine despre ea. In America, foarte putina lume stie ca romanii vorbesc o limba latina. In general, conceptia este ca Romania se afla in sfera slava. Despre Romania ai putea scrie doar ca despre o curiozitate, iar aceasta curiozitate lipseste...
-Mai aveti timp pentru hobby-uri?
-Foarte putin, dar cel mai important hobby al meu este sailing-ul, adica iahting-ul, pentru ca barcile mari cu panze iti dau senzatia ca te poti duce oricand si oriunde in lume. Foarte frumos iti poti petrece timpul -cand il ai...

RUXANDRA CONSTANTINESCU



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8482 (raspuns la: #8457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
helmut newton - de Dinu Lazar la: 27/01/2004 09:55:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pentru ca marele fotograf nu facea sex oral in momentul accidentului, pentru ca nu a lovit cu farul drept o farfurie zburatoare sau pentru ca nu a facut decit fotografii bune, si asta poate oricine azi, cum se si vede in presa romana, nu a existat nici o mentiune despre el nicaieri pe prima pagina in Bucuresti.
La rubrica de diverse, ici, colo, cite un ziar a mai spus in doua cuvinte ca a murit un mare fotograf care a facut multe fotografii de nuduri, si cam atit.
Din pacate, presa romaneasca duce mare lipsa de cronicari de arta - asa ceva nu prea gasesti, atit ziarele cit chiar si presa culturala (!) sufera la acest capitol, ; si unde citesti o cronica de expozitie, afli ca sandvisurile au fost ochei si sampania cam rece, nu ce tablouri s-au vazut. Siturile de fotografie efoto.ro si fotomagazin.ro au inserat citeva cuvinte, macar asa se mai drege busuiocul; altfel, nimeni nu a aflat cine a fost HN, ce a facut el, ce a fost bine si ce a fost rau, daca a fost ceva rau. Viatza merge inainte si mai important e un viscol, pe urma faptul ca a trecut viscolul, pe urma ca a inverzit shtevia, si tot asa.
Ori fara marile exemple, fara idoli, vai de discipoli... care este.
#8506 (raspuns la: #8495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Te cred, Andrei.. - de Jimmy_Cecilia la: 09/02/2004 09:29:19
(la: SUPE si CIORBE)
Vazui ca esti in RO, atentie trebuie sa-ti procuri ulei de masline extra-virgin, prima presiune la rece, cu el gatesti, ca cel de floarea soarelui da cholesterol.
nu pune jambon, nu pune nimic carnos.
poti manca 1-2 farfurii o data, cu smantana, nu-i grav
5 ori pe zi daca poti, daca esti la serviciu inlocuieste 2 ori cu 1-2 mere
dimineata inainte de cafea, poti mânca un mar, ideal impotriva cholesterolului
poti adauga la supa o bucatica de piept de gaina fiert (fara piele!), o bucata de peste slab facut in vapori sau pe gratar, o bucata de brânza.
legume fierte in vapori, un fruct, salata de cruditati (morcovi, telina, varza)

evita pâinea multa, prajeala, carnea de porc, bauturile gazoase,sucuri, bere si alcool, dulciurile
si nu mânca nici o data pâna simti ca nu mai poti
daca poti sa ti cateva zile in rând numai cu supa de varza si cateva mere in timpul zilei, ar fi ideal..
Manaca 4-5 ori pe zi.. nu numai 2-3 ori..

incearca sa bei de fiecare data cand poti , dupa mâncare, o infuzie de cimbru, fierbinte
cu venitul primaverii, incearca sa iesi pe câmpie, la tzara, aduna päpädie, inainte de a fi inflorita, faci salata de papadie, o cura de cateva saptamâni...
si succes, succes...

ma ti in curent, informata de rezultate..daca mai vrei si alte informatii, nu ezita sa ma intrebi, chiar si pe mp

si Andrei, in asteptare nu-ti fa problema de toti tâm...ii, care râd ca ai fi prea gras, ca nu merita atentie, le faci prea mare onoare prostiei lor..
in final ce ai in suflet conteaza.

P.S. n-am incercat retzeta pe mine, eu mi-s talie 36, 1m65 pt 48 Kg, insa o prietena a incercat-o si a avut rezultate foarte bune,
in plus acum are o adevarata disciplina alimentara...
ea a pierdut 17 Kg in 2 luni, insa depinde de organismul fiecaruia si de cum face si miscare...
#9204 (raspuns la: #9039) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Grasa si frumoasa - de Dantimis la: 09/02/2004 12:02:09
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Imi aduc aminte cand eram tanar, inainte de a ma casatori: mama si bunicii, si lumea in general era de aceeasi parere: "ia-ti o nevasta ca lumea mai... sa nu fie numai piele si os, sa fie grasa si frumoasa...". OK, prin asta nu cred ca se refereau ei ca sa fie obeza, dar nici slaba. Conceptia oamenilor de la tara: daca te vedeau mai tras la fata, imediat erau de parere ca nu mananci ca lumea, si-ti puneau o farfurie plina pe masa si nu te lasau in pace pana n-o terminai. De-atunci cred ca am ramas cu prostul obicei de a manca totul din farfurie, chiar daca ma saturasem deja de mult. Iar in Nord-America asta e un lucru foarte rau caci de obicei portiile sunt mult mai mari decat normal.

Intradevar, la orase lumea gandea un pic mai diferit decat la tara, lumea era mai rautacioasa, mai barfitoare: ba ca aia-i prea grasa, ba ca-i prea slaba, ba ca are nasu prea mare, etc. Nimeni nu-si vedea insa barna din ochii lor. Fiecare are defecte, fie ca sunt vizibile fie ca nu. Mai periculoase sunt cele ascunse cred, fie ca sunt de sanatate sau de caracter. Credeam ca in anii de dupa comunism lumea a inceput sa-si mai deschida ochii si in Romania si sa fie mai ingaduitori cu cei din jur, mai civilizati un pic, dar se pare ca nu-i chiar asa. Daca as spune "balenutza" la cineva de la lucru aici (si crede-ma ca sunt destule persoane heavy weight) cred ca as fi pus pe liber urgent si mi-ar da si-un sut in fund... Asa cum nu-i politicos sa-i spui unui batran de 60-70 de ani "old man" (barbat batran) ci mai degraba "older man" (barbat mai in varsta). Ai sesizat diferenta de nuanta?

Citeam acum cateva zile un articol destul de bunisor in Ev Zilei referitor la subiectul asta (persoane supraponderale si curele de slabire):

http://www.expres.ro/social/?news_id=145266

insa nu sunt de acord cu o singura afirmatie din articol: miscarea fizica cel putin odata pe saptamana. Din proprie experienta pot sa-ti zic ca daca faci miscare 1-2 ori pe saptamana numai, atunci poti sa-ti iei gandul de la a vedea ceva rezultate. Miscare trebuie facut de cel putin 4-5 ori pe saptamana ca sa simti ceva. Si prin miscare nu ma refer doar la mersul pe jos la scoala si inapoi (exceptand daca o faci in pas alergator...) ci la minimum 45 minute de transpiratie. Nu ai nevoie neaparat de gym pentru asta. Spuneai ca ai un parc in apropiere de casa: esti norocos. 45 min. de alergare usoara in fiecare dimineata sunt suficiente. Conditia e ca dupa cele 45 min sa simti ca ai facut un efort, ca ai ars ceva calorii. Trebuie sa fii transpirat si cu pulsul crescut. Nu iti trebuie sa faci prea mult greutati. Cel mai important (de altfel si cel mai greu probabil) este sa faci ceva abdomene cel putin o data pe saptamana, in weekend. Abdomene si flotari e ceva ce poti face in casa, fara nici un aparat. Eventual, sunt sigur ca mai poti face rost si de ceva greutati mici pentru maini. Dar mult mai important e alergatul.

Dimineata ma trezeam la 6:00 sa merg la servici. Am inceput sa ma scol la 5:00 ca sa imi fac exercitiile. Eu am noroc ca am un mic club de gym in complexul unde locuiesc. Tu probabil insa ca te poti scula mai tarziu, dupa ce se lumineaza. Important sa faci din chestia asta ca un ritual, nu sari nici o zi, indiferent ca ninge, ploua, sau sunt -20° afara. Am observat ca daca nu ma duceam la gym 1-2 zile, ziua urmatoare era foarte greu sa ma urnesc din pat. Aici iti va trebui o vointa de fier, dar parerea mea e ca merita efortul, cu atat mai mult cu cat chestia asta iti creaza si probleme sociale. Inca ceva in plus care sa te motiveze.

Alt aspect e mancatul. Aici eu am fost un pic "norocos". Anii de dieta destul de nesanatoasa si fumatul probabil (am renuntat acum 2 ani dupa ce am fumat vreo 15 ani), mi-au cauzat o problema: acid reflux disease. Nu prea mare lucru, dar cu potentialul de a crea probleme in viitor. Suficient cat sa ma sperie cat de cat. Asa ca am taiat de pe lista complet: cafeaua, sucurile, alcoolul (exceptand de sarbatori) si toate mancarurile iuti. Am impuscat doi iepuri dintr-un foc: m-am simtit mai bine si am facut si economie la buzunar. De fapt cand te afli intr-o cura de slabire e si normal sa faci economie, altfel inseamna ca ori nu faci diet, ori arunci banii pe fereastra pe cine stie ce program care nu e menit sa te ajute pe tine ci sa-l imbogateasca pe cel care ti-l vinde.

Trebuie sa eviti dulciurile cat mai mult, lucru ce n-ar trebui sa fie prea greu totusi, la urma urmei esti barbat, nu femeie sau copil, persoane care cedeaza mai usor in fata temptatiei fata de dulciuri. Si mie imi placeau la nebunie prajiturile cu frisca (Diplomat) pana cand am aflat ca una are cam 8-900 de calorii. Cam cat are si o friptura de 200 g. Ce ai prefera?

Adevarul e ca ma cam plictisesc la servici in ultima vreme, astept sa vina concediul peste doua saptamani, asa d-aia n-am ce face si bat campii aici. Nu vreau sa-ti dau sfaturi, nici sa fac pe desteptul. Daca eram intradevar destept cum ma cred eu, as fi fost pe o plaja in Florida acum si altii ar fi muncit pentru mine...

Chestia e ca daca tu te confrunti cu problema asta la nici 20 de ani, situatia o sa fie mult mai grava la 30, sau 40... Doamne fereste! In afara de aspectul neplacut fizic, de care o sa-ti pese din ce in ce mai putin odata cu inaintarea in varsta, vei fi mult mai predispus la probleme de sanatate. Asta e de fapt principala problema. Si pentru asta merita mai mult sa te zbati acum, decat pt faptul ca nu-stiu-care fraier face pe smecherul facand misto de altii. La 20 de ani corpul unui barbat e mult mai usor de modelat decat la 30, sau la 40. Nici la 30 sau 40 nu e tarziu, dar efortul necesar e mai mare si rezultatele mai greu de obtinut.

Orice vei incerca sa faci in privinta asta va fi decizia ta si nu te gandi la altii ci la tine in primul rand. Iti doresc succes!

#9230 (raspuns la: #9072) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... asta seamana cu muritul d - de Daniel Racovitan la: 12/02/2004 13:12:42
(la: Georgiana)
... asta seamana cu muritul de foame cu furculita, cutitul si farfuria de mancare in fata...

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"
#9518 (raspuns la: #9514) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce mi-e rusine ca sunt romanca? - de Hypatia la: 21/02/2004 07:47:48
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Am gasit raspunsul la aceasta intrebare in spusa domnului Gabriel Liiceanu, in ultima sa carte:"Usa interzisa":
" Cred ca putini compatrioti au resimtit asemeni mie istoria tarii lor ca pe o drama personala. de cate ori treceam granita, preluam chipul tarii mele vazut din afara: ma identificam cu scuristii care puneau bombe la sediul Europei Libere, cu cersetorii din metrourile pariziene, cu hotii din supermarketuri, cu spargatorii postelor din Germania, cu traficantii de minori, cu spalatorii de bani, cu organizatorii de retele de prostituate, cu mafiotii nationali, cu turistii care plecau cu prosoapele din hoteluri. Circulam prin lume impachetat in straturile de rusine ale Romaniei. Si este firesc sa fie asa, devreme ce lumea ne priveste ca reprezentanti ai unei situatii care de cele mai multe ori ne depaseste.
In 1984, un neamt imbecil m-a felicitat de Heidelberg, pentru participarea Romaniei lui Ceausescu la olimpiada de la Los Angeles, asa cum dupa mineriada din iunie 1990, un francez imbecil mi-a trantit la sediul central de la Hachette uasa in nas. In ochii lui devenisem prin extensie miner. Nuantele nu au ce cauta in asemenea situatii. Nu avea nici o importanta ca pe 13 iunie, ratasem cu doar cateva minute ocazia de a lua cinci bate in cap, in biroul meu de la Humanitas.
Vazuti de departe, eram scaldati cu totii, in aceeasi aura de barbarie. Acelasi fenomen de identificare la alta scara l-am trait in urma cu cativa ani , la Targul International al cartii, de la Frankfurt. Stateam pe un fotoliu si priveam visator in zare. Halele Targului erau enorme si oriunde ai fi privit, se deschidea o perspectiva neasteptata. culuoarul pe care l-a deschis atunci privirea mea, m-a transportat la 15 metri mai departe catre standul thailandez, in care parea ca se petrece ceva deosebit. Era lume stransa laolalta, cineva vorbea, erau mese multe asternute cu fete de masa cu gustari felurite, care asteptau cuminti, terminarea discursului pentru a putea fi devorate. In campul privirii mele, a patruns atunci o "colega" a mea, directoarea unei edituri bucurestene. lipsita de aparare, mesele isi ofereau flancul exterior trecatorilor. Doamna, extrem de mobila, altminteri, s-a oprit brusc in dreptul uneia dintre ele, afectand un interes neasteptat pentru reuniunea editorilor thailandezi si pentru domnul care tocmai vorbea. Ochiul meu scormonitor, intrat prevestitor in alerta, capatase finetea unui scaner. Disjunctia dintre expresia de pe fata doamnei impumutata de la membrii asistentei (privire absoluta, concentrare maxima, interes vadit pentru spusele oratorului) si jocul mainilor, care avea logica lui si care dezvolta o cu totul alta partitura, m-a fascinat. Pe antebratul stang, colega mea tinea o poseta, pe care a mutat-o discret, cu mana dreapta, mai aproape de cot. "Dumnezeule, mi-am zis, te pomenesti ca incepe sa manance!" In dreptul ei farfuriile si tacamurile erau frumos asezate, iar dincolo de ele, ca intr-o reduta prost pazita, se odihneau platourile cu mancare. Mana dreapta a doamnei directoare a pornit ridicandu-se usor catre marginea mesei-incordarea mea de voyeur atinsese punctul culminant- a odihnit o clipa pe marginea scrobita a fetei de masa, apoi cu incetinitorul s-a apropiat de o sticluta- am recunoscut de indata in ea, dupa silueta si eticheta nelipsitul condiment extrem oriental: Soja Sauce- cu degetul al treilea al mainii, prin mici impulsuri delicate, a pus sticluta pe drum catre marginea mesei, unde astepta cu gura cascata poseta care dupa ultima miscare a degetului a inghitit-o hap! si s-a inchis ca prin minune cu fermuarul. Ce repede se petrecuse totul! Atat de repede incat am simtit nevoia sa ma frec la ochi. cand i-am redeschis, colega mea, continua sa asculte cu vadit interes, ceea ce spunea domnul din Thailanda si dupa o vreme, parand edificata , s-a desprins de locul crimei, s-a inderpat grabita catre alte zari, manata de proiecte necunoscute mie. nenorocirea e ca mine intamplarea m-a lasat intr-o stare de adanca tulburare. Potrivit logicii introiective descrise mai sus, furasem cu nerusinare, cu sange rece si cu o remarcabila dibacie o sticluta de condimente. Totul pleda pentru asta: eram roman, venisem in aceeasi echipa la Frankfurt, aream uniti - autoarea gainariei si eu- prin festivalul cartii si in plus eram amandoi directori de editura. mai locuiam si in acelasi oras." Dar nu tu esti persoana care a bagat in poseta, imi repetam intr-una sticluta cu sosul de soia, pentru Dumneze, linisteste-te!"
Cu toate acestea, faptul ca eu nu as fi putut sterpeli, in vecii vecilor, sticluta nu avea nici importanta. Ceva mai adanc, care venea de dinaintea mea, ma facea coautor , partas, complice la gestul de randas, la care tocmai asistasem. Important era ca si ea si eu trageam dupa noi, acolo si peste tot in lume, alaiul infinit al frustrarilor venite din 45 de ani de comunism, care ne impingeau pe unii mai fini sa furam o sticluta cu soia, pe altii, precum tipii din delegatia care l-a insotit pe Ceausescu invitat la Paris in 1978 de Giscard d'Estaing, sa ia tot ce se putea lua , desuruba, demonta, din palatul in care fusesera primiti. E drept, nu orice om frustrat, fura sau trebuie sa fure, dar nu stiu cum se face, ca pe lumea asta orice frustrat , care nu fura, este asemanat cu semenii lui frustrati care nu fura. Iar omul acesta, care nu fura, termina printr-o miscare interioara, de o extrema perversitate, sa se asimileze singur, privirii celor care il asimileaza cu semenii sai care fura. Asa se face ca in acel an, am plecat de la Frankfurt, convins fiind ca in bagajele mele se afla nevazuta o sticluta de Soja Sauce. Blestemata de sticluta! Gentuta cu sticluta!."
Voi reveni luni, cu comentarii la cele ce s-au scris de ceilalti participanti la conferinta.
hypatia
#10206 (raspuns la: #10145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Canada - de Tombola la: 17/03/2004 11:48:06
(la: Romani in strainatate)
Nu am inteles un lucru?
Citind acest forum vad ca mai toti vor sa emigreze in Canada
Ce-o fi in Canda de nu s-o gasi in alte tari?
Quebecul ca somaj este in frunte, majoritatea qubechistilor lucrind la guvernul qubecuez iar provincia este mai francofila decit Franta cu oameni ne-prietenosi si sustinuta financial de guvernul de la Ottawa.
Montrealul pe care l-am vizitat intensiv sfirsit de saptamina dupa sfirsit de saptamina este frumos dar sa nu exageram...:)
Cea ce mi-a placut ca turist a fost St Lawrence River si vechiul Quebec.
Personal cred ca multi romani vor Canada din cauza ajutoarelor sociale si gratuite si mai putin pentru slujbe fiindca somajul este ridicat.
Am aterizat in America acum 27 de ani cu 1000 de dolari in buzunar si nu am fost pe nici un ajutor social. Am fost dezgustat de birocratia si formele inutile care trebuia sa le complectez numai ca sa intru pe niste bonuri de mincare ca de un aparttament nici ca se punea vorba. Gasit o slujba dupa o luna de cautari si somaj. Din cei 1000 de dolari am inchiriat o garsoniera cu 195 de dolari pe luna plus chiria avans pe o luna.Restul i-am cheltuit pe mincare si pe benzina de la masina imprumutata de la cineva ca sa merg la interviuri plus mi-am cumparat un tv in culori,haine,pantofi,aparte de bucatarie ca mixer. toaster, ,oale ,tacimuri, cutite,farfurii si alte aiureli...:0,istalat telefon,
Sint uimit cit de multe stiu romanii cum sa intre in sistemul social de asistenta canadian.Este un plus sau un minus ? Nu stiu.
Stiu ca nu am apelat la asa ceva niciodata.

Succes la toti

Andre Morariu
#12270 (raspuns la: #12200) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
indiferenta umana nu poate fi tratata altfel - de (anonim) la: 27/03/2004 14:57:44
(la: Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...)
au murit romani, au murit oameni nevinovati unii care habar nu au de trupe eta sau de filiala Al-Qaida ...oameni plecati la munca la cules de capsuni pt ca acasa in Romania duceau o viata schingiuitoare...il condamnau pe d-zeu pt o pardoseala murdara, un geam spart...acasa ii asteptau un pat gol, de cele mai multe ori, zatul de cafea pwe fundul unei cani si un ziar mototolit...sau daca nu o farfurie sparta si niste copii plangand de frig si de foame..asta E Romania noastra moderna, Romania democrata... oameni buni trreziti-va la realitate, ca realitatea nu e visul fiecarui muritor, e mult prea transparenta...
#12922 (raspuns la: #3256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pasiune pt torros - de popa_teofil la: 20/05/2004 05:18:02
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Un roman ajuns de curand la Madrid se hotareste , pentru a cunoaste mai bine cultura spaniola , sa sacrifice un pumn de euro si sa cumpere o intrare la corida.
Dupa un spectacol din care nu a inteles mai nimic , la iesire un vanzator ambulant cu tocanita de fudulii:
- cat costa?
- 5 euro .
- cam mult dar merita ca vad o buna portie.
Pleaca romanul nostru multumit cu gandul ca se va intoarce numai pt delicioasa tocanitza de fudulii. Zis si facut , in ziua urmatoare ajunge la arena , asteapta cu nerabdare iesirea, cauta disperat ambulantul, il gaseste:
- repede , o portie de tocanita
Ramas masca de ce vede, doua bucatele mici in farfurie zice:
- si vrei tot cinci euro pt asta?
- hombre , pretul e acelasi si cand moare taurul si cand moare torrero
greseli, prezentare - de desdemona la: 24/05/2004 03:20:27
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Si eu stiu ca nu e frumos sa critici felul de-a fi/se imbraca/se exprima al altora, si de obicei incerc sa nu critic persoanele care ma deranjeaza, dar sunt un mare fan al formei si prezentarii frumoase. Consider ca limbajul folosit corect (fara poluarea cu greseli de ortografie) e asemanatoare cu prezentarea, la un restaurant, a unui fel de mancare pe o farfurie si o fata de masa curate, sau cu impachetarea unui cadou in hartie, pentru prezentare. Evident ca intelesul, continutul e cel mai important, dar daca forma e frumoasa placerea este mai mare.
Ma deranjeaza greselile altora, fie ca provin din ignoranta sau din neglijenta (asa cum pe unii ii pot deranja notele false in muzica), insa ma abtin sa le critic, mai ales ca e vorba de multe ori de oameni care de ani de zile nu mai au contact cu limba (scrisa sau vorbita).
Dealtfel, nu toate comentariile din Cafeneaua sunt texte literare, majoritatea sunt comentarii care transmit un mesaj, o idee, si acolo e mai putin important cum prezinti textul. Insa cine face 'literatura' ar trebui sa se gandeasca si la prezentarea textelor (macar din punct de vedere ortografic).
Peyote - de Little Eagle la: 14/06/2004 21:59:40
(la: Farewell brothers and sisters)
Dear sister Belle,

Peyote(sau divine plant) este un cactus cu proprietati halucinogene.Inchipuie-ti ca arata ca o gramada de gogosari la un loc,de culoare verde inchis.Acest cactus are o istorie veche,a fost folosit in ceremonialuri religioase cu multe mii de ani in urma de indienii mexicani,in special toltecii,este un cactus specific Mexicului.
Cu vreo cateva sute ani in urma a fost adus in America de tribul de indieni
Kiowa-Comanche,trib ce e pe costa la granita cu Mexicul.
Asa s-a raspandit si in America si multe triburi l-au crescut pt. ceremonii gen Ghost Dance sau Sun Dance ori Vision Quest.
Fiecare trib isi are felul lui de ceremonial si cum foloseste peyote.Cu 1000 ani in urma,in America erau peste 500 de triburi diverse si fiecare cu limbajul lui propriu!Azi au mai ramas....40 triburi ce-s obligate sa traiasca in razervatii(...tzarcuri in care i-au pus omul alb)si NU au voie sa aiba cremonii peyote...biserica prin guvern le interzice asta....in tara lor in care se zice ca oricine are dreptul la opinie si ...religie!!!!Dar o fac pe ascuns.Ha!

Deci depinde de trib cum isi are ceremonialul,unele mesteca in dinti peyote,altele il beau cu apa,altele il usuca si apoi piseaza si fac tutun din el si-l fumeaza cu pipa pacii.
La un Ghost Dance,cei 10-15 dansatori imbracati in costume frumoase de ceremonie cu culorii stridente si penaj pe cap dupa ce beau sau fumeaza peyote realmente danseaza fara oprire timp de 12 ore!!!!!

In tribul Lakota sau Navajo-Hopi,cei ce cunosc eu,se fumeaza peyote dar sa retii un lucru:NU se fumeaza zilnic,ca pe un drog,sau ca pe tigari ci f.f.f rar si la mari ceremonii doar,pt. ca peyote este gandit si vazut ca ceva divin dat indienilor de catre Great Spirit(Wakan Tanka).

Ceremonialul se face in cort,indienii au crezut in CERC,pt. ca este unica forma geometrica care uneste sufletetele,celelalte le dezbina.
Shaman-ul sau Medicine Man detine pipa si pe o farfurie linga el este mult peyote ca tutunul rafinat.Toti cei participanti la ceremonie sunt doar barbati,se sta turceste si Shamanul umple pipa o descanta de spiritele rele si apoi trage un fum din peyote dupa care o da celui din dreapta lui.Acesta dupa ce trage un fum(apropo,peyote are un gust dulceag),incepe sa se spovedeasca tuturor,adica spune tot adevarul despre el,ce rele sau bine a facut in ultima vreme de la ultima ceremonie,viata lui sexuala in amanunte,pe cine iubeste si pe cine nu agreaza etc. spune tot ce are pe suflet,caci trebuie sa fii golit de aceste lucruri lumesti,sa devii pur si nimeni nu te va critica din cerc,ei inteleg si ritualul acesta dovedeste onestitatea ta si este parte din viata ta de Brave Warrior.

Vezi tu Belle,de aceea eu cand scriu la cafenea(il vad ca pe un cerc)spun totul despre mine,pt. ca nu e bine sa ascunzi nimic,trebuie sa fii onest cu tine si cu ceilalti,indiferent ce viata ai dus sau duci,sa nu-ti fie rusine niciodata!
Asa am invatat sa fiu.
Deci apoi se fumeaza toata pipa si se mai pune peyote in ea si se trece la subiectul ceremonialului ce poate fi admiterea in cerc a unui tanar ce a devenit barbat,a unei casatorii in devenire si cuscrii vorbesc la peyote intre ei,sau pregatirea cuiva pt. Vision Quest pt. a se descoperi drept cine este cu adevarat.
Ai halucinatii dar sunt totusi de alta natura,parca sufletul tau iese afara din tine
si incepe sa se caute,realmente simti aceasta despartire totala a lui de trup!!!
Stai si te uiti la tine ca in oglinda,indienii spun ca atunci cand mori acelasi lucru se petrece,sufletul iese din corp si se vede mort,va sta 3 zile in jurul lui pt. ca nu crede inca in moartea lui.
Cand te uiti la tine ca-n oglinda incepi sa vezi lucruri ce par ciudate dar nu sunt!Sunt semne despre tine cel adevarat,le vei tine minte si a doua zi(n-ai sa dormi toata noaptea)le vei spune shamanului care le va citi si-ti va spune cine esti si viata ta toata.Cu toate ca poti fi in aceasta transa 10-14 ore,pt, tine timpul va fi scurt trait si exact atat cat va dura viziunea ta,vei crede ca totul a durat doar 5 min.de ex.

Astea despre peyote,sper ca te-am lamurit putin.La fel,am uitat sa-ti spun ca peyote are si proprietati medicinale fantastice!Pt. artrite,arsuri,umflaturi,muscaturi de serpi veninosi,migrene acute,pisat si amestecat cu putina apa faci o pasta si te ungi unde ai nevoie.

Te sarut cu drag,
Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries)

























































#16239 (raspuns la: #16104) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Toparceanu... - de (anonim) la: 08/07/2004 03:33:13
(la: Cele mai frumoase poezii)
La Pasti - (George Topârceanu)

Astãzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necãjite si mânjite,
Zece ouã înrosite.

Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
-- Ce vã este, frãtioare,
-- Ce vã doare?
Nu vã ninge, nu vã plouã,
Stati gãtite-n hainã nouã,
Parcã, Dumnezeu mã ierte,
N-ati fi ouã...
-- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund si fraise
Lânga pasca cu orez.
Si schimbindu-si brusc alura,
Toate-au început cu gura:
-- Pân'la urmã tot nu scap!
-- Ne gãteste de paradã.
-- Ne ciocneste cap în cap
Si ne zvârle coaja-n stradã...
-- Ce rusine!
-- Ce dezastru!
-- Preferam sã fiu omletã!
-- Eu, de m-ar fi dat la closcã,
As fi scos un pui albastru...
-- Si eu unul violet...
-- Eu, mai bine-ar fi sã tac:
Asa galben sunt, cã-mi vine
Sã-mi închipui cã pe mine
M-a ouat un cozonac!...

Mada.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...