|
te provoaca sa gandesti
farmece de legare
“Priveste inpoi cu manie
- de
kradu
la: 24/07/2004 21:12:27
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?) Vorbele tale mi-au amintit un film celebru la vremea lui
“Priveste inpoi cu manie” cu Richard Burton! Intrebarea insa e despre regrete, si eu le-am lasat sa-mi scape! Nu urasc pe nimeni, si nu privesc chiar minios inapoi, insa timpul acela care a fost parte din viata mea, il regret! Profund! Cred ca mi-am dorit atit de mult sa fiu in controlul actiunilor si al destinului meu. Dar ce era in jurul nostru? Minciuna zilei, a anului, a istoriei ! Militianul, sectoristul si securistul trufasi, plini de un devotament sinistru, straniu si inuman, raspindind teroarea, activistul si secretarul de partid privind extraterestru relitatile zilei, si fete de oameni aspri in cruda lumina a diminetilor albastre! Foametea si frigul din suflete si case, cozile interminabile, ratiile de benzina, ciurda acea de oameni care bombanea inteligibil in nefericirea diurna! Cum putem oare caracteriza toate aceste realitati? Nici un ideal, nici o raza de lumina nici o speranta nu-si mai avea locul ! Primavara cind pomii erau in floare ma intrebam: cum e oare posibil un asa miracol in totala mizerie a vietii? Anii 70 cind se stringea surubul! Benzina se scumpea, se circula’n duminici pe criterii de par, impar, cultura de tip chinez se adincea in acea sinistra “Cintare a Romaniei”, iar muncile agricole erau la mana elevilor! Femeile mureau in maternitati sub ancheta, cite un erou isi mai dadea foc in Poiana Brasov, ori in fata comitatului central, dar societatea mergea mai departe oarba in minciuna ei. Toate astea au existat chiar daca nu sunt in cartea de istorie! Irosirea vietii, a timpului, plutea peste limitele imaginatiei! Pentru ca lucruile au totusi limite, iar la noi se genera un haos specific Romanesc! Teroarea zilnica, mizeria, lipsa de speranta, nechezolul, salamul de soia, aroganta puterii, erau exact ce putea produce socialismul si comunismul mai bun! De fapt vor produce acelasi lucru atita timp cit vor fii experimentate! Nu exista socialism cu fata umana! Despre America: Americanii sunt novice e adevarat, dar au un simt al dreptatii pe care nu l-am gasit la europeni! In inceputuri am fost inclinat sa am idei identice cu ale tale despre aceasta tara si despre oamenii ei! Peste timp in imprejurari diferite am aflat ca lucrurile stau cu totul altfel. Regulile de aici sunt simple! Respecta si vei fii respectat! Ai in jur un spatiu de 2-3 picioare chir atunci cind esti in linie la cassa! Oamenii sunt respectuosi si civilizati! Sarcasmul, aroganta si marlania lipsesc aici, si pentru a-ti aminti de existenta lor citesti ziarele Romanesti unde abunda in limbajul presidential! Desigur ele domina toata piata si la vladica si la opinca! Nu cred ca americanul isi cumpara masina preferata pentru a se da mare, o face insa pentru placerea’i proprie, ca sa se bucure de cei place, si uite masina nu e un lux in lipsa acuta a unui flux in transportul metropolitan. In Romania am citit tot ce se mai gasea despre aceasta tara Dos Pasos – USA, Romulus Ruslan – America ogarului cenusiu, Boris Polevoi – America! Si ce crezi? Impresii, doar impresii! Viata de zi cu zi e diferita, foarte diferita! Am cunoscut America la “ea acasa” si ea nu e L.A. ori N.Y. s-au in mari orase unde ne invirtim! Locul de unde observam pulsul acestei tari ne da o imagine surprinzatoare, reala ori mai putin! America e ca piftie continentala inalta care se misca cind la stinga cind la dreapata, cum sa zic, fara extra-excese desigur! Cu megametropolele e alta poveste insa! Tipic Babilonian dar cu mult farmec si intradevar splendoare! Scoala Romaneasca nu a fost rea! Ba chiar a fost buna! Gasesc insa ca e lipsita de o reala stimulare a gindirii proprii, de o pregatire in decizii individuale, caracteristice care trebuie luate, unde sa stii sa pui urmatorul pas! Si azi uneori noi nu stim de unde sa incepem ceva! Crezi ca universitatile Americane sunt cele mai bune din lume pentru ca sunt scumpe ori pentru ca stiu sa-si faca reclama? (Observa ca nu pomenesc colegiul comunitati care e atit de jos). Cu libertatea pornografiei, a drogurilor…… Libertatea e abuzata oriunde in lume! America nu e o exceptie Nu poti ingradii livada fara buruieni! Ori libertatea care ne e data noua oamenilor se naste cu noi, si o avem in noi, indiferent daca realizam sau nu asta! In numele libertati toleram, pentru ca ingradindu-I pe ei ne vom ingradi pe noi! Observa cit de des se fac referiri la constitutie! Si sti de ce? Pentru ca libertatea e aparata 24 de ore pe zii si nu e o fraza pe un petec de hirtie! Nu vreau sa crezi ca totul AICI e perfect! Nu! Dar exista speranta ca poate fii mai bine, ca urmarim sa fim fericiti si ca e posibil sa si fim! S-auzim numai de bine! DR Nota: Impresiile mele sunt rezultatul experientei personale. Nu intotdeuna impresiile mele sunt certitudini! As fii putut spune toate lucrurile de mai sus in mai multe sau mai putine cuvinte. Nu stiu daca asta ar face vreo diferenta. Respect orice alt punct de vedere! Cind am fost copila m-am indragostit de frumusete. Imi gaseam intotdeauna placerea in natura care ma inconjura, in bisericile ortodoxe si icoanele lor pictate, in florile plantate din centrul Oradiei, in sculpturiele monumentale de prin parcuri, in absolut tot ce ma inconjura. Pe vremea aceea incepusem si eu scoala. De cind am intrat in clasa 1-a devenisem fetita mare si mama ma lasa sa merg si sa vin singura de la scoala. Imi atirnase cheia la git care in ziua de azi se poate asocia cu posedarea unui carnet de conducere. Eram fetita cuminte, stiam si sa-mi incalzesc mincarea, si la ora de "..." ma duceam la gradinita sa-mi iau fratiorul si-apoi impreuna ne jucam cuminti pina venea mamica de la servici. Eram asa de mindra cind mamica ma lauda pe la vecini si rude.
Pe strada Republici nu se mergea cu masina, era numai pentru pedestrieni pentru ca acolo erau cele mai multe magazine. Imi placea cind mergeam de mina cu mama pe-acolo pentru ca puteam sa vad tot felul de minunatii in ferestrele frumos aranjate. Intr-o zi insa am vazut pentru prima data ceva care nu am observat pina atunci. Eram in fata unei biserici cind ne-am intilnit cu o cunostinta. Ne-am oprit sa vorbim cu ea si-atunci am vazut o sculptura nemaipomenit de frumoasa. Era "Pieta" Fecioara Maria cu fiul ei Isus mort in brate. Biserica era inconjurata cu un gard negru de fier asa ca mi-am tras minuta din mina mamei si mi-am bagat nasucul printre gratii sa ma uit mai bine la sculptura. Eram pur si simplu hipnotizata de frumusetea ei. Stateam si ma uitam la ea cu sufletul la gura pentru ca in mintea mea de copil ma gindeam ca daca stau si ma uit intensiv poate, poate se trezeste Isus. Ma uitam la fiecare detaliu in parte si imi imaginam ca aceasta sculptura e vie ca sub stratul acela alb de marmura exista carne, oase si singe viu care pulseaza in vene. N-as mai fi vrut sa plec de-acolo, dar la insistenta mamei m-am dezlipit de gard dar am ramas cu capul intors inspre sculptura pina n-am mai vazut-o. In momentul acela mi-am propus ca a doua zi dupa scoala sa fug sa-mi vad sculptura indragita. Vroiam sa fiu prezenta atunci cind farmecul se va descatusa si Maria cu Isus vor lua viata. Zis si facut. A doua zi cu ghiozdanelul in spate am fugit intr-o suflare sa-mi vad sculptura, dar binenteles farmecul ramasese, si stratul alb de marmura tot impietrit a ramas. Inima imi batea asa de tare ca puteam sa o aud fara stetoscop si minutele imi erau inghetate de frigul care se lasase. Am plecat dezamagita, tragindumi picioarele dupa mine ca un soldat dupa razboi. Vroiam sa pling dar lacrimile mi se inodise in git. Din cind in cind imi intorceam capul cu speranta ca poate, poate... Dar in zadar. Din ziua aceia de fiecare data cind am trecut pe linga biserica cu Pieta inima mi se oprea din bataie pentru o clipa, emotiile ma copleseau si doar cu coada ochiului priveam sa vad daca sculptura mai este acolo...... Multi ani au trecut de atunci si pe parcurs am uitat despre aceasta intimplare, pina intr-o zi cind dintr-o data mi-am adus aminte. Eram la Universitate chiar inainte de graduare si de a merge in Romania pentru prima data dupa 11 ani de America. In timpul acela incercam sa-mi descopar radacinile si asa cotrobaind printre amintirile copilariei mele am dat peste aceasta memorie. Ajunsa in Oradea binenteles am luat calea inspre indragita sculptura. Am observat cum cu cit ma apropiam mai mult de locul unde se afla cu atit imi cresteau emotiile. Traiam din nou clipele acelea cind am fugit de la scoala sa-mi vad sculptura. Era tot acolo unde o vazusem 17 ani in urma. Stratul acela alb de marmura care odinioara era stralucitor si pur ca primul strat de zapada, acum era jegarit si distrus de ploaia acidica. Totusi pentru mine era tot frumoasa. Era amintirea copilariei mele cind descoperisem ca eram... indragostita de frumusete. draga ozzy;
Ai fost o prezenta constanta si interesanta in cafenea; fara comentariile tale entuziaste, fara acele vesnice "i love you" si "god bless you", fara povestile despre indieni si filosofiile tale, aceasta cafenea si-ar pierde mult prea mult din farmec. De fapt constat ca de la o vreme calitatea discutiilor de aici a cam scazut; sa fie oare si din pricina absentei tale? poate, asemeni lui ozzy, ai putea sa te razgandesti? iar daca esti prea suparat de actualul format, eventual sa te relansezi intr-unul nou? -- The End. -- Ce bine ma simt cind ajung acasa si-s intimpinata de un miros de curatenie si de florile de lavanda culese din gradina mea. Imi salta inima de bucurie iar trupul obosit mi se relaxeaza la prima vedere a ordinei din casa. Curtea proaspat udata, iarba manichiurata, florile fara uscaciuni si Gamalie intins pe burtica la umbra bradului...ah, viata....merita traita.
Afara nu mai este asa de cald, si-mi deschid toate geamurile si toate usile. Imi place cind simt briza aerului racoros serpuinduse prin camere, cind vad ondulatiile perdelelor in bataia vintului si clipele cind singurele sunete penetrind incaperile sint ciripiturile pasarelelor de-afara. Sint fermecata de lumina soarelui de dupamasa si razele lui care se inghesuiesc printre ramurile copacilor si-si fac drum in camera de zi. Pe masa din sufragerie am o vaza mare plina cu flori de Floarea Soarelui care sta pe o esarfa vaporoasa cu un imprimeu de flori pamintii si brodata cu fir de lame auriu. In bataia razelor aceasta priveliste arata ca o poveste de parca in orice clipa va apare Zina Florilor sa-mi ureze o seara placuta. Imi aprind zecile de luminari din casa si mirosul lor parfumat este luat la un dans agale de briza aerului racoros. Hipnotizata stau si privesc in jurul meu si in inima mea ii multumesc lui Dumnezeu ca a mai trecut o saptamina cu bine. Ma asteapta un weekend de relaxare; mi-ar place o excursie la ocean. Nu stiu daca vom ajunge dar sper. Duminica avem invitati niste prieteni la cina. Ma bucur ca, asa cum v-am zis alta data, de cite ori avem invitati la masa ne ramine destula mincare sa mincam pentru doua zile. Luni si Marti am scapat de bucatarit. Ieri si alaltaieri cind imi curatam casa si curtea in mintea mea se invirteau toate cuvintele care le-am citit si scris pe cafenea. Mi-am dat seama ca in acest loc se intilnesc oameni din toate unghiurile pamintului si fiecare dintre noi avem ceva de spus iar in cele mai multe cazuri ce avem de spus e interesant. Ma bucur ca am acest prilej, si ma bucur ca in acelasi timp sint onorata de a cunoaste si intelege atitea puncturi de vedere. Mi-am adus aminte de ultima data cind am incercat o grupare asemanatoare pe Yahoo. Incercarea a fost nascuta moarta pentru ca n-am putut rezista sa citesc aiurelile scrise de unul si de altul. Nu exista nici un fel de conversatie, doar bazaconii. Era unul care saracul scria tot felul de poezii de dragoste, cica pentru viitoarea lui sotie, dar el nici macar o prietena nu avea. Credea ca-i un oarecare Eminescu, dar nici de departe nu mirosea. Tot in gruparea asta era una care se baga in seama tot timpul, imi aducea aminte de ‘Cheerleaders’ de la liceu. N-avea nimic de spus, dar spunea si ea ca sa se-auda. Am rezistat o luna, probabil mintea mea optimista credea ca doara doara se va schimba tonul prostiei si vor intra si inteligentii pe fir. Cafeneaua insa nu se poate compara. Aici gasesc inspiratie, aici imi cumpar muze in schimbul timpului meu liber. Doamne, ce binecuvintare mai e si Cafeneaua asta! Mii de multumiri Daniele! Pina in momentul acesta numele de Cafenea imi creia in mintea mea imagini ca in tablourile pictorului Henri Toulouse-Lautrec, http://www.artchive.com/artchive/T/toulouse-lautrec.html#images dar acuma imi vine in minte o alta imagine, o imagine care simbolizeaza creatie, inteligenta, creativitate, filosofie, religie si istorie. Este vorba de pictura “Scoala din Atena” de Raphael. http://www.artchive.com/artchive/R/raphael/school_athens.jpg.html Picturile lui Lautrec ramin totusi undeva in spatele zidurilor catedrale ale ansamblului cafenelei. De-acum inainte de cite ori voi vedea aceste imagini imi voi rasfoi memoriile placute sau mai putin placute al momentelor petrecute la cafea cu voi.
Lumea zilelor nostre pare pri
- de
carmentopa
la: 05/08/2004 14:23:39
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?) Lumea zilelor nostre pare prinsa de mirajul imaginii! Totul e imagine!
Din vremuri biblice...femeia a fost creeata pentru ca "omul" (barbatul) sa nu fie singur! La o atenta analiza se poate remarca faptul ca menirea femeii e sa procreeze si barbatul sa...creeze! El are grija de familie, de cetate, duce razboaie, vaneaza, in fine...el are alte griji! Pentru ca femeia sa-si poata atinge menirea, ea trebuie sa atraga, deci sa se faca observata! Pana aici este povestea primara a "sexapilului" Pana la Revolutia franceza lucrurile au mai mers cum au mai mers dar de atunci in coace...ceva a scapat de sub control! Nu vreau sa mai intru in analize care , poate, cer timp si dispozitie pentru a fi analizate! Doresc insa sa-mi exprim compasiunea pentru barbati! Da! Ii compatimesc! Femeile au patruns definitiv si iremediabil in spatiul lor fara sa renunte la atributul atragerii , al atractiei! Problema e insa grava caci la o asa "expunere" ce mistere mai putem, noi femeile, sa dezvaluim? Totul e la vedere! O femeie adevarata nu e necesar sa umble pe strada aproape goala ca sa fie remarcata, cum nu e necesar sa ai pete pe rochie si sa mirosi a ceapa pt. ca sa fii o buna gospodina! mergand mai departe...nu trebuie sa gemi ca sa inebunesti un barbat! Sunt taine ale instincului cu care Dumnezeu a ceeat-o pe Eva pentru ca omenirea sa nu-si piarda farmecul! Barbatul e facut pentru razboi! Cucerirea unei femei e si ea un razboi! Lasa-ti , doamnelor, domnisoarelor, barbatilor bucuria sa fiti cucerite, sa fiti descoperite in spatii intime, nu pe strada! Concurenta e mare si s-ar putea ca in lupta asta...sa ajungeti sa fiti comparate cu "profesionestele" Consider ca drumul pe care se merge azi e unul gresit! Orice femeie are ceva de la Dumnezeu pt. a fi remarcata! Orice femeie are frumusetea ei! Pe vremuri gleznele femeilor au iscat razboaie si au curs tone de cerneala scriindu-se poezii si romane! Azi...daca se merge tot asa...sa fim multumite daca ne mai alegem cu ceva in afara de fluieratul a paguba! Le doresc barbatilor puterea de a nu-si pierde interesul pentru apropierea de femeie caci asta e pericolul ce ne paste! Ai dreptate, eu sunt gay de cand am constientizat asta, sa stii un lucru, eu niciodata nu mi-am facut complexe in privinta a ceea ce sunt, cum vorbesc, am o voce feminina, nu s-a schimbat prea mult, ma comport absolut normal, recunosc ca in timpul copilariei ma mai prosteam, imitand femeile si dorindu-mi sa fiu fata, dar spre adolescenta am desoperit ca e mai bine cum sunt si am cunodcut oameni minunati care mi-au inseninat viata, sunt de 2 ani cu iubitul meu, ne intelegem foarte bine si suntem fericiti.
Cred ca e minunat sa ai incredere in tine si in partenerul tau si sa nu pui la suflet ceea ce zic unii, si mie mi s-a mai intamplat, dar stii ce mi-am zis, eu iubesc mult folclorul si traditia populara, are atat de multa intelepciune si niciodata nu am auzit de hulirea altor oameni, am asa un fel de crez inspirat din folclor, suna asa ,,Si-am gandit asa de bine/ Ca imbatranesc ca maine/ Si nu-i rau daca iubesc/ Chiar daca ma prapadesc" . De fapt e un text, cred ca spune totul, Foaie verde pelinita Pe cand eram copilita Pe maicuta o iubeam Alte griji nu mai aveam, Dar de cand m-am facut mare Mi-a iesit dragostea-n cale. Si nu stiu ce sa mai fac De ea cum sa fug, sa scap De toate m-ai invatat De dragoste ai uitat, Care boala e mai grea Pentru inimioara mea. Mi-a raspuns a mea maicuta Dragostea-i grea suferinta, Si-am gandit asa de bine Ca imbatranesc ca maine, Si nu-i rau daca iubesc, Chiar daca ma prapadesc.(Aneta Stan) Concluzia se regaseste spre final, oamenii sunt cum sunt dar cel atotputernic ne iubeste, eu nu cred in Apocalipsa, poate daca omenirea se autodistruge, dar Dumnezeu nu cred ca isi doreste sa murim, sa ne separe, atata timp cat Dragostea uneste doua inimi, ceilalti nu au nici o putere, si nici nu au dreptul sa judece.Asta e important, celelalte sunt frunze in vant. Iar bisericosii, care ne spun ce e bine sau nu, aceste legi sigur au fost facute de oamenii vremurilor, biblia e o istorie scrisa de oameni, Dumnezeu a dat legile acelea lui Moise si cuprindeau o esenta din ceea ce avrut sa comunice omenirii, restul s-a scris si adaugat, dragostea e un legamant care ne cuprinde pe toti, suntem la fel, doar anumite conceptii ne-au distantat, nu pot sa uit cat rau a facut biserica de-a lungul miilor de ani, oameni nevinovati torturati, vanatoare de vrajitoare...Stii de multe ori cand vad o fata bisericeasca si mai are si o ura in ea, te face sa-l asociezi cu necuratul, ori Dumnezeu nu a lasat asa, e o doctrina, mai ales la unele religii, sau secte, iar la noi in general preotii sunt doar niste functionari, facuti la norma, cata simplitate avea Isus in port, acum la noi cu podoabe si cruci de aur, o fatarnicie, atat de rai, rar mai gasesti la o manastire preoti batrani intelepti care te asculta si au o vorba duioasa. La noi oameniimai au de invatat, atata timp cat nu suntem unii dintre noi in stare sa ne spalam si sa igienizam locul un de stam si cel de langa noi, mai avem multe de invatat, primordiala la noi, o spun in mari orase dar si in unele comune este mizeria, si psihica dar si fizica, ar trebui sa incepem cu ambele, nu generalizez dar cand vezi doctrina asta comunista in ce hal ne-a adus, unii chiar nu accepta schimbarea, desigur valorile sunt la locul lor, raman marturii peste vremuri ca sunt si vor mai fi genii, oameni care intr-adevar lasa o urma pe pamant.vorbesc de majoritate, de cei multi, de educatia sexuala in scoli si de gradul de civilizatie ce ar trebui impus.sunt multe de spus, ramane sa mai treaca vreme, dar puterea si cei din ministere sa colaboreze cu oameni adevarati, sa elaboreze programe educationale, sa impuna reguli, se se miste mai repede, cand vezi la cate o institutie cum stau niste ,,vaci" ce dorm pe ele, cum sa mai misti, sau comunisti ce nu vor sa se mai deranjeze, stand frumusel pe scaun si dupa pensie, iti vine sa fugi, sau mergi la vreun minister si vezi cum arata cestile de cafea la toarta, un jeg, in plin Bucurestiul, nu peste tot dar sunt atatea. Am trecut la altele, dar vezi cum sunt unele sisteme, mai ales cei tineri, au atata nevoie sa fie sprijiniti, sunt infometati de dorinta de a explora, de acunoaste, putin se face, sa nu mai zic de sexualitate, parintii se feresc sa aduca discutia de sex, sau cum se fac copii, imediat i se spune ,,e rusine" si a terminat, sau separarea copiilor in grupuri de fete si baieti, nu e voie sa te joci... poate am exagerat cu unele lucruri dar doream sa spun cuiva. Apreciez tot ceea ce ai scris, pe langa toate astea, viata isi are farmecul ei, sa stii cum s-o faci mai placuta si sa te bucuri de fiece zi, care e un dar de la natura care ne-a creat. Viata e un noroc, un dar ceresc, unic in felul lui, uneori ma intreb :,,De ce oare oamenii au ajuns aici si mai ales in zilele noastre, cu atatea descoperiri, cu tehnologii avansate, ne pierdem vremea cu unele maruntisuri de a condamna, de a fi rai, cand am putea sa creem paradisul aici pe pamnt, fara bariere , e trist ca exista oameni saraci si chiar muritori de foame, oare cei ce au sau fiecare stat sa loce fonduri si sa rebiliteze aceste state, nu mai spun de someri si lipsa de locuinte, sunt probleme mondiale dar e trist sa vezi asta, eu cred ca se pot gasi solutii in toate dar exista alte interese care inlatura oamenii de a face efectiv ceva. Iti doresc numai bine si multe realizari. Frate sa ma ierti, dar ma raliez Frumoasei in apararea Abbei. Ei nu au cantat pop, au cantat ABBA. Si cu toate ca nu ajung nici la glezna lui Dylan, au avut si ei farmecul lor.
Si pentru ca tot am ajuns la Dylan, am sa deschid un subiect care a fost mult comentat. Ce parere ai despre felul in care "he sold out to the establishment" (sa vandut)? Cred ca stii la ce ma refer - reclama la Victoria Secret. Faina reclama, n-am ce zice, dar ... Black Sabath mi-au placut si mie mult. Ei, Iron Maiden si Judas Priest. In liceu ii ascultam mult. Si Accept si Led Zeppelin si Deep Purple, dar mai ales Scorpions (pana prin '89, ca dup'aia s-au cam comercializat). Acum m-am prostit, cand am timp ascult comentarii politice. Din BS imi placea tare mult (trebuie sa recunosc, motive personale) un cantec care de fapt nu ii reprezinta deloc - "She's gone". La un moment dat mi-am facut o caseta numai cu aceasta melodie repetata intr-una. Eh, ce vrei, ticneli de adolescent indragostit. Acum am femeia, nu-mi mai trebuie melodia. Dar cand se intampla sa o mai aud inca imi umezeste ochii. Dar sa ne intoarcem la Dylan. Nu ma rabda inima si voi posta un cantec de-al lui care este extraordinar de actual cu toate ca a fost scris prin anii '60. Imi cer iertare ne-cititorilor de engleza, dar nu voi avea tupeul de a atenta o traducere asa cum facea un guitator mentionat de tine mai devreme. Masters of War Come you masters of war You that build all the guns You that build the death planes You that build the big bombs You that hide behind walls You that hide behind desks I just want you to know I can see through your masks You that never done nothin' But build to destroy You play with my world Like it's your little toy You put a gun in my hand And you hide from my eyes And you turn and run farther When the fast bullets fly Like Judas of old You lie and deceive A world war can be won You want me to believe But I see through your eyes And I see through your brain Like I see through the water That runs down my drain You fasten the triggers For the others to fire Then you set back and watch When the death count gets higher You hide in your mansion As young people's blood Flows out of their bodies And is buried in the mud You've thrown the worst fear That can ever be hurled Fear to bring children Into the world For threatening my baby Unborn and unnamed You ain't worth the blood That runs in your veins How much do I know To talk out of turn You might say that I'm young You might say I'm unlearned But there's one thing I know Though I'm younger than you Even Jesus would never Forgive what you do Let me ask you one question Is your money that good Will it buy you forgiveness Do you think that it could I think you will find When your death takes its toll All the money you made Will never buy back your soul And I hope that you die And your death'll come soon I will follow your casket In the pale afternoon And I'll watch while you're lowered Down to your deathbed And I'll stand o'er your grave 'Til I'm sure that you're dead I am only one, but I AM one! Fata draga,
Nu numai ca m-ai starnit, dar am si ascultat-o de vreo 5 ori, asa, ca sa-mi ajunga. Vezi tu, am strans o colectioara frumusica de folk vechi si le ascult din cand in cand. Nu pe toate, unele le pastrez pentru acuratete istorica (porcariile nationaliste si comuniste si pupincuriste). Altele le ascult cu placere din nou si din nou. Si uite ca avenit vremea razbunarii: ;-)))))) Mircea Bodolan: Matraguna este acea planta considerata de cea mai mare parte dintre specialisti ca fiind medicinala, Niciodata cultivata in scopul de a ne oferi noua lapte, branza, carne, benzina, oua Zarile cu zorile, Cerul cu-n-norarile, Pasarea cu-aripele, Vremile ca clipele... Aha, da da..... Cantec pentru secolul douazeci: Lumea cu razboaiele, Bombe cu puhoaiele, Cultivand rachetele, Se distrug planetele..... Aha, da da..... Luna August, anul 1968: Cehii cu schimbarile, Rusii cu mustrarile Unii calca statele, Altii platim shtatele.... Aha, da da..... Cantec trist despre o si mai trista realitate contemporana: Schema cu maririle, Viata cu amagirile, Banii cu sperantele, Plata cu chitantele.... Aha, da da..... Cantec foarte trist, cu bataie spre tragic, despre o vesela viata de familie: Mireasa cu mirele, Noaptea cu nuntirile, Patul cu surprizele, Gara cu valizele... Socri cu-mpacarile, Mirii cu mirarile, Vecinii cu soaptele, Rudele cu coatele... Aha, da da..... Un fel de rezolvare: Tiganci cu descantece, Babele cu farmece, Mosul cu granulele, Fata cu pilulele.... Aha, da da..... Fals tratat de filozofie: Popii cu confuzia, Dar......cu concluzia, Unii rad cu hohote, Altii plang cu bocete.... Aha, da da..... Pseudo-sfarsit: Boala cu durerile, Moartea cu uitarile, Groapa cu-ngroparile, Viermii cu testarile.... Aha, da da..... Si sfarsit, pe ton sobru, a-politic: Pisica si soarecii, Ca-ntre ei, tovarasii, Toate-s asa cum le-am zis, Nu intrebati dece-s asa de negru de suparare.... Ah, da, suntem de-un leat...poza aia are 10 ani...asa AS VREA sa mai arat ;-) Nu de multa vreme discutam cu unul din utilizatorii acestui site, despre univers, Gaura Neagra si teoria cum ca 1+1=3, teorie pe care oameni de stiinta incearca sa o demonstreze. Discutia noastra a ajuns la un moment dat la punctul in care am cazut de acord ca in viata (vazuta ca univers) exista bariere ce trebuiesc ridicate (doborate). Ei bine, i-am replicat insului cu pricina ca orice bariera ridicata te invita sa pasesti pe un taram care cu cateva secunde inainte iti era necunoscut. Si odata ajuns acolo, iti doresti sa mergi mai departe, pana la urmatoarea bariera (fie ea fizica sau imaginativa-scop-). Si tot asa ne trecem timpul ridicand bariere, descoperind, cunoscand.
Nu m-am gandit niciodata la mitul dualitatii asa cum l-ai prezentat dumneata. Asta pentru ca pana acum Lumina si Intunericul, Frumosul si Uratul s.a.m.d., au fost pentru mine o parte din viata mea. Nu am incercat sa le descos, ci le-am luat ca atare considerandu-le necesare. Daca as construi imaginativ o bariera in fata lor, as capata dorinta de a o dobora si astfel as pasi pe un taram necunoscut. Prefer insa sa ma bucur ca ele exista - elemente subintelese in existenta noastra. Gandeste-te putin, ce am fi facut daca nu ar fi existat aceasta "dualitate"? sa fii fost tot timpul lumina sau intuneric, tot timpul frumos sau urat...? Am fi tanjit atunci dupa dualitatea ce acum incercam sa o descoasem si sa ii cunoastem secretul. Nu cerceta aceste legi, caci s-ar putea sa le-ntelegi... si atunci misterul, farmecul necunoscutului se pierde. Caci omul care nu mai are intrebari de raspuns este condamnat la plictiseala, la ignoranta. Cu stima, OM
Veni, vidi, ...
- de
desdemona
la: 19/08/2004 16:17:35
(la: Cine merge vara asta in România? si unde?) Am fost la munte in zona Padis (asa cum imi dorisem) insa n-am gasit zmeura, fiindca nu era coapta inca. In schimb am gasit muulte-muulte fragutze si le-am mancat din mers. Vai, ce bine a fost! Am stat doar de luni pana vineri, si ne-a si plouat un pic (dar am stat in cort, la cald) insa am ramas complet invinsa de farmecul padurilor de brad cu covor de muschi pe jos. In locuri ca acelea poti sa iti imaginezi inca zanele dansand la rasaritul soarelui.
Pe de alta parte m-a ingrijorat putin prea marea afluenta de turisti, nu toti respecta muntele. Pe traseele cele mai usoare se gaseau ambalaje de plastic in tufe tot la 10 metri, pe cele mai grele cam la 100 de metri. Si la unele obiective a fost limitat accesul spre a le proteja, dar mai bine asa, decat sa le pierdem prin poluare. Pamantul si frumusetea lui e una din cele mai mari mosteniri ale oamenilor, fie ei in Romania, Franta sau aiurea. Sper ca 'salbaticii urbani' sa invete sa aprecieze si sa pastreze natura. ___________ nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
burn identity
- de
giocondel
la: 23/08/2004 22:47:25
(la: Mai avem identitate cei plecati din tara?) ne pierdem parti din identitate si asta e natural,pentru ca nu poti cara cu tine mitocania,intoleranta si sovinismul prin lume...alte culturi sunt mai putin inchistate decat a noastra si ideal e sa pierdem numai aceste aspecte ale identitatii noastre de romani si sa imbratisam parti benefice si constructive din celelalte culturi...astfel devii nu numai un roman mai bun ci si Un Om caruia ii pasa de evolutia sa...
viata prin alte colturi ale lumii m-a invatat sa apreciez mai mult ,sa iubesc acele aspecte ale sufletului de roman pe care imi era greu sa le vad clar cand eram in romania. in aceasta mare gradina de flori care este planeta pamant,fiecare cultura are un farmec aparte si fiecare are parti bune si rele de asemenea.Sunt mandra si fericita ca sunt romanca, in ciuda tuturor greutatilor pe care le-am trait in romania(m-au ajutat sa cresc si sa ma formez ca om) Iubesc folclorul romanesc,iubesc dansurile noastre populare,iubesc poezia si sensibilitatea specifica noua,profunzimea,setea de cunoastere si ingeniozitatea romanului.Iubesc muntii,marea,delta ,Enescu,Porumbescu,eminescu si toti ceilalti 'esti'( cu exceptia respectivilor presedinti)......desi Romania nu este de cat o floare in gradina lumii,cu mirosul ei specific si culoarea sa distincta,ma simt mandra sa apartin aceste culturi si nu as schimba-o cu alta pentru nimik in lume.NU ma intelegeti gresit,nu sufar de nationalism indracit,ma consider mai degraba un cetatean al LUmii insa ador culoarea sufletului meu de roman,pentru ca stiu ca si noi contribuim la frumusteea acestei Unitati in Diversitate care este planeta Pamant,intr-un mod autentic. E adevarat ca as vrea sa fim mai toleranti si mai intelepti in alegerile noastre,in felul in care comunicam cu cei din jur si ma doare mizeria si saracia in care traiesc milioane de romani zi de zi,disperarea in care -s adusi de totala lipsa de oportunitati,de felul in care sistemul te scuipa in fata oricat de mult ai incerca sa traiesti demn si cinstit ,ma scarbeste nepotisul si birocratia,coruptia...si toate cele ,le stiti si voi la fel de bine ca si mine... Si ce??noi le avem pe astea rele,altii le au pe ale lor.....suntem inca imaturi ca natiune ,pentur ca ceausescu ne-a furat cam 40 de ani de evolutie...sunt incredintat ca timpul le va rezolva cumva cumva pe toate Fiti mandrii ca sunteti romani pentr ca romanii sunt frumosi si destepti.!!!Si daca sunt si jigodii cateodata sunt pentru ca viata i-a pus in situatii limita si pentru ca traiesc pe un nivel de supravietuire,pentru ca sunt incordati zi de zi ....luati un ameriocanoi sau orice alta natie de om si puneti-l in aceleasi situatii si veti vedea ca sansele sa devina prefacut si smecher sunt cam aceleasi.Daca ei sunt mai sinceri decat majoritatea romanilor si mai naivi(intr-un sens pozitiv) este pentru ca nu au cunoscut DISPERAREA.Think about it ,people,just think. Sa nu ne fie rusine de identitatea noastra pentru ca totul face parte din planul acestui Univers.Prea uzata expresie"nimic nu este intamplator" este totodata si atat de adevarata... -The warrior of Light is always trying to improve- personal sunt adepta fotografiilor facute cu aparatul de fotografiat, desigur unul bun. Ma incanta fotografiile ori de cate ori le privesc mereu redescopar ceva nou. Una e sa stai in fotoliu si sa privesti o fotografie in mana, alta e sa stai cu mouse-ul. Are cu totul alt farmec si imaginea e alta, parca una reala si nu una "fabricata". Si fata mea a invatat sa faca fotografii si are numai 3 ani. As vrea sa ii transmit aceasta pasiune. Monica
Mici ca la Fabrica de Bere Timisoara
- de
LMC
la: 08/09/2004 02:11:59
(la: Casuta Postala A Lui LMC) Florine, nu stiu cit de mare ti-a fost mindria cind ti-ai mincat micii de Simbata dar daca folosesti reteta care ti-o dau eu acuma o sa ma pomenesti o viata si cine maninca la tine o sa te pomeneasca la fel.
Sapte ani de zile am tot incercat tot felul de retete cum sa facem micii sa ne iasa asa ca la Fabrica de Bere din Timisoara, adica BUNI, dar nu ne-a mers nici cum, pina cind intr-o zi am gasit secretul. Tot secretul este sa folosesti trei feluri de carne: vita, porc si miel. Dar nu in cantitati egale. Nu stiu sa-ti dau cantitati exacte pentru un anumit numar de mici dar ce pot sa-ti spun este ca daca folosesti doi pounds de vita atunci pui un pound de porc si jumate de pound de miel. Stiu ca altii folosesc bicarbonat, dar noi nu punem de loc, nu i-am vazut rostul asa ca nu pune nici tu. Noi cind cumparam carnea de miel nu o cumparam macinata. Preferem sa o macinam noi in food processor pentru ca ne place sa fie mai mare macinatura, dar cea de vita si de porc o luam gata macinata. Vezi, la mici nu poti sa pui carne fara grasime, grasimea e tot farmecul micilor gustosi. Condimentarea o faci simplu, sare (Kosher, foarte important), si fresh ground pepper. Dar daca ai si niste Seasoning salt, poti sa pui si din aia. Binenteles pui bere si usturoi cit cuprinde. La cantitatea de mai sus o jumatate de doza (6 oz.) de bere dar daca vrei poti sa pui mai mult, dar nu mai mult de 10 oz. Usturoi pui cit vrei, noi punem cit mai mult usturoi ca sintem morti dupa el. Dupa ce ai framintat bine compozitia o lasi vre-o 20 de minute sa se odihneasca si apoi te apuci de format mititeii. Intre timp iti incalzesti BBQ-ul bine de tot. Cind ii pui la rumenit neaparat sa dai focul mai la medium, depinde cum este BBQ-ul tau, si sa stai linga ei ca toata grasimea o sa curga si o sa faca flacara si nu-i voie sa-i lasi sa se arda. Iti spun ca o sa-ti iasa niste mici de o sa maninci pina prostesti. Numa' sa ai mustar din ala bun si piine de la brutarie, altceva nu-ti mai trebuie. Fetele poate ca o sa vrea o salata pe linga, mie-mi place de varza rosie cu ulei de masline, sare, piper si marar (nu folosesc otet). Mama mia !!!acuma mi sa facut o foame si mi sa facut gura apa numa la gindul mititeilor. Oh, si inca o chestie. Daca iti faci compozitia si iti ramine, nu-i nimic. O pui la congelator protejata bine in staniol si punga de plastic si cind ai pofta din nou o scoti, o lasi la dezghetat si-o faci la fel. O bunatate!!! nu altceva. Nu am prea mult timpsa iti scriu dar am si un contraargument.Cumnatul meu e norvegian si este veritabil patruns de partea frumoasa a tarii noastre.Desi mi-a fost greu la inceput sa creez o legatura cu el(este cunoscuta introvertirea norvegienilor)acum am devenit daca nu chiar prieteni,buni amici.El este uimit de faptul ca in zonele rurale(a gustat din farmecul unui sat moldovenesc) oamenii se imprumuta pentru a fi capabili sa-i puna ceva pe masa.Deci ospitalitatea romanilor nu este o aberatie.Sunt convins ca pe viitor,desi ne vedem o data pe an,vom deveni buni prieteni.Acum vreau sa-i trimit niste tigari,sper ca cunosti marca bran,sa-i mai dau o idee despre lucrurile facute in tara noastra.Cam atat.Ca de fiecare data numai de bine!
aplicam tactica imbarligarii ca altfel nu tzine, deruta e de partea ta, tocmai asta e farmecul derutarii, sa ne crezi pe noi derutate ;)
cica explicatiile tale sunt prea sumare caci: 1. asta era sarcina lui dinisor pe ziua de azi, da' cum e suflet mai milos ca mine s-o fi gandit sa-ti dea un moment de respiro ca sa te re-grupezi 2. alergatul de la o conferinta la alta se cheama sprint nu strategie... si daca ti-am dezvalui strategia atunci care-ar mai fi smecheria ...eroic? frumoasa incercare dar nu in totalitate convingatoare 3. din nou ma repet: ai pus-o ... eu sunt taur ..mai vrei detalii???? (chiar daca tu ai raspandit zvonul c-as fi un fel de demolition-woman) 4. ai grija ca s-ar putea la un moment dat sa ne plictisim si-atunci ce faci cu "frumosul"? il tii pentru tine? la ce ajuta???? lasa tu vrajeala cu daruirea ... you over estimate us ;) hehehe... sunt curioasa ce raspunde dinisor :P pai sincera sa fiu nu stiu ce-ar face dar ar fi interesant de urmarit, mai ales ca eu una prefer sa am o confirmare chiar si-atunci cand sunt sigura, fiindca se mai intampla sa si gresesc (been there, done that).
p.s. nu vreau sa te chinui, daca mai poti sta nitel e yippie, da' cand simti ca nu mai poti o sa inteleg si-o sa ma opresc odata cu tine si continuam data viitoare :) de una singura n-are farmec fiindca am inceput impreuna
Am scris un mesaj si a fost a
- de
Ivy
la: 15/09/2004 18:19:58
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!) Am scris un mesaj si a fost anonim. Problema mea vesnica cu loggin-ul asta.
Ziceam ca normal, fara poze. Farmecul e sa ne vedem atunci la momentul intilnirii iar pina atunci sa raminem cu imaginile create in minte. Nu e asa Dini? Really mai dinisor? chiar is asa de departe de realitate? mai sa fie...o sa fie veselie mare sa fac descoperirile la momentul potrivit... Asa, deci in legatura cu adunarea cafegiilor, eu propun: Locul: Europa (poate fi Romania, Franta..etc)-un loc cu music si dans.:-) Luna: Iulie Dar, nu sunt really legata de ceea ce propun acum, am flexibilitate in a adapta programul, asa ca..sa vedem propunerile, voturile...etc.. O zi buna/Noapte linistita Ivy .. Dupa multe incercari, si cateva esecuri, am fost norocos sa ajung "there" first!! Si pot sa-ti spun ca satisfactia atat personala cat si profesionala e nemaipomenita... Nu-ti fie frica de esecuri, vorba aceea "what doesn't kill you, makes you stronger!" Eu am pierdut totul de 2 ori in 5 ani, dar am perseverat, si acum e cum nici nu se poate mai bine. asta e farmecul americii, poti incepe de la zero de cate ori vrei.. Doar nervi si rabdare sa ai. Si nu uita sa visezi. E foarte important!!
The things that come to those who wait are what's left behind by those who got there first. Acest minunat subiect ma fascineaza,credinta in Dumnezeu si dragoste face ca viata noastra a oamenilor sa fie un dar minunat de la Creator.
Am venit cu aceasta poezie a marelui poet national Eminescu. Rugăciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate şi totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii Şi din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dă suflet şi lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i, El este moartea morţii şi învierea vieţii! Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei, Şi inima-mi umplut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Şi-n glas purtat de cântec simţii duiosu-i viers, Şi tot pe lângă-acestea cerşesc înc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă, S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă, Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă, Ş-acela între oameni devină cel întâi Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi. Gonit de toată lumea prin anii mei să trec, Pân' ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec, Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte, C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte, Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o, Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o - Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor... Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea să mor. Străin şi făr' de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce, Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să asmuţe câinii, ca inima-mi s-o rumpă, Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă, Îndură-te, stăpâne, şi dă-i pe veci viaţă! Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec, Spre ură şi blestemuri aş vrea să te înduplec, Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă!
|
 loading... loading...cautari recente
"nu este usor"
"enunt cu miez" "dana gheralia" "sceneta hazlii cu masine" ""sfarsit de mileniu"" "o lume inebunita de seceta" "toate mi se intampla numai mie" "societatea" "limba e patria mea" "fara a folosi bine libertatea nimeni nu poate spori in cunoasterea adevarului" "polisemia verbului intins" "eu eramin lumea mea ma luptam cu bidonu de tuica" "OBICEI DE ANUL NOU DIN BANAT" "ne-o vor" "doar pe interes" "ce inseamna cuvantul aorde" "carti download thomas mann moarte la venetia" "ochi reci" "itor" "a lua vederea" "peisaj noaptea" "enunturi cu ortogramele voi si v-oi"'" "la naiba" "pentru cuvantul soare" "deosebiri dintre om si animel" "haiduciei" "vreau sa fiu optimista" "iubire justin" "fiecare virsta si are farmecul ri iar parintii ne ajuta sal descoperim" "provocarea menstruatiei" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Si anume, ma tem ca sistemul de caste din India e jucarie infantila pe linga sistemul fotografic romanesc.
Pe ansamblu, sunt la ora asta cam cel putin 12-16 forumuri si liste de discutii despre fotografie, in Ro; extrem de activi sunt aici cei aflati la epoca intrebarilor de inceput de drum ( ce obiectiv? Dar aparat? e mai bun hashpeul cutare decit olympusu` miu? etc...)
Asta ar fi ca si cum fotografia ar fi poezia si la inceput stam si ne intrebam: ce pix sa folosesc? Mai bine pana de gisca ca Eminescu sau toc cu cerneala? Stilou? Tastatura? Se poate face poezie cu palmu`?
Majoritatea intrebarilor se opresc pe urma ca prin farmec; ori dispare pasiunea, ori apare banul care corupe si iar dispare pasiunea, nu stiu...
Deci am avea la ora asta: o masa (mare) de fotografi relativ incepatori care discuta mult chestii care sunt cam aceleasi in fiecare an - ca nimeni nu are rabdare sa vada un forum de la inceput, sa citeasca si sa studieze, hai cu pac o intrebare acushica, s-o gasi un fraier sa raspunda, ca d`aia e forum; apoi citiva mai avansati, mai rari la vorba, mai greu de gasit, mai greu de abordat; si profesionistii, fotografii avansati, hai sa zicem si artistii care folosesc cumva fotografia - aici e liniste deplina, nu aflam nimic din zona asta, liniste, pace absoluta, nu au intrebari si nici nimic sa spuna, nimanui.
In acest contest al fotografiei romanesti, mai este si un clivaj temporal; adica nimeni nu stie fotografii romani buni din anii `30 sau anii `70 - si daca nu e baza nici un turn babel nu se poate face; si despre cei din prezent, majoritatea energiilor altfel constructive se balangane intre energia de a trage preshu` de sub unu` sau altul si shushaneaua balcanica de genul "asta n-are seva" sau "asta vai de capu` lui" si tot asa; nici in prezent nu se poate construi un fel de schematica constructie a fotografiei romanesti; cine suntem, cum suntem, cum stam, ce e bine, ce e rau, ce s-ar mai putea face, etc.
Si atunci cine ce sa vorbim de portret? cei de la baza, care citesc cu pioshenie despre shutter si apertura si zoom digital? Cei de la mijloc, care se simt frustrati ca cei de sus nu ii baga in seama si cei de jos li se par prea de jos? Cei de sus, care nu discuta nimic nicaieri si cind discuta, nu stiu decit sa transforme in banchize mici o mare altfel unitar inghetata? ( istoria ultimilor 4 ani a listei Fotomagazin este extrem de romanesc transata...)
Senzatia mea este ca sunt multe rele in fotografia romaneasca, dar cel mai mare rau este ca cei cu bani, care au facut averi fabuloase din fotografie in ultimii 14 ani ( daca as zice un miliard de $ nu cred ca as gresi, adunate procesarile, vinzarile, filmele, piata pe ansamblu) nu au dat un cent pentru o fundatie de fotografie, pentru un premiu serios, pentru fotografie sau pentru o galerie sau alte chestii asemanatoare, care tot lor le-ar fi adus marire si inca ceva bani...
Apoi, alt rau esential este ca profesionistii fotografi din presa romaneasca accepta niste bani de tot jegul, si nu si-au format un sistem de sindicat in care creatia sa fie creatie si meseria respectata; si accepta niste salarii de slugi in loc sa se zbata sa devina liber profesionisti...
Fara fotografi avanasati care sa discute problemele fotografiei, care sa puna umarul impreuna la constructia unei fotografii romanesti, nu suntem nimic, si desigur, nu am fost nimic.
Portret?
Ce treaba are lumea cu portretul daca exista facultati unde din prima studentii la fotografie sunt invatati ca este eroare sa creada in compozitie, perspectiva, culoare, arta e o libertate care nu respecta nimic.
Cel mai bun exemplu de cit de jos este posibil sa ajunga lucrurile este sa ne uitam la revistele romanesti ilustrate, sa ne aducem aminte de pozele de pe garduri de la alegeri, sa vedem ce poze de portret care sa promoveze produse comerciale vedem in metrou, sa rasfoim albumele care este sau sidiurile aparute la prestigioase edituri romanesti si prefatate de nume ilustre.
Cu rarisime exceptii, personal cred ca lucrurile merg din rau in mai rau.
Portret? Da` ce-i trebuie chelului tichie de margaritar.
Exista si imagini extrem de bune pe siturile romanesti de profil; dar, cam putine, inundate de buruiana...
Altfel, un uichend fericit la toata lumea...