comentarii

farmece fir de par de la om mort


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Mi se pare mizerabil un om ca - de gigi2005 la: 12/07/2005 03:25:40
(la: Incursiune intre devotament si impasul creat de egoism)
Mi se pare mizerabil un om care s-a declarat prietenul tau atunci cand era un "nimeni" si nu te mai cunoaste atunci cand devine "cineva". Din pacate este caracteristic multora, si mai ales celor care intra in politica. Eu n-o duc chiar rau si am ajutat multe cunostinte (citeste prieteni la vremea aceea) mai putin norocoase ca mine. Dar cred cu desavarsire ca daca vreodata voi avea nevoie de ajutor nimeni, dar nimeni nu ma va ajuta.
Cred ca mediul in care ma invart eu este propice invidiilor.
Ma rog, cred ca am fost eu mai putin norocoasa cu prietenii. Poate ca i-am suparat ca am fost curajoasa, ca lipsurile nu m-au doborat cu ani in urma, ca am avut curaj sa plec "de la stat", ca am reusit atunci cand se puneau pariuri ca nu ma descurc.
Si inca ceva: majoritatea celor carora le-am dat bani nu mi i-au inapoiat nici azi (si sunt unele datorii de ani). Dar asta e! Noi sa fim sanatosi!
#59035 (raspuns la: #59020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
mai departe, - de gigi2005 la: 02/08/2005 02:36:48
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
cu precizarile din postarile anterioare, va dau doua exemple de farmece si ma opresc ca ma apuca frica. Nu faceti asta niciodata acasa.

Pentru a lovi un dusman aflat la distantza
Intr-o noapte de joi, cu luna plina, tai o creanga de alun. Creanga trebuie sa fie orientata catre rasarit. Te intorci apoi tot catre rasarit si spui: "batzule, te iau in numele Zeilor rasaritului" Crestezi apoi creanga, trasand niste inele pe suprafatza sa, in preajma locului de unde o vei apuca. In acelasi timp spui: Te crestez in numele Zeilor rasaritului iar tu ma vei asculta orbeste. Faci apoi rost de un obiect de imbracaminte al dusmanului tau.
Tot intr-o noapte de joi, cu luna plina, te duci langa casa dusmanului tau si pui obiectul de imbracaminte pe pamant. Apoi, gandindu-te intens la acea persoana care ti-a facut rau, lovesti imbracamintea cu batul. Efectele vor fi resimtite de acel om indiferent de distantza la care se afla.

Pentru a trezi dragostea cuiva
- Fierbi putin vin rosu vechi si adaugi in el dafin si scortisoara. Apoi cand da in clocot pui cateva picaturi din sangele tau. Racesti licoarea si o ti intr-un loc racoros si intunecat pana cand se intampla ca intr-o noapte venus sa fie in conjunctie cu jupiter sau marte. In acea noapte faci asa fel incat persoana a carei iubire o doresti sa bea din aceasta licoare.
- intr-o vineri de dimineata, inainte de rasarit, mergi intr-o livada si culegi un mar. Iei un cui si scri cu el numele persanei care vrei sa te iubeasca pe coaja marului. In prealabil ai facut rost de 3 fire din parul acestei persoane pe care le inozi cu doua de-ale tale. Scri pe o bucatica de hartie cuvantul "Seheva". Tai marul in trei, scoti partile cu samburii si pui in mijlocul marului hartiutza in care ai impaturit firele de par. Apoi ingropi marul langa pomul din care l-ai luat.

gata!!!!
Muresh - de carapiscum la: 28/08/2004 08:59:03
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
1. Asta-i bine. Ma bucur sa aud ca mai exista evrei care nu-i condamna pe crestini pt. niste atrocitati suferite in trecut. Altfel ar face tocmai ceea ce condamna la altii: s-ar razbuna! Si totusi nu ma pot abtine sa nu intreb: de ce Israelul continua sa ucida musulmani si de ce-i reneaga pe evreii crestini (stiu un caz concret cand un evreu la orgine n-a putut pleca/emigra in Israel pana n-a afirmat ca este de religie mozaica, desi n-ar fi vrut sa faca sta pt. nimic in lume)?

2. Vrei sa insinuezi ca in diaspora, in pofida afirmatiei tale anterioare conform careia nu suferi de mania persecutiei, evreii sunt in continuare tinta unor atacuri la persoana? Si cine va apara in tara de aceste atacuri, Mossadul, cel mai sangeros si mai criminal servicu de spionaj si contraspionaj din lume?

3. Eu m-am referit la afirmatia ta dintr-un mesaj anterior conform caruia vei continua sa "despici firul in patru" pana "o vei deflora pe Fecioara Maria"!!! Ah, numai si gandul acesta ma face sa cred ca esti confuz si nu faci distinctie intre religie, crestinism, crestini si o parte din credinta lor care tine de Fecioara Maria. La aceasta m-am referit. Zici ca respecti orice religie dar afirmi apoi ca iti bati joc de credinta noastra luand in spirit de gluma acra fecioria Mamei Domnului. Asta am facut si noi, ne-am batut joc de Moise si de patriarhi, sau de femeile evreice in general? Si mie imi pare rau de cei morti fara vina, insa asta nu-ti da dreptul nici tie si nici altcuiva de a vorbi asa niste cuvinte grosolane care stii bine ca ating pe crestinii bine intentionati.

3. Tocmai, aici e problema ce iese la iveala: n-ai zis nimic impotriva "Dumnezeului din VT"...! Ai zis impotriva Mamei Dumnezeului din NT. Adica Unul si Acelasi Dumnezeu nu ne incape pe toti deopotriva, e obligatoriu sa fim ai Vechiului Testament si sa continuam sa asteptam o mantuire petrecuta deja dar necunoscuta de "poporul ales".

Qed- din matematica...

So far, so good.
#20539 (raspuns la: #20437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul VALURIT - de Ovidiu Bufnila la: 08/09/2004 10:29:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.





A fi sau a nu fi sarac cu duhul? - de dee la: 09/04/2005 08:02:04
(la: Drumul spre inima)
Un om, destul de incercat de viata acesta, mi-a spus odata ca acolo unde e minte e si multa prostie! A trecut destul timp ca sa pot ,,digera'' cele spuse si sa ajung la concluzica ca s-ar putea ca rata sinuciderilor in Luxembourg, spre exemplu, sa aiba ca baza, fara sa filosofam prea mult, prostia venita din despicatul cu succes a firului de par in 7 / cap de locuitor. M-am gandit la taranul roman care traieste infratit cu natura, despre care am auzit mai rar sa se sinucida pentru ca utilitatea lui se regaseste in propria-i existenta: e legat de pamantul LUI, de animalele LUI, de semnele anotimpurilor cunoscute mult prea bine de EL. Printre ei mai poti inca sa-ti permiti sa fii tu insuti. Nu m-am nascut la tara dar am vizitat unele regiuni destul de des si am stat destul timp cat sa fac diferenta intre ,, civilizatia'' orasului si ,,salbaticia'' relativa a locurilor cu populatie mica pe m².
Cum bine spunea cineva mai jos avem doua alegeri: sa fim rai sau sa fim buni. Dar pentru asta iti trebuie niste calitati date, in primul rand, de baza formata de ,,cei sapte ani de-acasa'', apoi calitatile care se adauga din ,,ce a facut viata din tine''.
Si apoi mai e ,,traieste clipa'' care nu inseamna sa actionezi si sa nu-ti scape nimic, ci sa gusti, sa fii atent, sa fii bun in toate locurile si posturile in care viata si tu ti le oferi.
Cred ca fericirea este o stare interioara de vegheat, de aparat cu care ulterior luminezi tot in jur, dupa care urmeaza sa molipsesti pe cei din jurul tau!
Celor din acest forum si tuturor oamenilor multa ,,lumina''!
#42724 (raspuns la: #42583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Te lasi surprinsa,Cafenea?! - de alter ego la: 15/05/2005 11:45:02
(la: Surprinde-ma!)
A si B. Eu si inca ceva. Raporturi din care-mi scot ; pentru ca eu efectuez,mi se cuvine rasfrangerea. Provoci,domnule Valch .
Inteapa un balon cu apa si-ti va curge pe brate toata zeama aia fara culoare,miros,gust. Zeama?! Contact cu pielea ta. Porii dau gust,firele de par ingalbenit de soare coloreaza, posibil ca mirosul sa vina de la o alunita sarutata cu buze moi(pulpa de capsuna un pic verde-n varf,acolo,pe marginea care conteaza). Provoci,domnule Valch.
Intep lumea si-mi curge in crestet,pe frunte si pe lobul urechii drepte ceva ce ,daca-mi trec un picior peste celalalt, pot reproduce. Am o poveste si tin bine de ea (uneori inveti s-atarni saculeti de corp - cum bunica lega de vitele de vie sticlute ; unguent pt ochi. Eu ,pentru tot)
Un om oarecare isi lăsa o aventura amoroasa undeva inainte de punctul culminant. Om,si a refuzat deznodamantul pentru 'la o bere,sub padurea de sub munte'. Un pic de regie, domnule Valch?! Mie mi-a fost lene atunci sa; am ratat un om aerisindu-se.Am dormit atunci,cand puteam sa.

Prin/cu/inspre...De formatie,
Anda D.
omului caere recolteaza suferinte si... - de Simonanomis la: 23/06/2005 18:12:08
(la: Salvaţi Vama veche!... ia nene o carte despre droguri!)
...trimite elefanti cu doua inimioare la scoala, ba mai si numeste un fir de par Haralambie, salutarile mele de rigoare si numai bine!
#56274 (raspuns la: #56218) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vreau si eu sa va spun o poveste - de maimuta la: 30/07/2005 07:30:17
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
acum 8 ani s-a intamplat ca mergeam cu o prietena prin oras si 2 tiganci s-au legat de noi cu ghicitul. eu n-am vrut sa-mi ghiceasca insa prietena mea s-a lasat dusa de val.una din tiganciii rupea fire de par prietenei mele bolborosind ceva, cealalta ma scuipa si-mi spunea"piei om de rosu".
la sfarsit prietena mea a refuzat sa le dea bani spunand ca nu are . ce m-a uimit a fost atunci cand tiganca care ii ghicise a spus ca stie ca are 50 de mii lei in buzunar. asa era.
tiganca care ma scuipa mi-a zis ca am "cununia legata" pe 8 ani. anul acesta s-au implini acesti ani si eu inca nu-s maritata. acum cand imi amintesc imi vine sa rad dar ma gandesc de ce a trecut atat timp si eu nu sunt maritata?
sunt cu acelasi barbat de 11 ani si sincer nu ma grabesc la maritat dar ma gandesc, oare nu mi-a facut ea ceva scuipandu-ma?
cassandra - de gigi2005 la: 05/08/2005 01:40:55
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
de regula sarea descantata se foloseste pentru tinerea la distanta a dusmanilor. Se arunca de regula in urma dusmanului ("i se pune sare pe coada"). Aruncata in fatza usii poate face parte dintr-un ritual de paguba, sarea fiind singura. Daca era impreuna cu legaturi, sfori inodate, carpe cu "prosti" (pene, solzi, fire da par, pamant, toate amestecate) se poate sa-i fi facut de amutzire, saracire, sa-i ia sporul...
Este bine daca ti-ar spune mama ta daca in perioada aceea i-a mers mai altfel decat in alte perioade. Obiecte descantate se folosesc tot pentru transmiterea farmecelor. Ai facut bine ca ai aruncat ciorapii. Putea sa se imbolnaveasca, sa-i mearga rau, sa aibe vrajba in casa...

De pilda pot cadea victime farmecelor oameni nevinovatzi care calca din intamplare in "mizeria" pusa pentru altul. Nu stie nimeni si nici nu afla vreodata de unde i se trage decat daca consulta o vrajitoare buna.

De asemenea, daca mamei i-a mers "din plin" (cu opintelile firesti luptei in viatza) inseamna ca baba doar a vrut sa o tina departe de casa ei. Daca nu, s-ar putea sa aibe legatura cu aia. Tie daca ti-a mers bine inseamna ca vraja a ramas la mama (in cazul 2), daca viatza ta are neimpliniri (familie, copii, cariera) atunci ar fi bine sa consulti o clarvazatoare...
#63345 (raspuns la: #63263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
domnilor fricosi - de gigi2005 la: 05/08/2005 15:33:33
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
nu vi se pot face farmece fara "semne" de la dvs. respectiv haine, fire de par, unghii, ceva ce va apartine.
Cand o femeie vrea sa "vrajeasca" un barbat ia din fiecare haina a lui cate o bucatica mica (un coltisor milimetric de la camasa de pe dos, de la lenjeria intima, pantaloni, sacouri) ca sa fie sigura ca acea haina va fi purtata, ia fire de par din perie, de la barba dupa barbierit, ia unghii si cu acestea merge la vrajitoare. Aceasta leaga acel barbat de toata viatza lui nu mai ridica ochii catre alta femeie sau chiar daca se duce cu o femeie, nu "poate" sa-i faca nimic.

Daca femeia nu este in casa cu dvs si numai va "vaneaza" se poate descanta si pe "pamant din urma" adica pamant luat din urma pasului. Vrajitoarea descanta apa neiceputa pe care femeia o aduce la serviciu (acolo de regula se intampla "lipeala") si stropeste barbatul cu ea. Cum? Se face ca s-a spalat pe maini si scutura mainile catre el, ii pune in cafea, ii stropeste scaunul, etc. In max. doua saptamani barbatul acela e "topit". Evident ca e valabil si pentru barbati, dar ei nu prea umbla cu smecherii de-astea.
#63398 (raspuns la: #63352) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
presa .ro - de Dinu Lazar la: 07/08/2005 21:03:02
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pai istorii comice daca de fapt nu ar fi dramatice va pot povesti pina miine.
Structura este cam asa; la computere, la detepeu, sunt niste oameni care sunt intr-o casta superioara cu mii de clase fotografilor; sunt niste domni sau doamne care se vad cu directia in fiecare clipa bot in bot si pentru toti fotograful e un dobitoc, o gloaba care tre` sa dea totusi ceva sa ilustreze publicatia; pentru ca fotograful e, cum stie orice detepist, un mare dobitoc care trebuie shuntat si care nu merita decit sa i se taie capul, vedem ce se intimpla.
Imi aduc aminte cu placere de momentele cind mai colaboram si eu la un mare trust de presa din Ro pentru femei; trec peste faptul ca investitiile in domeniu in redactie erau ca si nule, monitoarele luate de la gunoi de prin Germania aici erau excelente pentru calibrat poze, plus ca de programe cu licentza nici nu putea fi vorba, si mausurile inotau intr-o galushca de pisla si gem ( erau cu bila) - si scanarile erau facute de niste unii carora daca le ziceai "histograma" se uitau in jur sa vada ce gram de historie vede prostu` de fotograf... trec de astea si imi amintesc o zi de fotografiat cind modelul a stat trei ore jumate sa i se faca o inalta lucratura la par, si mai aveam 5 minute si ne dadea afara din locatie; am facut fotografiile asa cum s-a putut, in speranta ca o infima portiune de par se va putea retusa; aiurea, eram poet.
Omul de la detepeu a spus ca firma mama de la Paris ii interzisese expres sa retuseze ceva pe imagine, fie si un fir de iarga sau o mesa de par miscata cu un milimetru, cum era in cazul asta; si a umplut redactia cu shtangi si sopirle ca ce poze proaste fac eu, de era sa ma cocoseze aia cu costul intregii sedinte rebutate din cauza mea, care sedinta a trebuit repetata pentru ca onor detepeului i-a fost lene sa puna trei fire de par in plus, chestie de zece secunde de lucru in Photoshop.
Cum ziceam, as putea vorbi pina miine de atmosfera orweliana, antilucrativa, si de luptele care m-au scirbit; pe de o parte conducerea care o avea cu fotografia ca baba cu mitraliera, si de nesiguranta nu intreba fotograful ce sa puna pe coperta, ci facea sedinte de zeci de ore ca ce coperta sa aleaga cu niste de fapt terchea berchea de detepisti care erau buni numai pentru ca le cintau in struna... si pe de alta parte parca toti se coalizau si din zece propuneri o alegeau absolut intotdeauna pe aia care dadea cel mai prost.
Dar ce conteaza?
Viata merge inainte; se fac astfel niste cariere colosale, se aduna averi incredibile, si daca fotografii e prosti nu au decit sa muste din malul cu mil inca cincisnsprezece ani de acum incolo.
Pentru ca cine face git e dat afara si in locul lui vine un altul in doi timpi si trei miscari; fotografii la Romanica sunt niste lefegii nenorociti, nu niste liber profesionisti care sa aiba un cuvint de zis in treburile meseriei si in cultura romana.
Pe de alta parte, sigur, numai niste maxim 3-4 anormali vorbesc pe tema asta si au ceva de macanit; de fapt totul e in regula si ce e e foarte bine si oricine zice altceva are ceva stricat la bibilica.
Ma uitam la pozele alea cu fumul anuntate azi aici... ma gindeam dom`le, ce chestii grozave pentru o copertzica de carte de poezii, pentru o ilustratie de ceva, pentru un afis interesant... dar ce, credeti ca bintuie pe internetul romanesc directori artistici de la edituri si grupuri de presa, sa freamate daca vad ceva barosan si sa propuna contracte de colaborare? Credeti ca imaginea are vreo valoare? In primul rind, cel mai la indemina e sa ciordeasca imaginea asa cum e si sa zica bravo fraiere in gind; daca nu, fac un print si dau poza la fotograful platit cu centul pe ora, si-i spun: mai , fa o poza ca asta.
A fost in Ro pe vremea odiosului si sinistrei o editura... nu are importanta care... copertile se dadeau la niste graficieni; sigur, pe pile, pe matol, pe relatii, dar o suta doua de graficieni aveau niste bani foarte buni in fiecare an de la editura respectiva, cu care puteau sa isi finanteze lucrarile personale sau lucrarile de sertar care nu au aparut nici azi.
Acum in acel loc e tot o editura, dar are angajat pe un singur cineva care face coperti, citeva sute de coperti pe an, pentru un salariu minimal...editura fiind un important far al democratiei, capitalismului, libertatii si dreptatii.
Atunci ce pretentii sa mai avem... asa merge treaba si cu fotografia.
Apropo, fotograf, nu are editura aia... nu mai e important sa ai asa ceva azi.
Asta e chestia cu pozele cu fumuri... grozave poze...astept sa zbirniie telefonul la artist... va salut, suntem revista cutare, am vrea o serie de portrete de scriitori cu un fundal ca acela... si niste imagini de moda... neaparat.
Da` s-ar putea sa astept cam mult... si omul cu fumurile, si mai mult... asta e.
Nu mai folositi titlul asta ca o sa se ia astia de la www.presa.ro ca ce avem cu ei. Nu avem nimic, veni vorba la discutie, atit.
#63940 (raspuns la: #63928) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. TeodoraPA - de Paianjenul la: 01/10/2005 19:35:00
(la: va masturbati?)
"Pe vremuri, cand stateam in camin, am auzit de o fata care incercase sa-si faca placerea cu un morcov, numai ca morcovul se rupsese inauntru"


- Intrind la un moment dat directoarea liceului pedagogic (din urbea mea natala) in magazinul de metalo-chimice (din aceeasi urbe), unul dintre vinzatori o intreaba:

"Ce fac elevele dv., d-na director, cu atitea luminari?... Am vindut in ultima saptamina mai multe decit vindem inainte de ziua mortilor!..."...

Directoarea a dat nedumerita din umeri. Raspunsul avea sa-l afle dupa o vreme de la femeile de serviciu care, gasind luminari prin dormitoarele internatului, au observat pe unele din ele prezenta unor fire de par... scurte si cirliontate...
#76153 (raspuns la: #76143) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gaga - de munteanu rodica la: 12/10/2005 10:42:42
(la: vesnica discutie dintre soacra si nora)
Am spus ca sint de trei ori soacra.
Am doua nurori si un ginere,si am si o viata care este a mea si care care bineinteles merge alaturi( nu paralel ) cu cea a copiilor mei.
Dar sint convinsa ca tinerii pina la urma isi fac viata care li-i se potriveste
si le place iar aprobindu-ma de dragul "soacrei" ar fi ceva artificial.
De ce sa caut niste defecte cind eu nu sint perfecta?Inca mai am servici
care ma acapareaza destul de mult, citesc ceea ce-mi place si cind am chef,acuma merg la inot,fac mici plimbari cu prietenii, mai pe scurt nu-mi las mintea s-o ia intr-o singura directie.
Fiecare virsta are farmecul ei si un om cu citiva ani mai mult nu inseamna un om mort, poate gindi ,poate iubi,poate orice.
Acuma mi-am amintit ce spunea Horea depre parintii lui cin au fost in America cu internetul.Da sint departe de avea 70 ani dar am dat de internet care-mi cam ia din timpul plimbarilor caci sint multe de invatat.
Despre mila - de Shtevia la: 02/12/2005 10:54:44
(la: Mila: Am nevoie de definitie!)
<Ai mila de cei care conduc si de cei care muncesc ore in sir munca grea si se sacrifica in schimbul unei duminici, cand totul este inchis si nu ai unde sa te duci. Dar ai mila si de cei care-si sfintesc opera si merg dincolo de propria nebunie si ajung invidiati sau crucificati de propriii frati. Pentru ca acestia nu au stiut legea Ta care spune: „Fii prudent ca sarpele si naiv ca porumbelul”.
Ai mila de cei care mananca, beau, se ghiftuiesc, dar sunt nefericiti si singuri in ghiftuiala lor. Dar ai mila si de aceia care postesc, se infraneaza de la tot, isi interzic orice si se simt sfinti si-ti vor striga numele in piete publice. Pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Daca marturisesc referindu-ma la mine insumi, marturia mea nu e adevarata”.
Ai mila de cei ce se tem de Moarte si nu cunosc multele imparatii prin care au trecut si multele morti pe care le-au murit, si sunt nefericiti fiindca se gandesc ca totul se va sfarsi intr-o zi. Dar ai si mai multa mila de cei care au cunoscut deja mai multe morti si azi se cred nemuritori, pentru ca nu cunosc legea Ta care spune: „Cine nu s-a nascut din nou nu va putea vedea imparatia lui Dumnezeu”.
Ai mila de cei ce nu cred in nimic, pentru ca acestia niciodata nu vor auzi muzica sferelor. Dar si mai multa mila ai de cei care au o credinta oarba, si-n laboratoare preschimba mercur in aur, inconjurati de terfeloage despre secretele Tarotului si puterea piramidelor. Pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „A copiilor e imparatia cerurilor”.
Ai mila de aceia care nu vad nimic in afara de ei insisi, ferecati in limuzinele lor, care se incuie in birouri inghetate la ultimul etaj si sufera in tacere solitudinea puterii. Dar ai mila si de cei care si-au dat si haina de pe ei, si sunt iubitori si incearca sa invinga raul cu iubire, pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Cine nu are spada sa-si vanda mantia si sa-si cumpere una”.
Si ai mila si de noi, Doamne. Pentru ca de multe ori credem ca suntem imbracati si de fapt suntem goi, credem ca am comis o crima si de fapt am salvat pe cineva. Nu uita, in mila Ta, ca am scos spada din teaca cu mana ingerului, dar tinem spada si cu mana demonului, cu a amandurora. Pentru ca ne aflam pe lume, dainuim pe lume si avem nevoie de Tine. Avem nevoie de legea Ta care spune: „Cand v-am trimis fara punga, fara sac si fara sandale, nimic nu v-a lipsit”.>>
(Paulo Coelho)

daca zici tu, maan... - de Shtevia la: 09/12/2005 19:54:36
(la: Mila: Am nevoie de definitie!)
Reiau textul despre mila:

"Ai mila de cei care au mila de ei insisi si se cred buni si nedreptatiti de viata, pentru ca n-au meritat lucrurile care li s-au intamplat - ai mila, fiindca acestia niciodata nu vor reusi sa lupte in Lupta Dreapta. Si ai mila si de cei care sunt cruzi cu ei insisi, si vad numai rele in propriile fapte, si se considera vinovati de nedreptatile lumii. Fiindca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Pana si firele de par din capul tau sunt numarate”.
Ai mila de cei care conduc si de cei care muncesc ore in sir munca grea si se sacrifica in schimbul unei duminici, cand totul este inchis si nu ai unde sa te duci. Dar ai mila si de cei care-si sfintesc opera si merg dincolo de propria nebunie si ajung invidiati sau crucificati de propriii frati. Pentru ca acestia nu au stiut legea Ta care spune: „Fii prudent ca sarpele si naiv ca porumbelul”.
Ai mila de cei care mananca, beau, se ghiftuiesc, dar sunt nefericiti si singuri in ghiftuiala lor. Dar ai mila si de aceia care postesc, se infraneaza de la tot, isi interzic orice si se simt sfinti si-ti vor striga numele in piete publice. Pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Daca marturisesc referindu-ma la mine insumi, marturia mea nu e adevarata”.
Ai mila de cei ce se tem de Moarte si nu cunosc multele imparatii prin care au trecut si multele morti pe care le-au murit, si sunt nefericiti fiindca se gandesc ca totul se va sfarsi intr-o zi. Dar ai si mai multa mila de cei care au cunoscut deja mai multe morti si azi se cred nemuritori, pentru ca nu cunosc legea Ta care spune: „Cine nu s-a nascut din nou nu va putea vedea imparatia lui Dumnezeu”.
Ai mila de cei ce nu cred in nimic, pentru ca acestia niciodata nu vor auzi muzica sferelor. Dar si mai multa mila ai de cei care au o credinta oarba, si-n laboratoare preschimba mercur in aur, inconjurati de terfeloage despre secretele Tarotului si puterea piramidelor. Pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „A copiilor e imparatia cerurilor”.
Ai mila de aceia care nu vad nimic in afara de ei insisi, ferecati in limuzinele lor, care se incuie in birouri inghetate la ultimul etaj si sufera in tacere solitudinea puterii. Dar ai mila si de cei care si-au dat si haina de pe ei, si sunt iubitori si incearca sa invinga raul cu iubire, pentru ca acestia nu cunosc legea Ta care spune: „Cine nu are spada sa-si vanda mantia si sa-si cumpere una”.
Si ai mila si de noi, Doamne. Pentru ca de multe ori credem ca suntem imbracati si de fapt suntem goi, credem ca am comis o crima si de fapt am salvat pe cineva. Nu uita, in mila Ta, ca am scos spada din teaca cu mana ingerului, dar tinem spada si cu mana demonului, cu a amandurora. Pentru ca ne aflam pe lume, dainuim pe lume si avem nevoie de Tine. Avem nevoie de legea Ta care spune: „Cand v-am trimis fara punga, fara sac si fara sandale, nimic nu v-a lipsit”."

#94076 (raspuns la: #93349) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hai sa-mi fac si eu bilantul, - de anisia la: 22/12/2005 00:47:34
(la: Bilanţ 2005)
hai sa-mi fac si eu bilantul, daca toti v-ati pus pe asa ceva:

profesional: schimbare neasteptate, rezultate vor fi apreciate in viitor. deci nu pot sa pun inca nici plus, nici minus.
material: supravietuiesc, dar ca orice femeie, nu pot sa spun ca am suficient ...hehe :)
sentimental: sunt aceeasi de pana acum.
prieteni: am mai triat din ei, dar am mai si adaugat la ei. prietenii sunt familia pe care ne-o alegem singuri, in definitiv si la urma urmei...
familie: stii cum se zice, o ai asa cum ti-o da 'Al de Sus...
sanatate: am mai imbatranit cu un an si mi-au mai iesit 4 fire de par alb in cap. responsabilul se stie el :))

puse cap la cap, inca zambesc... ceea ce va doresc si dvs :))
_________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit! "
om - de transilvanpop la: 02/01/2006 11:19:42
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Dom`le arbitru, dupa cum bine ai precizat, origine comuna sau nu=tot aia dpdv al vaccinului. Totul se rezuma la o problema de de compatibilitate, deci n-are a face cu originile ca sa ne bazam pe asta.
La urma urmei toti avem la "baza" aceleasi elemente chimice. (apropo, se pare ca doar omul detine molecule care contin mangan, deci omule, esti ceva mai bogat ;-)
#98180 (raspuns la: #98149) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
YZman...(fara ironie!) - de Intruder la: 03/01/2006 18:28:41
(la: Lupta generatiilor.....la o alta categorie)
nu stiu de ce te-ai ofuscat ca o fata batrana careia vantul i-a ridicat fustele-n cap...m-a mancat undeva (nu spun unde, loc insemnat!) si m-am uitat la profilul tau...scrie acolo negru pe alb urmatoarea propozitie (dau un copy/paste muncitoresc):

Preocupari/interese:
Luarea in deridere a omului,
...etc...

deci???...se-ntelege ca ai venit aici pentru a ne lua in ''deradere'' sau sunt io fraier si nu pricep sensuri adanci?!...ai sa zici ca userului ''Intruder'' nu i-ai clintit nici un fir de par pentru ca, 'mnealui nu i-ai reprosat nimic!...corect! numai ca Intruder are nabadai in seara asta si se ia de tine ca boala de om sanatos...:D
cu exceptia ''d-lui reincarnat'' nu am vazut sa te fi jignit cineva...chiar nu vezi sau nu simti cat de absurda este povestea ta?...noi am glumit pe marginea textului si am fabricat niste pseudo-scenarii nevinovate la urma urmei...fii si tu mai relaxat, nimeni nu te uraste pe-aici si nimeni nu-ti da-n cap!
esti un om ''bolnav''?...las' ca nici io nu stau mai bine, lol!!!
Shakespeare avea dreptate ca viata-i un teatru dar, cine sunt actorii, nu noi?

p.s.// nu trebuie sa ma iubesti, nici sa ma apreciezi dar, nici nu ma uri!...;)

___________________________________
semper idem...
#98336 (raspuns la: #98234) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Intruder la: 03/01/2006 21:27:40
(la: Femeile si barbatii gândesc diferit ?)
mai am niste fire de par pe picioare de mori incet (da' sigur!!!)...d-aia nici nu postez pe conferinta cu evolutionismul! (de fapt ma inhiba Cassandra, da' sa nu spui la nimeni)!
aaaaaaa...si am genunchii ca niste cataroaie...zici ca sunt Ceahlaul in fapt de seara...ma miram io de ce n-am fost ales ''mister cafenea''...voila!!! :)))

sa nu fiu acuzat de trollare, pun si un comentariu la tema:

femeile si barbatii gandesc diferit? DA!!!...cand vrea barbatul sex (again?), femeia se plange de oboseala; cand vrea femeia, barbatul nu mai poate!...ma scuzati, nu am gasit alt exemplu la-ndemana (obsedatul naibii ce sunt)!

___________________________________
semper idem...
#98366 (raspuns la: #98357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...