comentarii

farmece sa fi cautata de persoana dorita


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Craker - de Iasmina Ionescu la: 03/10/2005 17:23:39
(la: farmece sa fie oare?)
Daca tu crezi ca este fermecata, cauta sa desfaci farmecele... Ai sa gasesti destule persoane care fac treaba asta. Daca o vrei atat de tare fa-i tu farmece si se va intoarce... Dar mai intai incearca o varianta mai omeneasca... din moment ce ea a PLECAT la matusa, incearca sa vezi si partea proasta a lucrurilor... poate nu te-a iubit... Cel putin nu atat cat meritai.
iubire - de petale.albe la: 07/07/2006 14:53:11
(la: o mica dilema)

jocul atractiei in doi cand se iubesc e minunata [ m-am referit la distragerea atentiei de persoane pe care el nu le iubeste , si care dandu-le atentie distruge farmecul dintre noi]...iubirea exclude persoanele straine in relatie de orice fel, eu vreau ca el sa fie totul pentru mine launtric si eu sa fiu totul-in Iubire , cand El si Ea devin cu adevarat unul iata Omul !...

la asta ma refer, de ce unii tampiti cauta sa atraga atentia altora, paparude si stupide, numai ca sa se simta barbati si sa arate femeii iubite acest lucru cat e el "de"...de ce in fond , e un tampit care calca peste diamante asta e!...e neplacut si-ti trece tot cheful de iubire si pasiune cand vezi cu cate ignoranta si nesimtire desteapta continua sa se comporta asa...mai bine incepi sa visezi la un altul romantic, iar daca e gelos treaba lui, caut ceea ce am nevoie acolo unde gasesc...daca el e nesimtit si nu stie sa concentreze iubirea acolo unde trebuie n-are decat sa se disperseze cat o vrea , o sa se consume cu totul pana la urma !...

" Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri." Aristotel
#132076 (raspuns la: #131988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de om la: 18/11/2008 17:27:16 Modificat la: 18/11/2008 17:28:04
(la: adolescenta plozilor chiar asa de traumatizanta pt parinti?!)
Este exclusiv esecul si resemnarea, in acelasi timp, a parintelui = dar parintii au ca alternativa apelarea la serviciile sociale (care pot lua copii) fara a renunta la dreptul/legatura parinteasca.

In nebraska s-a ajuns de tot rasu-plansu.
Au inceput sa vina parintii cu copii din alte state ca sa-i abandoneze acolo. Unul si-a lasat 9 copii (de la 20 de luni la 17 ani) si ... fresh start :((
Alta faza, o mama a venit cu un baiat de 14 ani si o fata de 17 ani la spital ca sa-i abandoneze...fata s-a prins mai repede de faza si a fugit (acum este cautata la persoane disparute :)))

Instinctul materm se pare ca paleste in sec XXI ...
#364124 (raspuns la: #364094) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"ce cautati la o persoana de - de RSI la: 09/11/2005 09:18:48
(la: ce cautati la o persoana de sex opus ?)
"ce cautati la o persoana de sex opus ?"

Exact asta caut: sexul...opus !
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"

Am cautat astfel de oameni, n - de Alina Momanu la: 26/09/2003 06:48:20
(la: Viata gay romaneasca)
Am cautat astfel de oameni, nu i-am gasit inca.(Din lipsa de intuitie?)
Cautam raspunsul la asfel de intrebari tocmai pentru ca nu-mi permit sa judec ce inca n-am atins. Sa nu razi, probabil sunt inca la stadiul acela de cunoastere...sau am revenit aici, cand cineva a considerat ca o luasem prea repede in sus, arzand etapele...:)
Am auzit la TV pe cineva recunoscand prea fatis si mult prea curand, ca sa nu miroasa a regie,ca a experimentat relatii cu persoane de acelasi sex. Bravura? Erau usor sordide detaliile si nu mi-au raspuns la intrebari.
Una dupa alta, imi inchiui ca e greu sa fii atat de diferit de gloata. De mine lumea fuge acu’ ca dracu’ de tamaie. Sa le explic cat de contagios e un bolnav TBC? Tu stii?
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta - de SB_one la: 18/04/2004 14:10:33
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14049 (raspuns la: #13830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. ratusca - de Paianjenul la: 21/05/2004 23:37:15
(la: Copiii........)
"...acesti copii...aceste mogaldete...sa trezeasca in noi sentimente deosebite.
Ne face sa apreciem viata mai mult sau mai profund, sa fim mai buni cu noi si mai mult cu ceilalti. Copii sunt singurii care fac unele persoane, abătute de cotidianul zilei, sa zambeasca, sa realizeze ca au un tel in viata si nu traiesc degeaba..."



- Prezinti problema copiilor din perspectiva romantica. Daca ai fi mama ai vedea - cu certitudine - si celelalte aspecte privind copiii (citeva din ele fiind bine "punctate" de Cristina in comentariul sau

"Despre copii
#6807, de un anonim la Thu, 18/12/2003 - 11:36").

Aceste "mogildete care pot sa trezeasca in noi sentimente deosebite" nu sint jucarii electronice cu care te joci... si dupa ce te-ai plictisit sau ai obosit... rasucesti intrerupatorul, le pui pe raft... si continui cu viata ta. Ele au nevoi care trebuie implinite... ele creeaza probleme care trebuie rezolvate... probleme care uneori apar la momentul cel mai inoportun. Personal, am experimentat pe propria-mi piele nopti nedormite din cauza oracaitului de bebelusi cu "rosu in git", am schimbat scutece cacate, am cautat de sute de ori innebunit lucruri mutate de la locul lor, in toata casa intoarsa cu susu-n jos de la poarta pina in fundul gradinii... O generatie de nepotei s-au perindat prin casa parintilor impreuna cu care eram nevoit sa locuiesc si AM deci idee ce inseamna a avea copii.

RESPECT si FELICIT pe parintii care si-au dorit copii... ii au... si-si indeplinesc cu responsabilitate (si RABDARE!) datoria de parinti - sub toate aspectele...

si

am toata DESCONSIDERATIA pentru cei care, dupa ce si-au dorit copii si ii au, percep existenta/prezenta lor ca pe o povara nedorita...

In ce priveste dorinta MEA de a avea copii: "No, thanks!"...


Precizari ...la precizarile lui AlexM, - de DESTIN la: 26/08/2004 01:41:03
(la: Cum gandim?)
Apreciez decizia ta de a aduce aceste precizari,acum si aici.

Este clar pentru mine acuma, de ce ai deviat discutia despre logica via sinucidere,catre credinta via DESTIN.

Iti multumesc si iti sunt recunoscator ca ai citit "multe din mesajele mele..."sunt comentarii ce nu s-au dorit mesaje,sunt intrebari ce isi cauta raspunsuri...de ce nu asemanatoare cu mesajul tau de acuma?

Ce zici tu:
"Sincer vorbind, am citit multe dintre mesajele tale pe acest sit, printre ele mesaje in care iti manifestezi opinia vis a vis de credinta. Deoarece omul trebuie sa fie unul si acelasi , atunci trebuie sa existe si o continuitate in modul sau de a gandi si de a vedea lucrurile."

Sorry! "manifestezi"???

Categoric ...omul trebuie sa fie acelasi...cum gandeste si traieste...dar atentie,este hazardata afirmatia ta: "unei oarece obtuzitati aici".

A apartine unei religii:

nu inseamna automat ruperea de realitate,nu sustin persoana mea,gandesc in ansamblu;

nu inseamna nerecunoasterea valorilor umanitatii;

nu inseamna imposibilitatea de a dialoga principial...

In ceea ce ma priveste am mai afirmat-o (atunci am fost acuzat de lipsa de credinta,tocmai opusul la caracterizarea ta...)sunt crestin ortodox,insa am convingerea ca am dreptul sa stiu de unde venim si incotro ne indreptam ca semeni.

Intrebarile care ti-le pui tu in comentariu nu sunt la prima aparitie...Semeni ca si tine pun asemenea intrebari,cauta raspunsuri.Insa nu uita,discutia noastra se referea si la logica si la adevar si la principialitate.

Ce eu am cautat sintetic sa exprim tu ai numit ghiveci...sa lasam sa "inunde idei"si sa pastram pe cele sanatoase.

Cu bine,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20369 (raspuns la: #20363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Maresalul Antonescu vs Regele Mihai - de carapiscum la: 28/08/2004 13:52:37
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Nu stiu de ce dar mie imi seamana acele evenimente cu "puciul" de la Bucuresti din primele zile ale revolutiei romane. Oricat as vrea de mult sa fac diferenta intre aceste doua evenimente fundamentale ale istoriei Romaniei, parca nu fac altceva decat sa le ingemanez, sa le pun pe seama acelorasi mascarade politice la care s-au facut partasi o seama de politicieni corupti si fara constiinta viitorului unei natiuni.

Sigur ca vor veni aici destui sa ne spuna despre evenimentul 23 August- ca a fost un act justificat sau nu. Vor fi istorici sau iubitori de istorie care se vor stradui sa dea ce-i mai bun din ei ca sa demonstreze "pe viu" in ce conditii s-a operat si s-a amputat la acea perioada un madular al tarii, un lider care probabil fara voia lui a devenit unul din cele mai controversate personaje ale Romaniei postbelice. Speram sa aflam mai multe de la ei si in acelasi timp sa nu fim partinitori.

Din ce am citit pana acum (si mult s-a mai scris) n-am putut intelege, sa-mi fie cu iertare, filmul evenimentelor si semnificatia lor fiindca, vedeti domniile voastre, filmul acesta trebuie sa se debaraseze intai de surplusuri si retusuri subtile si nu doar sa placa publicului, ci trebuie sa confirme realitatile existente atunci. Eu personal, sincer va spun, vad acest scurt-metraj ca pe unul ce "trebuie" sa aduca audienta si implicit foloase unora, nu putini la numar. Istoria nu este literatura, domnii mei, este matematica timpului. Ea face operatii complicate folosindu-se de adunari, scaderi, inmultiri, impartiri, iar rezultatele ei nu au voie sa fie egale cu zero.

Subiectul acesta m-a fascinat intotdeauna si am cautat in decursul timpului sa vorbesc cu tot felul de oameni care au trait, in direct sau indirect, "fenomenul Maresalul Antonescu". Am auzit tot felul de explicatii, acuzatii, critici, apoi unele pareri subiective si/sau obiective in functie de persoanele care faceau comentariile. Cert este ca nu putem scoate din context pasajul care il cuprinde pe maresal. E ca si cum am da o interpretare unui citat biblic scotandu-l din context si dandu-i o cu totul alta insemnatate. Ori asta n-ar trebui s-o faca bunii nostri istorici.

S-au omis cu buna stiinta unele aspecte extrem de importante din firul evenimentelor ce au precedat executia lui Antonescu. Din acest pdv cred ca procesul sau ar trebui revizuit si complet refacut dupa rusinoasa lui, zic eu, asasinare. A fost un act politic nejustificat si nedrept, oricum am da-o noi: ca a fost antisemit, antinational, antidemocrat s.a.m.d. Daca vreti putem sa justificam la nesfarsit actele lui, asa dupa cum le putem si califica. Ce ma sperie pe mine este gandul ca dam verdicte fara a cunoaste in fond adevarul celor intamplate. Acest adevar a fost ascuns destul de bine si firavele incercari de restabilire a lui au dus inevitabil la suprimarea "oficiala" a persoanelor ce s-au ocupat de subiect fiindca, nu-i asa, n-a convenit "autoritatilor" si evreilor implicati in "afacerea" aceasta. Orice afacere isi are castigul ei, cel putin teoretic. Dar uneori trebuie platit si un pret pt. asta.

Revenind la o idee anterioara, pt. mine, omul simplu pasionat de istorie si de nevointele neamului romanesc purtat de ici colo in lesa de unii "carturari" travestiti, asadar pt. mine ca si pt. multi altii aflarea necunoscutelor din ecuatie pare relativ simpla la prima vedere. Cum asa? Pai daca punem in balanta relele lui Antonescu si bunele savarsite de el si le agatam de axa contextului istoric de atunci, mi se pare ca e extrem de usor sa aflam cine a fost tradator si cine a fost erou. Caci, sa nu fie cu suparare, regele Mihai nu pare a fi fost erou nici macar in ochii propriilor suporteri, nemaipunand la socoteala pe oamenii simpli care si acum il reneaga. Atunci cine este eroul si cine e tradatorul? Daca Antonescu a fost tradator si criminal de razboi, inseamna ca regele si clica lui au fost pe nedrept alungati si ei poarta cinstea de eroi. Daca nici ei nu sunt eroi, atunci poate sunt fratii nostri pravoslavnici?! Sau tatuca Stalin?!

Antonescu a fost intotdeauna judecat prin prisma raspunderii ce a avut-o fata de evreii deportati. Nu la fel s-a intamplat cu liderii altor tari care au fost sub ocupatie germana si nu s-au opus exterminarii evreilor. De ce? Nu suntem toti egali in fata legilor? Nu toti dispunem de acelasi cod etic, moral? S-a gandit cineva vreodata la MOTIVELE pe care le-a avut maresalul cand a acceptat conditiile impuse de al treilea reich? De ce anume s-a ferit si a incercat sa scape pe poporul sau? Si unde au fost toate acele cotofane din parlament si din partidele politice cand s-au luat acele decizii? Isi pregateau pumnalul, poate, ca sa junghie pe la spate?

Am vorbit de conjunctura istorica. E bine de stiut intai ca partidele politice traditionale de la noi nu i-au prea dat suportul necesar si s-au asmutit unele asupra altora intr-o perioada asa tulbure cand ar fi trebuit sa faca front comun si sa lupte pt. tara, nu pt. ele insele si capital politic. N-au inteles atunci contextul, asa dupa cum nici in ziua de azi nu pot sa faca reforme viabile datorita frictiunilor si mancarimilor de tot felul. Conteaza imaginea, nu stomacul sau inima romanului. Apoi noi am fost, din pacate, in chiar centrul tuturor intereselor marilor puteri. Agresiunea lor fata de Romania, in locul suportului de care aveam nevoie, a dus in final la ceea ce se cheama o pata pe obrazul tarii, o pata pe care ne-o reamintesc cu sadism de ori de cate ori le vine la indemana: sunteti tigani, va vindeti pe nimic si nu ramaneti niciodata fideli propriilor principii enuntate mai inainte. DA, asta e adevarul, am stat cu fundul in doua luntrii si ne-am udat poponetul iar acum inca avem pelincile mucegaite, si nu ne prea convine. Mai mult decat atat suntem facuti antisemiti pe fata si ni se reproseaza lucruri oribile la care am fi luat parte, insa se omite sa se vorbeasca in prealabil despre relele pricinuite de altii inainte- si uite-asa aplecam capul in piept, ne caciulim si ne mosmondim in semn de iertare la judecata nedreapta ce ni se face.

A fost Antonescu un tradator? La aceasta intrebare pe care am pus-o de nenumarate ori, toti au raspuns ca nu, ca dimpotriva, a fost un aparator al tarii si un lider cinstit ce a dorit sa-si protejeze tara. Dealtfel cum ar fi putut Romania, o tara mica si fara resursele necesare, sa poarte un razboi direct cu Germania, cand alte tari mai titrate si mai puternice i se inchinasera deja? Pana si rusii au fost la un pas de a pierde razboiul. Nu-l mai aveam pe Stefan cel Mare sa se opuna invaziei imperiului, nu-i asa? Insa chiar daca ne-am fi opus, cred ca asta ar fi insemnat o moarte subita si definitiva a Romaniei care ar fi fost distrusa inevitabil. Ori maresalul tocmai asta a prevazut si a facut ce facuse mai inainte cu cateva sute de ani ilustrul lider moldovean: a platit tributul cerut de "poarta" (nemti) numai sa nu cadem in mana "fratilor" pravoslavnici care dovedisera ca au tendinte si expansionite si anticrestinesti deopotriva. Prevazuse in felul lui prin ce avea sa treaca Rusia bolsevica si a vrut sa ne apere de ceea ce dealtfel s-a si intamplat mai tarziu. Daca nici aceasta n-o mai intelegem, atunci nu vad ce rost mai au alte comentarii.

Eu cred ca Antonescu a dus o lupta pe doua fronturi, lupta ce aproape fusese castigata cand s-a pus la cale executia lui. Numai ca miza a fost prea mare, chiar si pt. el. Totusi, un gand nu-mi da pace: ce-am fi pierdut daca am fi mers pana la capat cu nemtii? Dar asa ce-am castigat in afara de oprobiul lumii intregi? Asta ca sa nu mai pomenesc de datoria covarsitoare ce a trebuit platita lipitorilor comuniste de dincolo si de aici. ...si de tezaurul furat cu atata usurinta, pe mana noastra.

In alta ordine de idei, e destul de simplu sa vezi care a fost scopul tuturor evenimentelor ce au adus tara noastra in pragul deznadejdii si al unei morti economice fara precedent. Nimeni n-avea nevoie de o tara puternica in regiune, o tara care dealtfel dovedise intr-un timp relativ scurt ca poate sa fie fruntasa Europei, o tara care a avut moneda nationala atat de puternica incat concura cu alte monezi de schimb international. Cine a castigat acum? Clica oligarhica cocotata la putere si care slujeste interese straine de ale neamului nostru romanesc, clica ce ne-a bagat la datorii pe gat incat nu vor mai putea fi platite decat, poate, cu pretul vreunui alt Ceausescu ce va pune tara sa munceasca doar pt. straini- aluzie la faptul ca la revolutie Romania nu mai avea nici un leu datorie externa.

A fost Maresalul Antonescu un erou? Gura lumii zice ca da. Si stim noi vorba romaneasca: "gura lumii numai pamantul o astupa"! Asta se si preconizeaza, sa se astupe toate gurile "rele" cu praful timpului. Dar si arheologia a mai evoluat, nu putem sa nu vedem vestigiile trecute. Aceste vestigii pomenesc despre acte de caritate savarsite de regimul Antonescu, despre dreptate si adevar pretuite, despre comunicate precum "Va ordon sa treceti Prutul!", despre dragoste de neam si tara, despre lupta impotriva boierilor moderni, despre tradare si despre comunismul impus cu forta. Cine desconsidera toate acestea si face pe istoricul este vinovat de tradare atat fata de istoria in sine cat si fata de propria natie.

In incheiere mai zic ca Antonescu a fost un om manat de curaj si de ambitia de a castiga un meci la care n-au fost invitati nici occidentalii si nici rusii. Pretul pe care l-a platit a fost in mod sigur razbunarea unora care se simtisera lezati in perioada cat el a condus tara. Stiu ei bine cine sunt, ca doar ei s-au intronat primii si au facut cele mai grozave vanzari in spatele liniei frontului. Daca nici asta nu mai e adevarat, cand aceeasi istorie am auzit-o din zeci de guri de oameni ce au trait pe viu acele evenimente de dupa intoarcerea armelor la 23 august, atunci Dumnezeu si voi sa ma iertati. Insa nu pot sa cred ca grozaviile ce au avut loc (acte de barbarism si cruzime nejustificate, violuri cu sutele sau cu miile, deposedari de averi, impuscari fara judecata, injosirea si batjocorirea militarilor romani prin ruperea epoletilor si apoi obligarea de a-i inghiti, subterfugiile prin care posturile cheie ale noii guvernari erau obtinute...), dupa spusele acestora, sunt niste inventii.

P.S. Despre rege... S-a cam judecat singur. E de ajuns sa spunem ca nu s-a remarcat prin nimic bun in timpul cat a condus EL tara. Sa fie bucuros ca nu l-au sfasiat oamenii pana acum si ca poate savura o zi insorita pe meleagurile ce l-au adoptat.

So far, so good.
Denysa - de carapiscum la: 23/09/2004 05:08:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23126 (raspuns la: #22764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Daca ati doriti doar o discu - de Daniel Racovitan la: 19/10/2004 11:22:41
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
"Daca ati doriti doar o discutie civilizata, il blocati pe cel ce strica atmosfera, nu subiectul."

Aici vorbeste lipsa dvs de experienta in moderarea de forumuri. Dupa o astfel de masura se vor gasi intotdeauna persoane care vor zbiera sa cel banat a fost banat petnru a-l impiedica sa se exprime (cand in realitate a fost banat pentru atacuri si insulte fara nici o legatura cu exprimarea).


"Prin cenzurarea unui subiect arata ca de fapt nu va e teama de atmosfera neplacuta ci de subiectul in sine."

Aici nu este vorba de logica ci doar de o presupunere.


"Parerea mea este ca banarea acestor subiecte are darul de a accentua antisemitismul. Aceasta deoarece creeaza suspiciunea ca sunteti controlat de minoritatea evreiasca."

De ce evreiasca si nu araba (atata vrema cat inclusiv subiectele despre arabi sunt banate)? Nu se cam bate cap in cap?

___________________________________________________
I'm 100% Windows-free. And I fell fine.
#25524 (raspuns la: #25505) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vinovatie?!normalitate sau nu... - de sunny la: 16/02/2005 15:10:29
(la: Viata gay romaneasca)
va salut! interesanta tema, chiar ma gandeam ca inca nu am intalnit o asemenea tema de discutie pe un site romanesc.
nu am citit tot ce s-a scris aici, numai ultimele comentarii, dar deja as avea ceva de spus...
ma surprinde neplacut radicalitatea cuvintelor, usurinta de a condamna ("impusca", comentariu vulgar etc) si convingerea ca persoanele gay ar fi neaparat vinovate, problema ramanand in a stabili cine e responsabil de vinovatia lor sau care sunt cele mai elocvente norme incalcate de cei care "pacatuiesc":bisericesti? divine? morale? legile naturii?etc
in primul rand, frica de "contaminare" a copiilor la simpla vedere a unei parade gay este hilara:)
daca e sa fie ca acei copii sa aiba tendinte bisexuale sau homosexuale, se va intampla chiar daca ar fi izolati intr-o biserica:)
pot vorbi in numele experientelor mele.
acum cativa ani eram ferm convinsa ca homosexualii sunt bolnavi, imi provocau mila si ii socoteam niste "rebuturi" umane. apoi un foarte apropiat preiten imi spune ca este homosexual...m-a socat, mi-a parut rau pentru el, m-am distantat...apoi am vazut ca el tot acelasi ramane, cum era si inainte de "destainuirea cea mare".
apoi, intr-un concediu, am fost timp de o luna numai intre persoane gay. femei si barbati. asa am vazut ca arata normal, ca au relatii normale, cupluri care se comporta ca un cuplu hetero, cu aceleasi probleme si crize, am vazut ca orientarea lor sexuala - intr-o societate mai avansata ca cea din romania...-nu are absolut nici o importanta, atat pentru ei, cat si pentru cei din jur.
apoi am cunoscut o femeie tanara care mi-a vorbit de dragostea pentru om, indiferent de sex. bineinteles nu putut sa o inteleg. ea m-a convis ca frumusetea unei persoane nu depinde de sexualitatea ei, ca iubirea e cea care conteaza.
apoi m-am aflat in situatia de ma ma indragosti de o femeie, de a admira tot ce face, felul ei de a fi si mi-am dorit sa fie mereu langa mine.
suntem de un an impreuna si imi doresc sa fim si pe viitor mult timp impreuna. prietenii mei apropiati stiu despre alegerea mea; unii mi-au zis ca "este penibil sa te indragostesti de o femeie", altul mi-a zis ca imi distrug viata, iar cel mai apropiat mi-a zis ca se mira si el de usurinta cu care a trecut cu vederea faptul ca partenerul meu actual este o femeie si nu un barbat iar acum nu poate decat sa se bucure ca am o relatie fericita.
ar trebui sa ma simt vinovata de iubirea mea? deranjeaza pe cineva asta? pana acum, nimeni nu mi-a spus ca s-ar fi simtit deranjat de relatia mea. bineinteles, nu traiesc in romania...
paradele gay sunt o exagerare, dar si un prilej de distractie unde orice exagerare isi are farmecul ei:)
eu nu duc o viata tipica gay, nu frecventez localuri specifice, nu merg la astfel de parazi, am numai prieteni "normali", iar eu in ochii lor sunt la fel de "normala". si asa cum traiesc eu traiesc foarte multi oameni.
imi dau seama perfect ca societatea romana nu este deloc pregatita pentru un astfel de mod de acceptare, dupa cum nu este pregatita pentru multe alte moduri de acceptare...
cum mi s-a intamplat sa iubesc un barbat, de atatea ori, acum mi se intampla sa iubesc o femeie - prima oara in viata mea de aproape 30 de ani, si ma simt bine asa.
cum a zis primarul berlinului "sunt gay, si este bine asa":)
va salut
????? - de Little Eagle la: 24/02/2005 04:05:58
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
daca ai spus ..iremediabil de ce raspunzi in loc sa-ti vezi de ale tale si frustratiile tale ori acum toata haita de la trancaneala s-a asmutit asupra noastra???
nu te-a invitat nimeni sa te bagi in subiectul asta si daca neaparat tii sa-ti aperi
prietena atunci de ce nu mi-as apara si eu iubita mea???

nu eu am probleme ci tu si nimeni nu ti-a vorbit urat,dimpotriva tu ai fost de la inceput cea care a atacat.
si te rog f. mult sa nu te mai legi de sentimentele si viata noastra cum vrem s-o traim si s-o planuim pt. ca uite cine ataca acum???
Eu nu m-am legat de viata ta personala si nici nu ma intereseaza.si nu uita si la fel toti ce v-ati dat cu criticile la adresa noastra, ca tema a fost scrisa de Samadhi
ca sa exprime un sentiment legat de noi doi si NU despre voi sau despre vreunul/a din voi si ca ar trebui sa cititi cu mare atentie ce a scris la sfarsit cand multumeste acestui site pt. faptul ca prin el ne-am putut cunoaste si intalni!

dar voi nu vedeti decat ce vreti si repede va aruncati cu gura dar nu cu sufletul si mintea.Faceti din lucrurile importante,lucruri neimportante si invers!!
Poti sa ma numesti bad,evil, nasty, mean etc,cum vrei tu,nu ma cunosti si nu ma vei cunoaste niciodata.ironia ieftina e a ta Anisia dar nici asta nu vezi.
Prea multa..mandrie si prejudecata.
asa ca te rog pe viitor atat tu cat si toti ceilalti din gasca vesela de ...oameni maturi sa incetati sa va mai dati cu presupunerile si parerile despre noi si in nici un caz la sentimentele noastre

Cine se ia de oameni ti-ai raspuns singura la intrebare si faceti ce doriti voi,plangeti-va ca copii de generala la admin sa faca ce vrea cu subiectul nostru.
la o adica de ce nu propuneti sa fim dati afara?De ce nu?Scapati de noi si veti fi cu totii fericiti pana la adanci batraneti,oameni ca voi am intalnit cu gramada in viata, ce se ascund in spatele ironiei si cinismului.

si stii ceva Dra Anisia?niciodata nu m-am simtit ignorat pt. ca nu dau importanta prostiilor voastre copilaresti.ma ataci iti raspund la atac si NU eu te voi ataca primul.Inca odata:TE ROG sa incetezi cu atacuri la adresa mea si Samadhi!!! NU AI nici un drept sa te bagi in viata noastra si cum vrem noi s-o traim si s-o planuim!!!
NU M-AM LUAT de viata particulara a nimanui de pe acest site de cand sunt pe el!!!Dar tu si ceilalti(se cunosc ei f. bine!!!)sunteti cei cu critica si cautatul acului in carul cu fan si se vede rautatea din voi oricat incercati s-o ascundeti sub paravanul ...obiectivitatii de opinii...

Si las-o mai usor cu nickul meu care de fapt imi este si numele adevarat in care cred si mi-a fost dat,asta nu este frumos si acceptabil la o persoana cum te consideri tu!Eu nu iti pocesc numele si la nimeni nu am facut asta ori nickul.Nu cred ca ti-ar place ,si in adevar doar pt tine si unii ca tine din site sunt ..."bad".

Nu stii nimic despre mine si va rog pe toti sa incetati a mai despica firul in 4 vorbind ,scriind si venind cu exemple din trecutul vietii mele ,pt. ca nu l-am trait deloc impreuna si nu stiti viata mea; eu nu ma leg de a voastra dar ce ciudat e ca voi mereu aveti cate ceva de spus despre a mea ca si cum ati fi experti atotcunoscatori.

la fel va rog sa incetati sa va mai legati si de Samadhi pe care NU o cunoasteti deloc!!!si daca aveti chiar asa o mentalitate puritanica(doar la suprafata!!!)si va revolteaza ca ne-am scris sentimentele in public,NIMENI NU va obliga sa le cititi sau sa le comentati!!!

Vedeti-va de potecile voastre caci noi doi o avem pe a noastra si va asigur ca NU
vrem sa va intalnim niciodata.















































#37481 (raspuns la: #37466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Farmece - de casyana la: 05/10/2005 16:07:58
(la: farmece sa fie oare?)
cand am citit prima data acest articol m-am gandit ca este vorba de o persoana care nu are ce face,l-am inchis si am trecut mai departe la ce ma interesa.ideea este ca acest articol nu mi-a dat pace si m-am hotarat sa pun si eu parerea mea chiar daca nu intereseaza pe nimeni...
...eu de loc sunt din calarasi.cine nu stie unde se afla,este la 130 km de bucuresti in drum spre constanta.acum a ramas acolo doar mama mea eu incercandu-mi norocul in europa.dar in orasul meu undeva pe la periferie este postata o casa inalta care inainte era o mandrete de casa dar acum locuieste o batrana:Maria.se vede ca nu mai are putere de munca si casa pare nelocuita.numai sutele de oamenii care trec in fiecare zi pe acolo ii da o alura ca ar fii locuita.tanti maria este vrajitoare.asa spune toata lumea din oras.vin oameni din toata tara si stau cu noptile la coada in fata portii pt a sta de vorba cu tanti maria.oamenii spun ca lecuieste de asa zisul"argint viu" si ca "te scapa de farmece".eu una sa fiu sincera nu prea cred in acete licruri dar daca te poate ajuta cu ceva eu iti pot face rost de un numar de telefon,si daca intr-adevar povestea ta este reala si esti gata sa lupti pt iubita ta eu sunt dispusa sa te ajut.da-mi un semn de viata.
:) keep om smiling baby - de alex21 la: 10/11/2005 10:18:32
(la: ce cautati la o persoana de sex opus ?)
imi place cum a decurs toata conversatia.. si pareri diversificate ( sau nu neaparat ) dar e ok.... acum am realizat ca am cam facut o mica discriminare fata de persoanele care se simt atrase de persoane de acelasi sex... asa ca reformulam intrebarea : " ce cautati, mai, voi cei atrasi de persoane de acelasi sex la o persoana de acelasi sex au ba ? " si binenteles ca puteti continua....

eu am cam ajuns la concluzia ca toti absolut toti tipii pe care i-am cunoscut, i-am vrut si i-am avut, sau au ramas doar la stadiul de vrut s-au dovedit exact ce imi doream dar nu ii puteam avea. dezamagitor . nu cred ca mai are rost sa acut ceva la o persoana de sex opus. nu are rost sa mai caut in general. o sa astept sa fiu izbita :)) ( lovita ) :))

vreau sa aud mai multe pareri . am nevoie de pareri, fiti niste neamuri simpatice din familia cafenelei si spuneti-va parerile , poate reusesc sa imi doresc sa nu mai doresc tipi :> , tipi asa cum mi-am dorit pana acuma .... aiurea ...

sefa grupului ceror care il urasc pe mircea radu si emisiunea " din dragoste " saluta fierbinte si simpatic toti si toate cafengistii ( nu asa ii cunvantul, stiu ) :)

alexandra
#86348 (raspuns la: #86331) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex andra - de Ivy la: 13/03/2006 17:16:05
(la: Despre agresivitate)
Exemple de agresivitate....avem aici pe site...doua persoane: maan si zaraza. Ele sunt doar un exemplu perfect de vulgaritate/agresivitate!!
Trebuie sa vorbesc despre ele, pentru ca se potrivesc mult prea bine..

Dragutza zaraza, jigneste oamenii si foloseste cuvinte vulgare si pline de tztatism crezind ca daca e asa directa oamenii or sa o laude si or sa-i spuna:"brava fata, asa mai da...nu cei mierosi de ne tot pupa-n fund"..

Agresivitatea se vede lar la aceste doua persoane...spre exemplu, draguta maan ( o femeie de o rautate inexplicabila..si se mai intreaba de ce o pedepseste bunul Dumnezeu ....) imparte cu rautati, cu vorbe jignitoare peste tot in tot site-il lui Racovitan..pupindu-l in fund pe bietul om (pentru care dealtfel eu am tot respectul..dar asta nu insemna sa nu ii spun ce gindesc). Ma intreb cit de agresiva e dragutza asta de femeie in viata de zi cu Zi?!?!..la fel si zaraza..Imi placuse zaraza (maan de nici un fel..pe ea reusisem sa o "citesc de cind aparuse drept alice)..dar cu zaraza a durat mai lung..Incerc sa mi le imaginez in viata de zi cu zi: rele, arogante...jignind tot ceea ce prind in fatza...yaaakkk femei de care sa fugi...

uite aici exemplu de rautate si agresivitate:
======================================================
"Candva, pe un sit oarecare, un grup de userii il vorbeau urat pe Racovitan.

Am aflat curand ca el stia si-am ramas placut surprinsa sa-l vad cum Nu reactioneaza la provocari jegoase, cum trateaza cu maturitate incercarile repetate de-a-i sabota situl.

Era acuzat acolo de tiranie si de atitudine superioara, pe langa multe alte mizerii…

Pe forumul acela, iar NU pe ASTA, cineva mi-a citit corespondenta privata, mi-a facut public numele si chiar a trimis un mesaj de pe adresa mea de e-mail, pe care din buna credinta, am furnizat-o administratorilor de-atunci.

Pe forumul ALA, iar nu pe ASTA, functionau forumuri patraele, ascunse, accesate doar de useri privilegiati…

Am intrebat persoane compentente si-am fost asigurata ca orice individ priceput are acces la informatiile de care vorbiti (+altele, o multime) cu conditia sa-si puna mintea si-un program-doua la lucru. admin v-a pus cutitul in mana, voi sunteti cei care l-ati folosit deja, si constat cu neplacere ca-l acuzati tot pe el de indiscretie. v-ati dus deja pe link si-ati cautat informatii despre voi dar si (culmea!) despre altii, curiosi s-aflati pe ce situri au calatorit, din ce oras scriu, s.a.m.d.

nu-l cunosc foarte bine pe Racovitan, dar stiu ca omul asta n-ar face nimic ilegal. a-l acuza inseamna a vorbi in necunostinta de cauza si din punct de vedere IT, dar si din punct de vedere personal.

de ce va intereseaza CINE si DE UNDE scrie?

De ce v-ati var nasul in ciorba mea, daca nu va priveste?

De ce intrati pe forum de la serviciu, daca stiti ca n-aveti voie? n-aveti habar ca sefii pot afla si ora la care v-ati scobit in nas in fata monitorului daca asta-si doresc?

Si-n final, cine-a fost atat de pesusaiv, incat v-a convins ca intimitatea voastra-i asa de valoroasa iar persoana vostra un mare VIP incat sa fie subiectul unor indelungate cercetari pe net?

Oameni bolnavi, care sa va faca rau, sunt mai multi pe-acasa, printre colegii de birou decat pe la cafenea.

Daca-i sa va scobeasca unul, chiar aici, n-are nevoie de permisiunea lui Racovitan sa o faca-n deplin success si nici nu vad cum v-ar putea adminaria proteja.

Intimitatea pe care o pretindeti e un vis pe care nimeni nu vi-l poate transforma-n realitate.
===========================================

sau..uite aici inca o particica dintr-un mesaj scris de maan:
" Altfel, vorbim mereu ‘despre altii’, nu evoluam decat in steril si nu schimbam in ceilalti decat stari de spirit."

pai deci femeie, tu chiar nu realizezi ca asta faci??? ca tot timpul ii vorbesti de rau pe altii?? chiar nu realizezi ca evoluezi in steril??? lasa-ne darling in lumea noastra plina de nestiinta si de prostie si tu stai in a ta...Dar vezi bine ca nu poti, nu te simti bine pina nu lovesti, pina nu ataci pe cineva, pina nu rupi gura cuiva...Dragutoooooo te mai intreb o data, nu iti e frica de cel de sus??????
Continui sa categorisesti oameni, si sa jignesti ..ma intreb cum de Racovitan iti mai da voie pe site-ul asta?

Deci, spuneai ca ti-au fost facute publice textele pe alte site-uri??? pai probabil ca si acolo ai scos din minti multime de oameni, ai incercat sa acaparezi siteul cu logoreea ce o ai..Tu nu realizezi ce faci?

si tu si zaraza...singurul om cu care sunteti blinde e racovitan...ca sa va tina pe aici..sau cu cei mai slabi decit voi, cu cei de ii puteti manevra cum doriti voi...ahhh ce sila imi e..

si acum, pentru linistea ta...da suntem citiva care intram de la serviciu pe site-uri..nu de acasa...(deh, noi avem o viata acasa, avem soti, copii, avem fericire..si deci nu e timp de intrat pe site-uri de acasa...si da, intram de la serviciu..si nu ne e frica de sefi..)..toti cei ce s-au plins legat de conferinta lui Racovitan cu harta, s-au plins pentru invadarea unui anume spatiu...Informatia a fost expusa si toata lumea avea acces la ea...nu trebuia sa mai faci tot felul de "sapaturi" ci a fost data cu usurintza prin postarea unui subiect la cafenea..si acum toata lumea avea acces la ea..Bineinteles ca acea informatie exista de muklta vreme, dar nu toata lumea era "doctor" in IT ca sa sape dupa asa o informatie..Data mura'n gura a cazut prost!!!






#111271 (raspuns la: #111144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
OMG oamenilor ! - de live_2day la: 27/06/2006 07:16:13
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
OMG oameniilor.

Va recomand un obiect de studiu. E un fel de carte sau ceva de
genul: Conceptii despre lume si viata. De Iosif Ton (cu tz).
E adevarat ca exista mai multe feluri de oameni:
- cei care cred in Dumnezeu
- cei care traiesc cu Dumnezeu
- cei care sustin ca nu cred in Dumnezeu
- cei carora nu le pasa, dar in mod sigur au auzit de Dumnezeu
Hai sa luam un exemplu banal.
Priviti stiinta de la Newton incoace (cand defapt au inceput
aproape toate), si toate conceptiile ei, toate argumentariile ei
... si o sa vedeti cum aproape totul s'a schimbat. Cum am spus si
inainte, intotdeauna o sa luam ceea ce ne avantajeaza punctul de
vedere ... => adevarul pe jumatate => minciuna.
Observam deci ca, stiinta, ceea ce unii oameni luau ca si adevar
adevarat, s'a schimbat de mai multe ori !!! Interesant, nu? Eu ma
intreb cum poate aparea din nimic totul? Ma intreb cum de a
innebunit Nietzche? Ma intreb cum de Cioran recunoaste existenta
unui Dumnezeu Atotprezent? Ma intreb cum de VOI, evolutionistilor,
puteti spune ca acesta e farmecul vietii, a descoperii stiu eu ce
... originea omului si etc. Ce rost mai are atunci viata ???
Stiu ca poate sunt putin rau aici, dar ma uit la voi toti care
sustineti evolutionismul, probabil oameni care ati realizat ceva in
viata, oameni cu o sete de cultura deosebita. Oameni ce au iesit in
evidenta. Oameni care se pun singuri pe un piedestal, si in acelasi
timp se uita in oglinda... Ma intreb ... veti gasi vreodata ceea ce
cautati? Sau voua doar va place nebunia de placul nebuniei ?
Sustineti ca a crede in Dumnezeu e pueril. E la mintea unuia de 10
ani ... WRONG ! Aveti voi de unde sa stiti? Parca spuneati ca nu
credeti ... nu? Deci nu aveti experienta aici, va dati doar cu
presupusul. Inca ceva legat la nivelul vostru de "cultura" ... cate
studii ati realizat in legatura cu lumea si viata? Sau sunt doar
chsestii luate de pe net ?? WOW ... inca o chestie super.
Faza e ca m'am cam enervat un pic.
Adica voi veniti si'mi spuneti ca eu sa ma sinucid ! Ceva de genul.
Viata nu are sens. Daca nu exista Dumnezeu, eu sunt 100% pro
Nietzsche, doar ca eu m'as sinucide in momentul in care ash
innebuni. Voi veniti si'mi spuneti ca nu exista un Dumnezeu, un
Tata si un fiu, Isus, care ne'a iertat toate pacatele, ale mele si
ale voastre, un om, fiindca a fost om si el ca noi, care a murit si
inviat ! Si stiti o chestie ciudata? Faptul ca el a suferit pe
pamant toate lucrurile prin care trece orice om ... Poate nu sunt
eu in persoana sa va explic toate astea, dar va pot spune despre
ele. De exemplu faptul ca a fost hartuit sexual in timp ce era
intemnitat. Obicei roman. Sau o groaza de alte chestii...
Tocmai asta e una din probleme, ca citit Biblia cu spirit critic,
in loc sa fiti obiectivi. Sa nu spuneti nimic si sa nu aveti o
parere anticipata... "Inceputul intelepciunii e frica de Domnul"
... interesant ... nu vi se pare ca intelepciunea asta lumeasca, pe
care va bazati voi atata innebuneste? Cel putin, toti cei pe care
i'am vazut erau pierduti in "intelepciunea" lor si a lumii. Plus ca
Eliade spunea ca nu ai cum sa "intelegi" lucrurile spirituale prin
filosofie, legi fizice, chimice, etc (nu stiu exact formularea).
Oare de ce? Fiindca trebuie sa ai inima...
Poate veti gasi multe greseli la mine sau ma veti contra argumenta
cu multe lucruri. Dar asta nu va schimba ceea ce cred. Pur si
simplu vreau sa va mai ganditi odata la ceea ce spuneti.
Inca un lucru, daca din start plecam de la premiza ca luptam pentru
ceea ce credem (noi in crestinism, voi in faptul ca tot ceea ce
credem noi sta la mintea unuia de 10 ani), atunci vom ramane tot cu
a noastra. Si e tot aia. Eventual ii putem spune
"experienta_de_viata ++" pentru ce'i ce se stiu cu programarea :).
Alegerea e autodeterminism.
Nu stiu sigur unde voi ajunge. Nu prea depinde de mine. Am viata
incredintata in mana lui Isus fiindca asa cred si asa vreau,
fiindca am incredintat'o Lui. Nu stiu ce probleme voi avea in
viata, dar stiu ca toate lucrurile lucreaza in folosul celor ce il
iubesc pe El. S'ar putea sa ma leapad de credinta la un moment dat,
s'ar putea multe lucruri. Dar, cum stiu ca durerea te face sa
apreciezi fericirea, asa si disperarea si nebunia te face sa
iubesti credinta si siguranta !
ps: sunt cam de acord cu proletarul ... s'a cam stricat aerul pe aici ... pacat de scris ...

live 2day like u'R going 2 die 2morrow
Lascar Barca - de latu la: 03/09/2006 22:48:20
(la: spre confirmare in cafenea)
Rationamentul meu a fost urmatorul: Daca cineva vorbeste despre muzica asa cum o face taica si aceeasi persoana devine un mahalagiu - de elita daca vrei, unde-i deosebirea? - atunci una din doua personalitati e asimilata, asa ca o camasa, iar cealalta fiind pielea, ca sa ramanem la tablou.
Pe de alta parte, cine stie a umbla cu vorbe, nu poate invoca o scapare inconstienta intr-un moment de patima (n-ar fi fost prima oricum), cand ia cu polonicul din balta verbala.
De aia - si din invataminte personale - nu prea-mi vine sa cred ca lupul isi schimba si altceva decat parul.

Personal regret doua lucruri: Ca a lasat sa iasa la suprafata si celalalt "eu" in afara de cel care stie sa raspandeasca farmecul muzicii si ca mai multi carora nu le-as fi dorit-o, au ramas in ploaie crezand intr-un balon de sapun.

__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#143152 (raspuns la: #143138) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...