comentarii

fata cu care ati vorbit la ultimul curs


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Hypatia - de carapiscum la: 15/10/2004 14:30:39
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
N-am ce sa mai zic, halal te-au mai ajutat unii pe aici. Poate trebuie sa le explici inca o data despre ce era vorba in subiectul tau, sau poate ca ar fi mai bine nici sa nu-i bagi in seama... Cine stie? Se vede treaba ca cineva a vrut cu tot dinadinsul sa nu-mi dea dreptate cand am zis ca aici se va vorbi DESPRE conflicte si nu DIN ele. Stii ce ma gandesc? Atunci cand se vor trezi cu nervii lor consumati degeaba si cand in sfarsit vor fi inteles ca experienta si exercitiul comunicarii pur si simplu nu ajung pt. a ramane om vertical, abia atunci se vor mai potoli spiritele- si chiar nici atunci. Dealtfel stii tu cum e: gura satului n-o poti opri vreodata.

Din titlul conferintei tale am dedus ca tii neaparat sa-ti faci o parere despre conflicte NUMAI in cafenea. Se pare insa ca majoritatea s-au ambalat la a vorbi despre conflicte in general si in mod special despre cele care plac fiecaruia in parte. Nu vreau sa iau partea nimanui si imi pare bine ca n-o faci la randul tau. Mai exista o vorba din tezaurul romanesc: daca te bagi in cocina/troaca...te mananca..."puricii"! ;} Interesul nostru ar trebui sa ramana intotdeauna impartialitatea- si punct de plecare, si punct de sprijin in teoretizari, si punct de trasare a concluziilor. Dar cum asa ceva este f. dificil fiindca fiinta umana este pe cat de complexa, pe atat de vanitoasa, nu putem decat spera ca nu se va intampla si aici ce s-a intamplat in toate razboaiele. Fiindca, pastrand proportiile, putem afirma ca acesta este acel "razboi nevazut" de care depinde in buna masura calitatea noastra de crestini si de oameni in general. Indiferent de care parte a baricadei te afli, indiferent ce cauza slujesti, un razboi nu va aduce niciodata ceva bun, nici macar pace. Ca parca zicea cineva ca pacea este in fapt pregatirea razboiului.

Lumea se intreaba necontenit, si unii au facut-o chiar aici: de unde atata ura si invidie? Din noi si numai din noi. Cica diavolul ramane uneori pur si simplu "fascinat" de metodele prin care oamenii gasesc sa-si faca rau, sa se razbune pe te miri ce temei. Cu toata rautatea lui proverbiala, nici macar el nu poate sa-si creada ochilor de ce se intampla uneori intre oameni. Asta nu inseamna totusi ca fiinta umana este rea in sine sau ca s-ar naste cu aceasta predispozitie. Nu, eu nu pot sa cred asa ceva. Eu cred in bunatatea fiintiala a omului si stiu ca rautatea vine in mare masura din schimbarea mentalitatilor lumii intregi in contextul parasirii credintei. Imi amintesc intotdeauna cele doua aspecte propuse de Scriptura ca luare aminte in viata de zi cu zi: rusinea de oameni si frica de Dumnezeu- frica aici cu sensul de rusine fata de Parintele atotmilostiv, nu cum interpreteaza o serie de oameni aceasta ca pe o frica in sens strict, literal. Eu cred ca de la acestea pleaca cel mai adesea conflictele, ca lumea de azi s-a transformat in judecatoare si si-a uitat rusinea de oameni si frica de Dumnezeu in cartea ferfenitita a istoriei. Da, ma repet, noi oamenii preferam sa fim judecatorii altora si sa dam dovada ca putem fi intocmai ca judecatorul din pilda data de Hristos: niciodata nu facea dreptate femeii ce venea la el. Doar insistentele su suprarea pe care i-o facea zilnic, numai acestea l-au determinat pana la urma sa-i rezolve cauza. Intrebarea mea acuma este urmatoarea: noi ce asteptam, sa apuna soarele peste mania noastra?

Ei bine, ce putem contrapune in cazul asta cand se isca niste conflicte nedorite? Am putea face aici o pledoarie numai pt. asa ceva si probabil ca n-ar mai incapea pe paginile cafenelei din pricina multimii de date ce s-ar scrie. Dar asa avem la indemana ceva f. simplu si relativ usor de indeplinit: DRAGOSTEA DE APROAPELE! Si asta ideal ar fi sa se manifeste inclusiv sau mai ales fata de dusmanii nostri. Nu zice Hristos, "daca iubiti pe fiii vostri ce faceti mai mult; oare nu si paganii fac acelasi lucru? [...] Dar Eu va zic voua: binecuvantati pe cei ce va blesteama, faceti bine celor care va urasc si rugati-va pt. cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Cel ceresc." Nu vrem sa fim fiii Lui? Nu-i nimic, atunci macar sa nu ne facem fiii rautatii!

Poate voi reveni cu alte interventii. Deocamdata mai adaug doar o observatie: iata cum s-a adeverit necesitatea crearii unui loc separat in cafenea, loc destinat reculegerii si/sau "privirii in oglinda". Domnule Daniel, aveti pe acest forum cel mai intemeiat motiv ca sa dati curs propunerii mele. Dealtfel nu stiu cum se face ca ultimele teme de discutie parca au plecat de la tema propusa de mine. Nu spun ca cineva m-a copiat, ci ca pur si simplu s-a intamplat sa aiba loc niste discutii exact in aceeasi directie si in acelasi timp.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25164 (raspuns la: #25028) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In ultimii 18 ani am fost ina - de Horia D la: 15/10/2004 19:46:34
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
In ultimii 18 ani am fost inapoi de 2 ori, cand mi-au murit bunicii, si de fiecare data nu am stiut cum sa plec mai repede. O vorba zice ca "your home is where your heart is", iar inima mea nu mai e acolo.

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
...ai vorbit ca un om mare... - de SB_one la: 16/10/2004 10:31:44
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
...ai vorbit ca un om mare...

si totusi, aici cine se va supara?:-))


Moise, Isus si un barbos mic joaca golf.
> > Moise ia crosa si cu o lovitura eleganta trimite
> > mingea in mijlocul unui lac.Imperturbabil,intra in
> > lac, apele se despart si isi joaca mingea.
> > E randul lui Isus. Si el ia crosa si proiecteaza
> > mingea pe o traiectorie parabolica (parabola fiind
> > specialitatea lui),mingea aterizeaza tot in mijlocul
> > lacului, pe o frunza de nufar.Isus linistit, merge pe
> > apa si isi joaca mingea.
> > Micul barbos isi ia crosa si cu o miscare
> > oribila, din aia de tip care n-a jucat in viata lui
> > golf, proiecteaza mingea intr-un copac,de acolo ea
> > ricoseaza intr-un camion si din nou de un copac,apoi
> > pe acoperisul unei case, o ia pe un burlan si se
> > rostogoleste intr-un sant care se varsa in lacul
> > susnumit. Pe marginea lacului, un broscoi enorm
> > inghite mingea. Deodata din cer apare un uliu care se
> > repede asupra broscoiului si il ia in gheare, pleaca
> > cu el zburand pe deasupra terenului de golf.
> > Broscoiul,luat de ameteli, scapa mingea care
> > aterizeaza exact in gaura.
> > Moise se intoarce spre Isus si-i zice acru :
> > - Uite vezi, de aia nu-mi place sa joc cu tac-tu.
#25255 (raspuns la: #25239) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand ati mers ultima data la nunta? ;-) - de Dragos Bora la: 19/10/2004 07:55:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cand ati mers ultima data la nunta? ;-)
Merita sa vedeti pe unde a mers Silviu Ghetie:

http://www.7zile.ro/news.php?id_autor=6&id_news=111
Desdemonei apropos de virulentza - de (anonim) la: 22/10/2004 18:08:34
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Dragom, din pacate asta e realitatea dovedita. Nu am vorbit din teorie -am exemple cu duiumul -te poti interesa oricand. Revenim iarasi la retorica: " Femeia sfinteste casa" sa fie un banc sau o perla din intzelepciunea milenara? Daca EA are de ales -sigur ca o alege pe cea mai usoara varianta - sa faca gospodaria la FF si sa uzeze de dreptul de exercitare a instinctelor primare in detrimentul altora. Cit se poate de clar si fara semne de gen " bastonashe cocoshate". Se mai spune ca mediul face omul. Am vazut femei venind aici cu soti, copii, femei pline de calitati, si dupa perioada de "stagiu" au lasat naibii si casa si gospodarie si au luat module suplimentare la cursul "Libertate sexuala". Concluziile sunt greu de acceptat dar usor de ghicit. Nu tu gospodarie nu tu copii ci numai goana dupa masculi loco- care in comparatie cu "animalu" sau "netrebnicul de barbat" aveau o masina de marca vila etc iar cel enumerat mai sus se zbatea pe treptele afirmarii (ajuns aici, nu ai peste noapte ce au cei loco -numai daca ai 6 din 49 la loto). Sa fie asta pacatul barbatilor romani? Caci nu tu pozitii sociale ca cei loco -pilele lor -implicit si propulsarea pe treptele sociale? Dumnezeu nu a facut lumea intr-o zi -ele vor totul in 24 de ore, ba mai mult -sa nu cricneasca, sa fie folosit ca masina de facut copii si de facut $$$$. De rest bumboane (treburile casnice .. etc)
Sa auzim de bine desdemona (poate intr-o alta lume ca asta e pe duca-nu e numai parerea mea) :)
PS: nu s-ar putea renunta la cuvintul misogin, caci cred ca a fost creat de cineva in pripa si i-a scapat esentialul-mai vorbim despre asta
#25965 (raspuns la: #25947) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gabi - de Little Eagle la: 04/11/2004 21:57:18
(la: Alegerile in USA)
Cunosc parerile europene de vest,America sub tirania despotica a taranoiului in ultimii 4 ani s-a izolat f. mult,in cei 4 care urmeaza si mai mult de restul lumii.
Republicanii demagogi si plini de prejudecati(unde esti tu Tepes doamne!)cred ca America poate trai fara restul lumii si ca dimpotriva,Europa de vest are nevoie de America....kkt!NIMENI nu are nevoie de America!Doar unele tari de lingai precum Romania sau Bulgaria...
Uita-te la republicanasii astia de romanasi cu mucii pe piept cum alearga cu limba scoasa dupa articole franceze sau italiene si conduc masini ..germane,ce patrioti se dau ei nevoie mare.Boicotul impotriva Frantei va afecta pe americani nu pe francezi!!!Asta vrea sa faca acelssi lucru ca si cu Cuba.
Stii tabloul acela faimos al lui Bruegel cel batran cu parabola orbului care-si duce pe ai lui orbi in groapa?Asa e aici.Bush si orbii lui de minioni la groapa ,ce le pasa lor de viitor,de natura,stii ce raspuns a dat Bush mai demult legat de conservarea mediului?"Ce-mi pasa mie,cand se sfarseste lumea eu n-o sa mai exist."
Asta-i atitudinea,de a nu le pasa de viitor caci si-asa vor muri....deci aduna bani ce lacomul cu galeata sa ai ce cara cu tine ...pe lumea ailalta...

Da,ai dreptate cand spui ca exista 2 americi si se vede de la o posta cine-i om de cultura si evoluat spiritual(fara a fi ipocrit si da din gura versete biblice)si cine-s tampitii tarii.

Mai adaug si eu la lista pe cineva f. f. de treaba si modest ,ce am cunoscut personal cu cativa ani in urma si e actor pe numele de Sean Penn.Apoi alti democrati sunt Gore Vidal(celebrul scriitor si filosof)care compara urmatorii4 ani cu ultimii ani ai imperiului roman si pe Bush cu Nero sau cu Little Sandals(Caligula),mai este si Johnny Depp,John Malkovitch,William H. Macy,Alec Baldwin si multi altii ce-i scap din minte acum.Stii ca Alec baldwin(si cu el am vorbit)va emigra in Canada?Nu mai vrea sa traiasca aici.La fel sunt deja de ieri peste60.000 cereri de emigrare in Canada si vizele abia peste 1 an se vor da.Romanasii vor sa vina aici sa devina republicani si americanii cu capul pe umeri vor sa plece!
mai este si o veche cunostinta din 1986,un om fantastic,Tim Robbins care are cateva desene de-ale mele cu autograf de la mine si desigur iubita lui de multi ani Susan Sarrandon.

LOVE&PEACE,
Ozzy


















#27677 (raspuns la: #27669) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
samadhi - de anisia la: 08/11/2004 16:24:37
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Interiorul meu este plin, dar ce folos, daca este plin doar pentru mine. Vezi tu, Jimmy Cecilia definise fericirea absoluta ca fiind iubirea. Apoi mya scrie ca ea tine de domeniul spiritual (nu neaparat religios).

Tocmai aici e aici. Spiritualul, interiorul, trairile. Ideea ce o doream subliniata in mesajul 27986 catre Wizard era ca fericirea este un nor, un vis, un abur. Deci este o traire. Aici suntem cu totii de acord. Si fiecare ajunge sa isi atinga aceasta traire mai devreme sau mai tarziu, printr-o forma sau alta. Fie ca e iubire, fie ca e implinire spirituala, fie ca e meditatie, fie ca e daruire...

Si ce facem dupa ce atingem aceasta traire, acest interior despre care cu totii vorbiti. Ce este dincolo de el? Este fericirea absoluta? Exista ea? Sau primim un gust de intrebare si nemultumire pentru ca nu mai este nimic de cautat mai departe? Scriam in mesajul catre el:"Odata ce ai atins-o ...iti doresti mai mult si mai mult. Si uite asa...procesul este perpetuu iar omul nu ajunge niciodata sa fie cu adevarat fericit, ci doar putin fericit." . Aici este problema care ma framanta: sa spunem ca o sa cunosc acea fericire la un moment dat. Ce fac dupa aceea? Ca precis o sa imi doresc mai mult? Si daca fericirea este totul, inseamna ca mai mult nu exista, nu? Si atunci o sa fiu dezamagita si o sa simt acel gust de nemultumire. Si oare asta este ceea ce imi doresc? Poate ca e mai bine sa fiu putin fericita dar asta sa dureze in timp! Pentru ca asta mi-ar asigura o stare de bine pe un timp mai indelungat, nu?

Cat despre :"m-am nascut, traiesc si o sa mor.nimic mai simplu" . De ce sa o schimb? Este nimic altceva decat cursul vietii. Si e dreptul meu sa il vad simplu... Este ca o linie ce o poti trage intre A si Z. Dinstanta ce o parcurgi pentru a ajunge de la A la Z este viata. Fiecarei etape i se poate atribui o litera din alfabet. Eu am ajuns la H . Cu Z m-am intalnit odata. Asa ca pot spune ca ne-am prezentat una alteia. Ma bucur sa stiu ca dupa H urmeaza I. Si astept increzatoare sa apara. Crezi ca o sa aduca implicit si fericirea? Nu obligatoriu!

Dar asta este un alt subiect. Pe care nu are sens sa il deschid aici si acum..
#28058 (raspuns la: #28039) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A se face diferenţa între r - de Simeon Dascalul la: 11/11/2004 16:19:07
(la: Cum si in ce fel definiti lasitatea?)
A se face diferenţa între risc care implică o oarecare şansă de a câştiga şi curajul gratuit pe care îl văd aducând o groază de necazuri pe capul propriu în numele unei dreptăţi abstracte.
Dacă iau de bună definiţia asta înseamnă că n-am fost niciodată curajos. Dacă mă gândesc bine nici măcar n-am cunoscut vreun om curajos.
Iar pentru antonim, laşitatea, nu-mi vine în minte o definiţie clară, dar cred că pur şi simplu ştii când eşti laş. Majoritatea oamenilor nu sunt puşi în situaţia de a înfrunta „represiuni de teroare sau gandul la o tortura fizica”. Dar există şi o laşitate mai măruntă, domestică, care se manifestă frecvent şi care e logică şi firească.
Aduc cel puţin două exemple în care am fost fără îndoială laş, dar curajul ar fi fost o alegere foarte proastă.

Primul: anul întâi, semestrul întâi. Materii digerabile sau mai puţin, dar una ne aducea complet la disperare. Proful preda foarte dezlânat, de fapt nimeni nu reuşea să înţeleagă nimic din cursuri, în plus le mai şi sărea, iar din seminarii nu-l ţinuse decât pe primul şi nici pe ăla întreg. Acum că suntem studenţi versaţi sperietura de-atunci ni se pare amuzantă, dar pe vremea aia eram boboci uşor de îngrozit. Unii s-au dus să-şi ia câte două, trei cărţi de la bibliotecă, încercând să priceapă despre ce-i vorba. Am vorbit cu nişte tipi ce-i ştiam din anii mai mari şi mi-au spus aproximativ: „aşa-i ăsta, bolund; oricum nu citeşte niciodată lucrările, se uită numai la scheme, principalul îi să nu-i greşeşti schemele, să i le scrii mari şi cu detalii”. Cum materia era grea şi cu şanse minime de a-mi folosi vreodată, m-am bazat pe sfaturile lor, zicând că în cel mai rău caz mă duc în toamnă.
Seminarul profului incriminat venea după un curs important şi înainte de un seminar ţinut de un asistent conştiincios şi dur, aşa că, mai ales de când începuse vremea urâtă, o bună parte din cele două grupe stătea în sală. Fie învăţam pentru seminarul ce urma, fie discutam chestii mai puţin ştiinţifice. Bineînţeles nimeni nu mai aştepta să-l vadă. Într-o zi de decembrie se deschide uşa şi intră individul capsat rău. Poate îi făcuse şeful de catedră morală, sau poate avea alte probleme, niciodată n-am avut curiozitatea să aflu. I se opresc ochii pe mine: stăteam comod pe prima masă şi am făcut o mutră tare buimacă. După primul şoc vârâm în mape foi de la celaltă materie, Hustlere şi ziare şi ne facem rost de câte un scaun. Se instalează şi el la catedră şi mă invită la tablă sub pretextul să rezolv o problemă. Ar fi avut şanse sensibil mai mari de succes dacă mă punea să comentez Rig-Veda în sanscrită. Am scris datele problemei cât am putut de încet, după care n-am mai avut ce face. Restul orei am ascultat un speech în care el se întreba retoric cum de-am intrat la facultate şi-mi promitea călduros că o să se implice personal să nu fac prea mulţi purici în instituţie. În fine, variaţiuni pe tema asta.
Ora a doua se găseşte să ridice mâna o colegă, tocilară patentată, care reuşise să înveţe materia de una singură şi rezolvase problema în timpul discursului şi al pauzei. Dar pe ăla nu-l interesa problema, voia să-şi verse nervii. N-o lasă să rezolve cum voia, strigă, o ia la mişto, îi ţine şi ei o cuvântare asemănătoare şi ajunge viteaza în bancă cu ochii-n lacrimi.
Dacă aş fi fost vreun chevalier sans peur et sans reproche trebuia să mă ridic şi să-l acuz că ne-a predat a m'pixu’, să zic că Laura ar fi trebuit felicitată şi să ameninţ că mă duc la decan să-l spun că nu-şi ţine seminariile. Ce-aş fi realizat? Probabil aş fi trezit în colegi o admiraţie îngrozită. Dar ăla n-ar fi păţit nimic, profii sunt solidari şi el categoric m-ar fi ţinut minte la examen. Am stat aşadar foarte cuminte, ca şi restul colegilor dealtfel, pe la seminar şi curs nu m-am mai înfiinţat, iar în ajun de examen am copiat pe fiţuici artistice toate schemele ce le-am putut găsi în cărţi. Şi am luat notă mare, spre deosebire de cei ce învăţaseră disperaţi.

Ăsta-i un exemplu în care curajul era o opţiune tâmpită, iar laşitatea s-a dovedit înţeleaptă în sens absolut nebăşcălios.

În al doilea exemplu şi-a pierdut un client patronul ce mă ţine cu juma’ de normă. Juma’ de normă în sens foarte larg, cred că ăsta consideră numărul de ore din contract un simplu accesoriu grafic şi de muncit trebuie să se muncească atâta cât binevoieşte să ne dea de lucru. Dacă am vorbi de plata orelor suplimentare sau de alte ciudăţenii ar râde tătă ziua şi de-ar fi murit mă-sa.
Aveam mult de lucru, dar găsise un client promiţător şi ne alesesem cu o cantitate ţapănă de muncă suplimentară. Vineri dimineaţa şeful de birou i-a zis cinstit că mai trebuiesc cel puţin două zile ca să gătăm proiectul. Nici n-a vrut s-audă, că doar îi promisese omului că luni dimineaţă i-l dă. N-avem decât să venim sâmbătă şi dacă nu gătăm sâmbătă şi duminică, doar n-o să-şi piardă clientul.
Mai beneficiasem de două sâmbete pline şi conflictul de muncă se rezolvase amiabil, adică el ne explicase politicos că nu se-ncurcă cu oameni ce nu au chef de lucru, dă anunţ în ziar şi-i vin treizeci care vor să muncească.
Numai că duminică aveam examen şi îmi programasem sâmbăta să învăţ, voiam să iau mai mult de cinci, cine ştie poate cândva voi avea nevoie de medie mare pentru Canada, etc. Ca să ne stimuleze ne anunţă că va veni şi el sâmbătă la lucru, să nu mai facem atâtea mutre pentru o amărâtă de sâmbătă. Numai că el îşi înălţa vilă, iar noi trăgeam pe dracu’ de coadă.
Am stat vineri până târziu noaptea şi am introdus în părţile de proiect terminate şi considerate bune cele mai neobservabile şi dăunătoare greşeli pe care le-am putut găsi.
Sâmbătă m-am înfiinţat la lucru ca un salariat serios, s-au înfiinţat şi ceilalţi, a venit şi patronul care ne-a numărat, ne-a aruncat un „Băgaţi tare, să terminăm şi să puteţi sta duminică acasă” şi a plecat.
M-am apucat să-mi citesc cursul pe care-l aveam prin bunăvoinţa unui coleg ce-l piratase. Când oboseam mai scriam câte un mail, restul lumii îşi vedea de treabă şi timpul trecea. Două greşeli s-au găsit repede şi m-am alarmat, dar n-au mai urmat şi altele. Seara, ca să-mi justific timpul petrecut la calculator, am găsit şi eu una. Îmi zice şeful nervos: „aicea-i bine, unde vezi tu greşeală?”. După un anumit timp, creierul nu mai funcţionează şi mai stricaseră şi ei pe lângă ce stricasem eu.. Mă ridic, zic: „Faceţi ce vreţi, io nu mai pot sta, îi deja opt şi mâine am examen”. Şi ne-am cărat cu toţii. Proiectul n-a fost gata nici luni, nici marţi, nici miercuri, apoi clientul s-a adresat altcuiva.
Atitudine curajoasă ar fi fost să spun că nu vin sâmbătă şi dacă nu-i convine să-mi facă lichidarea. Cu ce m-aş fi ales? Pierdeam nişte bani de care aveam nevoie, deşi puţini. Iar el lua pe altul „care voia să muncească”. Aşa am reuşit să-mi învăţ pentru examen şi el şi-a pierdut clientul.
Bine, lucrurile nu stau întotdeauna de frumos, de multe ori n-ai ce altceva să faci decât să taci şi să înjuri în gând. Dar ceea ce e înfierat de obicei ca laşitate e cel mai puţin rău modus vivendi posibil.


"In orice moment, in cursul - de ueit la: 19/11/2004 18:17:30
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
"In orice moment, in cursul procesului de formare a caracterului/personalitatii individului, trasaturile de caracter sint "imprimate"/"salvate" in genele acestuia"

Informatiile nu sunt salvate in gene, nu sunt ereditare. Nu se stie exact cum este stocata memoria, insa are legatura cred cu formarea de noi sinapse.

In rest cred ca sunt de acord cu tine.

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#29258 (raspuns la: #28704) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E vorba in ultima instanta de - de mya la: 20/11/2004 03:32:26
(la: Corupţia instituţionalizată vs corupţia clasică)
E vorba in ultima instanta de primitivism. Zicea cineva ca marea masa a romanilor sunt ca niste mamifere care au invatat graiul prea devreme.

S-au pierdut valorile prin atatea decenii de comunism impus cu forta. Nu mai stie lumea ce e bine si ce e rau. S-au indobitocit masele puternic de tot. Sunt manipulate mai usor asa.

Ce exemplu sa le dai copiilor tai cand vad ca nea Gicu ciobanu' a ajuns in parlamentul Romaniei si ne da noua cu tifla? E crunt. Cum sa le explici ca trebuie sa fii bun si corect in viata, altruist si modest? Cum?

Cel mai nasol e pentru oamenii (romanii) normali la cap, pentru aia care gandesc (nu pentru de-alde "noi muncim noi nu gandim!"). Ce karma pentru ei in viata asta...sa se nasca tocmai acolo si sa rabde toate rahaturile pana la moarte. Cunosc multi oameni ca lumea, care sunt corecti, cinstiti, specialisti (in ceea ce fac) si iubitori de Romania (ce ridicol suna dar asa este!). Se chinuie sa traiasca si sa fie fericiti totusi. Incearca sa-si gaseasca implinirea in familie, hobby-uri, in chestii marunte...daca altfel nu se poate.

Astia sunt oamenii care-si educa totusi copiii asa cum trebuie. Astia sunt la randul lor fosti copii de intelectuali decimati pe la canal dar nu neaparat. Astia sunt oamenii instruiti, care nu vorbesc cu "deci" si nici cu "se merita" sau "fai fata". Copiii lor or sa fie viitorul Romaniei, sper eu (sunt naiva, stiu). Nu fii de "Trutulesti". Poate nepotii lor sa apuce vremuri mai bune in Romania.

Doamne ajuta sa le apuce ei macar!!!
Chestii colaterale - de Dinu Lazar la: 22/11/2004 11:29:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am fost si eu simbata la Tirgul de carte si la expozitia foto a afeperistilor; multa lume si multe carti si multe fotografii.
Ce m-a frapat foarte mult, apropo de carti, este aspectul grafic; cum arata o carte occidentala, cum arata coperta, si cum arata la noi.
Numarul cartilor romanesti care sa arate civilizat este infim; peste tot am vazut coperti aiurea, cu titluri in care se foloseau litere care mergeau ca nuca in perete, si pe ansamblu, acolo unde erau, ilustratii grafice bune si fotografii de obicei luate de pe CD-uri cu poze gratis.
Portretele autorilor romani arata ca dracu`, aratind jalnica stare a acestei parti a fotografiei la noi.
S-ar putea spune ca piata e slaba, ca editurile de abia o duc, ca asta este, ca o coperta e tichia de margaritar pe chelia chelului; s-ar putea spune ca nu sunt bani; fals, am vorbit cu un cunoscut de la o editura, care mi-a spus ca patronul editurii face cam 40.000 euro profit pe saptamina. Nu e rau!
Dar, asa este la noi. Bani ar fi, dar creatorii si realizatorii de coperti primesc maxim de la un milion de lei la o suta de dolari pe coperta, si in asta intra si fotografia si grafica si ilustratia, asa ca asta e rezultatul.
Bani de viloaie sunt, de coperti, nu; cine nu e multumit, asta e piata, apare la usa o hoarda de flaminzi care sunt gata sa faca si cu mai putin.

Despre expozitia de fotografie s-ar putea spune multe; ce m-a frapat, este ca maxim 10% din ce am vazut se pot inscrie la categoria de fotografie de presa, restul fiind reverii, peisaje, filozofii, culori, stari, dar fotografie de presa in tot cazul nu - pacat ca nu se face un sit cu imaginile respective ca sa vedem la rece cum devine cazul.

Ma rog, poate ca galeristul sau curatorul sau cine a facut expozitia, a dat tema libera la oameni, si asta e rezultatul; nu e rau, dar presa e departe.

Alt gind care m-a urmarit a fost raportul jalnic intre ilustratiile curente pe care le vedem in ziare ( si reviste ) - multe facute fara nici cea mai mica urma de profesionalism, si ma refer aici la aspectul tehnic si estetic deopotriva - si ce s-a vazut in expozitie, unde erau totusi si ceva imagini bune.

Dar daca se vinde si asa, daca publicul cumpara, inseamna ca asta e muzica necesara si degeaba vorbim de muzica atunci cind maneaua e ceruta mai mult ca nea Motzart.

Asa si in revistele lunii unde mai citim cite ceva de fotografie.

Spre exemplu, dau 59.000 de lei pe revista Stuff, ca sa am un sentiment de ameteala si sa citesc cea mai mare cacialma (foto) intilnita de mine in ultimul timp, si anume un Top 10 al camerelor digitale compacte.

Bun, nu ma refer aici la neintelegerea termenului de compact de catre inginerii scriitori; au bagat in top si Sony F828 care numai compacta nu este sau Fuji S7000 sau Konica Minolta Z2, care sunt aparate din cu totul alta categorie.

In topul asta minunat, pe locul unu este Pentax Optio S4i, unde aflam cu nesfirsita surprindere ca "zoom-ul ... ce se retrage integral in corpul camerei este o gaselnita spectaculoasa, imprumutata si de alte modele de camere"

Cum e facut topul e absolut bulversant; G6 de la Canon e pe locul doi, Kodak DX 4530 e pe 6, batind Olympusul C750 care e pe 8 si cu care nu se poate compara nicicum; bomboana pe coliva este pe locul 10, Fujifilm Q1, o camera rotunda gen pandantiv webcam din clasa de 2 MP fara zoom si extrem de spartana.
Cum poti compara si pune intr-un top camere care au preturi in raportul de 1:10 si cum poti compara ceva conceput pentru super amatori cu ceva mai pro e un mister... poate e un top al camerelor luate dupa litera alfabetica, sau dupa greutate, sau dupa pozitia telefonului importatorului in agenda omului de la marketing... nenumarate sunt caile domnului.
Cum poti compara oua cu mere si cu pere si cu giulumele?

Romania, tzara tuturor posibilitatilor, este locul unde poti sa scrii orice despre aparate foto fara ca cineva sa te traga de bretele; poti astfel sa spui ca ( citim in aceeasi revista) - " Ixus iti poate oferi fotografii uimitor de clare si de vii la o rezolutie de 4MP" - cind citim in toate testele adevarate despre slaba calitate a obiectivului de la Ixus, iar 4 MP e o rezolutie deja afumata...

Bun, oricum revista arata foarte bine si mai vezi niste imagini de calitate si bine facute si bine tiparite despre ce mai este nou pe firmament; asta nu e putin lucru.

In revista PC Magazine de luna asta, numarul de erori din lumea foto parca e in continua scadere, dar totusi...

O pagina dedicata histogramei, 117, ne trezeste cu doua imagini cu histograme, si imaginile sunt una mai supraexpusa, alta mai subexpusa; in ultima, aflam ca autorul a ajustat timpul de expunere ( arata subexpusa copios) pentru a pastra detaliile. Anuntam pe aceasta cale ca un subiect cu un pasaroi alb pe ceva negru nu e propice pentru o astfel de ilustrare didactica si ca subexpunere nu inseamna pastrarea detaliilor... ma rog, discutia e mai lunga.
Pe pagina de linga, un articol despre cum sa facem o rama si o prelucrare a unei fotografii care sa arate ca o pictura; nimic rau, numai ca...aflam ca un prim pas este "reducera numarului de culori din imagine la 16 culori, pentru a simula mai realist impresia de pictura."
Deci picturile sunt chestiile alea pe pinza cu putine culori.
Absolut de acord, omul cit traieste invatza. Bine ca acum stiu, sa nu uit sa-mi notez pe undeva acest adevar imuabil.
#29458 (raspuns la: #29328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O alta parere - de catcri la: 25/11/2004 17:03:57
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Fictiune sau nu cu "Codul Da Vinci" se intimala exact ceea ce a vrut autorul, adica sa se vorbeasca. Intentia lui Brown si mai ales a editorul a fost de a stirni interesul opiniei publice mondiale. Pe seama acestei carti s-a vorbit si s-a scris mult si poate inca se va mai scrie. Am vazut o serie de reportaje care au incercat sa dezvaluie misterul cu marturii si explicatii mai mult sau mai putin atendibile. In legatura cu Da Vinci si misterele lui s-a scris mult, ca sa nu mai vorbit de Templari.
Si intorcindu-ma la carte, dupa umila mea parere e un thriller clasic..cui ii place genul poate citii ultimul lui Brown “Ingeri si demoni”, tot mistere, tot coduri de descifrat, tot Renastere, dar de data asta la Roma si mai ales dinnou Robert Langdon.
Nu suntem singuri ? - de LUCIUS la: 26/11/2004 12:21:03
(la: Zona 51)
Se pare ca "zona 51" sau "Area 51" cum spun americanii, nu este recunoscuta oficial de catre guvernul american. Este ca si cum nu ar exista. Desi au circulat numeroase relatari si fotografii in presa de specialitate americana, adevaratul rol al bazei nu poate fi decat banuit. De-a lungul timpului oameni specializati in studierea unor fenomene carora nu li se ofera o explicatie logica, au incercat sa se apropie de acest loc de pe fundul unui lac secat, inconjurat de formatiuni muntoase. S-au obtinut fotografii ale bazei si au fost observate manevre ale unor obiecte care evoluau ziua si noaptea, obiecte care aveau o structura neobisnuta, cu mult diferita fata de orice structura imaginata pana acum in tehnologia cunoscuta. Dupa aparitia in presa a unor astfel de relatari, negate, evident de catre guvernul american, aria in care exista baza s-a extins considerabil, zona fiind sub supraveghere continua, inclusiv din satelit. In ultima perioada de timp, datorita tehnologiei de supraveghere, nimeni nu s-a mai putut apropia.
Se speculeaza, asa cum s-a vazut intr-un reportaj pe "Discovery" ca, la mare adancime, ar exista mai multe bunkare construite pe mai multe etaje, absolut independente, in care se poate salva o parte din populatie in caz de razboi nuclear si in acelasi timp ar putea sa existe laboratoare pentru studierea tehnologiei extraterestre, precum si un dispozitiv de comanda pentru coordonarea unui conflict in caz de necesitate.
Se cunoaste faptul ca legendarul "Hangar 18" este unul dintre hangarele bazei, el fiind locul unde se depoziteaza, intr-o prima faza, obiectele recuperate si care nu apartin tehnologiei terestre.
Deasemenea se adopta ideea ca explozia tehnologica din ultimii ani nu ar fi rezultatul unor inventii umane ci s-ar datora cercetarii unor tehnologii straine, adaptate civilizatiei noastre. Acesta concluzie s-a desprins dupa ce s-a presupus ca fenomenul din 1947 de la Roswell, adica prabusirea accidentala a unor nave extraterestre si accesul la tehnologia de la bordul lor, ar fi stat la baza dezvoltarii tehnologice de mai tarziu. Deasemenea se crede ca tehnologia de aparare americana este atat de avansata incat disponibilitatile de calcul ale computerelor actuale reprezinta doar un procent neglijabil si ca imediat dupa un nou avans tehnologic resursele sunt lansate pe piata pentru o finantare ulterioara, in realitate tehnologia si stiintele medicale fiind mult mai avansate decat ceea ce se cunoaste pana in prezent.
IN CURSUL SAPTAMANII 29nov-03dec la emisiunea de dimineata "Agentia 2 fara un sfert " a TVR 1 va fi transmis un reportaj de informare avand aceasta tema. Probabil MIERCURI 1 DECEMBRIE 2004
LUCIUS
Pt. giocondel - de ueit la: 29/11/2004 23:37:47
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
" Faptul ca ,prin inspiratie divina..."

Faptul ca doar afirmi ca este o inspiratie divina nu este suficient. Care sunt argumentele ca asta e realitatea?

"mergand inapoi pe linie stiintifica, pana la originea lucrurilor, tot la un pct mort se ajunge, la punctul primordial si Unic al existentei"

Deocamdata nu am ajuns la acel punct. Nu are rost sa facem speculatii asupra viitorului. Argumentatia trebuie bazata pe informatiile pe care le avem, nu pe ceea ce credem ca vom afla in viitor.

"Si stiinta isi are limitarile ei..probabl ca sunt lucurri mult mai subtile la mijloc, de care inca fizica cuantica nu a devenit constienta."

Poate da, poate nu. Deocamdata cuantica ne spune ca anumite fenomene nu respecta o cauzalitate stricta. In afara de cazul in care poti demonstra ca fizicienii momentului se inseala trebuie sa accepti acest fapt.

"de asemeni,realitatea divinitatii si createi in sine este rupta atat de cauza si efect, transcendand aceste aspecte ce limiteaza si divizeaza, dupa un anume punct."

De unde ai aceasta informatie?

"Lumea existentei fizice , este o lume Cauzala"

Cum demonstrezi acest lucru?

"Dumnezeu este Imuabil,ne creat..." versus
"Pana si faptul ca il numim si ii atribuim anumite atribute este absolut ridicol"
si
" considerand adevarata natura a divinitatii."

O tripla contradictie. Hotaraste-te, cunosti atributele divinitatii, ii cunosti "adevarata natura" sau este imposibil de aflat?

"Eu cunosc exemple clare, chiar personale!NU vi s-a intamplat..."

S-au studiat stiintific astfel de fenomene (de pilda pretentiile de amintiri din viata anterioara in India), dar s-au gasit in toate cazurile explicatii "pamantesti" (franturi de amintiri din copilarie, coincidente, frauda, etc.). Daca stii de un astfel de caz documentat stiintific da-mi de veste.

"MeSajul de baza al tuturor marilor religii si cai spirituale este :Iubirea,pacea si unitatea!"

Nu stiu care este mesajul de baza, dar vad rezultatele. Si comunismul era minunat in teorie. Totusi cred ca si in ceea ce priveste mesajul te inseli.

"IN general cei ce practica o anume credinta sau macar admit existenta unui creator suprem, iubesc pe cei din jurul lor cu dezinteres, isi servesc semenii cu devotiune, incearca sa devina mai desavarsiti in fiecare zi, nu ucid, nu se ataseaza de partea materiala pana la obsesie, nu mint , sunt generosi , muncesc cu devotiune, in permanenta lucrand pentru dezvoltarea umanitatii."

Te referi la inchizitie sau la talibani? Sau poate la Bush? Si cum ai dedus ca ateii nu pot avea astfel de calitati?

"Iar cei care isi pierd si viata, din dragoste de Dumnezeu, sunt cei mai norocosi dintre noi"

Ai vorbit cu vreunul de ai aflat aceasta informatie?

"si chiar acest fapt este o dovada esentiala a existentei lui Dumnezeu."

Toate religiile (si nu numai) au martirii lor. Asta nu dovedeste decat credinta sincera a lor, nu si faptul ca este o credinta adevarata.

"probabilitatea existentei lui Dumnezeu este de 100 la suta."

Inseamna ca ai reusit sa demonstrezi matematic existenta lui Dumnezeu, primul om care reuseste asta. Poti detalia?

"Dumneavoastra ce sursa ati folosit pentru aceasta afirmatie(50 la suta)?"

Am zis ca e mult mai mica decat 50%. Lipsa evidentelor in favoarea existentei lui Dumnezeu imping probabilitatea spre 0.

"Daca alegi cu un ochi vigilent, sansele sunt mai mari decat doriti dumneavoastra sa credeti ca sunt de fapt."

Cum ai demonstrat ca religia egiptenilor sau a grecilor e falsa?

"Cuvantul lui Dumnezeu insusi, are putere creatoare"

Unde ai gasit "Cuvantul lui Dumnezeu"?

"Singura incompatibilitate a diferitelor mari religii consta in legile sociale..."

Nu este adevarat, exista diferente substantiale in ceea ce priveste calea de salvare.

"Asadar eu sunt crestin, musulman, zoroastrian,hindu…totul la un loc"

Sigur, poti crede asta, dar te inseli. Crestinismul iti cere sa ai un singur Dumnezeu, sa nu ai idoli, etc. Hinduismul este exact pe dos. Daca Iisus este Calea nu poate fi si Mohamed.

"Este posibil ca Dumnezeu,daca exista, sa aprecieze atat permanentii cautatori, cat si pe cei care pur si simplu cred.Ideala este o moderatie intre cele doua."

Cum ai ajuns la concluzia asta?

" A fi cautator dar nu a lasa puterea ratiunii sa te duca pe fagasuri pur materialiste..."

Un adevarat cautator se lasa condus de ratiune oriunde. Daca stii de la inceput ce vrei sa gasesti cautarea este un simulacru.

"Stiinta poate fi testul cel mai de pret la care omul este supus..(vezi clonarea, unde oamenii au inceput sa se creada dumnezei,NEGAND EXISTENTA DIVINITATII, pentru simplul fapt ca au descoperit cum sa creeze viata singuri"

Stiinta isi urmeaza cursul si bine face. S-ar putea ca la un moment dat viata ta sa fie salvata cu ajutorul clonarii. Divinitatea nu trebuie negata pentru ca in primul rand nimeni nu a adus dovezi ca exista. Nu cred ca tu crezi in zane sau cai cu sapte inimi insa nu-ti pot reprosa ca negi aceste lucruri.

"Ueit,exista o religie care , dimpotriva, incurajaeaza credinciosul sa nu cada in capcana ignorantei si tradititiei, si in caz de boala sa combine cele doua resurse de vindecare (fizica, prin consultarea unor medici competenti si spirituala ,prin rugaciune, meditatie etc)."

Ai statistici care sa arate ca cei ce urmeaza aceasta religie au un procent mai mare de vindecare?

"tot in scrierile baha'i ni se spune ca in viitor... "

De ce crezi ca aceste scrieri sunt si adevarate?

Numai bine!

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#30163 (raspuns la: #29982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Comentariu la"Iluziile pierdute" - de stancosty la: 10/01/2005 11:35:11
(la: Iluziile pierdute)
Ai dreptate cu privire la faptul că nu e nimic de regretat din acele vremuri, dovadă fiind şi majoritatea opiniilor de la conferinţa pe această temă.
Ar fi însă unele observaţii de făcut.
Spui că "economia de tip socialist era rupta de economia mondiala si putea functiona numai temporar si numai intr-un cerc restrans de tari".
Ideea este falsă, indusă probabil de afirmaţia lui Petre Roman, care spunea în 1990 că economia românească este un morman de fiare vechi. Fiare vechi, fiare vechi, dar asta nu a împiedicat câteva zeci de escroci de talie mare să se îmbogăţescă din acest fier vechi.
În realitate nici o economie nu poate funcţiona ruptă de rest, iată, nici măcar cea cubaneză, sau cea nord-coreană.
În România "epocii de aur" se fabricau calculatoare la nivelul tehnicii mondiale la Romcontroldata, firmă româno-americană, autoturisme Oltcit şi elicoptere Puma la firme mixte româno-franceze, nemaivorbind de numeroase produse după patente străine (calculatoarele Felix, componentele semiconductoare, autoturismele Dacia, camioanele ROMAN, avioanele Rombac şi multe altele). Ceea ce era rău, era modul în care mai-marii de-atunci tratau problemele, de exemplu, în privinţa know-how-ului, ajungându-se uneori la improvizaţii ridicole.
Spui, de asemenea: "pretul dolarului era stabilit artificial", dar trebuie să ştii că tranzacţiile pe pieţele capitaliste se făceau în lei-valută, care exprimau adevărata valoare a monedei naţionale.
În realitate, chiar şi economia socialistă trebuia să respecte regulile economiei de piaţă. Drept urmare, cuvântul "marketing" nu este unul nou, studenţii de la ASE aveau un curs cu acest nume încă din anii 70.
Faptul că economia era planificată nu este, în sine, un lucru rău. Şi japonezii au un fel de Comitet de Stat al Planificării, care s-a dovedit foarte eficient.
Problema era alta şi anume factorul uman. Nu poţi face lucruri bune cu oameni proşti, iar Ceauşescu, slavă Domnului, se înconjurase numai cu d-ăştia, iar el bătea toate recordurile!
De altfel, multe gogoriţe care au speriat oamenii din vremea aceea nu erau decât imitaţii ieftine ale societăţii capitaliste.
Astfel, "circurile foamei" se doreau a fi echivalentul mall-urilor americane şi tot de la ei se luase ideea unor campusuri pentru bătrâni, care, de altfel, acolo, în America, este un lucru de succes.
Nici sistematizarea satelor nu era decât o imitaţie, dar uitaseră ca la blocurile de la sate să mai pună apă curentă şi canalizare, astfel încât oamenii luau apă tot de la fântână şi se duceau tot la WC-ul din curte (şi o fac şi acum).
La fel, spui că " situatia nu putea dura la infinit. S-a ajuns in final la un dezechilibru economic grav si la mizeria generala din Romania care a produs revolta anti-Comunista si caderea regimului Comunist".
În primul rând, căderea regimului comunist (nu ştiu de ce scrii "comunist" cu majusculă) nu s-a produs la noi din această cauză. Dacă era după români, mămăliga ar fi stat bine-mersi, mult şi bine, fără să explodeze, pentru că, nu-i aşa, românul "se descurcă". Schimbarea s-a produs pentru că aşa au hotărât marile puteri şi pentru că s-a dat undă verde (şi un brânci) de la Moscova, unde aparatcik-ilor nu le mai plăceau vacanţele la Odesa şi voiau să se plimbe în Canare, sau să practice sex-turismul în Asia de sud-est.
În realitate, cu o minte clară, lucrurile puteau merge mult şi bine şi cu un sistem socialist, dovadă fiind Iugoslavia, unde, pentru schimbarea regimului, a fost nevoie de reinventarea problemei etnice, pentru că vorbitorii de sârbo-croată nu voiau cu nici un chip să declanşeze o revoltă "anticomunistă".
În concluzie, nu trebuie să cădem în admiraţie pentru sistemul capitalist doar pentru că e altceva decât cel comunist. Cheia succesului stă mai degrabă în seriozitate, muncă multă, disciplină, ordine şi lipsa acelei "imaginaţii", care face din români nişte "descurcăreţi". Iar sistemul capitalist pune mai bine în valoare aceste posibilităţi.
Dar sunt şi multe ţări cu sistem capitalist şi unde sărăcia este cruntă, fie datorită lenei, fie datorită unei oligarhii corupte, iar noi tindem, văd eu, spre o astfel de societate.
Este bine "sa nu mai privim inapoi la iluziile pierdute", dar mai trebuie şi să privim foarte bine, cu ochii larg deschişi, spre locul unde trebuie să ajungem, să nu credem că ne va lua cineva de mână şi ne va conduce spre Paradis, drumul acela trebuie să-l găsim singuri.
Cred că de un mare ajutor ne pot fi şi cei care au avut, mai de mult sau mai de curând, curajul, nebunia, sau inconştienţa să plece pe alte meleaguri şi care ştiu foarte bine şi ce e bun şi ce e rău acolo şi ne pot învăţa asta şi pe noi. Alegerea este însă numai a noastră. De noi depinde să ne găsim drumul spre noi înşine şi spre mai bine.
Dumnezeu să ne ajute!
S-auzim de bine!
carapiscum - de nasi la: 11/01/2005 09:55:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
mai carapisicel, mai. ce zicea destin asta, ca erai inainte enigmescu si mai pe urma te-ai carapisicit. e adevarat? daca e adevarat, atunci de ce? te-ai luat la harta cu careva aici la cafenea de te-au interzis si a trebuit sa-ti faci un nou ID? (am si io o banuiala si te rog sa-mi spui daca e corecta sau ba). ca stii tu la ce ma gindesc, s-o fi repetind povestea. adica iar te-ai paruit cu careva , ca urmare ai fi fost "admonestat" de admini si ca sa dregi mamaliga iesi acuma la inaintare cu diverse mostre de cenusha capilara... intertwined cu poveste de dezastru sentimental si acuma trebuie sa cinti pe aceeasi melodie... vaaaaaai ce trist sunt. dar din toate conferintele de la cafenea, de ce ti-o fi tunat tocmai pe asta, nu pricep, ca nici macar nu are asa mare auditoriu - poate ca povestea cu nevasta o fi fost prima care ti-a venit in minte si ti-o fi fost mai usor sa brodezi pe tema asta.
nu stiu daca e corecta presupunerea mea, si nici macar nu pot sa spun exact de ce mi-a venit ideea asta - poate pt ca sunt eu putin sceptica atunci cind e vorba de blana lupului. dar oricum, promit solemn, "pe cuvint de pionier", sa nu mai bat capul cu problema asta. punct.

ca tot vorbeam despre diferentele astea....
hai sa-ti mai zic despre inca un defect feminin, cind e vorba despre relatii. desi nu pot generaliza, chiar asa cu una cu 2, ma risc totusi si spun ca femeia pur si simplu nu pricepe ca barbatul nu e telepat. asta e inca o cauza de neintelegeri a la Babel.
vezi tu, femeia, in multe parti ale lumii, invata de cind e bebelus, ca cere si nu i se da, apoi vede alti copii, baieti, ca ei cer si lor li se da (o bomboana, inca o ora afara la joaca pe principiul ca "las' ca daca e baiat, e mai putin periculos decit daca-ar fi fost fata" etc) si aceeasi diferentierecontinua fetitza-fata-femeia sa le observe la tot pasul, toata viata. vede cum baiatul SPUNE "vreau, da-mi", etc si primeste. ea nu. apoi o vede pe mama, bunica, alte femei adulte cum "cer" (sa zicem o vacanta mai scumpa, o noua mobila, etc), sunt refuzate, la care se botosesc, aplica tratamentul silentios, bocesc, etc si partenerul lor ( ca sa scape naibii de panarama si sa aiba liniste) cedeaza si ii da.
sunt comportamente invatate. asa vede ea ca se comporta parintii in relatie, asa stie si ea sa se poarte. la fel si baiatul invata aceleasi comportamente paterne.
si fetele, femeile, intre ele, se inteleg de minune, pt ca, cum iti spuneam mai devreme, vorbesc aceeasi limba. in nici un caz nu vreau sa merg atit de departe incit s-o numesc "limba frustrarii" fata de "male counterpart", dar sa zicem, o femeie stie sa recunoasca instinctiv simptomele - botoseala, tacerea suparata, trintitul lucrurilor, sporovait aiurea despre vrute si nevrute, iesiri emotionale de tot felul, etc, etc, etc, etc,...

de ce: pe masura ce creste, devenind din fata, femeie, tot mai multe experiente de acest gen traieste si vede in jurul ei. bineinteles ca la un moment dat, incepe sa faca legatura intre simptomele respective si cauzele aferente. e si normal ca o femeie sa fie inteleasa cel mai bine TOT DE O FEMEIE, cineva care a trecut la rindul ei prin acelasi gen de experiente, si poate a invatat ceva din ele - anume cum sa faca fata situatilor si emotiilor similare. (ti se pare ciudat ca cel mai bun prieten al unei femei este RAREORI un barbat?) in mod normal, exista un fel de "understanding" intre femei, in conversatia lor multe lucruri ramin nespuse in sensul de ne-articulate verbal dar percepute foarte bine. conversatia intre femei devine de multe ori un fel de "citit printre rinduri" si nici uneia nu-i trece prin cap ca se pot exprima altfel, adica in mod direct. de ce ar face-o, de vreme ce asta este genul de comunicare pe care au invatat-o de mici copile si o stapinesc atit de bine? asta e ceea ce vreau sa spun prin "limba femeii". un fel de "ghicit al gindurilor" - este mai mult un fel de ghicit al starilor emotionale prin care trece interlocutoarea, dincolo de cuvintele pe care le rosteste. este impropriu s-o numesc telepatie, dar alt cuvint nu-mi vine acum in cap.
ca sa-ti dau un exemplu: 2 prietene. una fericita de nu mai poate, cealalta cam necajita in viata sentimentala. se intilnesc la o birfa mica - asa cum e obiceiul femeiesc (asta e un fel de supapa prin care mai lasa sa iasa din cind in cind aburul sub presiune al sentimentelor pe care le tin inchise) sau poate vorbesc la telefon. a mai necajita:"si ce mai faci tu?"
aia care de obicei "crapa" de fericire: (o pauza atit de scurta inaintea raspunsului, incit ar trece neobservata) bine, tu? (sau ceva in genul "bine, uite cu serviciul ,cu casa, aia-ailalta, etc).
in secunda 2, cealalta a si perceput ca interlocutoarea are ceva pe suflet, sau ca lucrurile nu sint chiar asa roze, poate s-a intimplat ceva, etc - daca sunt "prietene bune" asta inseamna ca se cunosc de ceva mai multa vreme SAU sunt acelasi gen de persoane, mai exact, sunt acelasi gen de persoane dpdv emotional, adica au trecut prin experiente similare in viata lor si cunoscindu-se pe sine, isi cunosc si prietena - cum reactioneaza, ce nevoi sufletesti are, etc. si atunci va sti exact daca s-o piseze ca sa spuna ce are pe suflet, sau s-o lase sa-i spuna atunci cind va simti ea nevoia sa se descarce de problema aceea anume.
vezi tu, poate ca de aia ii este greu unui barbat, respectiv sot, sa stie cind sa insiste cu intrebarea/intrebarile pina ajunge la miezul problemei si cind nu.
nu degeaba a aparut si ideea ca atunci cind o femeie spune nu, inseamna de fapt da, si invers... cred ca e ceva in genul "vrei un inel cu diamant sau cu zirconiu?" "nu, ia-mi-l pe ala cu zirconiu, ca avem rate de platit la casa.." PROBLEM!!!! big problem!
el a intrebat-o "vrei?" ea insa, cu tot bagajul ei de frustrari feminine, crede ca "nu se cade" sa vrea prea mult, ii sade bine sa fie modesta. astea sunt valorile pe care le-a invatat de mica. o femeie este buna daca e modesta, adica daca "vrea" (de fapt, daca se multumeste cu) mai putin. aceasta modestie, este in fapt umilinta, nu in sensul vulgar, ci "umilinta biblica" - a fi un om umil, smerit, etc. daca ar reactiona altfel, adica sa vrea diamantul, in mintea ei ar apare imediat calificative negative la adresa propriei persoane - arivista, gold digger, etc - pe care le-a auzit mereu la adresa femeilor care au vrut mai mult in mod fatish. repet: care AU VRUT MAI MULT IN MOD FATIS. ( cu majuscule, pt ca si ea de fapt vrea mai mult, logic ca VREA diamantul si nu zirconiul, dar ii e rusine, teama etc s-o SPUNA deschis).
daca fata merge la cumparaturi cu mama (sau alta femeie) si e intrebata daca vrea (de fapt, daca II PLACE) camasa aia de $4 sau aia de $40 si fata spune "aia de $4", mama sau femeia cealalta stie instinctiv, ca cealalta e preferata.... (nu intotdeauna cumpara mama lucrul mai scump si pe placul ploadei, dar crede-ma ca intotdeauna STIE, reuseste sa inteleaga)
si revenint la barbatul si nevasta lui cu diamantul. vezi tu, barbatul e obisnuit de mic sa comunice direct, sa exprime prin CUVINTE exact ceea ce vrea, si nu prin emotii. el a intrebat "vrei?" i s-a spus nu.... si exact asta a inteles. prin urmare ii face sotiei pe plac si ii cumpara ieftinitura, ca doar vrea s-o vada fericita si nu bosumflata ca i-a cumparat ceva ce nu-i place. DAR: imediat ce a facut gestul darului e mirat - nu pentru ca nu primeste "recunostinta" ci pt ca n-o vede pe femeie atit de incintata pe cit se astepta s-o vada. si bineinteles, nu-i cade prea bine, simte ca efortul lui de a-i face femeii pe plac nu este apreciat, deci se simte el, ca persoana, ca barbat, neapreciat. asta una la mina.
apoi. femeia, cind vede ca primeste in loc de diamantul stralucitor la care ii curgeau balele, un amarit de zirconiu, nu pune prea tare la inima - pt ca are obisnuinta de a se multumi cu mai putin, de a fi modesta, de a nu primi intotdeauna ce isi doreste. DAR: ea intelege ca prin gestul ei de a pune nevoia familiei (rate la casa) inaintea dorintei ei personale (pt ca asa is expected, asa "se cade") , prin asta ea simte ca a facut un sacrificiu. si l-a facut, nu? ei, oricine se asteapta la apreciere, recunostinta, ceva de genul asta atunci cin face un sacrificiu. poate nu atunci cind face un gest frunos (dai cind oricum ai destul sau prea mult) dar, categoric, oricine se asteapta la ceva in schimb atunci cind e vorba de sacrificiu.
la ce fel de recunostinta s-ar astepta femeia? nu stiu sa zic, depinde de fiecare in parte, dar eu, ca muiere, iti spun ca daca-as fin in situatia asta, sa ma vad pe deget cu zirconiu in loc de diamant, mi-ar cam sta in git sa ajungem acasa si dragul meu sa nu se invirta macar putin in jurul meu ca minzul dupa coada iepii, sa se ofere (subliniez: sa SE OFERE) sa duca gunoiul, sa pregateasca el cina si sa ma trimita pe mine sa fac ceva ce-mi place "parca n-ai vorbit cu ai tai saptamina asta, las' ca pun eu masa si tu da-le telefon". acuma, depinde de "sacrificiu, acest "curtat" (in sensul de a face curte) este un fel de moneda de schimb... cursul poate sa varieze de la 1 ora-2 la mai multe, poate o zi intreaga... (apropo, nu lua exemplul meu cu diamantul ad literam, zic eu ca se aplica la mai toate situatiile de genul "ce vrei")
ei bine, cind cei 2 ajung acasa, sotul nu se ofera sa faca nimic, pt ca nu asta e rutina cu care s-a obisnuit in casnicie, deci crede ca n-are rost sa tulbure apele aiurea, cu atit mai mult cu cit unele femei sar ca arse cind intra sotul in bucatarie (dar si asta, cit e DORINTA lor si cit e ceea ce cred ele ca se asteapta din partea lor...). si bineinteles, ca atunci femeia se simte neapreciata, sacrificiul ei nu e apreciat deci nici ea ca persoana, ca femeie nu este apreciata, nu este iubita...
si de aici probleme peste probleme, neintelegeri, atitea si atitea. Toate astea pt ca o femeie cu greu reuseste sa priceapa ca barbatul nu e telepat, nu-i poate citi gindurile.

Si crede-ma, ca de multe ori femeia se asteapta de la barbatul ei sa ii citesca gindurile, sa-i anticipeze dorintele. De ce?: 1 la mina, pt ca asta e genul de comunicare cu care a fost invatata de mica, asa este cel mai la indemina pt ea sa comunice si sa i se comunice. Si 2 la mina pt ca ii este greu sa “se faca de ris” in ochii barbatului ei, sa ii spuna deschis, in fata ca “vrea”, isi doreste mai mult – a fost invatata de mica sa fie modesta (umila) ca asa e frumos. Daca nu e modesta si vrea mai mult, nu-i sade bine, nu-i frumos din partea ei, nu se ridica la nivelul asteptarilor (ale societatii, familiei sau sotului), deci ea ca persoana ar fi mai putin valoroasa prin astfel de acte, implicit sa teme sa nu fie considerate… mai putin valoroasa decit se aspteapta sotul ei sa fie si deci sa-i piarda iubirea… si atunci ea, saraca femeie, se asteapta de la sotul ei (care se presupune CULMEA, ca ar trebui sa fie prietenul ei cel mai bun) sa-i citeasca gindurile, sa-i anticipeze dorintele ascunse si sa i le indeplineasca, fara a o forta sa le admita deschis, verbal, scutind-o astfel de “rusinea” de a nu se ridica la nivelul asteptarilor pe care societatea le ridica fata de ea ca femeie.

complicat, nu? Si apoi nu e doar vina barbatului ca nu poate citi gindurile. Mai e si vina femeii ca nu intelege acest lucru.

cam lunga explicatia asta, dar sper ca nu te-am plictisit de pomana
Am prins ultimii doi concuren - de Horia D la: 19/01/2005 21:21:20
(la: Trancaneala Aristocrata)
Am prins ultimii doi concurenti, unul tuciuriu care nu se mai oprea, si o fetitza care avea multi prieteni imaginari, si auzea voci care-i spuneau ca e buna:))

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#33820 (raspuns la: #33819) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebarea mea suna asa: "cum crezi ca exista aerul, pe care nu-l vezi si nu-l poti pipai sau mirosi, dar in schimb nu crezi in Dumnezeu pe care la fel nu-L vezi, nu-L pipai si nu-L mirosi?"
Tu raspunzi: "aerul, adica existenta si inexistenta precum si componenta lui pot fi determinate experimental. in grecia antica, Democrit si al filozof apropiat lui (i-am uitat numele si nu am timp sa caut pe net) au reusit sa aprecieze destul de precis tinand seama de apratura pe care o aveau la dispozitie marimea moleculelor (folosind ulei si apa)."
Faptul ca s-a demonstrat existenta aerului nu explica in acelasi timp si cum sau cand a luat el fiinta- sau de ce, spre ex., este specific numai invelisului atmosferic al pamantului si nu tuturor corpurilor cosmice. Si daca stiinta aproximeaza data formarii acestui invelis fara de care n-ar fi posibila viata terestra, ea este pur si simplu incapabila de a arata si care sunt mecanismele sau fortele exterioare care intretin acest invelis neschimbat de mii de ani. Am auzit si am citit despre nenumarate povesti de succes ale unor cercetatori care s-au grabit sa dea verdicte pt. ca mai apoi sa vina altii dupa ei si sa-i contrazica cel putin partial in teoriile lor. Sa nu te mire daca peste catva timp o sa se gaseasca cineva sa demonstreze ca de fapt vidul este un nonsens si ca nu se poate practic scoate aerul din aer, ca sa zic asa, ci doar sa se scoata o parte din el pt. a-l face sa aiba proprietatile pe care le cunoastem. Oricum tehnica nu este destul de avansata si nici nu va avansa destul incat sa fie capabila sa explice in totalitate formele existentei unor lucruri sau fenomene. Nu pt. ca omul nu-i capabil sau nu si-ar dori, ci pt. ca suntem limitati in gandire si mai ales in simtire. Citeam de curand o carte scrisa despre o femeie oarba care tamaduieste cu puterea energiei ce izvoraste din ea, o femeie simpla si fara educatie de specialitate (insa si credincioasa), care prin puterea simturilor sale extraordinare a patruns dincolo de tainele cunoscute de stiinta moderna, mai exact dincolo de puterea de patrundere a celui mai puternic microscop din lume. Specialistii au ramas perplecsi cand femeia respectiva le-a dat detalii uimitoare despre ceea ce ei stiau doar din studii aprofundate si le-a mai descoperit si ceva in plus. Ce vreau eu sa spun e ca nu intotdeauna stiinta poate si reuseste sa patrunda tainele universului prin puterea mintii/logicii, uneori e nevoie de ceva mai mult care cu siguranta nu mai tine de stiinta: anume suflet (cu inteles de simtire interioara). Dealtfel in ultima perioada s-au intensificat studiile pe marginea descoperirilor oferite de stiintele spirituale (neexacte).
In fine, ca sa ne intoarcem la problema aerului, eu consider ca existenta lui este prea sofisticata si incalcita chiar pt. cei mai multi dintre specialisti. Ca si in cazul oferirii imaginilor acelor monstri preistorici (sau, mai nou, a monstrilor care se vor naste dupa nu stiu cate milioane de ani de evolutie de acum inainte), stiinta abuzeaza de-a dreptul in a nascoci cele mai nastrusnice si idioate explicatii care sa le sustina niste fundamente invechite fara de care dealtfel nici n-ar mai exista. Ia spre ex. cazul omului de neanderthal, caz care a facut deliciul lumii intregi atunci cand s-a descoperit ca totul a fost pus la cale de niste indivizi dornici de a intra gratuit in cartea de aur a istoriei lumii- si cate alte multe masluiri voite sau involuntare care i-au pus in incurcatura chiar pe unii dintre cei mai zelosi cercetatori.

In ce priveste lumina si existenta ei tu-mi raspunzi: "lumina e formata din fotoni, deci intunericul e lipsa de fotoni (cum vacuum-ul e lipsa de aer sau 0 e lipsa de orice ". Pt. a putea trece mai departe in explicarea acestor lucruri, te rog mai intai sa-mi mai raspunzi la o intrebare: acesti fotoni cum se misca (daca se misca), au o miscare rectilinie si uniforma sau una alandala?

Despre Aghiazma Mare (sau apa sfintita la Boboteaza- este diferita de Aghiazma Mica ce se poate face in tot cursul anului) stiam ca asa o sa mi se raspunda- si aici ii dau raspunsul inclusiv Danielei. In primul rand imi dau seama ca tu insuti n-ai incercat niciodata macar experimental aceasta treaba, adica sa pui intr-un vas de argint apa nesfintita si in altul Aghiazma de la Boboteaza ca sa vezi cat sta una si cat sta cealalta nestricata. Te-ai rezumat la a exprima o parere raspandita de clica iudeo-comunista de dupa caderea regimului Antonescian, idee care a inoculat populatiei (fara pregatire teologica) in timpul greilor ani de comunism ateu acest "ghiseft" ridicol prin care se vrea distrugerea valorilor ortodoxiei romanesti- si nu numai. Ca dovada ca este o bazaconie tin sa-ti spun ca eu insumi am luat parte la un mare numar de astfel de sfintiri de apa si in multe din aceste cazuri preotii n-au folosit cruci de argint si nici macar vase din acelasi metal. Apa a stat bine merci in butoaie mari de plastic zile in sir, descoperita si la temperatura camerei. Nu s-a stricat niciodata- dealtfel am adus cu mine aici o sticla cu astfel de Aghiazma si dupa un an inca are aceleasi proprietati. Sticla e din plastic, reciclabila, si o tin in camera. N-am supus-o nici unui tratament special ca s-o mentin in starea ei initiala, asta-i sigur. Apoi voi uitati ca atat argintul cat si aurul au fost dintotdeauna niste metale scumpe folosite in semn de adanca piosenie fata de divinitate, in nici un caz ca sa intretina anumite proprietati ale unor materii folosite in cult. Asta e una gogonata rau. Si inca un contra-argument este acela ca la nunta din Cana Galileii, acolo unde Hristos a prefacut apa in vin, acea apa n-a stat in vase de argint ca sa-si pastreze prospetimea in timpul nuntii respective, ci in vase DE LUT, si de acolo luau slujitorii si duceau la mese. Apoi faza cu spalarea mainilor in ritul evreu n-are nici o legatura cu argintul (materia in sine), ci cu faptul ca era un act ritualic ce nu permitea atingerea sub nici o forma a acelor vase (nu numai a celor de argint, ci in general). Si cum evreii au fost dintotdeauna inclinati sa puna accetul pe forma mai mult decat pe implinirea Legii, se ajunsese pana acolo incat ei nu miscau nici un deget in zi de sabat, nu ajutau nici macar un sarac in respectiva zi ca sa nu intineze sfintenia ei, in schimb isi aveau slugile lor care le slujeau si le faceau toate (si pana in ziua de azi a ramas la fel: ei nu misca nici un deget in zi de sambata, dar toata lumea munceste pt. ei); tocmai de aia i-a facut Hristos fatarnici, ca puneau sarcini grele pe umerii tuturor, sarcini pe care ei insisi nu le miscau nici macar cu un deget.
Si ca sa revin, unii au mai insinuat ca de fapt chiar busuiocul folosit in sfintirea apei are anumite proprietati in "distilarea" ei. Nimic mai eronat! In primul rand nu peste tot in lumea ortodoxa se foloseste busuiocul; apoi daca lasi fie si o simpla crenguta in Aghiazma pt. cateva zile, atunci aceasta pur si simplu cloceste. Scurt si cuprinzator. Ca se foloseste pulbere de argint in curatirea apei de impuritati e adevarat, insa nu mai putin adevarat e ca la robinete nu curge Aghiazma, nu-i asa? Ca daca ar curge Aghiazma pe teava din casa, atunci n-ar mai fi nevoie de nici o pulbere. Si cum ti se pare, oare n-ai invatat ca cel mai bun filtru pt. apa e chiar pamantul? Si ce, in scoarta terestra care filtreaza apa se gaseste peste tot pulberi de argint? Sa-ti spun ceva, eu as prefera sa beau apa dintr-un rau de munte decat din apa filtrata de ei si trasa prin arginturi.
In ce-l priveste pe saracul Emmanuel Kant sa pastram decenta cuvenita si sa nu-l vorbim de rau. Critica ratiunii lui pure este una cu totul impura si plina de prostii dupa care se ia lumea asa-zis scolita si moderna. Daca cineva imi poate arata un singur om pe pamantul asta care sa aiba asa o ratiune de curata si de clarvazatoare incat sa nu puna pe tapet vreo greseala ca fiind buna, apoi eu ma las de sportul scrisului. Dumnezeu se reveleaza in permanenta ochilor omului, n-are nevoie sa faca minuni ca sa Se descopere pe Sine fiindca in fapt noi nu putem vedea din cauza valului de pe ochii mintii. Raspunsul il da chiar Proorocul David in psalmi: "cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor lui o vesteste taria; ziua, zilei spune cuvant si noaptea, noptii vesteste stiinta." Apoi in alt loc zice ca "iti multumesc Doamne ca ai ascuns acestea de mintea inteleptilor si le-ai descoperit pruncilor". Si inca una: "din gura pruncilor si a celor ce sug Ti-ai savarsit lauda." Cu alte cuvinte de aia S-a si exprimat zicand: "Lasati pruncii sa vina la Mine si nu-i opriti"! Ca nu doar de prunci Ii pasa lui Hristos. Ci e vorba de inima si de sufletul uman curatit de pacate, curatit de acea pacla care innegureaza constiinta si stiinta in egala masura. Caci zice tot David asa: "ce este omul ca-ti amintesti de el sau fiul omului ca-l cercetezi pe el? Micsoratu-l-ai pe el cu putin fata de ingeri, cu slava si cu cinste l-ai incununat". Asadar omul este aproape ca ingerii in ceruri, numai ca starea lui de decadere morala il face sa-si piarda capacitatile pe care le-a avut la creatie- una din aceste capacitati era aceea de-a vorbi direct cu Dumnezeu. Paralel cu asta trebuie spus aici clar si raspicat ca la inceput Dumnezeu nu se revela oamenilor prin minuni, ci minunile au aparut ca o necesitate in istoria mantuirii oamenilor dupa caderea in pacat, ca sa nu piarda omenirea legatura cu divinitatea. Apoi minunile au scopuri diferite si se adreseaza unor grupuri diferite de oameni, nu doar unor cazuri izolate si singulare-asa cum se crede indeobste. Si pt. ca sa aiba loc o minune este nevoie mai intai de o necesitate ori, asa cum spune Hristos prin pilda "saracului nemilostiv si a saracului Lazar, nici daca ar invia cineva din morti si-ar merge sa vesteasca celor vii Evanghelia n-ar crede nimeni. Daca noi nu putem crede vietii si invataturilor parintilor nostri care ne-au invatat credinta in Dumnezeu, atunci cu greu ne va fi sa credem fie si intr-o minune- ca si pt. unele minuni se mai gasesc explicatii "logice". Insa ce se pierde intotdeauna din vedere este faptul ca minunile in sine SUNT LOGICE chiar daca uneori trec dincolo de pragul legilor fizice, numai ca noi le percepem ca fiind minuni tocmai din cauza ca n-avem credinta nici cat un graunte de mustar.
In incheiere n-am inteles ce ai vrut sa intrebi, dar daca e ceea ce banuiesc eu atunci gasesti o parte din raspuns in cele de mai sus. Ce vreau eu sa-ti mai zic insa e ca cu cat cercetatorii si oamenii de stiinta vor gasi mai multe raspunsuri la intrebarile lor, cu atat mai multe intrebari vor trebui sa-si puna pe parcurs. Este ceea ce eu as numi "teoria spitei/rotii"- ajuns intr-un anumit punct, dupa ce in prealabil ai mai trecut prin nu stiu cate puncte si-ai cautat sa ajungi pe orbita cercului fiecaruia urmand o anumita spita, iti dai seama ca acel punct constituie in sine o alta roata care se invarte in propriul cerc si trebuie sa-i descoperi mecanismele dupa care actioneaza. Asa ca mergi din roata in roata si din spita in spita ca sa descoperi mecanismele ceasorniclui universal si cu cat inaintezi in stiinta cu atat mai mult iti dai seama cat esti de limitat si cate ar mai fi de descoperit. Tocmai in asta consta una din minunile lumii moderne, ca multi nu se sfiesc sa ia in mainile si gandul lor cele despre divinitate ca sa demonstreze ca-i o aberatie, si pe masura ce inainteaza in vana lor stiinta isi dau seama ca s-au invartit in cerc, un cerc cu spite infinite si uneori nedefinite. Cam acelasi lucru l-a facut si Kant, cam acelasi lucru probabil uneori il fac eu insumi.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#34261 (raspuns la: #33810) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce Raw si placerile ce decurg - de andrei p la: 25/01/2005 09:24:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
> "Uuups!!! am zis manipulare, sar in sus puristii, ca nu esti fotograf daca prelucrezi imaginile."
ORICINE prelucreaza imaginile. Si are intelegere totala pentru orice fac altii.
Mai putini sunt de acord sa citeasca pe cineva care declara: „Aceasta este Calea Unika.”

> Cred ca puristii ar trebui sa frece menta la altii. Sa cinte si la alte crishme. Puristii sunt aia care cumpara bibelouri de sticla cu pasarele sa le puna in vitrina, mici turnuri efel, tot felul de chestii de tinichea, sunt cei care asculta in cel mai bun caz MP3-uri si nu muzica totala cu basi adinci si inalte lansatoare de stari... Sunt In General cei care nu au nici o treaba cu ceea ce e diferit de idealurile lor, daca or avea vreun ideal in afara de a striba din nas ca hipopotamii.
SUNTETI mare specialist in puristi, in general.
Vorbitul la plural ne-a ramas de la activistii de Partid.
„Militarii ie prosti, Tziganii hotzi, Romanii shmekeri.” Chiar Totzi?

> Cred ca fotografu` bun trebuie sa fie ca un bucatar inventiv, care creeaza mereu noi feluri de mincare, macar pentru el. Nu ramine la stadiul de sarmale cu mamaliga toata viata. Se vor gasi mereu si amatori de chestii noi, si daca nu, asta e.
AICI sunt perfect de acord cu Dvs.
De asta si ziceam sa mai schimbatzi placa.

> Cautarea, Descoperirea, Munca De Pionierat, Noptile Petrecute In Compania Cautarii Celei Mai Bune Histograme, nu s-au bucurat de simpatia celor care nu pricep cum devine cazu`.
Cei Putini Loviti cu Leuca Creatiei trebuie sa mearga inainte indiferent ce ar zice oricine.
Cred ca lucrul in imagine este o placere suficient de mare, Pentru Cei Cu Har, ca sa nu trebuiasca sa o imparta cu nimeni.
CA BINE le ziceti, Maestre. Nu cumva v-ati cam incins?

De multe ori e ca atunci cind alergi singur prin padure de placere. Nu ai nevoie de nimeni sa te critice sau sa te aplaude. Placerea si serotonina vin din alergare.
FOARTE adevarat. Ce memorie buna aveti!
De cate zeci de ani n-ati mai alergat prin padure, stimabile?

> Si aia care nu agreeaza imaginile (prelucrate sau nu) nu au decit sa se uite la altceva sau sa plimbe ursu`. Sau sa creeze ei, care este.
ABSOLUT de acord cu dvs.

> Orice fotograf care Munceste Si Inventeaza Si Descopera e Un Ostean In Armata Imaginii si in desaga oricui soldat se poate gasi sceptrul de maresal... Folositi-l procesind imagini raw.
Si Aratind Pisica Alora Care Nu Pricep. Creati fara sa va raportati la nimic.
DACA puteti sa reinventati roata, vom fi toti cazuti in admiratie...

> Cei Care Trebuie Sau Pot Vor Pricepe Oricum.
Cei care nu pot sau sunt din tribul gicacontra nu vor pricepe orice ar fi.
SPLENDIDE citate. Sunt din Adrian Nastase, nu?
Domnia sa, citez din memorie, spunea: “Nu trebuie sa faca PSD ce vrea poporul roman! Poporul roman Trebuie Sa Vrea ceea-ce face PSD.”

Placerea la dvs. ca la banul Ghika. Faceti ce va place
Daca chiar primiti serotonina, prelucrati histogramele si pana la orgasm.
Dar, va rog mult, nu mai predati - ex catedra - Tampenii, pe post de adevaruri fundamentale.
Am dat textul dvs. unui psiholog, profesor agregat la o facultate de prestigiu din State.
A ramas usor perplexa, nu de termeni ci de limbaj. Nu citez diagnosticul, desi pare pertinent.
N-are rost. Daca aveti curiozitatea, sunt psihologi si psihiatri buni si aici.
Dar asemeni texte pot fi (foarte) daunatoare, pentru tinerii in curs de formare.
Mai bine va raportati la preferintele dvs. personale. Pana la proba contrarie, macar.

Va las o pauza cat mai lunga. Pana o faceti dvs, iarasi, Lata…
“Ramane cum am stabilit.” Numai bine, Andrei.
#34462 (raspuns la: #34045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...