comentarii

faust goethe


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
arhonte carol - de (anonim) la: 21/05/2004 13:30:11
(la: Existenta Diavolului)
Daca acceptm ideia ca Dumnezeu a creat cu puterile sale nemasurate Totul, si a "suflat" duh in narile creaturilor, investindu-se pe sine insusi in fiecare, trebuie sa acceptam si ideia logica, ca Diavolul este creatia lui Dumnezeu, ce contine in el acea scanteie Divina. Ne place ideia ,nu ne place, o acceptam daca vrem sa intelegem ceeva din adevar. Si consider ca a afirma ca Diavolul este Adversarul lui Dumnezeu, este gresit, intrucat ii negam puterea infinita a lui Dumnezeu , caci stim din textele vechi, ca se lupta cam de 10.000 ani cu aceasta creatura a sa, si se pare ca nu o invinge!
Rezulta de aici ca ideia ca Diavolul este adversar lui Dumnezeu este falsa, rezultata din intelegera eronata a legilor ce au creat si mentin Lumea si cerurile, neintelegere ce s-a produs demult,in vremuri anterioare crestinismului. Vorbesc de crestinism, intrucat doar in aceasta religie apare Diavolul ca Adversar al lui Dumnezeu.
Mai degraba este de admis, ca Diavolul, este creatia lui D.zeu, necesara pentru scopuri ce sunt ignorate voit sau nu, de cei care au fost intemeietori de religii,ori lideri ai acestora, la un moment dat.
Ideia ca nu exista bine fara rau, este veche si clara, ideie de echilibru pentru "prea mult", Budha o numeste "calea de mijloc.
In orice situatie in care aceasta balanta este neechilibrata, aici pe pamant, in universul mare, intervine agentul de judecata, ce aduce justitia. Diavolul! Este clar si stim toti ca Dumnezeu este bun si nu este functia sa aceea de a pedepsi! Dumnezeu este Unu. Si UNU nu actioneaza. Cine actioneaza sunt Doi, Trei, si Patru. Unu intervine doar spre a modula creatia acestor trei elemente, spre un nivel superior.
Si totusi, dumnezeu este in Creaturile sale. Rezulta ca cine pedepseste?
Cu razboaie, molimi, foamete, dezastre naturale? Diavolul? Dumnezeu?
Religia crestina descrie putin inexact, rolul fiecarei persoane din trinitate.
Religia Buhista descrie ceva mai bine, si spune despre cele trei persoane ce alcatuiesc pe UNU : Creatorul, Mentinatorul, Distrugatorul!
In ordine, Brahma, Vsihnu, Shiva.
Rezulta ca acest Shiva este Distrugatorul, Diavolul din religia crestina, care se pare ca are suficient de mare putere ,intrucat este TREI-ul, spre a distruge. Orice! Insa in tratatele hinduse, scrie clar ca acest negativ Shiva, distruge Universul ( Mahapralaya) la sfarsitul timpurilor, si tot el face posibila resorbtia Universului intreg , in totalitate, in UNU. Rezulta ca Shiva este singura persoana din trinitate ce face posibila integrarea constiintelor in Divin la sfarsitul timpurilor,indiferent de gradul de evolutie, iubire, credinta a acestor constiinte.
Ar rezulta asadar ca acesta este Adversarul lui Brahma Doi-ul, cel ce creeaza Universul si nu adversarul lui Unu. Si mi se pare clara teama si ura oamenilor din vremurile vechi,impotriva aceluia care distruge creatia. Insa stim ca daca Unu nu vrea, nimic nu se misca.
De asemena, acest Shiva mai distruge actionand la nivel mental, psihologic in om, ignoranta, prostia, indolenta,rautatea, mania, agresivitatea,etc. Shiva are deci funtie de curatire a pasihicului uman, prin metode radicale, fara mila, care poate aduce asa-zise suferinte. De aici imaginea sa terifianta. Insa doar intr-un psiho/mental clarificat, curatit,se poate oglindi imaginea Divinului. Totului. Caci nu exista din cate stim o alta metoda de a-l Sti pe Dumnezeu, decat ca Ideie Prima, si ca sentiment , iubire.
Sa nu uitam ca religia crestina este veche de doar 2000 ani, si ca in multe din textele sale sacre, sunt preluate rituri, idei, personaje, ce apartin religiilor anterioare crestinismului cu cel putin 5-6000 ani!
Daca la un moment dat religiile vechi au inteles gresit anumite idei fundamentale, este clar ca si crestinismul le-a preluat corespunzator.
Totodata, stim bine, in toate textele marilor personaje care au existat inainte de anul 0.e.n, ca Enoch, Moise, Hermes,textele sacre hinduse, Mahabharata, Upanishadele, Ramayana, textele egiptene, nu fac nici o referire la Diavol ca adversar al lui Dumnezeu, desi descriu cu amanunte evenimente, contacte cu trimisi ,reprezentanti ai cerurilor.
De ce odata cu venirea in existenta lui Issus a intrat in scena si acest personaj, este greu de spus. Stim si acceptam ca Issus, a fost unul dintre cei mai mari invatatori care au existat. Parerea mea este ca anumite texte au fost introduse in Biblie, ulterior, dupa plecarea sa, de cei care au scris despre existenta sa. Este greu de cercetat evenimentele dintre anii 30-300 e.n. Oricum se stie ca mai marii intruniti in Consiliul de la Niceea, au scos anumite texte din Biblie si au adaugat altele.
Referitor la Faust al lui Mann si Goethe, la pactul facut cu Diavolul,la asa-numita vanzare a sufletului sau in schimbul dobandirii de cunoastere si bunuri,( observati tiparul- tentatia sarpelui, Diavolului, reeditata., nimic nou sub soare!)
parerea mea este ca aceasta vanzare a sufletului se refera de fapt la
anularea in psiho/mental a ideii ca Diavolul este adversarul lui Dumnezeu,
si deci la renuntarea nu la iubirea de Divin ,ci renuntarea la ignoranta, si deci la teama fata de asa numitul Diavol, teama, indusa in constiinta sa (si nu numaii a sa) mod exagerat, eronat pentru scopuri greu (sau poate ca usor ) de vazut, de catre marii capi ai bisericii si religiei crestine de la dupa anul 30 e.n, repectiv la Consiliul de la NIceea.
Pactul sau cu Diavolul, inseamna decat intelegere ,clarificare a unor adevaruri fundamentale, de unde accesul lui Faust la cunoastere.
Faust a lucrat pe niste texte lasate de Solomon ( aprox.700 i.e.n) care a lucrat practic la randul sau, obtinand puterea de a controla si manipula orice fel de energie, rea sau buna, Diavoli, demoni sau Ingeri, fara a avea cine stie ce probleme. De ce a putut sa controleze, sa comunice, sa comande acestora ? Intrucat, este stiut ,iar daca nu, este bine sa se cerceteze spre incredintare, ca OMUL este superior multora din asa numitele grupe de ingeri, demoni, din alte sfere de existenta, prin faptul ca poseda
"CHIPUL" lui Dumnezeu, constiinta, fiind apt de creatie, si de impunere a vointei sale in virtutea dreptului sau divin. Reamintiti-va ca niciunde, in nici un text, nu este scris ca vreodata, vreun inger, ori demon a creat ceva.
Solomon a avut o mie de sotii, fiecare din alte tari decat tara sa, toate aducand cu sine ca zestre, zeii religiilor acelor popoare.
Iar Solomon a construit pentru fiecare sotie cate un templu la care aceasta sa depuna ofrande zeilor ei. Si a fost atat de intelept incat sa invete de la fiecare sotie , cate ceva despre zei vechi, obieciuri, rituri, etc. Si pe toate le-a iubit, si a fost mult hulit ,urat de capii religiei sale, intrucat "se inchina zeilor pagani".
"Cheile lui Solomon" este denumirea textului lasat urmasilor.
Faust a cercetat si lucrat pe textul "Demonii din Goetia", un fel de subcapitol la "Cheile".
Interesant este faptul ca una din sotiile sale era din Goetia. La vremea respectiva nu exista o alta zona denumita astfel, decat regiunea daco-getilor!!!! Caci este vorba de Geti si nu Goti, intrucat acest potpor din urma, s-a format tarziu in istorie, se stie. Rezulta ca religia daco-getilor se baza pe astfel de elemente.
La Adamclisi, s-a descoperit un ciob de ceramica vechi de cateva mii de ani (inaintea erei noastre) pe care era inscriptionata o rugaciune a une femei geto-dace catre o mare zeita , aprox.redau "mare zeita, sunt 666, sunt luminoasa, te rog sa iti amintesti de mine la reincarnarea mea".
666? Ei, dar nu acesta este cifra Diavolului?
Si atunci de ce zicea femeia ca este 666? Era diabolica?
Ei bine, 666 nu reprezinta cifra bietului Diavol, nu a reprezentat niciodata asa ceva. Aceasta este cifra totalitatii. A complexitatii si totlaitatii creatiei, cifra ce contine cheia,baza ,intelegerii creatiei si a legilor creatiei. Este interesant de discutat in acest sens cu specialisti in fizica si chimie, ei cunosc foarte bine structura electronului, ce are ca baza exact acest nr., 18, de cercetat si tabolul lui Mendeleelv unde se vede clar ca elementele caramizi ale universului au la baza acest nr. 18.
Deci acest nr. este baza creatiei, si nu numarul Diavolului!
De unde acesta ideie, pe ce s-au bazat, ce argumente au pentru aceasta capii din vechime ai religiei crestine, nu se stie.
Intrucat ideia de nr. al Diavolului 666, deci 18, nu apare in nici o alta religie, veche ori noua, iar ca o precizare, nr.ul 108 apare Hinduisti si Budhisti, reprezentand cifra totala a lumilor create. Nici ele nu dau mai multe explicatii.
Fac o ultima observatie- personajul cu numele cunoscut de Diavol, este cunoscut in toate textele ezoterice majore ale lumii, drept stapanul taramului mortii,gardianul portii, ( nu Iadului- acesata este o alta copilareasca denumire data de crestinism pentru scopuri care scapa intelegerii),locul in care ajung oameni, in calatoria acestora intru integrarea cu Esenta divina. Probabil aflarea acestui fapt a a facut ca Diavolul sa fie urat si temut de oameni, si aratat ca o sperietoare credinciosilor care cu greutate au putut verifica de e asa ori ba.
Se spune ca nu exista contribuite mai mare a unui om la creatie decat nasterea sa intrucat mentine si expansioneaza Universul real cel care conteaza , cel al Cunoasterii prin traire si experimentare, functie rela a Constiintei,
si nu exista o contribuite mai mare la creatie decat moartea sa, intrucat in acest ultim caz, omul contribuie cu insusi ESENTA sa la marea Opera, adugandu-se pe sine creatiei, moduland-o pe un nivel calitativ, ci fiecare trecere, cu fiecare moarte.

Ultimile cuvinte descriu intocmai convingerea mea referitor la locul omului in creatie, iar faptul ca religia crestina a infricosat de-a lungul mileniilor oamenii cu pedepasa vesnica in Iad ( un fals , mare fals, Iisus nu a afirmat asa ceva Niciodata!!!), si a mai incarcat si acest personaj Diavolul cu functii si atributii care n-au nici o legatura cu Planul Divin, este trist. Este foarte trist.
Suflete pierdute - de jo la: 08/05/2005 18:16:20
(la: Suflete pierdute...)
georges,

si uite asa goethe, care a scris faust, in care personajul principal isi vinde sufletul diavolului (mephisto)...se rascoleste in mormint

>Si de trait... crede-ma - traim numai odata!

not true! noi traim si dupa moarte, o eternitate, asa ne-a promis Dumnezeu
om - de Cassandra la: 03/09/2005 16:16:02
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Am citit raspunsul tau mai detaliat cu privire la modelul "matematic" de crestere a cunoasterii stiintifice, si cred ca am inteles ceva mai bine care este conceptia ta. Pentru tine e importanta si viziunea unei limite a cunoasterii stiintifice - de aici cresterea asimptotica pe care o asociezi cu faza de platou in cultivarea de celule (desi la celule nu este o crestere asimptotica, acolo numarul lor devine constant desi nu toate sint viabile, si in cele din urma vor muri daca nu le adaugi substrat, ceea ce sper nu ai considerat in analogia ta cu cunoasterea). Banuiesc ca asociezi inceputurile stiintei cu faza de lag (o crestere lenta) si probabil consideri ca ne situam in prezent in faza log (de crestere exponentiala) a cunoasterii stiintifice.

Ei bine, cred ca la urma urmei analogia pe care o faci nu este chiar asa de lipsita de sens tinind cont de evolutia istorica a cunoasterii stiintifice si de faptul ca asa cum stiinta insasi recunoaste, ne apropiem din ce in ce mai tare de adevar dar nu il vom atinge niciodata. Cu alte cuvinte cunoasterea adevarului absolut este imposibila. Obiectivul stiintei este ADEVARUL dar desi avem in mod continuu dovezi ca sintem din ce in ce mai aproape de adevar, nu putem sa stim ca am atins obiectivul. Este esenta stiintei - cautarea continua prin elaborarea de ipoteze. In stiinta este foarte important conceptul socratic "doar stiu ca nu stiu aproape nimic..." pe care il regasim si la Faust al lui Goethe.
#69485 (raspuns la: #69440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:oD - de Guinevere la: 28/02/2006 01:00:04
(la: Eternul feminin ?)
..."crosetam o dantelarie spumoasa in jurul unor termeni fara continut?"

Goethe cu andrele, crosetand la Faust. Cool, imi place! :o)
Si pe urma, la vremea aia se purta dantela. Iar cineva zicea ca oricum Goethe trebuie sa fi fost bine dispus cand a inventat sintagma, in Faust!

"fac un apel la ratiune"...

Cineva spunea ca "Omul este jivina care nu are niciodata vreo ratiune în ceea ce face". Asa ca, de ce nu si un "etern feminin"?!
____________________________________________
De la sublim la ridicol nu este decat un pas.(Napoleon)
#108603 (raspuns la: #108507) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eminescu - un Faust al romanilor - de Ioana Vintila la: 12/05/2006 20:35:28
(la: Eminescu, un Faust al romanilor)
Ioana Vintila
Cand il identific pe Eminescu cu un Fast nu ma gandesc la un pact cu diavolul, nici la un negot de suflete umane, desi as putea sa ma leg de motivul lunii, atat de usual in opera lui Eminescu (luna = taram al mortilor) . In "Dr. Faustus" de Thomas Mann, Adrian Leverkuhn e socotit al conditiei sale de geniu. Diavolul i-a oferit sansa de a fi un geniu in muzica, insa in schim i-a cerut sa renunte la atasamentul fata de lume, adica sa ramana insensibil la tot ce mista in jur.
Faust este imaginea rasvratitului. Oare Eminescu nu a fost la fel? Nu luati in calcul doar cateva poezii, ci si publicistica lui. Cele mai importante valuri facute la adresa lui, in timpul vietii acestuia, s-au datorat criticilor sale la adresa politicienilor, dezvaluirea unor mismasuri la nivel inalt, precum si faptul ca a fost atat martorul, cat si victima unor santaje. Multi spun ca a fost un inadaptat. Cred totusi ca NU a vrut sa se adapteze in lume.
N-am afirmat si nici nu am sa afirm ca este sau ca nu este poetul universal ori ca ne simtim mai sensibili intre 18-25 de ani. Mi se pare o aberatie. Ramanem sensibili ori de cate ori ne lasam timp pentru asa ceva, cand oprim ora-n loc si ramanem pironiti de o secunda. Nu ai cum sa simti starea sau gandul cuiva cand muncesti din zi in noapte, vii acasa frant, iar, daca ai atata vointa sa deschizi o carte, sigur adormi cu ea in mana.
Exista totusi un scriitor cheie, ca sa zic asa, pentru fiecare. Unul ramane impresionat de o lumina, altul de luna, altul de o lacrima, iar altul - foarte bine - de un ciocan. Lucrurile astea nu se pot comenta.
De mult, de foarte mult, prin - de RSI la: 03/07/2006 15:14:31
(la: O carte - 25 de cuvinte)
De mult, de foarte mult, prin 1975, s-a publicat o carte de glume şi amintiri din teatru scrisă de Florin Scărlătescu, intitulată "Să vă mai spun una ?". Iată o astfel de anecdotă care se potriveşte cu subiectul...


Un teatru a plecat în turneu cu Faust al lui Goethe. A dat şi o reprezentaţie într-un sat din Ardeal. După spectacol , directorul teatrului a fost curios să afle ce au înţeles ţăranii din piesă. Şi îi întrebă:
" -Care-i subiectul piesei ?"
La care ţăranii au răspuns:
" - No, apăi un popă so certat cu dracu' !"
==================================================
"Beer is proof that God loves us and wants us to be happy."

~ Benjamin Franklin

latu - de alex andra la: 05/12/2006 06:02:19
(la: Miss Cafenea 2006 votul pentru sex-appeal)
Atunci i-ar zice parizian (sau pariser)..:-))

Asa, frate, pariser era. Adica parizer de la Paris, pe limba lui Goethe ala cu Wertherul lui provocator de sinucideri in masa. M-am prins io in cele din urma:)))
Sau sa fi fost vorba despre Faust ?:Ooo
__________________

Lost without music in a world of noises
#161511 (raspuns la: #161452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex - de latu la: 05/12/2006 09:10:52
(la: Miss Cafenea 2006 votul pentru sex-appeal)
pe limba lui Goethe ...
Sau sa fi fost vorba despre Faust ?

Accentul e pe limba...:-)) Ma bucur ca te-ai prins..:-))
Si: Goethe sau Faust - tot un drac... Sau?..:-))
__________________
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#161522 (raspuns la: #161511) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fuchs - de alex andra la: 08/02/2007 16:18:26
(la: "L'enfer c'est les autres")
Ok. Si la festinul asta pe-ndelete, de ce nu-s semafoare ?

Pentru ca ar fi anacronice:)
Aici stai si casti gura la fiecare coltz de strada, mai trece cand si cand cate o droasca cu viteza melcului, Goethe sta pe bancutza la taclale cu Dante despre infernul fiecaruia dintre ei, cate un Faust isi cauta Margareta in curtea lui Bulgakov... Ce sa-ti mai spun. Festina lente si lasa semafoarele in grija lui Jules Verne.

Lost without music in a world of noises
#174063 (raspuns la: #174057) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aha! - de Intruder la: 01/02/2009 13:02:13
(la: Lectia unu)
eu l-am citit pe Ray Bradbury in engleza..."Something wicked this way comes".
si-acum vreau sa recitesc Faust de Goethe.
...si l-as mai reciti pe Bradbury in limba romana.
si daca se poate, vreau sa vina vara mai repede.

Ahile ce mai zice? bine, sanatos...? :P:P
hai ca pun eu cateva, - de Intruder la: 27/04/2009 12:06:30
(la: 20 de carti, de citit intr-o viata...)
dar le scriu cum imi vin la gura...si 20 sunt nimic.

Dante - Divina comedie
Shakespeare - Hamlet
Goethe - Faust
Steinbeck - Fructele maniei, La rasarit de Eden, Oameni si soareci
Bulgakov - Maestrul si Margareta
Kafka - Metamorfoza
Tolstoi - Razboi si pace
Puskin - Boris Godunov
Dostoievski - Fratii Karamazov, Crima si pedeapsa, Idiotul, Demonii
Caragiale - O noapte..., O scrisoare..., Conul Leonida..., D-ale carnavalului
B. Brecht - Mutter Courage, Opera de trei parale
Moliere - Tartuffe, Avarul
Anonim - O mie si una de nopti
Saint-Exupery - Micul Print
H.C.Andersen - Craiasa zapezilor (...si ce mai vreti voi)
Voltaire - Candide
Goethe - Faust
Cervantes - Don Quijote
Garcia Marquez - Un veac de singuratate, Toamna patriarhului
Orwell - 1984
Dickens - Marile sperante
Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Gray

cred ca va urma, p-orma fac io o selectie proprie si o baga maan la rajnitza...:)))



Mai am trei - de Apoll la: 29/04/2009 21:51:18
(la: 20 de carti, de citit intr-o viata...)
...ca eu asa le-am impartit cu toate ca si-asa nedreptatesc destui
11.P.Feval-Cocosatul
12.Agatha Cristie-Zece negri mititei.
13.M.Zevaco -Cavalerii Pardaillan.
Pentru topul propriu-zis:
Romani
1.M.Preda-Celmai iubit dintre pamanteni
2.Caragiale-
3.L. Rebreanu- Padurea...
4.C. Petrescu-Patul lui Procust
5.M.Eliade-La tiganci
6.G.Calinescu-Bietul Ioanide
7.H.Papadat-Bengescu-Concert din muzica de Bach
Straini
1.G.Orwell-1984
2.F.M.Dostoievski-Crima si pedeapsa
3.W.Shakespeare-Hamlet;A douasprezecea noapte
4.L.Tolstoi-Anna Karenina
5.V.Hugo-Mizerabilii
6.E.Bronte-La rascruce de vanturi
7.A. Cehov-Trei surori
8.E.A.Poe-povestirea lui A.G.P.
9.Cervantes-Don Quijote
10.Moliere-Tartuffe
11.O.Wilde-Portretul lui Dorian Gray
12.J.W.Goethe-Faust
13.Proust-In cautarea timpului pierdut.
Ar mai fi si un top S.F.dar poate il propune cineva separat...ca idee.
#431739 (raspuns la: #431690) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 3/5 ) - de Tot Areal la: 10/03/2010 15:02:29
(la: Pensia de moarte ( 3 ))
După ce epuizară subiectul, la plecare dactilografa a ieşit după ea:
- Să vezi că dracu ne-o pus să dăm la moară! Toleanu se însoară cu o mătuşă de-a ei cu vilă în Poiană şi unchiu-său Ţugui are tot facultate muncitorească...
Mona pufni în râs. Se gândea că nepoata lui Ţugui n-ar fi atât de proastă să toarne discuţia, dar se înşela. După vreo două săptămâni, Toată lumea era chemată la secretarul de partid. Cineva i-a şoptit să nu recunoască nimic. A spus că nu-şi aminteşte ce s-a discutat. La fel au făcut ceilalţi afară de dactilografă care şi-a recunoscut vina şi de nepoată care după ce a terminat foaia pe faţă şi verso a mai cerut una. După anchetă Mona i-a zis:
- Îţi dai seama ce-ai făcut? Nici dracu n-o să mai schimbe o vorbă cu tine!
- Ştiu...spuse ea încet, pe un ton moale.
Povestea secretarului şi a preşedintelui de sindicat veniţi în fabrică în tenişi, copii săraci de la ţară şi urcând apoi treptele partidului era şuşotită de multe ori. Despre secretar aflase că îi plăceau fetele şi la schimbul doi, când pavilionul de birouri era aproape pustiu, la partid se trăgeau chefuri pe cinste. Fetele erau îmbătate bine şi supuse la toate orgiile posibile. Fiind şi maistru, nevetistele de la ţară aduceau la biroul secretarului sacoşe cu alimente şi zarzavaturi. Majoritatea maiştrilor aveau parte chiar dacă cartea era mai puţină. Şi Mona avea să se întrebe des care ar fi partea celor cu carte, după cum spune proverbul.
Noile succese, aveau să aştearnă uitarea peste acele întâmplări şi îşi continua ascensiunea. Toată lumea considera gestul nepoatei o gafă de proporţii. După vreun an, nepoata şi-a cerut scuze şi i-a dat cadou o carte – „Fausta” de Goethe şi nu după mult timp a plecat în Germania la o rudă, unde a şi rămas. O primise chiar încântată, ea cumpăra mereu cărţi când se aduceau în fabrică. Învăţase acum rostul reclamaţiilor la partid şi avea să-i folosească să se apere în câteva împrejurări importante. Devenise colegă şi prietenă cu nora lui Ţugui, o anticomunistă convinsă, o fată cu mult bun simţ şi educată. Peste ani, fiind însărcinată avea să primească trusoul fetiţei ei – nepoţica lui Ţugui. Erau lucruri deosebite, unele săseşti pe care Mona nu le-ar fi găsit chiar dacă se schimbase regimul; şi le-a dat şi ea unei colege când nu-le-a mai folosit.
.................
Într-una din zile îi spuse cumva în glumă lui George:
- Bine că mergeţi la bere toată ziua şi pe mine nu mă luaţi...
Mersul la bere cu colegii îl învăţase la facultate. Şi cei de la curs mergeau, dar ea, nefiind şi la cămin cu cursanţii nu mergea cu ei.
Când s-au terminat orele căuta să dispară cât mai repede ca nu cumva s-o urmărească. Ajungând la colţul clădirii s-a trezit faţă-n faţă cu el.
- Mi-ai reproşat că nu te-am luat şi pe tine la bere! Vreau să-mi corectez greşeala... îi spuse zâmbind, parcă biruitor. De data asta nu scapi! Chiar dacă voi sări prânzul...
O luă de mână. Atingerea lui o tulbura. Povestea cu haz în fiecare zi colegelor din căminul de nefamilişti al fabricii, ce declaraţii de dragoste i s-au mai făcut, şi acum se simţea încolţită precum o pradă. Vedea cum căuta mereu atingerea ei chiar cu un deget, cu umărul, parcă o mirosea, o adulmeca. Cultura, educaţia lui o fascina. Niciodată nu vorbise cu cineva la un nivel atât de spiritual. O purta fermecător de la o poveste la alta, putea aborda orice subiect şi chiar îi părea că o domină. Şi i se părea că pluteşte undeva în ţinuturi necunoscute, uită noţiunea timpului sau locul în care se află.
A doua zi a invitat-o la film:
#530348 (raspuns la: #530347) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de ionbarb la: 12/02/2012 16:11:44
(la: cel mai mare microscop)
nu pot să-ţi răspund decât printr-un celebru citat din Goethe (Faust):
"cenuşie e, prietene scump, orice teorie
şi verde al vieţii pom de aur"
#629135 (raspuns la: #629083) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
antihistaminice - de papadie67 la: 23/09/2003 02:07:34
(la: Alergie la Vivaldi)
Noroi ce-ngroapa searbada concluzie a unui comentariu bun si ce-ar fi meritat Concluzie.
Noi te iubim, Vivaldi, io si cu vecinii.

E ca si cum ne-am rusina ca:
deoarece litera P
intotdeauna lui Vasile-i displacu...
de-acuma-l ingropam definitiv pe Goethe.

...ori pentru ca-i placu
la mitocan
la fel de mult litera P
ca "K"...atunci, ca cavalerii
noi iar il vom taia.

Pe Goethe!?!
Pt . Tolanici - de Claudiu la: 20/10/2003 02:01:05
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Ai uitat de Robin Hood; Dupa 20 de ani, Vicontele de Bragelonne,Omul cu masca de fier,Laleaua neagra...; Fram, ursul polar; Cuore , inima de copil ; Fausta, Fausta invinsa, ... de Michel Zevaco, etc... :)
Mai era si Slavici, Sadoveanu, Petre Ispirescu, Creanga...
Sunt o groaza de carti care erau pe timpul lui Ceausescu, numai ca trebuia sa cauti, dar si cind le gaseai, ce fericit erai.
#1684 (raspuns la: #1573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dintre autori - de papadie67 la: 24/10/2003 16:59:03
(la: Ei au spus despre Biblie)
Goethe si Jackson mi-au placut, Dickens, Kant si Tennyson m-au surprins iar regina a pierdut un bun prilej de a tacea, cum zicea un mare (adica inalt) om (de stat).
Papadie... - de lmm la: 27/10/2003 00:11:00
(la: Ei au spus despre Biblie)
Cine???
Goethe, Dickens, Kant etc, toti cei de pe lista...
Ce???
Era vorba de Biblii...
Buna dimineata !!!
#2201 (raspuns la: #2199) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In continuare. - de talusa la: 12/11/2003 05:08:50
(la: A existat holocaust in Romania?)
In continuarea mesajului lui "lifeform":

"Sã fiu bine înteles: nu am nimic împotriva maghiarilor, în general. Am avut si am cunostinte, chiar prieteni dintre aceia care au înteles cã apartin Poporului Român, cã Dumnezeu ne-a rînduit sã convietuim împreunã, în liniste si întelegere. Tot asa dupã cum americanul (ne place sã-l luãm drept etalon al democratiei) este mai întîi american, si apoi mexican, chinez ori mai stiu eu ce altã etnie. Am si voi avea opinii dure la adresa iredentismului maghiar, care cucereste, pas cu pas, cu o perseverentã diabolicã, sub oblãduirea Puterii (istoria va aprecia cîrdãsia prezentã), asa-zisele „drepturi“. Am tot asteptat vreo reactie oficialã la „propunerile Consiliului National (?! – n.a.) Secuiesc“ de constituire a „Tinutului Secuiesc“, aceasta fiind o actiune care lezeazã securitatea nationalã. Zadarnic! Desi n-au lipsit avertizãrile presei scrise. Iatã cîteva: „Proclamîndu-si «Patria-Mamã», Tökes & Co. au cerut autonomia teritorialã a Tinutului Secuiesc“, „La Universitatea de Varã a Ligii Pro-Europa, pledoarie pentru secuimea autonomã“ („Independent“, 2 iunie si 4 august a.c.), „Maghiarii promoveazã în lume «Transilvania, pãmînt unguresc»“, „Tökes & Co. lucreazã sitematizat: Radicalii si-au fãcut calendar pentru obtinerea autonomiei“, „Tökes pregãteste autoguvernarea maghiarilor“ („Curentul“, 25 februarie, 24 mai si 8 august a.c.), „Se reface Imperiul Austro-Ungar?“, „PSD a fãcut pe plac UDMR“ („Jurnalul national“, 2 si 24 septembrie a.c.), „Regionalizarea dezbãtutã la Universitatea de Varã «Transilvania»“ („Ziua“, 4 august a.c.), „Planuri de autonomie teritorialã pe cont propriu. Oamenii lui Tökes înfiinteazã consilii locale secuiesti în Harghita, Covasna si Mures“, „La Forumul de la Odorheiul Secuiesc, Laszlo Tökes a cerut autonomie teritorialã pentru maghiarii din România. S-a constituit Consiliul National al Maghiarilor din Ardeal“ („Curierul National“, 29 aprilie si 8 august a.c.), „Propunere la Universitatea de Varã de la Balvanyos: ceangãii vor fi rugati sã se mute în Covasna si Harghita“ („Realitatea Româneascã“), „Tökes îndeamnã la insurectie: «Este timpul sã ne luãm soarta în propriile mîini»“, „Cînd românii devin strãini la ei acasã: «Sîntem români, dar nu stim româneste». Un reportaj trist, realizat acolo unde maghiarizarea nu se opreste niciodatã“, „Un pericol public: radicalii maghiari. Amicii lui Laszlo Tökes si Marko Bela tin cu orice pret sã provoace tensiuni între români si unguri. Viceprimarul muresean Fodor Imre, recunoscut pentru atitudinea sa radicalã, a fost surprins lipind afise“ („Cronica Românã“, 2 iunie, 15 iulie si 10 octombrie a.c.). Si exemplele pot continua. Despre atitudini ostile românismului în însãsi agora supremã a tãrii, printre parlamentari: „Un deputat UDMR ponegreste tara în care trãieste. Raduly: «România e un stat hot!»“, „Deceptia Raduly: «România e un stat hot si doar maghiarii au onoare»“ („Jurnalul national“, 23 si 24 iulie a.c.), „Radicalii din UDMR cer autonomie si o politicã proprie: «Dezideratele maghiarimii se pot realiza doar prin presiuni externe»“ („Curierul National“, 28 iulie a.c.). Cine afirmã? Un deputat UDMR, Tibor T. Toro. A cui presiune? „Pretentia maghiarimii“ („Ziua“, 23 iulie a.c.), „Tensiune diplomaticã între Bucuresti si Budapesta: Ungaria vrea sã vãmuiascã negocierile României cu UE“ („Evenimentul zilei“, 23 iulie a.c.). Asadar, oficialitãtile tac. PSD, la fel. Cu toate cã „PSD Cluj condamnã actiunea extremistilor episcopului Laszlo Tökes“ („Cronica Românã“, 25/26 iulie a.c.), „Forumul de la Satu Mare nu rãmîne fãrã ecou: un deputat PSD (Valentin Iliescu – n.a.) cere sanctionarea lui Tökes“ („Cotidianul“, 4 iunie a.c.), „Adrian Cãsuneanu (presedintele PSD Covasna, deputat – n.a.): membrii Consiliului Maghiarilor trebuie deferiti Justitiei“ („Curentul National“, 9/10 august a.c.), „Efectele Protocolului UDMR-PSD: Românii din Harghita si Covasna discriminati etnic în propria tarã“ („Curentul“, 15 iulie a.c.), „Românii din Har-Cov se plîng lui Dorneanu cã sînt discriminati“ („National“, 14 iulie a.c.), „Senatul UBB cere Ministerului Educatiei sã-si asume responsabilitatea separãrii pe criterii etnice a facultãtilor. Protocolul PSD-UDMR, sursã de tensiuni la Babes-Bolyai“ („Cotidianul“, 1 septembrie a.c.). Cu exceptia PRM, tac si celelalte partide din Opozitie. Interviul cu Adrian Cioroianu („Cotidianul“, 3 noiembrie a.c.) este concludent: „PNL se pronuntã în mod clar si ferm (?! – n.a.) împotriva oricãror încercãri de regionalizare a României pe criterii etnice“, dar aflãm, în continuare, cã problematica ar fi trebuit „supusã unei ample dezbateri“, „o dezbatere realã, la nivel politic“. Ceva gen Caragiale: ori sã se revizuiascã, ori sã nu se revizuiascã. Duplicitarã pozitie pentru un partid ce se defineste national. Ce sã se discute? Cînd este vorba despre securitatea nationalã, despre caracterul national al Statului, nu încape loc pentru discutii. Îmi voi schimba pãrerea cînd voi afla de „regionalizare“ gen „Tinutul Secuiesc“ prin Franta, Germania, Spania, Italia sau chiar SUA. „Extremistii“ sînt altii, cei ce apãrã… românitatea. În afara legii se propune a fi scoasã, de cãtre o minte plecatã cu sorcova, o altã formatiune politicã. Iar un cotidian, ce are înscris cu verzale pe frontispiciu „ZIAR NATIONAL INDEPENDENT“ si cã „Nimeni nu este mai presus de lege“, titreazã: „Corul extremistilor pe o singurã voce: C.V. Tudor si Laszlo Tökes spun NU noii Constitutii“ („Adevãrul“, 15 octombrie a.c.). Ipocrizie! Asadar, ziare care se respectã au sesizat pericolul. Goethe afirma: „Adevãrul este ca o fãclie, dar una îngrozitoare: o privim mai tare clipind cînd trecem pe lîngã ea si ne e fricã sã nu ne aprindã“. Iredentismul maghiar este ca aceastã fãclie. Jocul cu focul este periculos. A-l preveni este datoria principalã a institutiilor abilitate constitutional. Argumente sînt destule. În numãrul viitor voi aduce spre informare publicã o lucrare mai putin cunoscutã, scrisã de un jurist si economist, mare consumator si producãtor de culturã, patriot autentic, vertical, fãrã compromisuri morale, care, obligat de regimul trecut sã-si gãseascã locul pe alte meleaguri, a monitorizat si consemnat, în eseuri politice, situatia din România: Grigore Nedei (pe numele real Adamescu – nota red. R.M.) „În numele adevãrului si dreptãtii Neamului Românesc: Iredentismul maghiarilor, boalã fãrã leac“.

#4012 (raspuns la: #3974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ignorarea expatriatilor - de Florin Firimita la: 28/12/2003 20:28:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Va multumesc pentru intentia de a-mi "descifra" intentiile! Nu spunea Camus ca suferinta nu ne da dreptul la nimic? Nu stiu ce fel de condiment e suferinta, ce fel de capital sau agent de eroziune poate fi. Cine poate cintari valoarea durerii? Poate ne face mai buni, poate ne transforma in monstri, poate ne omoara. Suferinta netransformata duce la nebunie sau la crima. In cazul meu, a fost un fel de ingrasamint care mi-a fertilizat arta, in special in ultimii ani. Nu cred ca a fost cazul unei "transformari" constiente, dimpotriva, cred ca, aici, in Statele Unite, am devenit ceea ce am crezut ca am fost intotdeauna in adincurile sufletului. Am crezut ca am fost optimist, curios, ca aveam ceva "talent," ca aveam o capacitate stranie de a ma bucura de viata. Vroiam sa traiesc frumos, sa-mi tranform viata intr-o opera de arta. La 16 ani Goethe, si nu Beatlesii imi devenise idolul. Eram "deplasat," ciudat, cine se mai chinuia sa supravietuisca prin Platon cind problema era daca vor aduce hirtie igienica la alimentara? Ma fascina idea de a trai echilibrat, frumos, armonios. Ca adolescent, naivitatea m-a salvat in loc sa ma ucida. Nu stiu de ce nu m-am "pierdut." In Romania, sansa de a crea mi-a fost refuzata. Am fost redus la o masina de pictat lozinci. E adevarat, ceva s-a intimplat, si toate calitatile astea, comune in marea majoritate a oamenilor, s-au pierdut ca intr-un fel de ceapa monstruoasa, care creste la nesfirsit, pina cind miezul ii dispare cu desavirsire, strangulat.
Statele Unite mi-au oferit sansa de a arunca toate straturile astea artificiale, sansa de ajunge la mine insumi. Ideile vagi pe care le-am avut despre libertate in Romania erau fantezii hranite de cunoscutii plecati in Europa de vest, sau de emisiunile de la Europa Libera. Adevarata liberatate am descoperit-o aici, in abilitatea de a trai si a crea, pe care le-am crezut distruse.
Ceea ce numiti "inocenta" e o poate un refuz constient al ruginii, o curiozitate pe care am avut-o intotdeauna, intrebari pe care am continuat sa le pun pina in ziua de astazi. Nu stiu cum cu atita moarte in jurul meu, setea asta de viata nu s-a schimbat. As fi putut fi blazat, inchis, depressed, cinic...ma simt norocos in fiecare dimineta cind rasare soarele.

Decizia de a nu avea contact cu emigrantii romani a fost pur personala. N-am vrut sa caut o insula de romanism, am vrut sa descopar America fara conceptiile prefabricate cu care am crescut. Nu mi-a fost dor de sarmale, muzica "populara" sau mititei. Nu mi-a fost rusine sa recunosc ca am fost roman, mi-a fost FRICA sa ma gindesc ca am fost roman. Bineinteles, a fost o frica artificiala, superstitioasa. Citeva luni inaintea emigrarii, m-am trezit in mijlocul "revolutiei." Idealismul spulberat, in 1990, ceea ce ramasese din Romania in mine era frica. Am vrut sa tai cordonul ombilical, sa vad cum pot deveni mine insumi. Taierea legaturilor cu Romania a fost speranta de a-mi lecui frica. M-a ajutat enorm, in sensul ca m-am integrat foarte bine in tara mea adoptiva, si in acelasi timp, am inceput sa capat o noua perspectiva asupra locului de unde am venit.

Am intilnit romani aici care m-au ajutat foarte mult, altii care si-au refuzat integrarea in societatea americana, buni si rai ca peste tot. Cind am scris scenariul documentariului meu, in engleza, a trebuit sa traduc citeva pagini in romaneste. Dupa vreo luna de zile, mi-am abandonat proiectul, si am rugat o buna prietena din Canada, sa ma ajute. Asta m-a determinat sa "re-invat" romaneste. Am inceput sa citesc si sa vorbesc din nou romaneste, imi face mare placere, chiar daca scrisul meu acum, in limba materna, e uneori stingaci.

Voi reveni despre intrebarea de a fi scriitor in o limba adoptata.

Florin
#7349 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...