faust magie

..Sa fiu un unicorn nascut din spuma marii...magie, sclipire, zbor, stralucire,libertate..cam asta ar presupune animalul care mi-ar placea sa fiu..totodata suplete, rafinament si vis

stiu ca nu ati confundat:):) eu doar am facut o remarca despre ce este stiinta si ce este pseudo-stiinta...adevarat ca uneori anumite lucruri generale par sa se aplice unor cazuri particulare, dar pana si statistic vorbind, mult prea rar astrologia are ceva cu adevarat de spus.

da, planetele ne influenteaza existenta ( dar nu ce ne va spune maine seful si nici ce am mancat ieri la cina) pt ca si omul si planetele sunt puncte infime din marele Tot, diferite aspecte ale aceleeasi energii supreme, asa cum am subliniat mai jos in exemplul cu corpul uman: mana mea poate crede ca este independenta si ca poate exista fara restul coprului meu dar adevarul este ca ea nu este decat o parte dintr-o mare unitate, unde toate componentele sunt interdependente si se influenteaza reciproc.

cate despre cei trei magi...ei bine, ca sa explicati o superstitie, recurgeti la o alta superstitie….:)

cei trei magi erau preoti zoroastrieni (de fapt aceasta este chiar traducerea cuvantului “mogh” din lb. Persana) si ei s-au ghidat dupa stele nu folosind astrologia ci mai de graba aceeasi stiinta exacta a astronomiei, caci Steaua ce a aparut la manifeastarea lui Isus este o manifestare in lumea fenomenala a unui simbol spiritual mentionat in scrierile tuturor scripturilor sfinte de pana atunci, inclusiv cele zoroastriene in care se face referire la manifestarea lui Shah-Bahram… deci ei au avut ochi sa vada semnele venirii unei noi Manifestari Divine atat pentru ca erau canale spirituale purificate de prejudecati si traditiile propriei lor religii cat si pentru ca au stiut sa vada printre randuri… sa citeasca corect informatia despre ce fel de stea va fi si la ce data in istorie va aparea pe cerul umanitatii.

cu bine,
gio

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

http://www.useless-mag.de/

toata chestia asta cu ingerii suna foarte frumos si ispititoare, dar e periculos daca e impinsa peste limita unui simplu joc de imaginatie.
cu cat va ocupati mai putin de chestiile astea, e mai sanatos. feriti-va sa invocati, sa cereti ajutor de la 'ei', pentru voi sau pentru altii. intra in categoria 'vrajilor' sau magiei. si nu exista magie alba.
cunosc 2 persoane care se ocupa cu chestii de astea si au amandoua necazuri mari cu copiii. aparute dupa ce au inceput sa se ocupe.
siasta e usor de verificat: cautati printre cei pe care-i cunoasteti sau ati auzit de ei: toti cei care se ocupa cu magia au cate un necaz: nu pot face copii, sau au copii care se drogheaza, retardati mintal sau chinuiti de alte boli.
acesta e 'pretul' puterii pe care ti-l dau 'ingerii'...
vizitati si conferinta 'vrajitoria in secolul xxi'.
http://www.cafeneaua.com/node/view/5415 .

Te rog sa nu o iei ca pe o replica la ceea ce ai scris.
Nu ai deranjat pe nimeni cu cuvintele tale, este un punct de vedere al tau in care crezi.
Dar totul cam seamana cu ceva care s-a petrecut cu cateva sute de ani in urma.
Cu ceva ce a lasat o pata neagra in istoria omenirii, a bisericii. Pe seama careia s-au scris carti, s-au facut multe filme, pentru ca oamenilor le plac evenimentele tragice, arderile pe rug.
Interesant acest fenomen, de fapt reluat si in ziua de azi: la televizor sunt mediatizate toate evenimentele tragice, cele fericite nu intereseaza pe nimeni. Felul in care gandim este ilustrat in ceea ce preferam sa vedem, fie ca este vorba de televizor, fie ca este vorba de viata.
In psihiatrie se numeste: a vedea partea goala a paharului.
Pesimistul, cel cu mintea neclara, vede intotdeauna partea goala si nu partea plina.
In acest mod gandim si noi astazi.
Ne plac tragediile, ne plac povestile care se termina prost, nu vrem sa vedem ca ar putea exista si final fericit si din aceasta cauza, din suma gandurilor noastre care formeaza asa numita constiinta colectiva a unui popor sau a omenirii rezulta interpretari ca cea data de tine.
Vrajitoria este un fenomen care apartine istoriei fie ca vrem fie ca nu vrem.
Cat timp nu ne-am ocupat cu asa ceva, nu prea cred ca putem sa ne dam cu parerea.
In instanta cand cineva este chemat ca martor este intrebat de catre judecator: "faptele pe care le vei expune astazi le-ai trait personal sau le-ai auzit de la altii?" Daca ai auzit de la altii ceea ce doresti sa relatezi, marturia nu este luata in seama, nu are nici o baza, sunt simple vorbe.
Si iata ca putem invoca probatiunea si in domeniul spiritual. Putem sa discernem ce sa credem si ce nu.
Tu povestesti despre altii, dar povestea ta care este?
Ai practicat magie ca sa spui ce este?
Ai incercat sa contactezi entitati din lumea nevazuta?
Din ce relatezi, esti doar un cititor.
Nu am auzit ceea ce ai relatat tu numai la cei care practica "magia". Li se intampla multor oameni care nu au nici o legatura cu anumite practici. Si totusi li se intamplam lucruri neplacute, nedorite de ei (boli, necazuri).
Exista un efect al bumerangului: ceea ce doresti si primesti, fie ca doresti la altii sau pentru tine.
Faptul ca unii oameni cred in ceva frumos, ca ingerii de exemplu, nu ar trebui sa sperie pe nimeni.
Fiecare are dreptul sa creada in ceea ce doreste si va suporta rezultanta gandurilor sale. Ceea ce ni se intampla nu este decat o rezultanta a ceea ce gandim.
Sunt oameni puternici care sunt capabili sa-si asume raspunderea pentru ceea ce gandesc, vorbesc, faptuiesc. Sunt oameni care doar vorbesc.
In general omenirea a progresat datorita acelor oameni, putini la numar, considerati la momentul respectiv de timp ca nebuni, idealisti, care refuzau sa se incadreze in modul de gandire colectiv al momentului.
Unii au murit pentru crezul lor, dar valoarea le-a fost confirmata ulterior.
Nu neg ca nu exista vrajitorie, nu neg existenta magiei, dar nu ma preocupa decat ca fenomene care exista si de care la un moment dat trebuie sa tii seama, in cunostiinta de cauza.
Este pentru mine de netagaduit cum fiecare se descrie pe sine prin ceea ce exprima despre sine sau cei din jur.

Ioana Vintila
Cand il identific pe Eminescu cu un Fast nu ma gandesc la un pact cu diavolul, nici la un negot de suflete umane, desi as putea sa ma leg de motivul lunii, atat de usual in opera lui Eminescu (luna = taram al mortilor) . In "Dr. Faustus" de Thomas Mann, Adrian Leverkuhn e socotit al conditiei sale de geniu. Diavolul i-a oferit sansa de a fi un geniu in muzica, insa in schim i-a cerut sa renunte la atasamentul fata de lume, adica sa ramana insensibil la tot ce mista in jur.
Faust este imaginea rasvratitului. Oare Eminescu nu a fost la fel? Nu luati in calcul doar cateva poezii, ci si publicistica lui. Cele mai importante valuri facute la adresa lui, in timpul vietii acestuia, s-au datorat criticilor sale la adresa politicienilor, dezvaluirea unor mismasuri la nivel inalt, precum si faptul ca a fost atat martorul, cat si victima unor santaje. Multi spun ca a fost un inadaptat. Cred totusi ca NU a vrut sa se adapteze in lume.
N-am afirmat si nici nu am sa afirm ca este sau ca nu este poetul universal ori ca ne simtim mai sensibili intre 18-25 de ani. Mi se pare o aberatie. Ramanem sensibili ori de cate ori ne lasam timp pentru asa ceva, cand oprim ora-n loc si ramanem pironiti de o secunda. Nu ai cum sa simti starea sau gandul cuiva cand muncesti din zi in noapte, vii acasa frant, iar, daca ai atata vointa sa deschizi o carte, sigur adormi cu ea in mana.
Exista totusi un scriitor cheie, ca sa zic asa, pentru fiecare. Unul ramane impresionat de o lumina, altul de luna, altul de o lacrima, iar altul - foarte bine - de un ciocan. Lucrurile astea nu se pot comenta.

Nu exista magie cind nu crezi in existenta eternela a omului linga domnul creator. Toti cei care cred in spirit altul decit in corp practica religii. Darul celor care insanatosesc vine din experienta spirituala si cunostintele sanatatii, nu are nimic de magic. Daca scopul umanitatii pina acum a fost instaurarea religiilor, nu cred ca mai poate fi inca, caci se dovedeste lipsit de sens.

Ce ne ramine, fara zeu? Nici semnul crucii, nici al miinii, nici nu mai stiu care ritual. Vor reusii oamenii sa se desprinda de ele pentru a se daruii naturii si practicilor omenesti. Ce se va citi? Ca de obicei, scrierile oamenilor. Ce vor deveni credintele in zei? Vor face parte din trecut.

Care este scopul umanitatii? Sa credem in zeu si sa-l servim, fiecare in felul lui si cu ideile lui pina la disparitia omului?

Cer cu cozi de mătură
Peste câmpul pătură,
Loc de joacă pentru melci
Spiralati si codobelci.
Vin apoi in roiuri mari
Ţânţărime, furnici, cari,
Muşte-albastre bâzâlău,
Gărgăriţe multe rău,
Prepeliţe-n picăţele
Si gâini, pisici, căţele,
Tot poporul cântător
Ciripind încântător,
Broaşte oacheşe şi grase,
Capre prin inele trase,
Iepuri albi pictaţi cu roşu,
Baba Cloanţa, Sucă, Moşu,
Mult norod cu chip de vraci,
Îngeri mulţi, ba chiar şi draci,
Toţi veniţi de dor albastru,
Călători din astr-un astru.
Poposiţi ici pre Pământ,
Ca să facă legământ
De magie
Pe vecie.
Cine crede prost să fie
Şi să poarte o scufie
Albastră pe scăfârlie:)))))))))

O veche legenda spune ca, de fapt, patru au fost magii care urmau sa mearga sa se inchine Pruncului dumnezeiesc. Despre cel de-al patrulea se zice ca si-ar fi vandut tot ce avea si ar fi cumparat trei nestemate - un safir, un rubin si o perla - pe care sa le duca in dar Mantuitorului. Si grabindu-se el sa ajunga in Babilon, unde, dupa cum se vorbisera, il asteptau ceilalti trei, acesta a intalnit pe drum un om vatamat, la care nimeni nu se uita. Pe data se hotari sa-l duca la un doctor, caruia ii dadu safirul ca sa-l ingrijeasca pe bolnav pana la deplina insanatosire. Numai ca astfel, zabovind prea mult pe cale, ceilalti nu l-au mai asteptat si au plecat fara el. El n-a deznadajduit, ci, tinandu-se dupa stea, a facut singur drumul spre Betleem. Aici a aflat ca magii Il gasisera pe Prunc si I se inchinasera deja, ca soldatii lui Irod pornisera macelul celor nou-nascuti si ca Sfanta Familie apucase calea Egiptului. Cum chiar in fata lui un soldat incerca sa-i smulga unei tinere femei copilul din brate, pentru a-l omori, magul nu statu pe ganduri si, aratandu-i soldatului splendidul rubin, il indupleca sa-l primeasca in schimbul vietii pruncului. Soldatul a luat piatra, stergand-o in graba de acolo, iar biata femeie nu mai stia cum sa-i multumeasca strainului ca picat din cer.
Magul isi puse in gand sa-L caute mai departe pe Mantuitorul, cu singurul dar care-i mai ramasese: perla. A umblat el vreme indelungata, dar n-a aflat ce cauta, caci nu mai era steaua care sa-i arate drumul. Si iata ca, dupa 30 de ani si mai bine, afla de la niste calatori ca Iisus propovaduia in partile Ierusalimului. Porni bucuros intr-acolo, dar in seara cand sosi, afla ca Iisus tocmai fusese rastignit pe Golgota. Magul se duse la locul cu pricina, ca macar in clipa din urma sa se inchine dinaintea Domnului inca in viata si sa-I dea ce mai ramasese din darul pe care i-L pregatise candva din toata inima. Iata insa ca prin fata lui trecura doi soldati romani ce tarau spre temnita o tanara evreica. Oprindu-i din drum, magul scoase repede perla si le-o trecu pe sub ochi, zicand: "Daca ii dati drumul fetei, va daruiesc voua aceasta perla, si veti fi mult mai castigati". Lacomi, soldatii luara perla si-o eliberara pe tanara, ale carei multumiri inlacrimate magul nu mai statu sa le auda, caci zorea sa-L prinda in viata pe Cel rastignit. Inima ii era grea, caci nu mai avea nimic sa-I dea in dar Imparatului imparatilor, dar nazuia macar sa-L vada si sa I se inchine. Cand a ajuns langa Cruce, Mantuitorul S-a uitat drept in ochii lui si i-a spus:
- In sfarsit, ai venit! Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...
- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ti-am adus eu?! - baigui magul, mirat.
- Tot ce duceai cu tine ai dat celor nevoiasi. Or, dandu-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tau a ajuns la Mine si, adevarat iti spun, ca este cel mai de pret dintre toate.

Caci cel ce-L iubeste pe Dumnezeu, acela isi revarsa dragostea sa asupra oamenilor; si cu cat te apropii mai mult de oameni, cu atat esti mai aproape de Dumnezeu.

Exista o poveste veche, care spune ca, de fapt, au fost patru magi care doreau sa se inchine Mantuitorului, la nasterea Sa. Cel de-al patrulea si-a vandut tot ce avea si, cu banii obtinuti, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin si o perla, pe care sa le duca in dar Mantuitorului. Grabindu-se sa ajunga in Babilon, unde il asteptau cei trei magi, acesta a intalnit pe drum un om ranit, pe care nimeni nu il ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor caruia i-a dat safirul pentru a-l ingriji pe bolnav pana ce se va insanatosi complet. Toate acestea l-au intarziat. Cand a ajuns la locul intalnirii, magii plecasera deja fara el, insa nu s-a descurajat, ci si-a continuat drumul singur, calauzit de steaua ce-l ducea spre Bethleem. Ajuns aici, a aflat ca magii L-au gasit deja pe prunc, ca soldatii lui Irod omoara toti copiii nou-nascuti si ca Sfanta Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de mania regelui. Chiar in fata sa, un soldat incerca sa-i smulga unei tinere femei copilul pentru a-l omori. Femeia isi apara cu disperare pruncul. Magul i-a aratat soldatului necrutator rubinul si i-a spus:
- Lasa copilul sa traiasca si iti voi da aceasta piatra scumpa. Nimeni nu va afla de targul nostru.
Ademenit de nestemata, soldatul a luat piatra, indepartandu-se grabit. Tanara femeie i-a multumit strainului cu lacrimi de bucurie si recunostinta.
Acesta s-a hotarat sa-L caute mai departe pe Mantuitor. Acum, mai avea un singur dar, perla. A plecat si el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a cautat pe Iisus, insa fara nici un rezultat. Dupa 30 de ani, a aflat ca undeva, in Palestina, Mantuitorul propovaduieste Evanghelia. Bucuros ca, in sfarsit, stie unde Il poate gasi, s-a grabit spre Iudeea. Ajuns la Ierusalim, spre seara, a aflat ca Iisus Hristos este rastignit pe Dealul Capatanii. S-a grabit magul spre locul acela cu dorinta sa-L vada in viata pe Mantuitor, sa-I duca darul sau pe care il pastrase de atata timp. Insa, prin fata lui au trecut doi soldati romani ce duceau in sclavie o tanara evreica. Oprindu-i, magul le-a spus:
- Daca ii dati drumul fetei, va daruiesc aceasta perla. O puteti vinde si imparti banii. Veti castiga mult mai mult lasand fata libera.
Lacomi, soldatii au luat perla, eliberand-o pe tanara, care, plangand de fericire, nu stia cum sa-i multumeasca strainului. Dar magul, rugandu-se cerului sa-L vada macar o clipa pe Mantuitor, se grabea spre Golgota. Acum, nu mai avea nimic. Ii era rusine sa se inchine Imparatului imparatilor fara nici un dar. Insa, cand a ajuns langa Cruce, Mantuitorul S-a uitat drept spre el si i-a spus:
- In sfarsit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...
- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ti-am adus eu ? - a intrebat mirat magul.
- Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutorati. Dandu-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tau a ajuns la Mine si, iti spun, ca el este cel mai insemnat, caci, acela care Il iubeste pe Dumnezeu, ii iubeste pe oameni.

Cine nu cauta nevoile celorlalti spre a fi de folos cu ce poate, nu va gasi multumire si bucurie, nu va afla adevarata viata. Cu cat te apropii mai mult de oameni, cu atat esti mai aproape de Dumnezeu.

dar ce cuvant te face sa te gandesti la magi?

"sunt io magicianul... atata tot.
dara acilea nu-s decat magi ca cineva mi-a loat id-uuuuuuuuuuuuuu"

magi-magicianul?! tu glumesti, nu?

si maan cu o falca-n cer si una-n pamant isi flutura ciomagul prin aer, era serioasa, nu?

clar, nu mai inteleg nimic

Eh, noi sa fim sanatosi...oricum magicianul ar fi fost prea mult de scris, si cred ca tot la magi am fi ajuns. :) Ce mai conteaza? Hai vezi ca ti-am trimis un Carslberg rece, sa nu cumva sa faci rosu in gat, dupaia sa strigi dupa mine ca te-am imbolnavit. :)

Hara - Marlin, darlin



Acest colind este unul drag mie, iar Hara ştie să-l colinde frumos de aceea vi-l dăruiesc vouă din tot sufletul cu urarea de a avea parte de "Sărbători Fericite şi Pline de Magie!".

Să fiţi iubiţi şi fericiţi!

Ai uitat de Robin Hood; Dupa 20 de ani, Vicontele de Bragelonne,Omul cu masca de fier,Laleaua neagra...; Fram, ursul polar; Cuore , inima de copil ; Fausta, Fausta invinsa, ... de Michel Zevaco, etc... :)
Mai era si Slavici, Sadoveanu, Petre Ispirescu, Creanga...
Sunt o groaza de carti care erau pe timpul lui Ceausescu, numai ca trebuia sa cauti, dar si cind le gaseai, ce fericit erai.

ca sa continui, decat un pumn de maruntzis...destul sa cumpar un covrig, o inima da portzolan da Kina, cam cat s-aprind un foc de paie, un chibrit. Sau un atlas de geografie sa ma uit la stele c-o luneta de gartie colorata, inchipuindu-ma mag, mac, mac-mac...o bancnota da cincizeci, de fapt.
Da ce zic io, gasesti mai ieftin in talcioc la tara minunilor, de altfel gratis, daca dam Banului exclusivitatea.

ca exista oameni cu insusiri paranormale
cred ca exista magie
cred ca exista spirite
cred ca exista aura

cred ca exista si multi sarlatani.

dar eu cred
in hipnoza pe care n-am experimentat-o
si in telepatie deoarece am capacitati telepatice
cu anumite persoane.

cred ca exista oameni care se pot desprinde de trupul carnal.
eu nu pot inca.

Mesaj:nu credeti, cercetati

...de la Alice, ca i-ai permis sa "posteze conferinte"!

"La magie est en vie"

"Mon vieil ami, autant t'agenouiller en lisant ceci, car j'en viens
maintenant au centre agréable de mon argumentation. Je ne savais pas
ce que j'avais à te dire, mais maintenant je le sais. Tous mes discours n'étaient que la préface à celui-ci, et tous mes exercices une façon de m'éclaircir la voix. J'avoue t'avoir torturé mais seulement pour attirer ton attention. J'avoue t'avoir trahi mais seulement comme je t'aurais tapé sur l'épaule. Quand nous nous embrassions et quand nous nous sucions, voici, mon amour d'autrefois,
ce que je voulais tu chuchoter.
D--u est en vie. La magie est en marche. D--u est en vie.
La magie est en marche. D--u est en marche. La magie est en vie.
En vie est en marche. La magie n'est jamais morte. D--u n'est jamais
tombé malade. Beaucoup de pauvres ont menti. Beaucoup de malades
ont menti. La magie ne s'est jamais affaiblie. La magie ne s'est
jamais cachée. La magie a toujours régné. D--u est en marche.
D--u n'est jamais mort. D--u régnait même si ses funérailles
ont traîné en longueur. Même si le nombre de ceux qui portaient
son deuil augmentait. La magie n'a jamais fui. Même si l'on soulevait
son linceul, le D--u nu était vivant. Même si ces paroles étaient
déformées la magie nue prospérait. Même si l'on ne cessait d'annoncer
sa mort dans le monde le coeur ne le croyait pas. Beaucoup d'hommes
blessés s'étonnèrent. Beaucoup d'hommes frappés saignèrent.
La magie n'a jamais hésité. La magie a toujours eu le dessus.
Beaucoup de pierres ont roulé mais D--u ne s'est pas incliné.
Beaucoup d'hommes dissolus ont menti. Beaucoup d'hommes gros
ont écouté. Même s'ils lui offraient des pierres, la magie prospérait.
Même s'ils fermaient leurs coffres, D--u était toujours servi.
La magie est en marche. D--u règne. En vie est en marche.
En vie commande. Beaucoup d'hommes faibles ont eu faim. Beaucoup d'hommes forts ont prospéré. Même s'ils se vantaient de leur solitude, D--u était à leurs côtés. Ni le rêveur dans sa cellule, ni le capitaine sur la colline. La magie est en vie. Même si l'on ne cessait de pardonner dans le monde, le coeur n'y croyait pas. Même si les lois étaient gravées dans le marbre, elles ne pouvaient protéger les hommes.
Même si l'on construisait des autels dans les parlements ils ne pouvaient donner d'ordres aux hommes. Des policiers arrêtèrent la magie et la magie les suivit car elle aime ceux qui ont faim. Mais la magie refusa d'attendre.
Elle passe de bras en bras. Elle ne voulait pas rester avec eux.
La magie est en marche. Rien ne peut la blesser. Elle se repose
sur une paume vide. Elle se reproduit dans un esprit vide. Mais la magie
n'est pas un instrument. La magie est une fin. Beaucoup d'hommes
ont fait avancer la magie mais la magie est restée derrière.
Beaucoup d'hommes forts ont menti. Ils n'ont fait que traverser
la magie pour ressortir de l'autre côté. Beaucoup d'hommes faibles
ont menti. Ils sont venus vers D--u en secret et, même s'ils l'ont
quitté repus, ils n'ont pas voulu dire qui les avait guéris.
Même si les montagnes dansaient devant eux ils disaient que D--u
était mort. Même si l'on soulevait son linceul, le D--u nu était vivant.
C'est ce que je veux chuchoter à mon esprit. C'est ce dont je veux rire
dans mon esprit. Je veux que mon esprit serve jusqu'à ce que la magie
envahisse le monde et l'esprit lui-même est magie qui court dans la chair,
et la chair elle-même est la magie qui danse sur une horloge, et le temps
lui-même la Longueur Magique de D--u."

Asta-i din ce-astepti tu cu nerabdare sa cetesti!
Am primit "mostra" cadou prin e-mail, de ziua mea...
Dar din dar ...de-ncalzire!:)

Procurorul general, Ilie Botos, a repartizat dosarul mineriadei procurorului Mircea Levanovici care ar putea colabora cu gen. mag. Dan Voinea. Anchetatorii le vor prezenta membrilor Asociatiei Victimelor Mineriadelor materialul penal cuprins in vechile dosare si vor decide ce alte probe mai sint utile anchetei. Viorel Ene ne-a declarat ca asociatia sa va depune o plingere penala contra lui Tanase Joita si Ilie Botos, ultimii doi procurori generali, precum si contra lui Ionel Slavoiu si Samoila Joarza, ultimii doi sefi ai Sectiei Parchetelor Militare, pe care, din cauza neelucidarii acelor evenimente, ii va acuza de “favorizarea infractorului”. De asemenea, Ene a mai spus ca procurorii militari Joarza si Popov nu ar trebui sa participe la reluarea anchetei pentru ca au fost implicati in evenimentele derulate dupa sosirea minerilor in Bucuresti.
Gen. mag. Samoila Joarza ne-a declarat ieri ca a lucrat si el la dosare, “dar nu am incheiat nici unul. Nu mai stiu nimic despre dosar”. Col. mag. Mihai Popov, ne-a declarat la rindul lui ca arestarile au fost dispuse de procurorii civili. “Eu am dat scoaterea de sub urmarirea penala a lui Marian Munteanu si Nica Leon.” Popov a adaugat ca celelalte dosare au fost anchetate de Mircea Levanocici, apoi de procurorii Doana si Surdescu, dar ca nu mai stie ce s-a intimplat cu ele.

DL> Din pacate fotografii romani care traiesc din fotografie nu
DL> prea scriu si nici nu prea exista pe net la discutii, dar
DL> asta e alta poveste. Cultura e boala grea in meseria asta,
DL> fie ca e cultura banilor ori a literelor.

Domnule Lazar,
Dragi cafegii,
;-)

Pe scurt, vad situatia cam asa.
Dinu Lazar nu este mare fotograf cit este pedagog.
Da, ati citit bine, este pedagog.
Sau, ma rog, si mare fotograf si pedagog.
Pai mai aratati-mi in spatiul romanesc un domeniu profesional
unde amarashtenii pot vorbi, dupa cum se vede, de la egal
la egal, cu unul dintre cei mai mari...
Si, evident, pot sa mai si invete cite ceva.

A, ca Dinu Lazar mai repede pe unul, pe altul, se mai
supara, e normal. E uman. In general artistii au, si e nor-
mal, un temperament mai dificil.

Dar sa revin la oile mele. Imi permit sa nu fiu complet de
acord cu parerea lui. In spatiul virtual, fotografii care
traiesc din fotografie scriu si exista. Chiar mai mult decit
"nu prea".

Din pacate, discutiile acestea (intre cunoscatori) nu sint
intotdeauna accesibile publicului larg.
Si apropo de pîndarul din lanul de secara, pe acolo nu ti se
acorda nici macar un statut, mai larg cunoscut de cind cu in-
ternetul, de "lurker". Adicatelea (cum ar zice domnul Lazar ;-)
doar sa stai si sa te uiti. Normal, n-ai dreptul sa spui nimic,
dar inveti. Chestia cu chibitzul (lui Sadoveanu ?):
"... Sa nu faca semn / Sa fie de lemn.". Altfel, cum sa
iveti daca nu stai si printre cei mari?

Din pacate am fost obisnuit cu ideea asta (de "public") de la
agora propriu-zisa si pina la conceptul "societate deschisa".
Trecind, uite, printr-o cafenea (spatiu public, nu-i asa?) la
o shueta si-n minte cu imaginea bibliotecii publice (bibliote-
ca americana (nu, nu aia din Bucuresti), mai ales), si pina la
societatea deschisa, pedalind invatind prin niste locuri publi-
ce ca http://www.fotomagazin.ro, http://badorgood.com sau
http://www.efoto.ro .

Scuze pentru claritate si concizie! ;-)
A obosit caii (boii, de la bicicleta ;-), a oprit sa le dea
apa... ;-)

Aveti si n-aveti dreptate, domnule Lazar. Poanta e ca, peste
ani, o sa se spuna despre dumneavoastra:
"Cine? Dinu Lazar? A, e tipu' ala care si-a facut (foto)maga-
zin desi dadea totul pe gratis, nu?"

Pai in afara de Dinu Lazar, cu cine sa mai vorbim despre
cultura (banilor si nu numai)?

Parerea mea! Care este!
;-)

Multumiri!
db