comentarii

felicitari de pasti pentru invatatoare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Felicitari - de Dantimis la: 20/08/2004 02:46:35
(la: Snobismul ieftin in Romania - din punctul de vedere unui Polonez)
Felicitari pentru limba romana invatata in numai 8 luni de stat in Romania! Aici, in America, am multi prieteni polonezi, insa problema cu ei e faptul ca dupa ani buni de stat in America d-abia o rup un pic in engleza. Eram cat p-aci sa cred ca invatarea limbilor straine e ceva foarte greu pentru un polonez, dar se pare ca eu cunosc numai cazuri izolate...


Referitor la problema ridicata de tine... eu sunt de 8 ani in America si pot sa spun ca ma consider mai roman decat atunci cand eram in Romania.
Eu personal cred ca snobismul la romani e ca si invatatul limbilor staine la polonezi... sa nu generalizam despre o intreaga populatie cand nu am cunoscut decat cateva exemplare.

Insa nu stiu de ce am impresia ca tu nu esti de fapt decat un romanas de-al nostru care si-a propus sa-si rada un pic in barba de conationalii lui, instigandu-i la o discutie fara rost, as zice... Daca-i adevarat atunci probabil ca vei sterge cu prima ocazie mesajul asta.

Felicitari... - de lmm la: 24/10/2003 12:09:45
(la: A venit toamna...)
...Da , felicitari Alice si Sanjuro pentru frumusetea cu care descrieti specifice de toamna !!!! Mi-a placut deosebit...
Inca o dovada ca rominul se naste poet...

DAR ! Sanjuro !!daca mai continui pe tema asta cu pastrama si ce mai stiu eu de mi se umple gura de apa..., s-ar putea sa ai in final multi pe constiinta, ca vor sa se intoarca acolo, in tara.....Prima ar fi Alexandra...

Si pe aici sint multe porumbe, nu am stiut ca le pot usca pentru ceai...Poti sa imi spui cum sau alte sfaturi de toamna...Cit traieste omul invata si mie imi place sa invat de toate !!:))
Craciunul, pastele, 8 Martie - de Mihai B la: 30/11/2005 10:45:31
(la: traditii si credinte populare)
Craciunul, pastele, 8 Martie sau 1 iunie- ziua copilului- sunt zile festive care nu au fost inventate de romani. Au fost adoptate de la altii si adaptate de romani.
Felul de sarbatorirea lor s-a schimbat de la generatie la generatie, a tinut pasul cu timpul, chiar daca esenta a ramas neschimbata.

Un exemplu l-ai dat chiar dumneata- 1 iunie-ajutoare la orfelinate. Inainte de '89 nu se facea asa ceva. Sunt convins ca strainii au tras atentia romanilor despre starea din orfelinate. Un lucru bun.

Imprumutarea obiceilor de la altii uneori nu strica atata timp cat sunt adoptate liber, nu impuse. Intr-un fel aceleasi obiceiuri apropie natii.

Chestia cu Desteapta-te romane la meciuri este foarte hazlie.
Imnul USA-Daca nu-ti place sa canti un imn de ce il canti? Chiar oare sunt minti destepte in Romania care au incercat asa ceva?...:)))

'Eu cred ca in tot iuresul asta nebunesc al vietii ar trebui sa reevaluam traditiile si credintele populare. Doar ele ne pot salva identitatea si ne pot ajuta sa nu devenim niste roboti umani.'
Fiecare individ respecta sau nu traditiile si credintele invatate de la parinti si comunitatea in care traiesc.
Bunica mea credea in fel si fel de 'credinte populare'. Ma distra si imi placea. Vacantele la ea aveau farmec de basm. Acum, cand ma gandesc la ele sunt foarte hazlii si nici nu mi-as inchipui ca as putea crede in ele doar de a-mi salva idenitatea....:))

Daca oamenii s-ar fii cramponat de traditii vechi...ehe, n-ai mai fi avut tu Craciun, Pasti, 1 iunie si cate si mai cate...:)

P.S. Globalizarea pe care o auzi trambitata pe la stiri nu se face din instinct.

Ciao copii - de fefe la: 16/10/2006 17:43:42
(la: Trancaneala Aristocrata "10")
Acuma dimineata am primit chestia asta in email. Sper sa va placa si voua la fel de mult ca mie.

*************************
*************************
*************************

Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.

Nascuti pina la inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca „noi nu stim nimic".

Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii care au strigat „Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.

Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.

Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam.

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, „muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, oricum!" Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste
jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10,000 de mailuri de „dulce". Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine „iubeam". Noi suntem cei care inca au mai „cerut (sau li s-a cerut) prietenia", care inca roseam la cuvantul „SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am complectat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam. Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea „Feriti`va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers. Daca esti de`al nostru... Felicitari!
Sa nu ma intrebati de unde am dat copy/paste ca nu mai stiu, - de Motzoc la: 12/02/2007 20:27:44
(la: Loc pentru pus o vorbă bună)
cand prind ceva care-mi place, il bag urgent la MyDocuments.

PARADOXUL VREMURILOR NOASTRE

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem
Cladiri mai mari, dar suflete mai mici ;
Autostrazi mai largi, dar minti mai inguste .
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin.
Cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin .

Avem case mai mari, dar familii mai mici .
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp.
Avem mai multe functii, dar mai putina minte;
Mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
Mai multi experti si totusi mai multe probleme.
Mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem mai mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Radem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pana la luna si nu inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada, sa facem cunostinta cu un vecin .Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mari, dar nu mai bune.

Am curatat aerul dar, am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre .
Scriem mai mult, dar invatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete
Oamenilor mari si caracterelor meschine;
Profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide,
Scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani,
Aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si
Pastile care iti aduc orice stare de la bucurie la liniste, la moarte.

Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior.
Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie ca sa stergi acest mesaj .

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic .

Amintesta-ti sa spui ~`Te iubesc ~ partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din toata inima.
O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.

Aminteste-ti sa- I tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fii langa tine .

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti,
Fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai .

____________________________
Daca voi nu ma vreti, eu va vreu!
eu - de tuxedo la: 13/02/2008 09:33:07
(la: Telectualu' si studiile superioare)
N-am avut posibilitatea sa merg la studii superioare, dar oricum eu simt ca in capu' meu luceste asa uneori cate o scanteie, si-mi pare rau ca n-am mers la facultate ca daca mergeam poate stiam sa exprim despre scanteia aia, sa fac un lucru mai important , ceva.
Ma simt asa intelectual pe alocuri, in timpu' liber, ca in rest intzep carnatzi la o macelarie, stii, sa nu explodeze in tigaie. I-am citit pe creanga , pe eminescu, pe sadoveanu,pe bogza, pe toparceanu, pe bacovia-cand eram trist. era frumos sa citesti in copac.
La fizica am inteles planul inclinat si inertzia.La limbi straine...m-am luat de fumat si dupa aia am vazut ca pot sa-l zic pe R mai RRulat, chestie de care m-am bucurat destul, dar era tarziu deja, nu mai aveam franceza.
imi place sa mananc sunca, ceapa, sa trag si io o tzuiculitza cand e frig sau cand e. Si sa citesc ziaru. cred ca orice intelectual citeste uneori ziaru.Ma mai uit si la alte filme decat alea americane, care se termina bine, imi place sa ascult si concertu' ala de dupa Craciun, de la Viena, au aranjamente frumoase de flori si danseaza balet niste fete subtzirele care sunt asa ca niste caprioare. gratzioase, asa e cuvantu'.
Si ce daca intzep carnatzi? eu pot vorbi cu orice om, de la al' mai prostalau, de matura strada , pana la vecinu' meu care e doctor dentist.stiu si sa schimb un bec si sa compun urari frumoase la felicitari de craciun, de pasti, la ocazii. ca vine si nevasta lu' dentist sa le compun ca , cica, ei n-are asa inspiratie, si mai trimit si ei pe la rude.
eu cred ca sunt nitzel intelectual. chiar daca intzep carnati. si pana la urma am ajuns sa vorbesc, uite, cu dvs. care sunteti oameni mari, cu studii, si stitzi sa scrieti frumos. Si ce, nu ne intelegem bine? (am invatat ca asta de la urma a fost o intrebare retorica.Nu?)
#285171 (raspuns la: #285162) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
As putea sa pun pariu ca past - de (anonim) la: 14/10/2003 19:43:59
(la: D.H.E.A. sau tineretea vesnica ???)
As putea sa pun pariu ca pastilele astea sunt deocamdata o tampenie, eu locuiesc in America si va spun ca aici farmacia si asigurarile medicale sunt un business imens, nimeni nu te face bine sau mai tanar, ci toti incearca sa iti ia banii. And round and round we go, lumea cumpara, asigurarile platesc, medicii isi iau salariile grase, iar omul traieste cu senzatia ca intinereste. Poate prin autosugestie.De fapt toti au mai multi bani, fiindca banul se invarte , si lumea este din ce in ce mai bolnava. Daca peste noapte s-ar insanatosi toti brusc in America, s-ar duce de rapa o treime din economia Americii. Sa nu fiu negativist, daca este adevarat, imi iau si eu cateva tone de pastile, pina ma fac bebe sau mai rau si scap de stress - dar cred ca sunt foarte scumpe.
Cine vrea sa ramina tanar, sa-i dea cu buruieni, ceaiuri , miere si alte chestii ieftine sa fac miscare si sa nu se gandeasca la bani fie ca-i are sau nu.

Regards,

Sorin - Dallas
Citesc din nou ce-ai scris... - de Alice la: 15/10/2003 14:10:59
(la: Literele)
Iar si iar...
De’gzemplu, si ca sa-ti dau unul, am invatat pe dinafara "Epilogul":)
Acuma stau si cuget: de ce EU vad ALTCEVA?
O fi de la "pastile"?
O fi de la luna plina?
N-o fi? O fi!
Papadio, fiul lui Caragiale, amare ti-s frunzele pentru unii!!!
Dar parca ti-ar pasa-n vreun fel...:)
In curand, Pastele - de gabi la: 23/10/2003 05:32:30
(la: In curând Craciunul..)
A venit toamna, frunze si nostalgii...vine Mos Craciun in curand...azi-maine-i Pastele: miei- brandza- viezure...si ce mai e pan'la vacanta mare? Mai nimic...si vine apoi toamna, si uite cum trec clipele ca anii, uneori, aplecati cu sarguinta si-aplicatiune pe-un penel...
Pastele, Gabi... ? :-) - de Coralie la: 23/10/2003 13:46:13
(la: In curând Craciunul..)
De ce nu vrei sa vorbesti despre Craciun?
Uite ca eu am cumparat deja cateva cadouri sa le pun sub brad...
daca ma las in ultima clipa nu mai gasesc ce vreau.

in ordine cronologica: mai întâi Craciunul, apoi Anul Nou si om vedea apoi pentru Paste... :-))

Cred ca JCC a avut o ideie buna, este una dintre cele mai frumoase sarbatori.
#1994 (raspuns la: #1933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
invatatoarea pt mine - de athos la: 25/10/2003 14:38:33
(la: Invatatoarea pentru mine)
cand eram in clasele primare in RO invatatorii erau cred ca diferiti fata de cei din ziua de azi
ca sa explic ce inseamna:erau un model de urmat,aveau silinta sa predea in asa fel sa priceapa copiii,ne dadeau teme,ne ajutau va in afara educatiei de acasa sa devenim oameni disciplinati
in ziua de azi nu se intampla acelasi lucru,mai rar gasesti invatatorii de pe vremuri care te puneau sa inveti,si culmea ca-ti si placea sa stii cat mai multe
imi pare rau pt copiii din ziua de azi,ce exemple vad si ce influente(negative) absorb...deh,grele vremuri am ajuns
Invatatorii si profesorii - de (anonim) la: 26/10/2003 12:24:24
(la: Invatatoarea pentru mine)
Invatatorii si profesorii mei din Ro majoritatea erau membrii cu carnet de PCR-ist probabil multi dintre ei fiind si turnatori la securitate desi nu-i forta nimeni sa o faca.
La Scoala de pe calea Plevnei(Bucuresti) devenita mai tirziu liceu erau niste "glume" de cadre didactice care de fapt trageau doctrina comunista la litera...ca sa nu mai vorbesc de directorul scolii Tovarasul Blideanu care mai si batea elevii dindu-le cu multa ardoare socialista suturi in fund.
O profesoara de geografie ne batea pe miini cu linia cind se enerva asa degeaba fiindca nu avea nici in clin si nici in mineca cu pedagogia, o alta de limba romana ,Tamara ...ne indocrina la fiecare ora cu istoria partidului dinsa spuneau gurile rele fiind sotia unui stab PCR.
Amintiri,amintiri,....:):):)
#2183 (raspuns la: #2147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
invatatoarea mea - de (anonim) la: 28/10/2003 00:17:50
(la: Invatatoarea pentru mine)
Am avut norocul si onoarea sa am o invatatoarea la fel ca cea din operele literare:firava si blajina ca o "mucenita".Cand ne vorbea la ore simteam cum ne invaluie cu blandetea cuvantului pe care din pacate n-am mai intalnit-o la nici un alt dascal.Era modesta si corecta cu toti elevii ei,fie copii de stabi sau de simpli muncitori.Aceasta era invatatoarea mea,DOAMNA ELENA TANDARICA de la scoala generala nr.12 din Craiova.Nu stiu daca mai este printre noi ,dar daca ,da,n-am cuvinte sa-i multumesc pentru ca a existat.Sarut mainile DOAMNA!
#2331 (raspuns la: #2147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cand vorbeam despre invatat.. - de JCC la: 31/10/2003 06:48:38
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
ma refeream la invatatul cu lectii, sa vorbesti cu ei tot timpul in romana, sa le dai si lectii..
e dificil sa vorbesti cu ei in romana, cand sotia sau sotul nu-i roman

si ai mei inteleg in mare parte, dar chiar daca ar sti sa raspunda, nu vor, nu raspund nici o data in romaneste.

ma dezola cate o data, cred ca in 2-3 ani o vacanta de o luna-doua in Romania, ar fi indicata pentru ei, si fara noi parintii..
cred ca atunci, de voie, de nevoie vor vorbi romaneste..
#2793 (raspuns la: #2729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Felicitari!! - de Dan Logan la: 11/11/2003 09:06:53
(la: 4000 de caractere despre cenzura de la Luneta)
Zabrinski, felicitari pentru articol. Toata stima!

Sunt de acord cu ideile din mesaj de la prima pana la ultima litera.



AS VREA SA INVAT - de maria munteanu la: 13/11/2003 11:57:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
DE UNDE AS PUTEA SA IAU INFORMATII CU PRIVIRE LA TEHNICILE FOLOSITE IN FOTOGRAFIE?CUM AS PUTEA SA INVAT SA FAC ARTA FOTOGRAFICA?
AS VREA SA INVAT - de Dinu Lazar la: 13/11/2003 13:32:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
La indemina ne sta Internetul. Multi au invatat fotografie singuri, citind, invatind, privind. Exista si cursuri prin corespondenta ( gen Eurocor)... Cred ca e maniera cea mai potrivita conditiilor din Ro.
#4165 (raspuns la: #4157) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Felicitarile trebuie trimise - de Daniel Racovitan la: 28/11/2003 04:29:26
(la: Racoviteanule)
Felicitarile trebuie trimise lui Dinu, Iulian si Radu, ale caror conferinte sunt un adevarat "regal"....

Racovitan,
fara E si fara U :))))
Da eu i-l invat pe baiatul me - de (anonim) la: 30/11/2003 15:17:49
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Da eu i-l invat pe baiatul meu si romaneste. Noi vorbim in casa numai romaneste pentru ca este limba cu care ne-am nascut.
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...