femeia descriere frumoasa

Am vazut filmul acum trei zile si inca sub efectul lui. Este extraordinar. In ceea ce priveste antisemitismul, eu cred ca este o mare exagerare. Chiar m-a deranjat sa aud asta. Nu inteleg de ce cei care au facut ce au facut nu-si pot asuma responsabilitatea, in speta poparul evreu si romanii. Poporul german si-a cerut scuze poporului evreu pentru toate atrocitatile facute de Hitler, desi nemtii din zilele noastre nu au nici o vina. Nu am nimic personal cu evreii, ii admir pentru faptul ca desi sunt un popor mic (ca intindere) sunt atat de importanti in lumea economica. Din nimic au reusit sa-si intemeieze o tara. Este adevarat ca inca sunt probleme in aceasta privinta, dar au reusit.
Revenind la film, personal cred ca este un film sangeros, dar realist. Nu ma indoiesc ca asa a fost. Iar personajele au fost extraordinar alese. Maia a fost facuta pentru rolul asta. Citeam in ziarul romanesc editat aici la Toronto, ca Mel ar fi exprimat catre directorul Teatrului National Dinu Sararu : "As muta si muntii din loc doar ca o am pe Maia in rolul Fecioarei Maria". Pe mine m-a impresionat dorinta lui a juca Maia acest rol. Iar daca Maia a acceptat sa joace acest rol, cred ca nu mai este cazul sa ne mai punem problema de antisemitism.
Cunosc chiar si musulmani care au mers sa vada filmul.
Si inca ceva: tot zilele trecute am vazut si filmul "Hart's war" cu Marcel Iures si Bruce Willis. Desi filmul este putin cam nerealist, Marcel Iures a jucat extraordinar. Nu va pot exprima incantarea mea de a vedea la interval de cateva doua filme in care au jucat actori romani. Mai ales ca pe Maia am vazut-o la un post de televiziune dand un interviu. Era chiar in ziua cand vazusem filmul. Nu stiam de unde o cunosc pe femeia aceea frumoasa si distinsa. Aveam lacrimi in ochi de bucurie. Pe Maia, pe care o vasusem in orasul meu natal (Pitesti) jucand in "Cafeaua domnului ministru" o vedeam jucand si aici la mii de kilometrii.

In primul rand multumesc ca mai judeca cineva normal in tara asta si vede in adevarata lumina pe acesti impostori,adevarati neadaptati ai societatii,carora li se pare ca vor schimba lumea cu credinta lor tao-ista-deformata .Intamplarea a facut sa cunosc o asemenea femeie,f. frumoasa dar cu mintea pierduta de mantre si yantre,care accepta si chiar venereaza orice contact sexual intre ea si restul yohistilor mai ales cu guru-in cazul de fata cel de Sibiu.Oameni buni,nu va puteti da seama ce ideologie se ascunde in spatele acestor vegetarieni pasnici care dupa credinta lor,mai bine zis indobitocire,ar fi oricand in stare de crime cu sufletul impacat ca-l servesc pe guru.Nu indrazniti sa-i contraziceti ca veti fi urati de cei care teoretic propaga iubire si se roaga ptr. binele natiunii.In conceptele acestor dobitoaceiubirea nu e un act sfant dintre barbat si femeie ci un bun universal din care se "papa" la gramada,nefiind interzise nici legaturile homo-sexuale ba chiar fiind consimtite daca ele se desfasoara cu guru.......voi mai scrie multe de-o sa vi se ridice parul pe cap.Asta-i nimic.

Parca vad desenele animate ale lui Ion Popescu Gopo,oare mai traieste?
Vezi cum starnesc vise"rele"in tine?Cert e ca n-ai orbit sau ti-a crescut par in palme....Jane Seymour...de unde o scosesi,ca si eu sunt si azi un fan al ei si mereu mi-a placut ,o femeie tare frumoasa.
Nu stiu daca ai auzit ori esti un fan al grupului Radiohead.Ei mereu merg la castelul ei in England(lapsus...uitai orasul dar e in country si candva a apartinut lui Henry al VIII lea,ca loc reclusiv si de..weekend.
De ce merg acolo?Pt. a inregistra albumele lor,la fel si U2,si de ce?Pt. ca este
o anume camera salon imensa,care are cea mai buna acustica din lume,construita anume si nu-i pe baza de artificialitati de studiouri.

saracu'Christopher Reeve...a jucat cu ea in acel film,ce tragedie cu viata lui.
Si ...Ozzy rules,Ozzy for president!Ce zici de asta?Eu eram copil si mort dupa Diana Rigg(the Avengers-Razbunatorii-cine stie serialul TV)si Raquel Welch.Si pot zice...ah,ce vise...

LOVE&PEACE,
The Ozzman

apreciez interventia ta aici:
"Pentru ca design-ul este cel ce-i fac neuronii sa danseze..."

dovada o ai si in cazurile in care diversi factori chimici denatureaza imaginea femelei vazutã in asa hal, incat masculul se duce acasa cu TeMiriCine. Dar asta se rezolva imediat ce revine la normal si o vede ziua si pe trezie.

P.S. cam trist pentru sexul frumos ca numai designul ne atrage la el. Acu, noi avem o scuza. Femeia e frumoasa si ca atare ne place. Dar ce scuza aveti voi? De ce va plac "uratsii" de masculi? Ca de urat fuge si dracul dar ce-i frumos, si lu Dumnezeu-i place.

AlexM

Tu spui: "De ce va plac uratsii de masculi?..."

Nu stiu alte femei cum sunt, dar pe mine ma atrage barbatul inteligent! Ca-i frumos sau urat, este discutabil. Depinde ce intelegi tu prin urat in cazul asta: ca are chelie sau nasul prea mare, ca burta ii dezvaluie cata bere a baut la viata sa sau ca merge cocosat din comoditate? ;-) Inteligenta provoaca! Frumusetea trece cu timpul. Sufletul ramane.

apoi mai zici: "cam trist pentru sexul frumos ca numai designul ne atrage la el. Acu, noi avem o scuza. Femeia e frumoasa si ca atare ne place"
raspund: e trist ca doar designul va atrage si nu aveti nici o scuza pentru asta. e doar o alegere a sexului puternic. Ai vazut filmul "The mirror has two faces" ?
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!

Dinisor, mesajul tau trebe comentat in intregime aici, se merita:

"Nu stiu alte femei cum sunt, dar pe mine ma atrage barbatul inteligent! "

si cat de fericita ai fost cu barbatul inteligent? Asta e o intrebare secundara pentru ca io te intreb daca vrei mere si tu zici ca tie iti plac prune. Intrebare era ce gasiti voi femeile la urâtsii de masculi. Nu cred ca ai raspuns sau ai raspuns la tsurloaie. Trebe sa mai pun o intrebare: In ce sens te atrage barbatul inteligent? Am pus intrebarea pentru ca punctul de plecare era "neuronul" si presupuneam ca raspunsul tau era tot pe baza de "furnicareala". Daca asa este, o sa comunic lumii ca s-a mai descoperit un fetish. Femei care se simt atrase "neuronal" (loooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooool) de barbati inteligenti.


"Ca-i frumos sau urat, este discutabil. Depinde ce intelegi tu prin urat in cazul asta: ca are chelie sau nasul prea mare, ca burta ii dezvaluie cata bere a baut la viata sa sau ca merge cocosat din comoditate? ;-) "

Nu depinde nimic de mine ca io nu sint homosexual ca sa am gusturi la barbati, mie imi plac femeile ca de, sint frumoase (mai frumoase ca barbatii desi , vai , exceptiile care confirma regula sint cu duiumul). Spuneam ca masculul e urat si femela e frumoasa. Am stabilit asta, out. Nu mai e nici un depinde si nici o nuantsa. Deci, ce gasesti tu la un astfel de urât?

"Inteligenta provoaca! Frumusetea trece cu timpul. Sufletul ramane."

frumusetsea trece, sufletul se impietreste, sensibilitatea scade . Tot ce traieste se transforma. Sa nu-mi spui ca "numai caracterul conteaza" ca fac pe dracu in patru sa te bag in culcush cu un hâd si nenorocit , chior , schiop, stirb, cocoshat, cu mânili strâmbi, dar care are un suflet de aur si un caracter ireprosabil. Sint curios cat de multsumita o sa fii:-)

"apoi mai zici: "cam trist pentru sexul frumos ca numai designul ne atrage la el. Acu, noi avem o scuza. Femeia e frumoasa si ca atare ne place"
raspund: e trist ca doar designul va atrage si nu aveti nici o scuza pentru asta. e doar o alegere a sexului puternic. Ai vazut filmul "The mirror has two faces" ? "
Nu e doar o alegere. E legea supravietuirii speciei si a selectiei naturale. Iar the mirror has allways two faces. The one which cannot be seen at the first sight is the one you can guess about but never know truly. Numa ce gandesti ca o stii si te trezesti ca dupa 20 de ani de convietuire, tot nu ai cunoscut omul respectiv. Imi aduci aminte de o amica de pe net, trecuta de prima tinerete, care a scris un mesaj despre un anumit barbat, român la origine, din diaspora.....

Terminand cu seriozitate:

:-))))))

Alex se prapadeshte de râs de fapt.

Traducind din limba lakota,in engleza inseamna"vision quest".Fiecare fiinta umana isi are un corespondent in Creatie prin care este reprezentata,pt. ca Indienii americani nu au zodiac,numele lor exemplifica relatia lor cu Creatia si cum fiacare este unic ca suflet,la fel devine relatia intima prin care Creatia face parte din el.

Numele iti este dat,nu ti-l alegi.Ca sa afli cine esti,trebuie sa treci prin vision quest de unul singur timp de 24 ore.Altadata in trecut am scris despre asta,nu mai repet aici.

Eu am trecut prin acest ritual sacru si stiu cine sint.Doar un Wicasa Wakan(Vraci,
Medicine Man)stie precis cine esti cu adevarat si prin ce sau cine se manifesta sufletul tau in Creatie.

Numele meu pe scurt este Wichincala(in lungimea lui este Wichincala Magha Chaule Shice)si inseamna"Little Eagle Who Cries".Deci sint in conexiune cu Creatia prin fratele meu cu aripi,vulturul.De mic fiind mi-am dorit sa fiu cal,un mustang eventual,salbatic,neimblinzit.Reala soarta insa a fost sa fiu vultur.

Dar asta nu inseamna ca nu iubesc fratii cu aripi sau 4 picioare,ori cei cu frunze,in fapt iubesc mult mai mult natura decit omul.O vad vie de la praful de nisip la tot ce este in Creatie,este o femeie f. frumoasa ce trebuie aparata si mereu ocrotita.Azi plinge mult de atitea rani singerinde ce i-am facut de secole,curind nu va mai rabda.....time is short!

Ieri la amiaza a venit in gradina un vultur,f. frumos.Ne uitam unul la altul de la nici 3m distanta.Dupa o vreme a scos 2 tipete si a zburat.Din nou m-am regasit pe mine insumi.M-am uitat dupa el si parca simteam ca zbor prin el insusi.

Un alt animal ce respect f. mult este lupul,mi-as fi dorit sa fi fost lup,dar asta in viata urmatoare.Poate...

LOVE&PEACE,
Ozzy

The earth does not belong to us.We belong to the earth.
Sitting Bull

Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

ca l-o fi facut pe adam statuite de lut, de tarina, sau de un amalgam al mineralelor existente in pamint, din ce l-o fi facut, cine l-o fi facut, daca intr-adevar l-a facut, nu ma leg eu la cap acuma.
dar un lucru am observat: chestia cu "facutul" unui ceva in gen statuie, care sa aduca a om ("dupa chipul si asemanarea" cuiva anume sau dupa chipul si asemanarea imaginatiei cuiva) nu apare doar in crestinism. cine a citit macar legendele olimpului poate isi aduce aminte de sculptorul (din cite tin minte un amarit care suferea de singuratate, ca sa ma exprim simplist)care a facut o statuie, femeie, si frumoasa de numa-numa, dupa care s-a rugat la nush' ce zeitate de i-a dat viata si-au trait impreuna fericiti pina.... facutul a fost desfacut. si in legendele scandinave mai exista un mit asemanator, si sunt convinsa ca mai sunt si alte exemple la alte civilizatii sau culturi.
problema e urmatoarea: toate aceste "creatii" (statui sau cum vreti sa le spunem)aduse la viata de catre o deitate a la cu-cuuuu, au fost la un moment dat ..... des-create. ceva in genul domnul a dat, domnul a luat (nush ce regula, sau "porunca" a incalcat ori artistul ori "creatia).
si atunci n-a mai fost doar cu-cuuu, a mai fost si cucu-bau!

acuma sa ma lamureasca si pe mine cineva. la noi, la "crestini" cu-cuu a fost cind i-a stranutat lui adam in nas de a prins viata. dar cucu-bau asta, care parca e inevitabil in toate mitologiile, ca toti calca in strachini cumva, la noi a fost izgonirea din rai (deci ne-a cucu-bau deja) sau va fi apocalipsa aia (adica o sa ne "cucu-bau")?

a) Intelegandu-i pe ingineri - Actul Unu:

Doi studenti de inginerie mergeau prin campus cand unul dintre ei spune:
- De unde ai bicicleta asta superba?
Al doilea raspunde:
- Sa vezi, ieri mergeam pe aici gandindu-ma la referatele mele, cand a
aparut in fata mea o femeie foarte frumoasa pe aceasta bicicleta. Si-a
scos toate hainele si mi-a spus: "Ia de la mine orice poftesti".
Celalalt da din cap intelegator si zice:
- Ai facut o alegere buna. Hainele ei probabil nu ti se potriveau!

b) Intelegandu-i pe ingineri - Actul Doi:
Un arhitect, un artist si un inginer discutau despre cu cine e mai bine
sa iti petreci timpul, cu nevasta sau cu amanta.
Arhitectul a zis ca prefera sa fie cu nevasta, asa putea construi
fundatia la o relatie vesnica.
Artistul a spus ca o prefera sa fie cu amanta. In ea gasea mai multa
pasiune si mister.
Inginerul a spus ca prefera sa le aiba pe amandoua.
- Amandoua?! - au intrebati ceilalti.
- Da. Daca ai o nevasta si o amanta, fiecare se va gandi ca esti cu
cealalta si atunci poti scapa la serviciu sa-ti termini treaba de ziua
urmatoare.

c) Intelegandu-i pe ingineri - Actul Trei:
- Optimistul: paharul e pe jumatate plin.
- Pesimistul: paharul e pe jumatate gol.
- Inginerul: paharul are dublu fatza de capacitatea necesara.

d) Intelegandu-i pe ingineri - Actul Patru:

Un inginer traversa un drum cand broasca din basme ii atrage atentia si
ii spune:
- Daca ma saruti voi deveni o printesa frumoasa!
Inginerul ia broasca de pe drum si o baga in buzunar.
Broasca a repetat mai tare:
- Auzi, daca ma saruti, voi ramane cu tine toata saptamana!
Inginerul a scos-o din buzunar, i-a zambit si a varat-o inapoi.
Atunci broasca a strigat:
- Fii atent, domnule, daca ma saruti, voi deveni o printesa
frumoasa, voi ramane toata saptamana cu tine si voi face ORICE vrei!!!
Inginerul o scoate din buzunar, ii zambeste si o pune inapoi. Broasca
disperata devine isterica:
- Mai, ce-i cu tine? N-auzi ca-s o printesa frumoasa si ca ma voi
f#te cu tine o saptamana?! Care-i baiul? De ce nu ma saruti odata naibii?!
Inginerul ii raspunde:
- Auzi, ba, eu sunt inginer. N-am timp de muieri, dar sa dai de o
broasca care vorbeste... asta chiar e interesant!!!

cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

cred ca gresesti ptr ca nu se poate generaliza, parerea mea, sa nu fie cu suparare

de exemplu daca o femeie tinara, frumoasa si desteapta se casatoreste cu unul tinar din dragoste dar acela isi bate joc de ea si dupa un numar de ani zice ca vrea sa-si traiasca viata ca s-a insurat prea tinar

apoi daca ea intra intr-o alta relatie cu unul mai in virsta care o respecta, o iubeste si o trateaza ca pe o iubita tot timpul mai conteaza diferenta?

depinde ce-ti doresti de la partener si ce gasesti la el dupa dar cel mai mult conteaza sa se iubeasca partenerii intre ei pina la sfirsit, eu asa am vazut la parintii mei

Dar mie mi se pare un pic arogant si ipocrit sa se spuna ca gelozia apartine oamenilor mediocrii si submediocrii si ca cei intelepti nu sunt gelosi. Am cunoscut oameni culti, intelectuali, atat tineri cat si oameni in varsta, intelepti si foarte intelepti care erau gelosi... Cred ca nici Anisia nici ceilalti nu v-ati referit la gelozia aceea bolnavicioasa obsedanta, ca cu aia e alta poveste. Acolo e nevoie de psiholog.
Tatal meu a fost un om inteligent, cult, intelept, si era gelos. Mama mea e o femeie foarte frumoasa... I-am auzit de multe ori avand discutii, el era gelos, ea nu avea voie sa danseze cu alti barbati, si chestii din astea. Dar nu vorbim despre el aici. Imi amintesc de scriitori mari care vorbeau despre gelozia lor, uneori chiar obsedanta, si nu erau nici mediocrii, nici submediocrii, nici ne-intelepti.
Si inca ceva ce mi-am amintit acum. Am auzit spunandu-se, si cred ca scrie si in Biblie lucrul asta, ca Dumnezeu ar fi un Dumnezeu gelos. Cu El cum e atunci treaba?
PS Nu ca as fi eu geloasa, poate suna ca si cand m-as justifica...

________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.

Toate comentariile voastre mi-au venit asa ca o palma peste fatza, toate in aceeasi seara. Ma simt acum ca si cum as fi la gradina zoologica, voi privitorii si eu animalul. Nasol sentiment, dar daca tot am intrat in hora o sa joc pana la capat.

Apropo, stiti bancul cu ardeleanul care se uita la o girafa la zoo? Ei bine, se uita el cat se uita, se mai uita cat se mai uita, dupa care pleaca si zice: "No, asha ceva nu exista!"

Cam asa si pe aici pe la voi. Ce ma face sa ma simt cel mai prost este ca vreti sa "intelegeti" intr-un mod strict rational cum sta treaba cu gay. Daca s-ar putea, ati vrea si o ecuatie fara nici o necunoscuta a chestiunii. Dar nu se poate asa ceva. Si cand se va putea, discutiile noastre vor fi in van.

Oricum, va iau pe rand, ca la scoala (asa m-a invatat mama ca e bine, lol):

Horatiu:

No offence, Horatiu, dar nu pot sa nu incep prin a-ti spune ca ai un limbaj de lemn, omule, cum rar mi-a fost dat sa citesc! Parca ai fi o entitate din alte sfere care nu are pic de carne pe el!!!! Anyway, iarta-mi observatia, dar chiar m-a socat tonul explicit, rigid si quasi-stiintific al comentariului tau....

"Din pacate insa, tu ne spui ca mai sunt si alte diferente, adica un creer de femeie intr-un corp de barbat - am dreptate?"

Nu am spus nimic care sa aduca macar vreun pic cu afirmatia de mai sus!!!!! Reciteste ce am scris, te rog!

"Daca persoana este de sex opus (nu ne-aparat "buna") privirea se intoarce instnctiv intr-acolo si intr-o fractiune de secunda se evalueaza varsta, greutatea, amanunte de infatisare sau/si vestimentare odata cu care - categoria culturala, si oportunitatea unei abordari... Tu, HateFree reactionezi asa la femei sau la barbati?"

La barbati, dar nu intorc capul toata ziua-buna ziua!!! Doar dupa exemplarele cele mai reusite!!!
Desi atunci cand vad o femeie foarte frumoasa si cu tzinuta demna si sigura de sine, intotdeuna imi intorc ochii dupa ea.:))


"esti convins ca cu toata experienta ta homosexuala nu este posibil sa se gaseasca o femeie cu care chimia ta sa fie perfecta?"

Nu, nu sunt convins. Doar ca pana acum nu am gasit-o. Nu stiu ce se va intampla atunci, ar fi stupid sa eman scenarii pt o situatie la care nu m-am gandit inca.

"ne spui ca te-ai indragostit (cel putin o data) de un alt barbat. Cum a primit celalat barbat relatia asta? Era deja homosexual? L-ai abordat tu pe el sau el pe tine? (oare are importanta?)"

Lol, fireste ca era gay, a fost o relatie frumoasa, de atractie reciproca, care a durat vreo 3 ani. Chiar nu conteaza cine pe cine a abordat sau mai stiu eu ce.

"Daca te vei simti atras de un barbat str8, ce vei face? Iti vei lua riscul sa-l umpli de scarba marturisindu-i sentimentele tale? Vei merge mai departe incercand sa-l seduci si sa-i schimbi orientarea? (ce arme ai putea folosi? - o sa-l imbeti?) Vor fi sentimente mai puternice (gelozie) care iti vor intuneca ratiunea? Uneori dragostea respinsa se transforma in ura. Ar fi posibil sa urasti pe toti barbatii str8 de care ai putea fi initial atras?"

Ehe, fara sa-ti dai seama ai atins un punct sensibil al tuturor gay-lor: barbatul str8 din viata lor! The ONE!
Iata cum a fost la mine (e doar povestea mea, nu va pripitzi sa generalizati si sa trageti concluzii, va rog!!!): l-am intalnit in facultate, am fost colegi de an, era superb (e superb), am crezut ca e gay, l-am abordat sa lucram impreuna la un proiect, a acceptat, am descoperit ca EL e str8, nu-i nimic, mi-am zis, oricand exista o a doua sansa, au urmat vreo 5 ani de prietenie apropiata si colaborari profesionale, 5 ani cu gesturi mai mult sau mai putin tandre din partea mea pe care el nu le-a refuzat niciodata, apoi o criza emotionala de-a mea in urma cu doi ani, cand eram intre doua relatii. Criza asta m-a determinat sa-i spun LUI ca sunt gay, mi-a raspuns ca si-a dat seama de mult, plus ca auzise niste zvonuri, i-am spus ca sunt indragostit de el, mi-a spus ca si-a dat seama si de asta, dar ca nu poate face nimic, ma iubeste foarte mult si el, dar ca pe un frate, nimic mai mult, nu poate altfel. Discutia a durat vreo cateva ore, eu, recunosc, am fost putin mai agresiv si emotional, el defensiv si de bun simt, relatia si-a revenit la normal, inca suntem cei mai buni prieteni, nici o scarba la mijloc, nici o greatza din partea nimanui. Amanunt haios pt mine: ceea ce mi-a spus el in discutia pe care am avut-o atunci ca aprecieaza la mine este faptul ca, desi eram indragostit de el, de cate ori am dormit impreuna, niciodata nu am incercat sa-l ating sau, ma rog, sa-i fac alte chestii. Nici macar cand bausem un pahar de vin. Acum, retrospectiv privind, ma mir si eu cum de-am reusit :))))

Iar despre ceilalti prieteni str8-barbati, pai mai toti stiu, direct sau indirect, despre preferintele mele sexuale, cativa dintre ei imi cunosct si bf-ul. Si nu am vazut pe nimeni sa se umple de scarba cand i-am spus, oamenii sunt mult mai umani atunci cand au de-a face cu oameni pe care-i cunosc si nu cu concepte, Horatiu.


"Cum v-ar fi ravasite sentimentele? HateFree: ai o schema pt astfel de situatii? care e reteta ta?"

Lol, nu am reteta pt asa ceva, ar fi si aiurea si inutil sa traiesti dupa retete. Mi s-a intamplat de cateva ori sa mi se spuna de catre o femeie pe care o cunosteam destul de bine ca ma iubeste, dar nu as vrea sa dau detalii despre asta acum. Ceea ce conteaza este ca inca sunt in relatii bune cu majoritatea (lol, suna stupid asa cum am scris, e vorba de 3 femei, 1 ma uraste, pe 2 inca le consider prietenele mele si viceversa).




Rodica, pune-ti broboada pe cap si mainile in sholduri si te pregateste:

"in primul rand nu despre ura e vorba aici. Mai degraba despre indignarea "diletantilor, ignorantilor, bigotilor" samd hetero"

pai intre dushmanie si dispretz, parca prefer prima varianta...iar citatul tau e umplut cu forta ca sa sune bine, eu nu am folosit decat cuvintele speculatii ieftine si diletanti. Si nu m-am referit la tot forumul, Doamne-fereste.

""La ce ne-ar mai fi dat natura si minte si constiinta si de toate daca scopul final ar fi doar propasirea speciei"
Exact de-aia ne-a dat natura minte si mai ales constiita. Natura n-are alte scopuri decat supravietuirea, viata. Scopul tau poate sa fie altul (chiar asa, care e?). Treaba ta in fond."

Pai, conform axiomei tale, toate cuplurile str8 care nu pot avea copii sunt USELESS. Suna aberabt si fascist, nu crezi? Eu sunt de acord ca trebuie sa existe bun simt si buna masura in toate, dar tu deja esti la cealalta extrema!
Cat despre scopul meu in viata asta, mi-e rusine sa-l marturisesc aici. Nu ca ar fi vulgar, dimpotriva, ar parea infantil pentru cinicii de pe aici.

"si cam cat de mic copil erai tu cand te uitai la filme porno? In ce ma priveste pot sa-ti spun acelasi lucru. Cand ma uit la filme porno nu bag de seama barbatul, ci femeia. Si nu sunt lesbiana. Porno e doar porno, nu-ti construiesti viata pe modul in care percepi pornografia."

La 10 ani am vazut primul film porno, la 17 pe al doilea. Primul a fost accident, al doilea si restul intentionat.
Cat despre cum privesti tu la filmele porno nu stiu cat de relevant e, dar intreaba-ti sotul si toti prietenii masculi la ce se uita ei in filmele porno. Si daca vreunul o sa-ti spuna ca la p... tipului care i-o trage tipei, e nasol pentru tine.... E o conspiratie gay la mijloc :)))

"Ar trebui sa te consideri fericit ca te-ai nascut in Romania si nu undeva in Asia sau Africa."

Eu as fi preferat SUA, coasta de est...Desi nici Japonia, in trupele de samurai, nu suna foarte rau (glumesc :))))


""nu am suferit niciodata de fisuri anale (this one was for rodi, lol)"
razi tu, razi... dar fisurile anale si proctitele( ca sa nu mai vorbim de SIDA si de alte boli transmise sexual) , intreaba orice medic, au incidenta mult mai mare in homosexuali decat in teterosexuali. "

lol, pai conform principiului asta, mult mai raspandite sunt afectiunile vaginale (vezi numai chisturile)la femeile str8 decat la cele gay...Sa renunte ele la heterosexualitate doar pt un asa amanunt????

"Asa ca... ce mai in colo si-n coace, nu esti out.Asa-i? Altfel, iti spun sigur ca nu vei mai fi "iubit" mai ales de colege, in sensul pe care l-ai sugerat tu. Interesant ca pui atata emfaza pe cei care te iubesc, parinti, profesori, colege. Dar tu ii iubesti? Iti iubesti parintii?"

Complex. Pe rand: sunt in/out. Mama mea stie (recunosc, nu voit din partea mea a aflat), restul familiei nu stie. Majoritatea prietenilor mei stiu. Colegii si colegele nu stiu direct nici unul, dar indirect toti. Si nu fac nici un caz din faptul ca sunt o persoana carismatica, am vrut doar sa subliniez faptul ca, desi sunt gay, nu eman nici un fel de energii/aure care de care mai negre si urate si ca sunt o persoana iubita si placuta de cei din jur. Atat doar.
Iar despre partea cu iubirea de parinti, daca faptul ca simt sufleteste nevoia sa-mi sun parintii sa-i intreb cum se simt, de ce au nevoie, sa le povestesc ce am mai facut eu si sa-i chem sa-mi vada proiectele publice se numeste iubire, atunci da, imi iubesc parintii.

"Ok, lasand la o parte aroganta cu care, cu putine exceptii, homosexualii care au scris pe acest forum ne-au obisnuit, se intelege din fraza asta ca ar trebui sa ne fie clar din relatarea ta de ce esti tu asa. Ei bine nu e clar, trebuie sa ne spui... e din nastere? din cromozomi, datorita mustelor de otet? datorita incalzirii globale?sau care?"

Atunci cand vorbesti pe tonul pe care vorbesti, sa nu te astepti decat la o reactie de genul: NU, NU TREBUIE SA-TI SPUN NIMIC, TANTI!
Oricum, orice ti-as spune direct eu tzie nu ti-ar folosi decat ca prilej pt o noua dizertatie cu acelasi scop. Asa ca nu vreau sa fiu amestecat in cercul asta vicios al teoriilor sterpe. Prefer sa cochetez din afara.

Cat despre arogantza mea, imi cer scuze, dar e o reactie fireasca la stilul unora tzatzesc (= care nu pricepe nimic ca lumea, ci doar apuca faramitze de ici si de colo si reconstituie universul) de a diseca niste oameni.

Am intalnit gay pe care nu i-am suportat, m-au enervat prin superioritatea tampa sau prin efeminarea excesiva sau prin mai stiu eu ce, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-i urasc sau sa-i dispretuiesc. Am trecut peste, am incercat sa-i inteleg si, atunci cand am avut cu cine discuta, sa le si explic ce cred eu despre anumite lucruri. Dar de aici si pana la a spune unui om ca e stricat, e cale lunga.
Daca nu ma insel, nici doctorii nu spun pacientilor lor ca sunt nebuni...Oare de ce?

Un singur lucru, Rodi: Hate Free sau Free Hate sau cum mi-ai mai spus tu inseamna de fapt Free of Hate=HateFree.
Nu sunt asa o persoana inraita si inversunata cum crezi tu, dimpotriva, imi place sa vad partea plina a paharului. Doar ca atunci cand sunt incoltzit, imi scot si eu canini la iveala. Hai sa auzim numai de bine si sper ca data viitoare tonul conversatiei noastre sa fie altul din partea amandurora, ce zici? Pana una alta nu avem motiv de ura, iar eu cred ca nici de dispretz.


So Happy:

Tu nu ai pus nici o intrebare, doar diagnostice. Asta-i si scopul tau in viata, sa infierezi ce nu intelegi, nu?

Intrebare pt op (sau cum se numesc sefii pe aici): Cum e posibil ca o asemenea persoana sa aiba un cont activ pe acest site????? Chiar nu se sesizeaza nimeni? Limita bunului simt a fost de mult depasita...


Irma:

Mersi mult, acum chiar am nevoie! Numai bine si tie! :)



Maan:

"am o intrebare, din pura curiozitate: partenerul tau 'pasiv', atat timp cat se comporta ca atare, se simte femeie?
la randu-ti, il tratezi ca pe o persoana de sex feminin?
incerc sa-nteleg, doar."

Nu.
Nu. Adica nu incerc sa proiectez fatza unei femei peste chipul lui. Fireste ca sunt tandru si dragastos, dar la fel e si celalalt, nu? Ma rog, are violenta satisfactiile ei, dar in cantitati bine dozate&plasate.

De altfel ma indoiesc ca intr-un joc erotic str8 termenii ecuatiei sunt clari: femeia=supusa, barbatul=dominant. Mie tocmai alternarea rolurilor si schimbul de putere del a unul la altul mi se pare excitant, fie el intr-o partida str8 sau gay.

Cat strict despre sex in relatiile gay, as vrea sa repet niste lucruri care s-au mai spus pe aici: cand se pomeneste cuvantul gay, toata lumea isi inchipui doi barbatii, unul capra=pasiv, altul care domina=activ. Nu e deloc asa de schematic. De cele mai multe ori partenerii sunt versatili, iar actul sexual se poate rezuma doar la o masturbare reciproca sau la sex oral. O relatie sexuala gay nu presupune neaparat si sex anal (aici depinde de sensibililatea zonei si de pragul psihical fiecaruia), de cele mai multe ori preludiul si tandreturile premergatoare sunt mult mai intense si exprima mai bine ce simt persoanele alea doua. Eu cel putin asa simt.


Hai sa va mai spun un banc de final, ca tot omul are nevoie si de voie buna, nu doar de incrancenare si scarba (ptiu, na, ca m-ai molipsit, nea Horea, lol).
Ion si Vasile, morti de foame, cu cativa lei in buzunar: Ce ne facem, ma?
Vasile: Ioane, taci tu ca stiu io! Mergem in piata si cumparam de la tzaranci o tzatza de vaca!
Ion: Ei, draci!
Vasile: Taci, ma. Apoi mergem la bufet si comandam tot ce-om vrea noi!
Ion: Asa, da!
Vasile: Si cand or vrea sa le platim, io scotz tzatza asta de vaca, ma deschiz la prohab si pun tzatza in locul dansei. Tu te-apleci repede si mi-o sugi!
Ion: Ei, draci!
Vasile: Tzatza, ma, pa care o tzin in locul dansei.
Ion: Aaa, asa da!
Vasile: Si aia din bufet, scarbiti (lol), ne-or da afara fara sa ne mai ceara nici un ban.

Zis si facut. Si au mancat asa Ion si Vasile saptamani la rand. Intr-o buna zi, Ion, care-si fura toata bataia de fiecare data, zice:
Ma, Vasile, ma, ia sa-mi dai tu azi tzatza aia mie, ma! Ca io m-am cam saturat de cati pumni in cap am luat!
Vasile: Aoleu, Ioane, pai ce crezi c-o mai am? Am pierdut-o dupa prima incaierare!

:)):)):)):))
Hai noapte buna tuturor sau sa aveti o zi buna, dupa cum e fusul orar,
HateFree (=Free of Hate)

"un liant natural, miraculos si neomenesc, ca o binecuvantare dumnezeiasca.
frantura de dumnezeire
inefabil ce-aveam"
Iata o descriere frumoasa a adevaratei iubiri.Din pacate ...tu n-ai intilnit-o...de data asta!

ma eu rar ma bag sau irit...da asta trebuia comentata..."Nu stiu cine e Ana Lesco,e atragatoare dar nu-i frumoasa,she kinda looks cheap,desigur multi barbati poate au fantezii despre ea."tu te auzi?
eu am 24 si personal ma jur ca nu m-am gandit la ea in timp ce...din 2 motive nu am timp de laba...si al doilea o plac...si eu rar plac realmente o femeie..nu e frumos sa vb asa de cineva..mai ales ca nu o cunosti...poate eu te consider cheap ca nu ai bani sa zicem...e frumos?nu nu e nu?..idea e asa anna este o femeie desteapta frumoasa si nu usor de avut..pe nici un plan...si si mai greu de tinut..presa si oameni vb foarte aiurea..da e f osor sa zici ceva gratuit(iti vb frumos pt ca am bun simt)idea e asa atata timp cat nu te gandesti la ea ca om si femeie si o privesti ca proprietate publica(vedeta sau nu)si vb de un om fara sa fi avut ocazia sa vb macar cu ea...nu e ok..eu nu sunt fan al annei legat de muzica in mod special...dar al annei ca femeie m-a casigat demult si nu vb doar de cum arata...am avut iubite poate la fel de sau poate chiar mai...desi anna nu are decat un minuscul defect si pot trai cu el

Eu simt din randuri ceva tensiune impotriva barbatilor...
De ce? probabil unu ti-a tras clapa..
da vorbim deschis...Daca unu din 2 se inamoreaza e pierdut..Deci e jungla asta barbat -femeie....
Frumoasa pentru el...? Da daca as avea bani as opta sa cumpar una frumoasa..Frumoasa? De vrei a fi! E ceva de tine strict de tinuta! El e mare mascul si nu are cu cine se regula in seara aia...! Ok!
Parerea mea e ca femeia trebuie sa fie atenta cum arata...Cat presupune asta? Barbatul poate purta la 5 nunti acelasi costum..Femeia?
Deci...Unde vedeti misoginismul?
Aaaa ca mai intervine prostia umana si fanti de astia de 2 lei!!!!!!
Dar eu cred ca femeia merita mai mult pentru vestimentatie...Si femeia e frumoasa nu pentru ca e foarte bine imbracata ci pentru ca mai are si creier..Unele uita sa il folosesac uneori...
Poate o fi un El cu E mare dar sa nu fim deplasati...tot cu intelegere vedem in jurul cui se invarte Universul....

- Care este nevasta ideala?
- O blonda frumoasa, nimfomana, muta, surda si orfana de mama.

- Care este asemanarea intre o femeie si un uragan?
- La venire, in ambele cazuri este cald si umed iar la plecare, in
ambele cazuri ramai fara casa si masina

- Cum sa faci ca sa te casatoresti cu o femeie tanara, frumoasa, bogata
si inteligenta?
- Te casatoresti de 4 ori.

domne ce instantaneu din cotidian...si culmea,mai esti si in miscare cu tramvaiul...calumea faza,dar prea amarata femeia aceea frumoasa ce-si musca buzele...si irma,femeia aceea nu cade frate la frane,ca parca are un echilibrium precar!daca dadeai cu ea cu nasu-n podea...o nenoroceai de tot...
Pacat,(serios acum)ca exista femei pe lumea aceasta care sunt de nota zece si raman singure ,ori dau de borfasi repetenti,carora nu le poti da, nici macar nota de trecere!
VERDEEEEE!

Din când în când, Ştefan Iordache zâmbea ca un prinţ sau făcea un giumbuşluc. Ca un bufon. Şi tensiunile se scurgeau, ca prin minune, prin lemnul crăpat al scenei. Emil Boroghină era ca un arc, atent la toţi şi la toate, era ca un cocoş ţanţoş şi îmi spunea "va fi un spectacol mare!”. Ilie Gheorghe avea ochii dilataţi ca să absoarbă, sănătos, şansa lui de a fi acolo, atunci. Mirela Cioabă şi Valer Dellakeza îmi păreau că plutesc. Tudor Gheorghe îşi răsucea, mucalit, mustăţile. Le-am rămas în preajmă. Şi mă uluiam de dezlănţuirea lui Ştefan Iordache pe scenă. Era posedat de arta lui, de acest personaj, de teatru, de ce îi spunea Purcărete, în şoaptă. Trecea de la o stare la alta într-o secundă, îşi schimba măştile atât de iute, că nu îi făceam faţă. Mergea cu paşi mari şi îi aducea pe toţi actorii la o stare de demenţă. Parcă nimeni nu era om, fiinţă. Îmi amintesc cum îmi spuneau că au continuu o stare de rău fizic, de descompunere, dureri, stare de vomă. Ilie Gheorghe freca grâu încolţit cu miere şi îi dădea, cu un gest sacru, să mănânce hrana pământului darnic. Într-o seară, l-am auzit murmurând "să-mi cânţi cobzar bătrân ceva, să-mi cânţi ce-oi ştii mai bine, că bani ţi-oi da, şi vin ţi-oi da, şi haina de pe mine...”. Fumul ţigării îl învăluia. Melancoliile îl duceau departe. Cuvintele erau mângâiate, accentele mutate, oftatatul, la locul lui. Parcă era o rugăciune. O confesiune. Vocea interioară a unui actor uriaş, nărăvaş, nesupus şi înspăimântător de timid. Mă întreb şi acum, de unde atâta forţă ca să-l joace, aşa cum l-a jucat, pe Titus Andronicus? Era peste tot pe scenă, vocea lui tuna, şoapta ţi se urca în gât, în creier şi fugea în suflet, ochii creşteau nefiresc în faţa ochilor mei, gura se deforma ca însuşi personajul şi părea că înghite fărădelegea, păcatul, iubirea, crima, vinovăţiile toate, pământul. Cât de tare l-au preţuit actorii. Şi nu doar cei de acolo...rarisim... Am fost prin 97 la Stockholm cu "Titus”. I-am urmărit şirul de superstiţii, ritualul de dinainte de spectacol. Seara, la teatru, a venit Radu Penciulescu. Am privit acea reprezentaţie prin starea lui Penciu. Nu mişca, nu respira, se cutremura, se bucura, lăsa lacrimile să curgă. Spre sfârşit, când cruzimea şi durerea deveneau insuportabile, ne-am luat de mână. Mâinile lui la fel de frumoase ca cele ale lui Ştefan Iordache. La urmă, mi-a spus, la ureche, atât: "incredibil...”.

Incredibil cum se juca în pielea Generalului Cearnota din "Fuga” Cătălinei Buzoianu de la Teatrul de Comedie... Spiritul ludic îl conducea pe acest personaj pişicher care cânta, dansa, ciupea femeile, care pierdea tot şi puţin îi păsa, care învârtea viaţa în cei mai aiuriţi paşi de dans, fără menajamente, care se lăsa ispitit de toate poftele, ignorând deşertăciunile. Cum s-a jucat în "Barrymore”, asumându-şi tot, tot, tot.


Mă gândesc acum la Silviu Purcărete. La Lia Manţoc care i-a făcut costumul îndrăzneţ din "Să îmbrăcăm pe cei goi”, cu memorabilul fular azvârlit neglijent, la felul în care se uluia ea de desenul unui corp care vorbea, zvâcnea, se mula după o intenţie sau alta, ţâşnea ca să-şi urmărească vocea. La Lucian Pintilie şi la afurisitul Mitică de mahala din "De ce trag clopotele, Mitică?”. La Helmut Sturmer care povesteşte la infinit despre Hamlet-ul făcut cu Dinu Cernescu. La George Banu, cel care i-a făcut cunoştinţă cu Mihaela Toniţa, femeia lui frumoasă, care l-a însoţit o viaţă. Şi la bine, şi la greu. La Sanda Manu. La Toca. La Horia Lovinescu care s-a îngrijit de începutul drumului. La Matei Călinescu, care i-a fost naş de cununie. La cei cu care a lucrat. Sau nu. La locurile pe unde a jucat. La felul seducţiei lui. La ţăranii de la Gruiu. La prietenii lui. La chefuri. La pasiunea cu care a făcut tot. La poveştile din el, la poveştile personajelor lui, la lacrima pe care am văzut-o în ochii lui la unul dintre dialogurile noastre. La necuprinsul şoaptelor. Mâinile lui mângâiau lumea şi îmblânzeau revoltele. Vocea lui scula morţii din morminte. Un artist uriaş care nu a stat în lanţurile nici unui şablon. Un artist uriaş care şi-a savurat libertatea interioară şi poezia fiecărui rol. Şi care a luat-o, mereu, de la capăt. Şi care s-a minunat de miracolul vieţii pe acest pământ. Un om care a ştiut ce este smerenia. Şi sfinţenia meseriei. Şi simplitatea, şi credinţa. Un artist uriaş care vorbea şi atunci când tăcea, care simţea vraja cuvântului şi vulnerabilitatea liniştii. Un artist care s-a frământat pentru ca miracolul să se întâmple. Un artist pe care teatrul se sprijină întru istorie.

Mă bântuie tristeţea. Şi nu pot să plâng. Împietriţi, urmărim cum, de data asta, Maestrul zboară deasupra oraşului. Ceva din irepetabilul frumuseţii pleacă împreună cu el. In-cre-di-bil...

Marina Constantinescu

Articol preluat din România literară

ups!
ma vrei ori nu ma vrei?
glumesc,is pe picior de plecare...
sunt femei frumoase si femei frumoase...
frumusetea unei femei vine din adanc,din inteligenta si din bunatate, si din suferinta!
frumusetea unei femei vine din adevar si din curajul de a fi ea insasi,impotriva unei lumi intregi,cu orice pret!
conform acestor consideratii, sunt o femeie foarte frumoasa
si modesta
multumit?
ai fost un dragut cu mine si-ti multumesc!