comentarii

femeia face mai mlta treaba


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
educatie... - de belazur la: 03/03/2004 12:02:31
(la: Da sau nu pentru avort?)
Cred ca Alice are dreptate in sens ca avortul este o metoda brutala de a scapa de sarcina si o crima, avand in vedere ca, in fond, asta e: mama consimte la uciderea propriul copil. Oricat de bine ar fi facut, cred ca avortul nu poate decat sa afecteze negativ starea psihica si generala a femeii.

Sigur ca e treaba fiecarei femei ce face cu propriul corp, si avortul ar trebui sa fie legal, cu conditia ca sa existe si acea educatie de care vorbeste Alice, si o buna asistenta din partea centrelor de planificare familiala...
#11237 (raspuns la: #11221) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea porcului - varianta feminina - de Legally_Blonde la: 09/09/2004 20:15:18
(la: povesti nemuritoare)
Tot acum multi ani in urma am citit si eu colectia aproape completa a "nemuritoarelor" dar nu-mi amintesc povestea cu capra de "duminica". Ce-mi amintesc insa si sper sa-ti fie de ajutor, este o poveste despre un tip care se insoara cu o tipa care ziua era un fel de "tartacuta" (ma rog asta era termenul folosit in poveste dar din descriere parea mai mult un fel de creatura paroasa fara miini sau picioare) iar noaptea isi "lepada" pielea si devenea o femeie frumoasa si harnica. Acum, omul era multumit ca femeia ii facea toata treaba, noaptea, dar ii era rusine sa apara in lume cu tartacuta caci aceasta se tinea dupa el (rostogolindu-se usor prin noroiul ulitei) toata ziua.
In cele din urma se destanuie mamei (parca) si acesta il sfatuieste sa pindeasca pina adoarme sotia si sa ii arunce "pielea" in foc. Omul asa face si pentru ca se "baga" in vraja inainte de vreme (trebuia sa mai fi asteptat un an, dar de, nimeni nu l-a anuntat) nevasta se duce intr-un palat la capatul pamintului si el trebuie sa o caute si s-o ia inapoi. Evident ca dupa multe peripetii totul se temina cu bine.
Imi amintesc de acesta poveste tocmai pentru ca m-a frapat asemanarea ei cu Povestea Porcului.

S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa!

L_B
sanjuro si donquijote - de anisia la: 01/03/2005 12:27:47
(la: Ce sa fie ca sa fie bine (sondaj de opinii destinat barbatiilor))
baieti, m-ati amuzat copios!!! ce mai, sunteti haiosi foc :)) va raspund pe rand:

- sanjuro, daca vroiam sa va dau alternativa/sansa/posibilitatea sa votati pentru femeia perfecta, o faceam....nu? dar de cand s-a facut femeia asa de "de treaba" sa va faca viata usoara? nu, nu, nu...

- donquijote, mi-ai citit o frântura de gând...:)
avortul ca mijloc anticonceptional - de donquijote la: 26/05/2005 23:59:42
(la: Decretzeii)
una din primele legi adoptate in urss a fost liberalizarea avortului in scopul de a facilita egalitatea intre femei si barbati in campul muncii. legi asemanatoare au fost adoptate in toate tarile comuniste (nu stiu exact situatia poloniei unde biserica catolica mai avea un cuvant). mijloacele anticonceptionale aparute dupa ww2 nu au intrat in tarile comuniste. de ce? nu stiu.

practic in blocul comunist avortul era cel mai comun mijloc anticonceptional. in RDG se practica pana la saptamana 30!!! stiu asta pentru ca am tradus unui coleg care studia medicina niste articole de speialitate dintr-un jurnal medical din RDG.

de ce a fost asa? poate ca tine de mentalitatea barbatilor din est de a arunca povara pe umerii femeii: 'avortul e o treaba femeiasca'...:(( acest aspect a fost sezizat si subliniat in film (cel putin ala care l-am vazut pe arte).

in timpul lui ceausescu scopul interzicerii avortului nu a avut substrat moral, dimpotriva. el a vut sa conduca o tara cu 30mil de locuitori.
dovada: toate celelalte mijloace, inclusiv educatia erau practic
inexistente.

eu a avut noroc de amicul student la medicina care m-a invatat bine numaratoarea pana la 28. altii nu au avut cine sa-i invete. cartile de 'educatie' existente erau cam confuze cand ajungeau la subiect.

AndreiB - de anisia la: 10/01/2006 14:51:28
(la: Prietenie sau dragoste?)
si daca ai fost prea specific, ce? mai bine mai specific decat confuz, lasand lumea intr-o ceatza totala...dând fiecaruia libertatea sa inteleaga ce il duce mintea.
ce faci cand...??? pai ce poti altceva sa faci, decat sa-i spui verde in fatza, dar fatza in fatza (nu telefon, email, messenger, scrisoare...sau mai stiu eu ce modalitate artificiala). e simplu: te intalnesti frumos cu EA, te ungi cu rabdare si diplomatie ca sa nu sperii fata, si-i spui ce ai pe suflet. si-apoi astepti! ce e foarte foarte foarte important este sa fii sincer. dar stii cat de sincer? cat sa te simti golit si de cel mai ascuns gand!!! chiar daca poate nu i-ai fost deloc prieten, ci doar te-ai strecurat sub acest pretext in lumea ei, fii sincer si recunoaste-i. spune-i verde in fatza : "femeie, uite care-i treaba..." (ma rog, tu pui in cuvintele tale).
ideea este ca poti sa-i fi si prieten si amorez (Doamne, ce cuvant ai ales si tu... de ce n-ai zis "iubit", "partener de drum"...:))?!?!..). asa, deci...cum spuneam. spune-i ce "te doare" si vezi dupa aia ce devii. numai spune-i. nu tacea precum melcul pe uscat. ca fata aia nu e ruda cu Mafalda ca sa stie :))
mmm... obligata nu este sa te iubeasca. chiar deloc nu este. de aceea ti-am zis "si-apoi astepti!"...

iti tzin pumnii :))

_________________________________________________________
"iau viata in piept, vânez bucurii, caut raspunsuri, alung dureri..." (Marita Golden)
#99463 (raspuns la: #99294) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Guinevere - de Cri Cri la: 31/03/2006 13:31:04
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
:) un zambet pentru tine intai, ca zambesc de fiecare data cand te citesc...
Nu stiu ce fel de viatza ai avut tu pana acum... sau nu "pana acum"... ci inainte de a te simtzi astfel.
Problema (imensa) e ca, pana pe la 22-23 de ani am avut... nu o viatza ci un sport extrem. In afara de faptul ca m-am tot mutat din oras in oras si de la o scoala la alta (care, ca un facut, nu era nici una in orasul in care locuiam)... aveam si un stil aparte de comportament... nu stiu cum sa-ti explic... genul care "atrage belelele", ca sa zic asa. In primul rand, inainte de razboi, familia mea fusese "aristocrata", ca sa fiu in tonul cafenelei. Iar femeia n-avea alta treaba decat sa stea "in picioarele" barbatului, sa zambeasca cu gratzie, sa intretzina conversatzii politicoase si interesante, sa dea indicatzii la bucatarie si sa brodeze la fereastra...
Iar eu nu ma potriveam pe "tipar"! Le-am invatzat si pe astea, dar din pura curiozitate. Eram o baietzoaica, preferam sa ma urc in copaci, sa joc fotbal si sa calaresc ori sa ies cu bicicleta... cu baietzii. Intr-un cuvant,mi-am adus familia la disperare. In plus, n-am fost in stare niciodata sa fac pe ingerasul sau pe neajutorata... ori sa invat ipocrizia... In fine, trecand peste oprobriul familiei, nu ma prea potriveam in nici un decor, la scoala sau altundeva, din cauza pasiunii mele de a afla "ce se intampla daca?" si a maniei de a intoarce toate cu susul in jos ca sa vad cum le sta asa :) Pe de alta parte, mi se intamplau o gramada de chestii neobisnuite, iar cand nu se intamplau singure le provocam eu cumva (cel mai des, involuntar). Tot timpul ma simtzeam pe muchie de cutzit si treceam de la furie la fericire, prin disperare si uneori cate-o frica teribila, uneori chiar de mai multe ori in aceeasi zi.
Si imi doream sa se termine odata! Sa am si eu o viatza linistita, sot, copii si catzel... eventual sa stau la fereastra si sa brodez. :)
Stii cum e.. "ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea indeplini...". Acum e al naibii de liniste si ma scoate din mintzi! Iar daca sar cu parasuta si ma urc in copaci sau pe case sa montez sindrila, tot mi se pare prea putzin... N-as spune ca sunt nefericita, fiindca nici atunci nu ma simtzeam... fericita. Atunci ma zguduiau toate sentimentele, uneori toate odata si nu pe rand, simtzeam ca sunt vie, ca totul in mine traieste la maximum. Acum nu mai simt aproape nimic... totul e lipsit de intensitate; nici nu mai rad cu atata pofta, nici nu ma mai supara cu adevarat nimic.
Cam asta e.. si poate se impune o continuare la "arata-mi ceva incantator...": "...sau ceva care sa ma sperie, sau ceva care sa ma oripileze, sau ceva ce nu pricep, sau ceva care sa ma ridice la cer, sau..."
#114571 (raspuns la: #114552) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodique - de Intruder la: 18/03/2008 09:42:22
(la: Sex mocca in reatebeu)
Intimplarea ta m-a facut sa cred ca va fi nevoie să învăţam a ne descurca singure.Pînă ce
"autoritatea" isi va schimba in primul rind "mentalitatea"


uite, asta va "strica" pe voi, cateodata: patetismul.
e cazul sa faci aluzie la "bietele" femei care se "descurca" singure? pai bun, si atunci? bright - femeie fiind - ce a facut? s-a uitat pe fereastra, ea a scris aici! poate e singura care a vazut, locul unde se afla dandu-i posibilitatea asta. parerea mea e ca a facut bine, omul ala e vai de steaua lui!
in mijloacele de transport, fiecare se pazeste pe sine, buzunarele si gentile. era misto ca tipa sa se fi intors cu 180° si sa-i paseze moftangiului un toc in mediana...fara vorbe si gesturi de prisos. presupun ca n-avea cum sa se-ntoarca, poate n-a simtit?
autoritatea...pai intai e musai sa i se aduca la cunostinta, apoi sa actioneze (daca actioneaza)!
sunt curios cati din autobuz ar fi fost dispusi sa mearga cu ala taras la politie...?
ultraj la bunele moravuri, se numeste. Codul Penal e foarte bine pus la punct, ne mai trebuie cai, carutze si o parcela de pamant.
mentalitatea difera la oamenii bolnavi fata de aia sanatosi, deh!
...iar ce ai facut tu in restaurant, trebuia sa faca nevasta-sa. femeia era tuta, ce treaba aveai tu? :D


#294177 (raspuns la: #294165) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
italia - de zaraza la: 25/08/2008 23:43:49
(la: Din nou, Cafeneaua...)
tu mi-ai devenit oarecum simpatica, cred ca esti o femeie milostiva si de treaba. acestea fiind zise, ma simt datoare sa-ti atrag atentia ca lupul moralist n-a fost niciodata un personaj pozitiv. chiar si omul cel mai rudimentar i-ar trage lupului un par in cap. deci, ramai fara target grup, reorienteaza-te!

zaraza


#336180 (raspuns la: #336171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
monte_oro - de Giordano Bruno la: 06/12/2008 23:19:55 Modificat la: 06/12/2008 23:21:32
(la: Ceatza...)
femeia n-are nicio treaba cu mestereala. Din contra! imi rapeste timpul... si posibilitatea de aprofundare/analiza/studiu.
Iubind... as deveni bleg. Neiubirea iti poate face cunostinta cu luciditatea.
#370228 (raspuns la: #370224) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai... - de petretuteavsnietzsche la: 15/09/2009 09:26:35
(la: dilema)
ie puse persoane nepotrivite in minister. Adica... ministru tineretului a doua oara e pusa o femeie care nu are treaba cu sportu adica, ea a scarmanat lana o viata intreaga si... pe urma se ocupa de sport. Aia dinainte avea specializare finante-banci CUM MAMA DRAQ SE POATE ASA CEVA? cine ii mai da sub coada si la asta?

Mai omule, ceva vertical/potrivit pt post... un handicapat de profesor de educatie fizica... un fost sportiv o maimuta, un catel... orice ii mai bun decat ce pun ei. Nu is normali.
#481615 (raspuns la: #481605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trebuie - de munteanu rodica la: 13/03/2014 16:57:35
(la: Au picat farmecele pe mine?)
să recunosc că M a o are puteri nemaivăzute și poți avea încredere totală în iel.mie m-i-a descintat cu folos într-o vreme,apoi măa fermecat cu farmecele numa de bine.
să nu-i trimiți poza daca esti femeie că vei avea treabă cu mine și farmecele care m-iau mai rămas.
dar bani, adica euroi poti sai dai ca e de incredere si ce zice aia face.
succesuri !
apropo cum te mai chema ? numa regele ...
#651300 (raspuns la: #651298) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
femeia? - de (anonim) la: 28/04/2004 20:01:07
(la: Femeia)
"Lor nu le place amanta Mea...
Mie nu-mi place amanta Lor...
Ei vad cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decat cu-ai mei -
Amanta Mea..."

sau cam asa vine treaba... nu?

Femeia cu Piatra pt. Ozzy - de LMC la: 18/06/2004 01:16:40
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
Desi deviem de la subiect am sa-ti raspund la cele scrise.

Ai inceput cu un paragraph care pur si simplu m-a lasat cu gura cascata. Mi se pare foarte interesant ca cineva care nu m-a intilnit niciodata sa ma viseze. Dar ceea ce m-a uimit si mai mult a fost simbolismul visului, dar nu cred ca esti chiar pe calea cea buna atunci cind ma asemuiesti cu o persoana care este nervoasa si razboinica. Aici chiar nu ai nimerit.

Cu riscul de a-mi neglija anonimitatea as vrea totusi sa-ti complectez simbolismul visului prin ati dezvalui ceva despre numele meu adevarat. Nume care mi-a fost dat de insusi Dumnezeu.

Cind mama mea era insarcinata cu mine in luna a treia a avut un vis. In visul acesta ea se afla in apartamentul unde ne-am mutat la aproape doi ani dupa ce eu m-am nascut. Statea pe un fotoliu si dintr-o data s-a deschis usa si a intrat o persoana imbracata in haine albe stralucitoare. Acesta persoana i-a spus intr-o voce blinda si calda: Cind vei avea o fetita, sa-i pui numele "Magdalena". A repetat acelasi lucru de trei ori si apoi a disparut. Gindeste-te ca mama mea nici nu putea sa stie daca eu eram sa fiu fata sau baiat, si totodata insasi faptul ca a ramas insarcinata a fost un miracol. Doctorii, pe baza consultatiilor facute, au zis ca foarte rar se intimpla ca o femeie in cazul ei sa ramina insarcinata. Apoi faptul ca in vis se afla intr-un alt oras si intr-o locuita unde apoi am crescut, dovedeste din nou ca visul a fost profetic. Insemnatatea numelui este "tower of stregth", "tower of God", "tower of fortune", "fortress". Deci femeia cu piatra sint eu, stau in vint si ploaie la marginea drumului cu o putere care poate sa fringa pietre. Nu sint nervoasa, nu sint razboinica, din contra inima mea plinge si sufletul meu se zbate pentru cei din jurul meu. Stau pe pozitia mea si prin cuvintele mele doresc sa intaresc adevarul. Unii se uita la mine ca o sursa de protectie "a fortress", altii se uita la mine ca o turn care trebuie darimat.

Nu am nimic cu tine, nici cu Paianjen. Nu m-am luat de nici unul, ci din contra am raspuns comentariilor voastre. Daca din inertia si din zelul meu de a-mi apara cauza am proiectat nervi sau altceva de sensul acesta nu a fost intentia mea, dar lucrul acesta binenteles poate fi citit si interpretat de fiecare in felul lui, depinde din ce ceata faci parte.

Tot in acelasi timp imi interzici sa vorbesc despre comunisti, cica am fost prea mica ca sa stiu ce a insemnat a trai sub comunisti. De unde stii tu lucrul acesta? Numai pentru ca tu ai suferit stiu eu cita vreme si ai fost batut te face unicul calificat sa vorbesti?! Vrei sa-ti spun EU ce viata am trait? Vrei sa-ti spun eu cum au suferit parintii mei, sau intreaga familie a mea de la bunici, unchi, matusi, verisori, rude, prieteni? Si suferinta asta nu a fost una temporara, a fost pe tot parcursul vietii! Tu crezi ca un copil nu stie si nu vede si nu poate distinge persecutia si bataile de joc? Tu crezi ca un copil se simte bine atunci cind nu-si vede tatal pentru un an pentru ca comunistii l-au luat si l-au bagat la inchisoare, nu pentru o crima, ci pentru disidenta si pentru credinta in Dumnzeu! Da acuma sint nervoasa, pentru ca imi aduc aminte de vremurile acelea cind eram copil si traiam cu frica sa-mi deschid gura sau sa pronunt numele lui Dumnezeu. Eram cea mai buna din clasa la invatatura si totusi comunistii de profesori imi dadeau note mai mici decit meritam, ce sa-ti spun de fratele meu care in fiecare zi era scos in fata clasei si facut de rusine chiar daca el nu facea nimic si era cuminte. Vrei sa continui, vrei sa mai stii ce a insemnat pentru un copil viata sub comunisti?!

Multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ca am scapat de regimul acela, multumesc pentru ca America mi-a oferit totul si acuma traiesc o viata din belsug fara frica, fara durere. Multumesc pentru ca pot sa ajut pe cei care-s nevoiasi si saraci, fie aici in America, fie in Romania, fie oriunde in lume. Multumesc pentru ca pot sa-mi urmez credinta fara sa fiu persecutata. Si totodata multumesc pentru ca cineva ca GWB se lupta sa-mi asigure viitorul si modul acesta de trai.

Nu te fortez si nu am fortat pe nimeni sa ma urmeze. Daca cineva are urechi sa auda ce spun, aude, daca nu atunci treaba lui. Sintem liberi, slava Domnului, sa face ce vrem. Asa cum tu esti liberi sa-ti povestesti viata sau ceea ce tu crezi, asa sint si eu. Nu te condamn, nu te judec, tot ce fac este sa-mi exprim ideile si credinta mea. Daca te simti judecat sau condamnat atunci asta e treaba ta si ramine intre tine si Dumnezeu.

Ca vrei sa-mi mai scrii e bine, ca nu vrei si asa e bine. All I hope is that the seed I have planted in you will bring forth only good fruits. Yeah, we are all of one spirit, we all come from God, whether or not we choose to go back to Him it's our choice, hopefully on our way to Him we won't get lost or entangled in the web of this world.
#16352 (raspuns la: #16346) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
femeie - de thebrightside la: 08/08/2008 10:05:04
(la: baladă pentru o fată cu păr sur)
da, este.
am vazut-o pe femeia asta prima oara acum trei saptamani la metrou, m-a bantuit ce m-a bantuit, n-am avut timp s-o scriu si eram reticenta. alaltaieri seara am vazut-o iar si mi-am zis ca asta-i un omen, un semn si ca tre' sa-mi calc pe sensibilitati si sa pun destele la treaba.
#332712 (raspuns la: #332710) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cumpar timp - de (anonim) la: 30/08/2003 21:49:58
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
se pare ca tu,ca si eu nu stim sa ne organizam bine timpul.
La tine e (de iertat) , tolerabil, pentru ca esti mult mai tinara ca mine (ai putea fi fata mea), iar copii mei (3) sint adolescenti in schimb nu stiu cum e sotul tau , dar al meu e de un calm englezesc desii e "mots" de origine, iar eu ardeleanca pur singe.
stii ceva, eu propun sa se mai adauge trei zile la saptamina daca tot sinetm noi europenii in sistemul decimal.

Numestele cum vrei doar da-mi una sa recuperez somnul nedormit si alta sa termin cu spalatul hainelor si curatenia prin casa. iar cea dea treia as darui-o unei case copii handicapati sau neglijati , sau unei scoli care are copii problema, abuzati ,sau ne iubiti de nimenea.

Prima mea solutie pentru mine este sa-mi prioretizez lucrurile.
daca nu te plictisesc o sa-ti impartasesc lista mea de prioritati si sa stii cind ma tin de e ia iese bine.
1. in fiecare zi dis de mineata imi fac timpul sa aud ( citesc din biblie) ce vrea Bunul Dumnezeu sa-mi zica pentru ziua de azi, circa 5-10 min de multe ori " conversatia " continua in timp ce conduc inspre servici si ascult statia de radio cu caracter crestin.
2. Tot dis de dimineata daca sotul e meu e deja la servici il sun
sa-i spun o vorba dulce si sa-i mai aud glasul. Dupa care...
3. de la servici dau telefon acasa sa trezesc copii pentru scoala.
sa vad daca au mincat, daca tot e in regula..... o sa vezi si tu cind va creste fata ta mai mare....

cred ca aceste 3 lucruri sint cele mai importante pentru mine.

Fara una din ele, sau daca s-ar intimpla ceva cu relatia mea cu Dumnezeu, cu Isus Christos, sau cu sotul meu; sau daca s-ar intimpla o nenorocire cu copii mei cred ca as fi complet dezorientata, pierduta cel putin pentru o vreme . deaceea cele mai importante lucruri sint acestea trei.

apoi vin auxiliarele , optionalele...,
grija casei, curatenie, mincare, spalat haine,
serviciul si obligatiile legate de nevoia de aduce bani in casa in plus fata de sotul meu
activitatile crestine din cadrul bisericii
activitaile sportive ale copiilor unde trebuie sa " bat Fisa"
rudenii si relatii de prietenie, telefoane, e-mail-ul, mesaje, mersul la biblioteca ceea ce e o delectare pentru mine cum e golf-ul pentru unii.
daca ai o biblie in casa citeste in cartea proverbe la capitolul 31 incepind cu versetul 10 pina la 31, cam asa e o femeie care e placuta lui Dumnezeu si barbatului ei.
ceea ce vrem noi e sa fim wonder woman!!! admite!!!
dar stii ceva ? vrei sa-ti vezi nepotii? sau vrei sa le spuna altii despre tine ... cit de wonder woman AI FOST si.... nu mai esti.....
Sint multe presiuni pe noi pe femeile si nu am sa intru in capitolul asta acum , dar cineva mi-a spus asa: sa intreb pe Dumnezeu Tatal cam asa : Esti de acord ? Chiar vrei sa ma apuc de proiectul asta / treaba asta? o sa ma ajuti sa o scot la capat cu bine? apoi fac liniste si ascult ce-mi spune .

am realizat multe in 44 de ani de viata si toate pentru ca Dumnezeu a fost bun cu mine , nu ca as fi meritat, dar nici una nu ma satisface ca si relatia cu EL!!! incearca si vei vedea.
Lidia Nicoara
treaba e cam asa: - in ac - de Daniel Racovitan la: 25/10/2003 06:30:23
(la: La subiectul la care ar fi trebuit sa raspund)
treaba e cam asa:

- in acest moment, un user banat nu poate fi de-banat decat dupa expirarea "termenului" specificat la banare
- un mesaj sters de catre o gazda nu poate fi de-sters de acesta
- gazda are libertate larga in deciziile pe care le ia; daca nu iti convine modul in care o gazda isi modereaza discutia atunci ai poptiunea de a nu mai participa la subiectle ei, ori sa deschizi un alt subiect pe aceeasi tema
- un modul de "ignorare utilizator" e actualemnte in teste; veti putea sa va ignorati reciproc daca veti dori, ca si in viata reala.


PS: o intrebare: pentru ce am mai creat "Forumul gazdelor"?
#2132 (raspuns la: #2094) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cam asa miroase capitalismul ! - de (anonim) la: 11/11/2003 13:27:47
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Vad ca subiectul e controversat si asta e bine. Eu va pot spune parerea mea si pot face o comparatie cu USA. Aici nu cred ca o femeie care este gravida poate avea dreptul la mai mult de 2-3 luni concediu si asta cu salariul redus. In acelasi timp trebuie spus ca aici femeile se bucura de mult mai multe drepturi decat cele din Romania si ca posibilitatile sunt altele. Deci eu cred in general ca in Romania mai trebuie sa treaca timp pina cand femeile vor fi tratate cum trebuie, insa modelul american mi se pare exagerat. Mie mi se par foarte agresive femeile de aici, ele vor sa faca tot ceea ce fac barbatii si mai mult chiar, adevarat ele au si foarte multe responsabilitati si poate s-au adaptat. Dar ca sa revin la subiect, desi exista loc pentru mai multe drepturi pentru femei, in cazul de fata , va spun ca poate fi justificat ca un patron sa nu angajeze o femeie gravida in Romania datorita perioadei mari pe care trebuie sa o plateasca fara ca ea sa produca pentru firma respectiva. Cu toata sinceritatea, va spun ca nici un patron cu urme de creier nu ar face asta in Romania. Aici poate fiindca in primul rand sunt alte conditii, se poate muncii si de acasa(Internet, VPN, etc), exista sistemul "Day-care" bine dezvoltat si in plus perioada este mica.
Dar va asigur ca sunt foarte putine femeile americane care daca ar avea nevoie de bani, sau ar vrea sa faca un job anume le-ar da macar prin cap sa stea acasa 2 ani, in afara de faptul cand ar avea mai multi copii.
Stiu, e frumos sa stai acasa cu copii si sa te ocupi ca lumea de ei, mai ales cand sunt mici sunt dragalasi, dar nu asa vine banul. Nu poti sa le ai pe toate. Iar legile care favorizeaza foate mult protectia sociala, defavorizeaza investitiile si cresterea economica Adica protectie sociala mare = efort mic din partea populatiei de a se adpata = productie mica = crestere economica mica. Daca ziceti ca sunt nebun(si nu ma supar) atunci trebuie sa va spun ca eu lucrez in USA si am dreptul la concediu de odihna 12 zile pe an si sunt sarit de 35 de ani. Bine mai sunt sarbatori nationale, etc. Si altii mai rau cum ar fi in management. Si femeile la fel, lucreaza cot la cot cu barbatii, ba se mai si chinuie cu copii(dar si barbatii le ajuta !). Nu muncesti, nexam somaj, sau foarte mic si vine rata la casa de 1500 $ sau mai bine. Si atunci iti vine sa stai 2 ani acasa ? Nu iti vine !. Cam asa miroase capitalismul adevarat . E dura treaba cu femeile in Romania ? Fiti atenti aici scenariu: Lucrezi ani de zile la o firma pe un salariu bun, ai copii, ai rata la casa, la masina(In SUA nu prea merge fara masina nu e vorba de un lux ci de o necesitate) si intr-o buna zi se fac restructurari masive, si vin cei de la HR(Human Resource) cu un carton, din care iti fac frumos o cutie si dispari din firma retineti in 15 minute, asta dupa ani de zile de munca, si nu te intreaba nimeni daca ai necazuri sau daca esti femeie gravida. Lasi colegi, lasi proiecte, lasi tot, 15 minute si nu mai ai voie sa atingi calculatorul. Cam asa miroase capitalismul, piata libera, asa ca fara sa vreau sa ofensez pe nimeni , trebuie sa o spun ca populatia in Romania trebuie sa se obisnuiasca cu sistemul dur si nedrept pe care il reprezinta concurenta si sa incerce fiecare sa fie cat mai bun in ceea ce face, si sa faca, fiindca s-a cam terminat cu sistemul caldut pe care il oferea Partidul cand veneai in fabrica si sambata si Duminca si stateai cu mainile sub fund de frig si nu faceai nimic si erai platit dublu. Am aratat extremele, eu am trecut prin amandoua. Asta-i viata, o jungla fara mila, supravietuiesc cei mai buni, cei mai adaptabili, sau cei care au inteligenta sa se tina aproape de Dumnezeu.

Desigur ca poate voi fi dezaprobat pentru ca -> citez pe un conational de-l meu "Explica-i unui condamnat la moarte ca moartea lui este logica" -el va refuza sa accepte asta, asa ca indemn pe toata lumea la rabdare, credinta, invatati tot timpul, perfectionati-va in meserie chiar daca stati cu copiii acasa, priviti ce meserii sunt cautate si bine platite, actionati si nu va ascundeti sub pat ca afara e viscol si vine sa darime casa. Ajutati-va unii pe altii si "faceti-va tuturor toate" ca cresterea economica se face greu.

Doamne ajuta !

Sorin
Asta e America!? - de (anonim) la: 18/11/2003 11:00:11
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Foarte frumoasa pledoarie pentru sistemul capitalist. Din pacate Statele Unite nu sunt singurele in care sistemul functioneaza si mi se pare un pic nepotrivit sa le explicam romanilor ca asa e capitalismul "adevarat".Am fost in SUA si am vazut "din interior" cum se munceste. Am cunoscut o femeie care lucreaza 16 ore pe zi intr-un cabinet de fizioterapie- deci munca fizica, masaj. Unde s-a pierdut regula ca ziua de munca are 8 ore? De ce, pentru Dumnezeu, 16 ore pe zi?
Tot in New York ne-a orit un domn pe strada si a cerut o tigara. Dupa ce a vazut ca vorbim germana ne-a povestit ca si el a stat o vreme in Frankfurt si ca regreta ca a plecat in America. A spus ca nu mai poate sa-si exercite meseria de pilot pe care a avut-o in Nigeria (si vorbea bine engleza). Ne- a intrebat daca vrem sa ramanem si noi in America. A rasuflat usurat cand i-am spus ca nu vrem si nu pot sa-l uit cum a spus ca daca noi castigam "Deutsche Mark" ne e bine si sa ramanem acolo.
Nemtii au intr-adevar impresia ca Europa de est doreste sa adopte genul de capitalism american si ca sta ar fi un motiv pentru care, de exemplu Europa de est s-a apropiat atat de mult de politica americana inainte de rezboiul din Irac.

Cat am stat in America si dupa aceea m-am intrebat oare cati romani au plecat in America sau Canada cu credinta in visul american sau numai pentru ca asa a facut vecinul sau prietenul si cati dintre ei sunt nefericiti insa povestesc celor de acasa ce bine le merge, ca au deja casa si masina si servici... si ca de romanii cu studii superioare sunt atat de cautati. Ma intreb oare cum poate cineva lua decizia sa se mute intr-o tara pe care nu o cunoaste decat din povesti si de la televizor. Mi se pare ca in mod special pentru romani (si pentru est europeni cu acelasi tip de cultura colectivista, in care ce zice familia si vecina e extrem de important) riscul e mult prea mare. Cand toata familia asteapta reusita in scurt timp, cine are curajl sa infrunte presiunea sociala si sa se intoarca invins? Aproape nimeni, in probleme de emigrare nu exista drum de intoarcere. De ce atatea cazuri la "Surprize, surprize...".De ce sponsorizeaza Taromul atatea bilete de avion? Cati milionari ati vazut la aceasta emisiune? Nu vi se pare cam suspect ca un roman care de obicei isi iubeste mama si tatal nu le da nici un telefon mai mult de 10 ani? Oare cata fericire se ascunde in spatele cortinei?

SUA e o tara fascinanta si eu ii doresc fiecarui roman sa aiba succes acolo si sa poata sa-i ajute si pe cei de acasa cat de mult, insa nu doresc nimanui si n-as vrea sa fiu nici eu in situatia de a nu-mi putea plati rata si de a nu-mi putea hrani copiii.
Nu spun ca exemplul german e cel mai bun, se vede deja ca nemtii au probleme pentru ca statul a fost pana acum cel care a achitat totul. Insa un lucru nu se va schimba, si anume ca statul este obligat sa asigure fiecarui om un acoperis deasupra capului, ceea ce inseamna ca, teoretic, nimeni nu are motiv sa traiasca pe strada (daca o fac, e din motive personale). Si daca protectie sociala mare inseamna posibilitate de adaptare scazuta, asta nu duce deloc la productie mica (vezi nu numai Germania!)
Iar daca firma nu te mai vrea, te anunta cu cateva luni inainte si daca nu-ti mai poti plati chiria, primesti o locuinta sociala platita de stat, primesti si bani de mancare si ai si asigurare medicala.
La angajare poti sa spui linistita ca nu esti gravida, chiar daca esti. Aceasta e mai mult o problema pentru firmele mici, care trebuie a suporte o buna parte din salariul de maternitate (mare greseala legislativa, la fel ca in Romania). De aceea e de inteles pe undeva ca o firma cu doi angajati nu prea are chef sa plateasca pentru maternitate. La firme mari se poate intampla ca o femeie e angajata in timpul sarcinii sau ca schimba firma in timpul concediului de maternitate. Treaba de headhunter- ei stiu ca materia cenusie nu este afectata de nasterea unui copil.
Insa totul costa si cei care castiga bine platesc impozite astronomice, nu ca in America. Acesta este pretul calitatii vietii. A-propos, stiati ca Wall Street, chiar in fata celebrei burse, e plina de gauri, ca strazile din Romania inainte de Basescu?... si ca gaurile cele mai mari au fost acoperite cu placi enorme de metal?... de ce oare? Cine spune ca nu vrea sa-si strice masina si ca foloseste transportul public trebuie sa fie sigur ca intalnirea cu sobolanii in statia de metrou nu-i provoaca repulsie prea mare...

Scurt si cuprinzator, mesajul meu catre romani si Romania este ca la noi nu trebuie sa fie la fel, numai pentru ca in alte parte e asa, sau pentru ca asta e capitalismul. Nu.Daca ne respectam pe noi insine vom simti imediat ce e bun si ce e rau pentru noi si nu vom accepte orice numai pentru ca... "asa miroase capitalismul adevarat". Totul e oricum teorie si lasa loc de interpretare. Si nimeni nu poate spune ce e adevarat sau ce e gresit. Sa nu uitam si faptul ca intre romani si americani e o diferenta enorma de mentalitate. Americanul e obisnuit sa schimbe slujba ca pe ciorapi si daca nu-l sperie faptul ca in orice clipa poate zbura din firma, pentru ca...shit, happens!...caci nu e obligat nimeni sa-ti mai spuie si de ce. Romanul are de obicei familie si casa si e legat de un loc. Orice am face, nu-i putem baga in cap mentalitatea americana ia-ti-cutia-si-zboara-cu urmatorul-avion-oriunde-ar-fi. Nici nu prea ar avea prea multe posibilitati de aterizare, chiar daca ar incerca.
Eu cred ca romanii, ca natiune europeana, trebuie sa se regaseasca in primul rand in specificul european si mai apoi sa se uite peste oceane. Cat timp am fost in America am simtit extrem europeanca din mine si m-am bucurat enorm cand am ajuns inapoi in Germania, chiar daca nu este patria mea. Dupa aceasta experienta ma simt mult mai bine aici si pot sa spun ca a fost necesar pentru adaptarea mea.
Insa de Craciun tot acasa ma duc...

Sorine, tu esti intr-adevar fericit?




#4607 (raspuns la: #3987) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre Balamuc... as spune mai degraba Urmuz - de Dinu Lazar la: 20/11/2003 14:13:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In principiu ce traim azi seamana mult cu un banc auzit mai zilele trecute:

===================================================

Intr-o zi, o directoare de succes de la resurse umane a fost calcata de un
autobuz in timp ce se plimba si a murit. Sufletul ei a fost intampinat la
portile Raiului de catre Sf. Petru in persoana.
- Bine ai venit in Rai. Dar inainte sa te instalezi, se pare ca avem o
problema. Vezi tu, n-am mai avut niciodata un director de la resurse umane
care sa ajunga pana aici si nu suntem prea siguri ce sa facem cu tine.
- Nici o problema, doar lasati-ma inauntru.
- As vrea eu, dar am ordine de sus. Vei petrece o zi in Iad si una in Rai si
apoi vei alege in care din ele vei vrea sa-ti petreci eternitatea.
- De fapt eu m-am decis. Prefer sa raman in Rai.
- Imi pare rau, regulile sunt reguli.
Si astfel Sf. Petru o pune intr-un lift si s-a dus direct in Iad.
Usile s-au deschis si ea s-a gasit calcand pe iarba verde a unui teren de
golf minunat. Mai departe era un local si in fata ei erau toti prietenii
ei - directori cu care lucrase si toti o aclamau. Au alergat toti spre ea,
au sarutat-o pe ambii obraji si au discutat despre vremurile trecute.
Au jucat o runda excelenta de golf apoi seara s-au duc in local unde a
mancat o cina excelenta formata din friptura si homar. A facut cunostinta si
cu Diavolul care era de fapt un tip de treaba (chiar dragut) si s-a distrat
de minune spunand bancuri si dansand. Toti au dat mana cu ea si si-au luat
ramas bun in timp ce se urca in lift.
Urmatoarele 24 de ore si l-ea petrecut in Rai odihnindu-se pe nori si
cantand la harpa. S-a distrat de minune, iar cele 24 de ore au trecut au
trecut fara sa-si dea seama. Sf. Petru a venit si a luat-o.
- Deci, ai petrecut o zi in Iad si una in Rai. Acum alegeti eternitatea.
- Nu credeam c-am sa spun asta, adica, in Rai a fost beton, dar cred ca m-am
simtit mai bine in Iad.
Asa ca Sf. Petru a escortat-o la lift, care s-a reintors in Iad.
Cand usile s-au deschis, s-a gasit stand intr-un peisaj dezolant, pustiu,
acoperit cu gunoi si mizerie. Prietenii ei erau imbracati in zdrente si
colectau gunoiul in saci. Diavolul a venit si el si si-a pus bratul in jurul
ei.
- Nu inteleg, spuse femeia tremurand, ieri cand am fost aici era un teren de
golf si un local unde am mancat homar, am dansat si m-am simtit bine. Acum
nu mai e decat pustiu si gunoi, iar prietenii mei sunt toti mizerabili.
Diavolul s'a uitat la ea si a zambit.
- Ieri te recrutam. Azi esti angajata...
=================================================

Asa ca realitatea nu e totdeauna ce pare a fi.
Eu sunt un tip optimist, am ca la 50 de ani si sunt sigur ca optimismul te ajuta mult.
Stiti desigur care e diferenta dintre un optimist si un pesimist. Pesimistul zice ca mai rau nu se poate, optimistul zica ca ba da, se poate.

Nu am inteles din mesajul Dvs daca va ocupati cu fotografia. Daca da, munca fara zabava in meserie si mai ales cunostinte de marketing si de relatii umane, va pot ajuta fundamental; un studiu al unei companii de sondaje economice spunea ca piata romaneasca de fotografie ar fi cam de 11 milioane de dolari anul acesta, si daca unii nu iau nimic altii sigur iau ceva - ceva, deci cu speranta si cunostinte aplicate veti izbindi cu siguranta...
Undeva trebuie sa se duca cumva banii astia, nu o fi dracu` asa de negru.
#4816 (raspuns la: #4788) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum te-ai impacat cu cenzura - de Dinu Lazar la: 07/12/2003 10:55:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Problema este mai complicata. As reformula intrebarea astfel: cum te impaci cu cenzura, fie ea comunista sau contemporana?
Pentru ca am avut si am de a face cu chestii incredibile.
Cenzura a fost si este o problema pentru oricine vrea sa faca ceva.
Asta oriunde si oricind.
Chiar si cenzura economica; ai face ceva, dar nu ai mijloacele, si asta e cel mai rau lucru dintre toate.
Inainte de 89, sigur, erau niste subiecte interzise, erau tot felul de cretini care isi dadeau cu parerea, ( dar asta gasim si acum) - de in general ti se scirbea sa mai faci ceva ( nu o sa uit niciodata pozele mele rupte si aruncate prin camera de consiliu de un bou, fost director la Agerpres, care acum preda liber si democrat un curs de jurnalism la o universitate particulara) - dar daca erai shmeker si elastic puteai sa o cotesti cumva si sa mai faci, ca fotograf cel putin, si chestii interesante.
Mai tras, mai impins, mai o cafea, mai un kentosan, mai o glumitza, oameni erau si ei, am facut totusi o expozitie cu nuduri la care trimisul de la Consiliul Culturii nu a scos decit o poza din 50 care au ramas, si tot in acele vremuri am publicat si poze cu Noica, si peisaje, si eseuri, si a fost o intreaga pleiada de fotografi care au facut niste fotografii extrem de interesante, departe de linia ideologica a momentului, de la Mihailopol si Edmund Hoffer la Agarici si Emanuel Tinjala sau Armand Rosenthal.
"Faptele vorbeshte", indiferent de ce ar zice oricine acum.
In 1985 am participat la un concurs al companiei Air France si am luat un premiu care a constat in 2 saptamini la Paris, masa casa si masina ca sa fac orice poze as fi vrut; am facut citeva mii de imagini in acele 2 saptamini si am selectat in timp citeva, cu care am luat alte premii, si totul mergea ca o senila cumva. Bun, dar cu mari eforturi, supraomenesti, am facut rost de niste hirtie foto Ilford, care se gasea extrem de greu, si am facut citeva zeci de printuri de calitate, mari, ca sa fac si eu o expozitie la Biblioteca Franceza; era prin `87 cred; am rugat pe mosh Comanescu, secretarul AAF, sa imi faca o trampa sa ma duc la directoarea de atunci a Bibliotecii, ea imi spune ce chestie , ar fi interesant, sa las pozele citeva zile sa se uite. Trec doua saptamini si ma suna cineva de acolo, sa imi spuna ca doamna directoare considera ca imaginile sunt mult prea triste, ca ce am facut nu e un act cultural care sa poata avea ca rezultat o expozitie, ca are chiar dubii daca e un act cultural, si sa iau ambalajul inapoi.
De cenzura, fie ea ideologica, de casta, economica, de grup, de bisericutza, de neam, cine face ceva are parte tot timpul deci.
Asa ca ce sa zic... nu am avut de facut fotografii de muncitori fericiti, nu am facut poze politice, m-am fofilat pe unde am putut si i-am dat tare cu peisajul, fotografia de arhitectura, atit cit s-a putut, fotografia de ambianta, si de obiceiuri populare. Am o lada mare de publicatii de atunci, in care am aparut cu fotografii de care nu imi e rusine si care constituie o parte importanta a portofoliului meu si majoritatea lucrarilor alb negru care se vad pe situl meu sunt atunci facute si multe tot atunci tiparite.
Nu am apucat sa-i fac poze lui Ceausescu si acum mai ca imi pare rau, ca fotograf vorbind; ca fotograf la Femeia, trebuia sa fac o fotografie la Plugusoru` cu copilu` parfumat si Nea Nicu in fata CC a PCR pe 29 decembrie `89 si stiu ca cei din redactie cerusera aprobare sa particip la aceasta circaraie, dar ceasurile istoriei au hotarit altfel, ceea ce nu e rau.
Dar nu am apucat sa-i fac poze nici regelui Mihai, a carui mecanism de relatii cu presa nu a agreeat sa ii fac niste fotografii pentru citeva mari publicatii si agentii, inclusiv franceze, cind a revenit in mod oficial acum doi ani, daca nu ma insel; imi trebuia acreditarea si sprijinul biroului lui de presa sau a cui facea pe atasatul de presa, asa ca au pierdut citeva reportaje interesante, zic eu. Eu personal tot la capitolul cenzura trec asta.
Asa ca povestea cu cenzura e complicata si nu se rezuma la un regim sau la un timp... cine face cite ceva se poate lovi de tot felul de cenzuri oricind.
Nu vreau sa minimalizez chestiile cumplite de dinainte de `89, dar nici sa patesc acum precum un bun prieten, adica sa fiu scriitor in aceste timpuri democrate si libere, sa scriu despre ceva despre care a mai scris un alt cetatzean, si el acolo scriitor, filosof si editor, sa deranjez, adica, si ca la o juma` de an sa scoata secretara editorului filosof o carte despre tortionari ai anilor `50 si sa-l gasesc acolo pe tatal meu, sa aduc probe ca nu a fost asa si sa nu ii pese nimanui. Asa ca... treaba cu cenzura e mai complicata...
La o analiza a amintirilor, cred ca totusi mi s-a intimplat si mie o chestie inainte de `89.
Pe scurt, un student de la Institutul Grigorescu, de la sculptura, a facut o foarte interesanta chestie la Muzeul Satului; parca il chema Popescu, dar nu sunt sigur; a conceput niste mumii de paie, de statura unui om, si le-a pus ca o populatie in diverse locuri, pe prispa, in pat, la poarta; era o instalatie superba si arata extrem de bine, mi se parea un proiect grozav; eu am facut niste fotografii, la rindul lor interesante, si m-am dus cu ele pe unde am putut, ca sa le public; erau diverse suplimente literar artistice, unde se puteau publica fara probleme eseuri.
Era chiar in timpurile cind incepuse sistematizarea de la sate, cu sustinerea din fiecare seara de la Europa Libera si cu tragediile cunoscute.
Bun, am lasat acele poze pe la citeva redactii, un om de cultura de atunci, sotul unei importante personalitati de acum din lumea tevereului, le-a vazut, si a facut un tapaj ingrozitor, s-a dus cu o falca in cer si una in pamint la Consiluil Culturii, ca ce bataie de joc, taranul romani nu e din paie, tovarashi, el nu poate fi din stuf, uite unde mege educatia decadenta, acum, cind suflarea natiei da o noua fatza satului romanesc, bla bla.
Eu nu am patit nimic, dar nu s-a mai publicat nici o poza, si am stat mai pe linga shantz un an doi, si de soarta lui Popescu nu mai stiu nimic.
Acum din pacate, pentru ca timpul are un efect edulcorant, mi se par glumitze momentele cind la Electrecord vedeam fatza pamintie a directorului venit de la Madam Suzi Quatro ( Suzana Gidea) sau de la Dulea ( de unde termenul mai duleaza) care imi respingeau la rind coperti de disc, asta ca e cu ogor de griu si de ce nu e griul strins, asta ca e cu capitze si vede toarashul si intreaba la ce ceapeu nu s-au strins roadele, si aici parca e o cruce in zare si zice toarasha ca nu s-a vegheat la cultura maselor.
Despre imaginea de moda raportata la acele timpuri am mai zis cam cum era.
Asa ca... ar fi multe de zis cu cenzura.
Noroc ca acum cenzura e o amintire tulbure a unor vremi apuse, cum ar putea spune si domnul Ardelean de la EvZ, reporterul proaspat batut saptamina trecuta. Pai?
#6095 (raspuns la: #6089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...