comentarii

femeie ciudata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sekhmet Mdaa as minti daca a - de Sekhmet la: 07/11/2005 19:53:43
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Sekhmet
Mdaa as minti daca as spune ca nu cred in asa ceva daca nu as fi patit-o pe pielea mea..bunica mea practica "vrajitorii" de`astea, veneau la ea diferite femeii imbracate super bine cu masini scumpe, care nu ar fi avut ce sa caute la o baba de 70 de ani care nu avusese cine stie ce avere, + ca la ea in casa gaseai toate tipurile de ierburi, lumanari si chestii de genu, eu nu prea vorbeam cu ea mare lucru decat ma mai duceam la ea sa-mi dea in carti si am invatat si eu :P...era o femeie ciudata care umbla noaptea..si de`asta a murit cum a murit..pur si simplu a disparut si nu am gasit-o nici in ziua de azi...am cautat-o la morga..am cautat-o in toate locurile in care se ducea si nimik ..parca ar fi inghitit-o pamantul..si recunosc am mostenit multe chestii de la ea..si mi-a fost greu sa accept faptul ca pot face rau fara sa-mi dau seama..doar mentinand contactul vizual cu persoana respectiva..bine ma si pasioneaza extrem de mult ocultismul si parapsihologia..am muncit destul sa ajung la capacitatile astea..;))
Deci exista persoane care si-au dezvoltat mai bine anumite capacitati, atatata tot...nothing more..just exercise..
si ca sa ne-ntoarcem la subiectul "Femeia" - de Belle la: 03/09/2004 21:28:09
(la: Femeia)
O lume romantica
Intr-o lume condusa de romantism, ai un singur scop: fa-ti femeia fericita. Fa ceva ce-i place si iei puncte. Daca nu ii faci pe plac, ti se iau puncte.
Nu iei nici un punct daca faci ceva la care se asteapta.
Imi pare rau, dar asa se joaca jocul asta. Fie ca vrei sau fie ca nu!
Ai aici un rezumat al sistemului de punctare:

Indatoriri simple:
Daca faci patul.........................................................+1
Daca faci patul, dar uiti sa pui pernutele decorative......... 0
Daca pui patura peste cearsafurile nearanjate.................-1
Daca lasi capacul wc-ului sus......................................-5
Daca inlocuiesti sulul de hartie igienica cand se termina.... 0

Daca te duci sa-i iei tampoane………........+5
si e zapada afara.................................+8
si te intorci cu bere..............................-5
si fara tampoane.................................-25

Daca verifici de unde se aude un zgomot ciudat noaptea.............. 0
Daca verifici de unde se aude un zgomot ciudat si nu e nimic........ 0
Daca verifici de unde se aude un zgomot ciudat si chiar era ceva...+5
Daca lovesti intrusul cu un drug de fier.............+10
si e pisica ei................................................-40

La intalniri sociale:
Petreceri:
Daca stai langa ea tot timpul petrecerii......................... 0
Daca stai langa ea un timp, si apoi pleci sa stai de vorba cu un coleg din facultate, fost partener de betii…………………………....-2
si pe care-l cheama Anca......................................-4
si Anca este dansatoare........................................-6
si are implanturi la sani........................................-18

De ziua ei:
Daca o scoti la cina in oras.................................... 0
Daca o scoti la cina in oras si nu intr-un bar...........+1
Daca totusi e un bar……......................................-2
Daca este si un bar cu bufet suedez.....................-3
Daca este si un bar cu bufet suedez si mai ai si fata vopsita in culorile echipei favorite..... -10

O noapte cu prietenii:
Daca te duci cu un prieten..............…………......-5
Daca prietenul are o casnicie fericita................-4
Daca prietenul este ingrijorator de singur..........-7
Daca prietenul conduce o masina sport.............-10
Daca are si numar personalizat (B 73 SEX)........-15

O seara in oras:
Daca o duci la film...................................+2
Daca o duci la filmul care ii place................+4
Daca o duci la un film care nu iti place........+6
Daca o duci la un film care iti place tie........-2
Daca o duci la filmul Death Cop 3….............-3
Daca filmul Death Cop 3 este despre cyborgi care mananca oameni................-9
Daca ai mintit-o si i-ai spus ca este un film strain despre orfani……………..........-15

Aspectul tau fizic:
Daca ai capatat o burta vizibila..............................................-15
Daca ai capatat o burta vizibila si faci exercitii sa scapi de ea......+10
Daca ai capatat o burta vizibila si recurgi la blugi largi si tricou... -30
Daca spui "Nu conteaza, ai si tu una"…………………….........…........-800

Marea intrebare:
Ea intreaba "Sunt grasa?"
Daca eviti sa raspunzi...................................-1
Daca intrebi "Unde anume?"..........................-35
Daca raspunzi orice altceva..........................-20

Comunicarea:
Cand ea vrea sa vorbeasca despre o problema:
Daca o asculti, afisand o expresie ingrijorata................. 0
Daca o asculti mai bine de 30 minute............................+5
Daca o asculti mai bine de 30 minute fara sa te uiti la televizor..+100
Daca isi da seama ca ai reusit asta pentru ca ai adormit...........-20

de pe http://www.resursadefun.ro/pov_ei_lume_romantica.htm
#20962 (raspuns la: #20960) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
femeia... - de vasers la: 18/01/2005 05:37:19
(la: Femeia)
cand femeia tace... ori tea inselat si evita sa-ti raspunda, ori se gandeste so o faca si nu gaseste scuza de-a pleca de acasa...
P.S. ....apropos, prietena mea tace de vreo trei zile! Hm, credeti cai ciudat?
oricat de ciudat ar parea, pa - de ARTEMISS la: 27/05/2006 22:53:09
(la: Divortul, un esec?)
oricat de ciudat ar parea, parerea mea s-ar rezuma la "depinde...".stiu o femeie care a stat cu barbatul ei multi ani,au luptat impreuna pt sanatatea copilului (era sa moara de multe ori),el o batea dar..."ramanea pt copil"...si acum cateva luni el a dat si un copilul care voia sa-si apere mama...eh...deja asteapta rezultatul procesului pt divort si custodie.in situatia asta...se poate spune ca a fost cineva slab?insa daca doi soti se trezesc ei asa intr-o dimineata si isi spun ca ei n-au ce cauta impreuna,ca a aparut rutina,ca ce-ar fi sa "mai ia o pauza", atunci e clar slabiciune din partea amandurora si ca probabil nu merita norocul de a-si fi gasit "perechea"...
cu toate ca pare ciudat, lume - de gabitu60 la: 08/06/2006 19:39:12
(la: Cristina...)
cu toate ca pare ciudat, lumea e mica... povestea asta se intimpla de mii de ori zilnic... chiar eu am patit-o... de fapt tocmai o patesc.... si e atat de greu sa simti ca esti capabil de orice pentru femeia iubita dar .... nu mai poti schimba nimic...
Sunt femeie da, insa eu perso - de mya la: 23/06/2006 03:34:21
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Sunt femeie da, insa eu persoal nu vreau sa fiu sexy. NU-mi place cand barbatii de pe strada se uita la mine intr-un mod sexual, nu-mi place deloc! Sunt maritata asa ca detest sa "ma ofer" unor straini.

Ei ce zici de asta? Nu toate femeile vor sa fie atragatoare intr-un mod sexual...fiindca asta e definitia cuvantului sexy. Sigur ca femeile vor sa fie admirate, dar nu totdeauna in mod sexual. E vorba in ultima instanta de siguranta de sine pe care o ai sau nu.

Te uiti dimineata in oglinda, si-ti spui: "mda..merge..azi ii spargi pe toti, indiferent cat de greu va fi"

Ciudat fel de a gandi.
#129460 (raspuns la: #129239) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aualeu si eu am un cosmar ciudat - de daniel29 la: 23/11/2008 08:12:51
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Eu chiar azi noapte am avut un cosmar,cum m-am trezit am deschis PC'ul si am inceput sa caut pe net tot felul de chestii legate de cosmaruri
Cosmarul meu incepe asa:Ma trezesc in pat,eu crezand ca tocmai am venit de la scoala sa iau un caiet si am ramas adormit in pat,imi amintesc exact si cat era ora:undeva dupa ora 4 caci ma uitasem pe ceasul din bucatarie in vis,ma cuprindeau tot felul de sentimente stranii si tot vedeam umbre in urma mea ca si cum m-as fi luptat cu necuratul si tot ma speriam.Eram la mine in camera intr-un punct al visului meu cautandu-mi caietul,am auzit un sunet straniu de la baie,cand am iesit pe hol sa vad ce se aude am dat nas in nas cu femeia care imi face curatenie,desi nu era joi,ziua in care trebuia sa vina sa faca curat,era luni sigur,si mi-a spus ca a fost la baie si a stat ceva vreme pt ca avea o problema.Deci ok,pana aici femeia de servici a fost apoi alt punct al visului meu eram cu femeia de servici spunandu-i de acele sentimente si dintrr-o data am vazut 3 serpi mari(cred ca erau din specia Cobra dupa cum aratau) in sfarsit ne-am luptat noi cu ei si i-am incoltit intr-o tava de bucatarie,asta foarte ciudat si eu i-am pocnit cu un facalet.S-a sfarsit cosmarul.cred ca femeia de servici in vusul meu a reprezentat ingerul meu pazitor care mi-a dat puterea sa-mi inving temerile.F. ciudat.
Realitate:in ultimele 2 zile m-am trezit dimineata cu lacrimi la ochi neamintindu-mi ce am visat.
:) - de dogmatic la: 24/09/2003 05:05:09
(la: Viata gay romaneasca)
Intrebarea este buna. Daca nu ar fi cochetat cu ideea nu si-ar fi dat acordul. Nu?! Practic, nu ii obliga nimeni! In cazul copiilor subscriu celor spuse de Papadie67. Doar acest lucru nu este de tolerat. A se intelege "copil", doar cei pana la varsta de 14-16 ani care incep viata sexuala. Am un bun coleg ce afirma destul de haios "o zguduiam de la 10 ani, de dracu o lua". Ei bine, nu imi poti spune tu sau altcineva ca in primii 2-3 ani de cand incepi sa-ti traiesti fanteziile, gandul nu iti zboara la ceea ce te incita/excita mai mult! Deci acest obicei se autoformeaza, in general. Este ciudat cum marea masa a populatiei nu se oripileaza de relatiile sexuale dintre femei! Deja nu mai este tacit acceptat, ci de-a dreptul afisat la orice colt de strada. Acest lucru de ce nu starneste atatea discutii? De ce acceptam ca femeile sa fie folosite ca niste simple obiecte in fanteziile noastre sau in viata de zi cu zi? Ei bine, asta ne face sa ne simtim barbati. Noi suntem sefii. Pe cand o relatie intre barbati ne ingrozeste pentru ca am putea ceda intr-o buna zi. Nu crezi? Cu "gaura neagra" (cum spunea Papadie67) cocheteaza din plin barbatii, cand este vorba de o femeie. Este vreo diferenta intre una masculina si una feminina? Din contra, senzualitatea depinde de chimia din creierul fiecaruia. Nu avem nici un drept sa impunem. Ahhh uitam...de regula cei ce influenteaza mai tarziu alegerea identitatii sexuale sunt tot copiii. Instinctele nu le dau pace si prin diverse jocuri nevinovate ajung mai tarziu la relatii sexuale. Ulterior unii scapa, altii nu. Simplu!
#395 (raspuns la: #394) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ciudat - de (anonim) la: 30/10/2003 23:05:34
(la: Autonomia "Tarii Secuilor" ?)
Ciudata este intreaga poveste, dar o culma a ciudateniei consa in unanimitatea cu care o etnie a adoptat acele documente. Sa fie o reminiscenta secuiasco-comunista? Sa fie o organizatie para-ungureasca? UDMR-ul o reneaga si-i gaseste hibe si-i aduce numeroars reprosuri de tot felul. Oare cine vrea sa tulbure din nou apele in domeniul etnic? Ce structura are astfel de interese? Iata numai cateva intrebari.
#2771 (raspuns la: #2363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Apocalipsa dupa Ioan 17/ ... - de SB_one la: 15/11/2003 13:17:59
(la: Traim vremuri apocaliptice?)
1. Apoi unul din cei sapte ingeri, cari tineau cele sapte potire, a venit de a vorbit cu mine, si mi-a zis:"Vino sa-ti arat judecata curvei celei mari, care sade pe ape mari.

4. Femeia aceasta era imbracata cu purpura si stacojiu; era impodobita cu aur, cu piertre scumpe si cu margaritare. Tinea in mina un potir de aur, plin de spurcaciuni si de necuratiile curviei
ei.

15. Apoi mi-a zis: apele, pe cari le-ai vazut, pe cari sade curva, sint noroade, gloate , neamuri si limbi.

18. si femeia care ai vazut-o , este cetatea cea mare, care are stapinire peste imparatii pamintului.

PS
...sint mai degraba ateist; consider ca fiecare are dreptul sa creada in ceva , daca vrea. Dar, ieri am ajuns la concluzia( fara sa ne sperie) ca in Bilie stau lucruri deosebit " de ciudate". Cred ca o sa citesc Biblia!

...merita de citit toata apocalipsa lui Ioan( Apocalipsa= viziune...este totusi ciudat !!!)

...povestea cu "666" cred ca trebuie s-o lasam pe seama altora.
#4319 (raspuns la: #4308) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"E aşa ciudat că avem atât - de ratusca la: 17/12/2003 02:57:37
(la: Cele mai frumoase poezii)
"E aşa ciudat că avem atâta vreme pentru ură
Când viaţa nu-i decât o picătură..
între un moment şi celălat

Si nu e oare trist...
Că nu privim la cer mai des, că nu zâmbim
Noi care atât de repede murim....."
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
- In ziua de azi , o femeie d - de SB_one la: 26/01/2004 13:45:44
(la: Intelepciunea saptaminii)
- In ziua de azi , o femeie de 40 poate la fel de frumoasa ca si una de 20; ...dureaza insa mai mult.
(Berry Herd, Kosmetikerin)

( ...multzam ptr. aplauze...)

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8483 (raspuns la: #8464) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Femeia - de SB_one la: 22/02/2004 09:07:34
(la: Femeia)

"man o man", din nou un anonim!
Pai aici era vorba despre blonde. Oricum sa nu uitam ca a avut un rol hotaritor la "pacatul stramosesc".

PS
sa continuam?
"Se stie ce-i in stare o femeie scoasa din minti".
(Vergilius; sic)

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10272 (raspuns la: #10266) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
romanului din US - de enigmescu la: 25/02/2004 21:57:51
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
mai taticule, m-ai dat gata cu atatea date concrete despre ce si cum o sa fie de bine si de favorabil Romaniei venirea la conducere a Liei. mie personal nu-mi creaza nici un fel de incredere desi n-am nimic de reprosat persoanei dumneaei. din pacate cred ca se pierde din vedere un anumit aspect: faptul ca ea va fi unealta americana care va lucra pe dedesubtul tarii, din afara si din interior.sigur ca cei mai multi asteapta cu gurile larg deschise momentul cand se va decide intrarea noastra in respectivele structuri. o fi bine dpdv economic? poate da, poate ba... cine poate sti sigur? de ce va faceti ca nu stiti un lucru cert: nimeni nu investeste fara a cere cu dobanda mai tarziu! si asta mai ales intr-o economie cum e cea americana. apoi se mai pierde din vedere inca ceva: faptul ca am fost si-o sa ramanem in centrul intereselor straine fiindca e vorba de strategia mondiala aici. suntem chiar in coasta rusilor. asta nu va spune nimic? ma si tem la gandul ca tara noastra, in pofida demonstratiei ei de buna vecinatate de-a lungul veacurilor, o sa devina patria care va pregati viitorii agresori si slujbasi ai intereselor straine prin inarmare si derogare de la pricipiile crestine conform carora fiecare om si fiecare natiune are dreptul la autodeterminare.
interesele americane in aceasta regiune sunt evidente. intrebarea e: de ce? cam din aceleasi motive pt. care au vrut si rusii sa ne aiba. dealtfel ne-au cam tinut sub observatie permanenta.
dar sa nu uitam de pacturile si tratatele de pace de dupa al doilea razboi mondial cand am fost pur si simplu abandonati de fratii nostri, aceiasi americani care azi se bucura ca le lustruim cizmele, in mainile comunistilor. mai este vreun dubiu in privinta asta? cine isi mai aduce aminte acum de ce nu mai avem bucati intregi din ceea ce era Romania Mare? cine mai studiaza un pic istoria sa vada cu ce ne-au ajutat americanii vreodata pe noi? si nu ne referim doar la americani. si fratii nostri francezi, spita nobila, n-au facut decat sa na vanda pe nimic. totul e o maimutareala politica, in opinia mea. totul se reduce la atat: care are cea mai mare felie de tort! credeti ca presedintele Chirac a facut degeaba acea afirmatie referitoare la decizia noastra de a contribui la razboiul din Afganistan si de a-i sprijini pe americani cu toate fortele mai inainte de a decide ceva CE? si iata cum lingaii de papuci domnesti ne-au facut sa aparem ca si o natiune fara discernamant. pt. a cata oara? o sa fim desigur trasi la raspundere pt. ca am actionat impotriva unui popor sarac si chinuit cum e cel din Afganistan. acolo mor in continuare oameni nevinovati fiindca sunt SUB OCUPATIE ARMATA! si noi ne-am facut partasi la omorurile de acolo.
dar sa revin. oare problema marii conspiratii mondiale nu este legata tot de americani si de visul lor de a-si impune hegemonia pretutindeni in lume? e ciudat cum unii formeaza, cu ajutorul mass-mediei in principal, opinii eronate despre adevaratele scopuri ale unor cercuri politice. si mai ciudat este faptul nu ne punem intrebari insistent. cine vrea sa se destepte, cu intrebarea calatoreste- ca sa parafrazez. noi trebuie mai intai sa intelegem ce se intampla in jurul nostru pt. a putea lua o decizie inteleapta si corecta.
si inca ceva ce mi se pare interesant. ar fi bine de facut un studiu si de vazut cam cati barbati din Romania ar vota o femeie in fruntea statului si cam cate femei. vad ca pe aici majoritatea femeilor voteaza pt. femei.
iar cu asta inchei: trebuie sa tinem cont de realitatile romanesti in vederea implementarii unui eventual plan economic viabil in acest spatiu. dupa cate mi-am dat eu seama pana acum, nu s-a prea tinut cont in nici un fel. toti vor sa faca democratie in Romania fara a le pasa daca asta vine in contradictie cu spiritualitatea si obiceiurile noastre. ar cam fi timpul sa invete, inclusiv doamna Lia.
just me
pt Anonim: viol=accident? - de belazur la: 04/03/2004 05:12:12
(la: Da sau nu pentru avort?)
"Mesajul tau cred ca e dea dreptul insultator pentru 90% din femei."

Pentru mine nu este insultator. Sunt de acord cu avortul numai in cazurile mentionate de Alice.

"Si de ce crezi tu ca avortul e justificat in cazul uniu viol? Nu se cheama tot avort? So, daca e viol poate fi OK sa refuzi dreptul cuiva la viata ceea ce nu mai e valabil in cazul unui "accident"!"

Ciudat ca o femeie pune "violul" alaturi de "accident". Foarte ciudat.
#11286 (raspuns la: #11210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alice, casa fara femeie ar fi - de gabriel.serbescu la: 04/03/2004 15:59:45
(la: Pentru femei)
Alice, casa fara femeie ar fi exact ceea ce e azi: electrodomestice, mancare semipreparata, calcul rational de proteine, totul instant, totul eficace:)
Acum sa recunostem, dupa citatul dat de tine, nici Iorga nu a inteles prea bine rolul miscarii feminine, pentru ca feminismul nu inseamna ¨scoaterea femeii din casa¨, ci implica in emancipatrea miscarii dreptul la vot, la un salariu retribuit egal cu al barbatului, la propietate etc, etc.
Pe de alta parte pozitiile pe care le ocupa uneori femeia in societate, sunt mai degraba pozitiile sau rolurile pe care le avea femeia inca din povesti: mama, printesa rapita, inchisa intr-un turn sau adormita, caritabila, sau pe post de vrajitoare. Rolul activ il ocupa barbatul.
Bine, exista mici exceptii, si Georgiana a remarcat, insa sunt exceptii, si una dintre ele se numeste Margaret Thatcher, insa sa-mi iertata rautatea, nu avea nimic de femeie:)


¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

#11348 (raspuns la: #11285) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mi se pare ciudat... - de hgrancea la: 05/03/2004 11:20:18
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Mi se pare cel putin ciudat felul in care e pusa intrebarea...

si tu de ce nu pleci ?

ca si cum asta ar fi in firea lucrurilor ca tinerii in special cei pregatiti sa plece ... asta arata un profund viciu de gindire ... oare cine a reusit sa ne faca sa gindim asa si de ce ... in folosul cui ?
oare cei ce gidesc asa nu sint prada unei subtile manipulari ?

la asta te-ai gindit ?

Oare firesc este sa ramina in tara asta numai prostii si hotii marunti si marii excroci care sa ii guverneze ? cui foloseste asta ?

tu ce crezi ?
pentru d - de (anonim) la: 05/03/2004 13:38:45
(la: Romani in strainatate)
Multumesc ca imi tii partea, desi nu e nevoie
Poate e de a face cu a fii femeie...nu stiu
Liam a vazut romania cu ochii lui, nu intelege saracia si nu a dat din mila
Stii cum sint copii straini din afara ..au avut totul de-agata..nu inteleg la virsta asta ce inseamna sa fie greu
Pe colegii lui de la scoala nu-i intereseaza saracia din ro...
E ciudat el se mindreste ca are o mama vitrega din romania

Mi-a facut placere sa citesc mesajele de la tine


Amoore
#11423 (raspuns la: #11410) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"De ce femeia concurent, insa - de SB_one la: 07/03/2004 15:13:32
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
"De ce femeia concurent, insa, devine o rivala atit de dispretuita de barbati?"
..............

Ema, nu ca sint de acord cu el dar...e "simpatic" ce spune Noica. Pe urma, ignorarea e o arma de aparare ca oricare alta. Nu crezi?

"-Între o femeie care gospodăreşte mai mult sau mai puţin bine şi o femeie care face minuni lucrând la un birou, să nu credeţi că cea din urmă impune mai mult. Când a încetat de a mai face lucrurile acelea femeieşti, pe care nu ştie în nici un caz să le facă bărbatul, femeia şi-a pierdut dintr-o dată toate înţelesurile ei. A devenit bărbat, un fel de bărbat muncitor, dar cam agitat, conştiincios, dar cu prea mulţi nervi, practic, dar mult prea limbut. Ce prestigiu mai putea avea pentru un bărbat o fiinţă care se silea aşa de mult să fie după chipul şi asemănarea lui?"
Constantin Noica




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...