comentarii

femiei care vor sa aiba o familie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
OOPS! - de RSI la: 21/05/2004 06:33:14
(la: Orfanii romani, USA Today)
Imi pare rau, nu m-am gandit ca Euronews nu are arhiva si ca stirile se schimba tot timpul. :-) Mea Culpa.
Nu era nimic nou in ceea ce se scria acolo, doar ca Legea adoptiunilor urmeaza sa apara foarte curand si va interzice adoptiile internationale. Guvernul Romaniei subliniaza ca aceasta este conform armonizarii cu legislatia UE, specialistii romani in problema atrag atentia ca numarul familiilor din Romania dornice si capabile sa adopte copii este mult prea mic fata de numarul de copii din institutii. Deasemeni, majoritatea familiilor din Romania care vor sa adopte doresc numai copii de varsta mica, sub 7 ani mi se pare. Deci copiii mai mari ca varsta vor ramanie institutionalizati pana la majorat, fara sa aiba o familie.
Doar voiam sa arat ca problema aceasta e in atentia mass-mediei si in Europa, nu numai in Statele Unite
#15699 (raspuns la: #15693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tzarana in cap - de Dr Evil la: 18/04/2005 18:54:26
(la: Avem curaj sa discutam deschis despre infidelitate?)
multumesc gio,

Aici nu facem decit sa ne exprima niste pareri si nu judecam pe nimeni. Daca toti am avea aceeasi parere si am agrea asupra acelorasi puncte... discutia ar deveni plictisitoare si conferinta s-ar inchide...:-)

Cred ca asta a fost una dintre cele mai reusite conferinte de pe acest site. Imi pare rau de zaraza, mai ales ca a unii au sarit la ea (poate si eu... pe ici pe colo) dar in acelasi timp ii multumesc ca a deschis discutia si ca a intretinut atmosfera.

Imi dau seama ca nu i-a venit usor, si ca uneori a regretat ca a deschis aceasta discutie dar cred ca nu se astepta ca toti sa o aprobam si sa-i aratam compasiune. La urma urmei ea este cea care a complicat viata altora. In primul rind a fost egoista sa se ofere cuiva pe care nu-l iubea numai ca sa aiba o familie "bazata pe prietenie/camaraderie" si apoi cind nu a mai avut nevoie sa-l arunce la gunoi...

Nu arunc cu pietre, dar nici nu i-as oferi ajutorul. Toleranta are limite. Prin toleranta incercam sa scuzam pe "vinovat" dar neglijam
"victemele".

Tu esti OK, nu ai de ce sa regreti. Si atita timp cit ne pastram onoarea si curajul de a discuta problemele serioase cu seriozitate nu vom fi pusi in situatia sa gresim si pe urma sa ne para rau.

All the best,

Dr Evil
#44208 (raspuns la: #44196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gigi - de Cassandra la: 06/08/2005 14:50:03
(la: Demnitatea vietii, demnitatea mortii)
Sintem de acord.
Exemplul tau ilustreaza bestialitatea de care pot sa dea dovada oamenii mai ales in situatii de tipul asta. De fapt gradul de umanitate se masoara dupa atitudinea oamenilor in astfel de conjuncturi. Ramon a avut norocul sa aibe o familie iubitoare, cumnata lui l-a ingrijit si ar fi continuat sa o faca, ca pe un copil propriu. Si nu e usor sa ingrijesti un tetraplegic. Schimbat, spalat, hranit, intors de pe o parte pe alta la fiecare 3 ore, atentie 24 de ore din 24... Si sint sigura ca-l iubeau. In plus Ramon avea o personalitate deosebita, atragea oamenii si multi il vizitau sau ii trimiteau scrisori. Avea ceva care trezea in oameni sentimentele cele mai puternice, de multe ori pozitive, si nu cred ca mila era principalul sentiment, ci admiratia.
Din pacate Gigi, cazurile ca cel relatat de tine sint destul de frecvente. De multe ori nici nu se poate vorbi de demnitatea vietii, oamenii o transforma intr-o batjocura. E trist, dar asa e.
#63681 (raspuns la: #63658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Helene - de abc111 la: 21/06/2006 07:05:25
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Voi incerca sa raspnd cat se poate de corect la intrebarea ta!

Cand eram eu copil, gradul de homofobie generalizata era urias si nu exista nici un fel de scapare de societate. Gradul de homofobie nu s-a schimbat intre timp, in schimb acum sunt accesibile si informatii corecte. Ceea ce sora lui trebuie sa stie de la inceput este faptul ca nimeni nu poate schimba orientarea lui sexuala. Uneori anumite schimbari au loc de la sine, dar acesta e un caz extrem de rar. Dar faptul ca cineva este homosexual nu inseamna neaparat ca e sortit sa fie nefericit. Sunt foarte multi homosexuali tineri fericiti! Mai putin cei mai in varsta, care au indurat din plin fanatismul social imprimat de religie.

A fi homosexual nu implica numai persecutii si neplaceri, ci si unele avantaje. De exemplu psihologii au aratat ca gradul mai mare de stress poate favoriza formarea unei rezistentze mai mari la neplaceri sau nenorociri ("tolerance to frustration"). E totusi adevarat ca procentul de sinucideri la baieti (adolescenti) e de 4 ori mai mare decat pentru heterosexuali, din cauza prejudecatilor sociale. Deci: principalul ajutor pe care sora lui il poate da fratelui ei este: sa-l accepte total, sa nu-l compatimeasca ci sa-l ajute sa vada si avantajele situatiei.

Simtul artistic al multor homosexuali e mult mai dezvoltat decat al heterosexualilor. In plus, deschiderea sociala existenta in multe parti ale SUA a permis efecturea unor schimbari in bine si pentru cuplurile heterosexuale. In trecut "barbatii alfa-males" erau obisnuiti sa fie nepasatori la placerea femeii, brutali, "macho" ;acum totul s-a schimbat, in masura in care viata homosexualilor a devenit mai transparenta. Anumite stereotipuri masculine au cazut si la heterosexuali!!

In privinta intemeierii unei familii, acesta e un lucru foarte discutat acum. Din articolele din "Newsweek" si "Time" am vazut ca homosexualii tineri din SUA nici nu concep sa nu aiba o familie (o familie "cinstita", nu bazata pe minciuna, cum sunt casatoriile majoritatii homosexualilor din tara), cu un partener si cu copii, conceputi de ei de multe ori cu lesbiene, dar si altfel.

Si in tara lucrurile s-ar fi schimbat daca nu ar fi existat reactiile irationale ale societatii conduse de religie. Ai vazut cata ura a declansat "parada gay", o minuscula demonstratie aprobata de regim ca "sa aratam lumii ca nu suntem bigoti". Rolul parazilor gay in lume este de a permite pe timp de o zi homosexualilor sa aiba iluzia ca pot sa se expuna public fara sa se teama de represalii, sa se obisnuiasca sa fie confortabili cu identitatea lor sexuala si sa indrazneasca sa fie ce sunt. "Parazile" nu sunt destinate "sfintirii sfintei Paraschiva" asa ca nu am inteles de ce Patriarhia a "onorat" parada batand clopotele.

Mai trebuie sa treaca o generatie pentru ca fanatismul social si intoleranta din tara sa dispara, dar asta se va intampla cu siguranta. Umbrela Europei care urmareste atent ce se intampla in Romania e o garantie ca lucrurile vor evolua in bine, in ciuda proverbialei intolerantze romanesti, vizibila din plin chiar si in jurnalele pretins democrate ca "Revista 22".

Deci, ceea ce ii trebuie tanarului respectiv nu sunt plansete si disperare, ci un sprijin moral din partea sorei lui.

Un cuvant despre "posibila alternativa" a casatoriei cu o femeie si de ascundere sub covor: tocmai am vazut pe un site romanesc un mesaj al unui tanar casatorit care dupa ce a avut o relatie "de vis" cu alt tanar, a sfarsit mesajul cu o propozitie trista: "dar nu am mai avut ocazia sa-l vad, iar acum zac trist si nefericit langa nevasta mea"! Bietul de el, a fost educat sa fie egoist si sa-si foloseasca nevasta ca paravan! Asta e morala pe care societatea de azi romaneasca o baga pe gat tinerilor! Si le impune mitul "reformarii", a "iesirii din pacat", adica al renuntarii la propria identitate. Ma intreb totusi: cati dintre parintii bigoti homofobi ar consimti ca fiica lor sa se marite cu un "homosexual reformat"???
#129068 (raspuns la: #128254) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alidei - de marcuse la: 21/07/2006 21:30:14
(la: Exista iubire intre un el de 24 de ani si o ea de 35?)
"Exista iubire intre un el de 24 de ani si o ea de 35?"

Exista, dar numai pana la "adanci batraneti"-le ei.
Daca femeia e desteapta si chiar iubeste, il lasa sa-si formeze o viata echilibrata, sa iubeasca din nou, sa aiba o familie de care sa nu se rusineze la un moment dat.

numai dragostea te face sa fii campion la comunicatii! - de sami_paris75 la: 29/11/2008 16:16:41
(la: Despre comunicare...)
acum o suta de ani,emigrantii si cautatorii de fortune,comunicau prin corespondenta,trimiteau o singura scrisoare,o fotografie si gata cu a catuselor dor!numai dragostea care exista pe pamint usureaza comunicarea.
Omul cauta o femeie sa se casatoreasca sa aibe o familie mare,sa nu mai traiasca singur si invers...Dragostea VIRTUALA comunicarea este cu mult mai importanta ca o simpla fotografie si o scrisoare.
Acum 140 de ani eram in Alasca,cautator de aur,am ridicat.....ce sa va mai spun?
Je t'aime asa virtuel!
#367217 (raspuns la: #367204) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Knulp_2 la: 24/07/2009 17:16:27 - de om la: 24/07/2009 18:43:47 Modificat la: 24/07/2009 18:45:23
(la: haiclass vs educatie/caracter)
da-mi voie sa ma focalizez pe paragraful al II-lea:

dupa cate ai scris, "hai-ul" asta este un fel de jigos, fara caracter, morala, nas pe sus...sau un fel de capra raioasa cu coada pe sus.
Dpmdv, ceea ce ai descris este pt mine un fel de louclass, parvenita la hai prin mijloace caracteristice de louclass. Un fel de "bula cand s-a vazut imparat, mai intai pe tac'su la spanzurat"...ca sa nu i se mai stie originea. Astia sunt cei mai periculosi!

Personal am in anturajul meu niste haiclass care au un zambet pt toti. Ii intreaba de sanatate si pe femeile de serviciu si pe colegii care se intampla sa aiba prin familie laureati ai premiului Nobel...deci nu le trateateaza cu dispret pe louclass. Nu suntem in india..;)

Cred ca am vrut ca sa-ti spun ca diferenta dintre un haiclas parvenit si unul get-beget rezida numai in comportament (pe asta am vrut sa focalizez confa).
Dau un alt ex: cei care ocupa un fotoliu (sau o alura) pe care si-l AUTOfauresc nemeritat o sa se cramponeze cel mai animalic/meschin de acel fotoliu/alura. In plus, o sa caute sa rupa contactul cu multi (printr-o atitudine rece, dominanta, etc) de frica ca sa nu i se vada facatura...
#466635 (raspuns la: #466621) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Sunt dezamagit de familia me - de Simeon Dascalul la: 09/01/2006 19:35:35
(la: Un adolescent)
"Sunt dezamagit de familia mea , nu ca ar fi o familie groaznica, dar pur si simplu as fi vrut mai mult de la ei."

Păi nici eu nu pot spune că m-am ales cu familia ideală, dar mă gândesc că nici eu nu-s perfect şi oricum aici chiar că n-ai de ales.
Dacă te consolează – eu aş fi preferat o familie care să-mi sigure un start mai confortabil şi să mă „încurajeze” mai puţin. Şi în mine s-au băgat la greu meditaţii la mate şi la fizică, întâmplător ai mei îi cunoşteau bine pe amândoi profii şi cel puţin săptămânal sunau să vadă la ce nivel fusesem la ore. De obicei prestaţia mea nu era satisfăcătoare şi urma câte o predică în stilul „tu ce ai de gând să faci cu viaţa ta?”sau „noi nu te ţinem la facultate cu plată, ori înveţi, ori te faci chelner/lucrător pe macara (sau altceva în funcţie de inspiraţie)”. Dacă nu le iei în serios discursurile astea pot fi chiar amuzante, dar după un an te saturi, nu ţi le dori. În fine, strădania şi grija remarcabilă de care am avut parte s-au concretizat în intrarea la calculatoare la buget, totuşi abia deasupra liniei, şi unde-i marele gheşeft? Mă îndoiesc că George Copos, Irinel Columbeanu, Becali, Cristi Chivu sau alţii în acelaşi fel s-au remarcat printr-o surmenare excesivă în liceu eventual facultă.
Oricum, bucură-te cât mai eşti mai eşti în liceu, asta-i viaţă faină. Pe măsură ce înaintezi în facultă, mai ales dacă alegi şi să lucrezi în paralel, o să dai de viaţa reală care-i mult mai naşpa decât orice ţi-ai fi putut închipui într-a unşpea.

"Sa citesti de placere?! Eu nu stiu ce sa zic , nu stiu care carti sunt bune , si in plus nu toate cartile bune imi plac mie.
Chiar caut carti din care sa invat ceva sau care sa aiba un subiect aplicabil in viata.Sau sa raspunda la niste intrebari care framanta un adolescent."

Mi se pare complet aiurea să insişti să citeşti ce e considerat bun, îţi place, nu-ţi place. Cred că a fost şi aici pe cafenea un subiect „Cărţi care v-au refuzat”. Nu concep să citeşti decât de plăcere – destule chestii eşti obligat să înghiţi pentru şcoală - şi specia de cărţi care să dea răspunsuri n-am întâlnit-o încă. Când eram în liceu îmi plăcea mult Sven Hassel, dar nu l-am mai recitit de nu ştiu când. Lucian Boia, dacă te interesează istoria sau Patapievici dacă ai chef de scrieri „grele”.
abc111 - familiile traditionale - de cartouche la: 17/07/2006 13:34:36
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Vorbind de liberalizare, in Romania nu era recunoscuta relatia 'de facto' si mai ales in anii "epocii de aur"... eram "blagosloviti" cu o legislatura in defavoarea barbatului: orice copil trebuie sa aiba un tata!!!! Si daca o femeie te reclama, nu mai contau rezultatele analizelor, te fericeai cu un urmas la conceperea caruia nu avusesesi nici o contributie... Si tot ce aveai de ales era sa te insori cu 'reclamanta' sau sa platesti pensie alimentara pe viata... Era o lege strimba! Daca vrei poti sa o interpretezi ca pe o discriminarea la care era supus barbatul heterosexual.

In privinta 'disfunctional families', cred ca USA detine primul loc in lume. La voi se mai mentin legi vechi si inutile, iar legile esentiale se schimba in functie de interesele gruparilor care pot pune presiune.

Nu nu cred ca educatia se poate face "cu mina forte", asta s-a facut in trecut si a fost eficienta pentru acel timp. Acum, datele problemei s-au schimbat. Si din nefericire in multe cazuri hipocrizia trece inaintea ratiunii.
~~ - Casatoria -si parteneriatul- implica nu numai obligatii dar si drepturi. Unele se refera la impozitare, altele la mostenire, altele la drepturi de urmas, altele la dreptul de a-ti vizita in spital fiinta de care esti legat, etc. Prin absenta dreptului macar la parteneriat, aceste drepturi nu exista pentru o categorie de oameni, si asta nu e drept. ~~

Hai sa luam unul cite unul drepturile si obligatiile oferite de casatorie parteneriat:
- Impozitare? Poate, daca unul din parteneri este casnic... Dar este asta atit de esential???

- Mostenire? prin testament se poate lasa mostenirea oricui...

- Drepturi de urmas?... care sint alea? pensie sociala? ajutor de somaj?

-altele, la dreptul de a-ti vizita in spital fiinta de care esti legat, - pina acum nu m-a oprit nimeni sa vizitez un prieten bolnav sau sa am grija de el cit se afla in spital...

Deci voi nu luptati pentru un principiu, ci pentru a obtine niste drepturi materiale???!!!

~~ Evident ca schimbarile aduse in viata unor oameni ar fi imense! Si cum vezi nu e vorba de "discriminari pozitive" ci de lucruri de bun-simtz, drepturi pe care astepti sa le aiba toata lumea.~~

Nu contest acest lucru, si nu sint deacord cu nici un fel de discriminare. Singurul lucru la care am rezerve, si este parerea mea personala, familia intotdeauna a fost si va ramine elementul de baza a societatii si roulul ei este sa creeze viitoarele generatii. Aici este inclusa procreare si educatia de baza a viitoarelor generatii.
Din nefericire, in ziua de azi, rolul familiei se dilueaza din ce in ce mai mult. Si nu este bine pentru societate! De aici apar majoritatea problemelor grele pe care societatea se zbate sa le rezolve...
O sa spui: "sint si familii care nu pot procrea.' Deacord!!! Unele nu pot altele nu vor! Dar astea sint o minoritate. Daca vrei, exceptia care intareaste regula.

Ce s-ar intimpla daca toti am fi homosexuali????



#133665 (raspuns la: #133313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
FAMILIE - de Areal la: 24/07/2008 09:46:41
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
De obicei un tata vrea ca fiul sau sa fie asa cum ...n-a reusit el sa ajunga.

Tatal este acea persoana care a ajuns sa poarte poze acolo unde obisnuia sa tina banii.

Viata are un fel de a tine lucrurile in echilibru:
pentru fiecare femeie care nenoroceste un barbat este o alta care face un barbat dintr-un nenorocit.

Primul "detector de minciuni" a fost facut din coasta unui barbat si de atunci nu a trebuit sa i se faca nici un fel de imbunatatire!

Este adevarat ca, acasa barbatul poarta pantalonii, dar femeia tine bretelele.

Acelasi barbat care-i in stare sa piarda o zi intreaga la panda in balta,
la vanat rate, sau pe mal la pescuit, sare ca ars daca acasa sotia lui intarzie zece minute cu masa.

Semn pe peretele unui magazin de vopsele si tapet: "Sotii care aleg culorile trebuie sa aiba aprobare scrisa din partea sotiilor lor."

Traieste in asa fel incat atunci cand oamenii ii vor spune
copilului tau ca seamana cu tine, el sa simta nevoia sa scoata in afara pieptul, nu limba.

Definitia data de un copil pentru "ziua tatalui": Este la fel ca si ziua mamei, numai ca costa mult mai putin.

Cineva descria cam asa reactia sa cu ocazia logodnei fiicei sale:
"Este cea de a treia fata a mea care se logodeste si de fiecare data ma simt
de parca as da un stradivarius de un milion de dolari pe mana unei gorile".

Nici scoala si nici Biserica nu pot inlocui familia in educatia copiilor.

Daca cineva ti-ar da cate 10 bani pentru fiecare cuvant frumos spus cuiva
si ti-ar cere inapoi cate 5 bani pentru fiecare cuvant urat spus, ce ai fi: om bogat sau ... sarantoc?

Imparat sau om de rand, cel mai fericit este cel ce-si gaseste fericirea acasa.-J.W. von Goethe

Parintii n-ar trebui sa-i minta pe copiii lor niciodata, nici macar atunci cand pare a fi in folosul lor. Minciuna este ceva foarte periculos chiar si in cantitati mici. Ea deterioreaza constiinta, iar aceasta, impreuna cu dragostea, sunt lucruri de valoare eterna. (Pablo Casals)

Opusul iubirii nu este ura, asa cum se crede de obicei. Ura, cu toate efectele ei negative este un sentiment care tine seama ca celalalt exista. Opusul iubirii este ceva mult mai rece si mai distrugator, mult mai plin de cruzime: opusul iubirii este indiferenta! Cele mai multe familii sunt dezintegrate de aceasta maladie moderna.

Exista doua greseli in conflictul dintre generatii. Prima este ca cei tineri cred ca inteligenta este un substitut pentru experienta, iar cea de a doua este a celor in varsta care cred ca experienta poate inlocui cu succes inteligenta.

Una dintre cele mai raspandite greseli printre femei: credinta ca este suficient sa ai un copil pentru a deveni mama; este ca si cum ai crede ca poti deveni mare muzician de indata ce ti-ai procurat un pian.

Pentru o mama, fiul ei nu inceteaza niciodata sa fie un copil; iar fiul nu a ajuns cu adevarat adult decat atunci cand intelege si accepta acest adevar despre propria lui mama.

Cuvantul evreiesc pentru parinte este "horim" care deriva de la "moreh", invatator. Primul si cel mai mare invatator al copilului trebuie sa se afle in familia lui.

Necazul cu cresterea copiilor este ca pe cand crezi ca ai ajuns sa ai experienta, copiii te scot la pensie.

Sa nu crezi ca ai pierdut timpul degeaba daca copii tai ti-au auzit sfaturile dar nu le-au pus in practica. Peste ani de zile ei si le vor reaminti si le vor spune la randul lor copiilor pe care-i vor creste.

Cel mai mare dar pe care-l pot face parintii copiilor este propria lor prietenie.

Tatii nostri ne-au invatat cum ar fi trebuit sa fim; mamele noastre ne-au invatat ceea ce suntem.
#328382 (raspuns la: #328286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unde-i farmecul... - de (anonim) la: 25/09/2003 11:51:00
(la: Farmecul vietii de zi cu zi)
Pai tocmai ca ai posibilitatea sa te scoli din pat dimineata ,sa mergi la servici,sa vii acasa in mijlocul familiei,sa mergi doua zile la sfirsit de saptamina intr-o mica excursie....sa te bucuri de anotimpuri si de sarbatori,sa fii cu prieteni...
Asta-i farmecul vietii cind D-zeu ti-a dat sanatatea si puterea sa le faci.Banii nu conteaza.
Sint multi care nici nu pot sa sa deplaseze din pat si pina la bucatarie...
Asta-i farmecul vietii si sa-i multumim lui D-zeu in fiecare zi pentru ca ni l-a dat si de asemenea sa ne rugam pentru cei care din motive de sanatate nu pot face ce facem noi zi de zi sa aiba si ei parte de ce avem noi.
Simplu.
Din pacate, petitia nu are ni - de Claudia la: 12/10/2003 23:53:37
(la: Petitie Protest: Referendumul pentru Constitutia Romaniei)
Din pacate, petitia nu are nici o valoare legala, si nici nu ne-am propus sa aiba :) Este un protest simbolic, un spatiu public in care ne putem spune oful si cere ceva. Majoritatea discutiilor nu parasesc spatiul privat (familie, prieteni) sau semi-public (ca listele de discutii). Protestul e o initiativa care si-a propus sa puna in contact oamenii, sa le arate ca nu sunt singuri si sa ofere speranta pentru o colaborare viitoare. Putem face ceva impreuna, daca ne dorim. Sper ca altii sa se inspire din ceea ce am facut si sa faca ceva mai bun, mai puternic data viitoare.
#1100 (raspuns la: #981) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de câte ori se vorbeste despre România... - de JCC la: 13/10/2003 02:30:26
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
de cate ori se vorbeste si se scrie, in tara sau in occident, ma doare sufletul...
nimic nu se schimba, nimic nu inainteaza spre o viata mai buna facuta cinstit, constat ca un fel de inertie perpetuala...

unii fura, jegmanesc si traiesc aproape in palate, care rasar ca ciupercile dupa ploaie...

majoritatea populatiei devina fatalista, nu mai face eforturi ca se intreaba la ce bun?
asteapta sa le faca altii, sa le cada mura'n gura

o parte, convinsi ca nu-i nimic de facut in tara, pleaca in strainatate, facand sacrificiul de a pleca in necunoscut, departe de familie, prieteni si traditii

o minoritate, curajoasa, idealista si optimista se lupta si se zbate sa prospereze cinstit prin munca in tara, dar sunt inundati, pierduti in marea majoritate

Din multe puncte de vedere, pentru omul de rând din România, nivelul de viata este inferior celui de inainte de 1989..
dupa 14 ani de la revolutie...

De cati ani este inca nevoie pt a regasi nivelul 1989? de cati altii pentru ca fiecare sa poata manca carne in fiecare zi, sa se incalzeasca corect si sa aiba un minimum de confort???
Raspuns lui JCC si Gabi - de RSI la: 13/10/2003 06:20:15
(la: A existat holocaust in Romania?)
Evreii care vin in vacanta in Romania chiar daca nu mai au familie au in schimb cimitire de vizitat. In ceea ce priveste criza economica din Israel,...cred ca multi romani ar dori sa aibe o situatie economica asemanatoare cu cea de acolo, cu sau fara criza.
In ceea ce priveste documentarea privind holocaustul din Romania puteti apela la Federatia Comnitatilor Evreiesti din Romania, exista un muzeu al comunitatii unde cred ca puteti gasi datele ce va intereseaza.
Cea mai importanta sursa de informatii o puteti gasi pe sit-ul Memorialului Holocaustului Yad Vashem http://www.yad-vashem.org.il/
#1141 (raspuns la: #1135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fara probe, dar sustin... (Aurelia) - de dan-calin la: 14/10/2003 15:09:37
(la: A existat holocaust in Romania?)
Discutia nu este personala decit in masura in care tu, urmasa a victimelor, incerci sa ma acuzi pe mine, urmas al românilor din anii de război, de o vina imaginara, de un Holocaust inexistent.
A existat violenta, a existat moarte, a existat ura, dar nu uit ca a fost vreme de razboi!

1. Nici unul din muzee nu da un raspuns argumentat si acoperit cu probe. Este adevarat ca nici nu baga texte pentru ca exista totusi o minima decenta. Vino cu informatii pertinente nu impertinente. Poti sa dai un link spre informatii concrete? Poti sa te referi la documentele vremii?
2. Trenul care a mers intre Iasi si Podul Iloaiei, nu avea decit oameni bagati acolo ca represalii pentru actiuni teroriste. Niste evrei au atacat trupele române si germane si au fost pedepsiti. Era vreme de razboi. Daca vrei o comparatie, un terorist HAMAS detoneaza o bomba si tancurile israeliene demoleaza cu copii cu tot citeva case palestiniene. Un kibutz este atacat cu rachete si elicopterele israeliene lovesc cu alte rachete tinte palestiniene cu femie si copii cu tot. E vorba de represalii sau de Holocaust? Unde ai citit despre acest tren?
3. Trebuie sa iti spun ca este o minciuna trimiterea de evrei din România in Transnistria. Deportatii erau numai evrei din Basarabia si Bucovina. Unii din ei au actionat prosovietic in vreme de razboi. In 1940 au atacat armata română in retragere, iar in 1941 au atacat armata română care voia sa isi recupereze teritoriile luate cu japca prin pactul Molotov-Ribbentropp. Au urmat represalii. Ca in Cisiordania. Sau Gaza.

Repet, astept de la oricine care acuza, argumente si date concrete, nu cu texte. Daca le ai sa le vedem, daca nu mai bine taci, tine-ti gura inchisa. „Tacerea e de aur” si „daca taceai filozof ramineai”!

Holocaustul a fost, a fost cumplit, a fost oribil, a fost mistuitor.

IN ROMÂNIA NU A FOST HOLOCAUST!

Macar din bun simt, incearca si nu continua sa mai acuzi fara probe, fără documente, doar pe vorbe auzite de ici de colo.
Si de-a Domnul ca tu si familia ta sa nu aveti parte de ce a avut parte familia mea de pe urma celor de teapa Anei Pauker si a liotei de asasini veniti calare pe tancurile sovietice. Baraganul este plin de aceste drame. Acolo au fost exterminati români. Prin foame, prin frig, prin lipsuri. Este vinovat poporul evreu pentru Ana Pauker?

Sper ca vei avea decenta sa taci. Daca nu spui nimic nu are rost sa vorbesti.


Dan-Calin

Casa si familia - de (anonim) la: 18/10/2003 14:54:28
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
Citiva pe acest forum nu par interesati in acest subiect "Casa si Familia" fiindca se pare ca nu ar avea o familie,iar altii care au considera ca ar fi un domeniu privat de discutie si deci ne-discutabil.....
Nu stiu, personal nu m-ar deranja acest subiect ba dimpotriva as vrea sa stiu mai multe despre viata familiala a lui Papadie si Alice fiindca mi-am propus sa scriu o carte despre ei .....:):):):):)
Domule Sergiu,.... - de lmm la: 21/10/2003 04:59:29
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
....iti respect si te felicit pentru ca v-ati indeplinit dorintele si sinteti satisfacut cu viata pe care (Bunul Dumnezeu, sper!) v-a ajutat sa o realizati, si de asemenea, sau poate mai ales, va felicit pentru patriotismul pe care l-ati invatat pe meleaguri straine, americane......Mai bine mai tirziu decit niciodata.......

Totusi trebuie sa imi exprim si uluirea mea personala, sa va spun cit de tare (strong) m-a iritat si deranjat ignoranta si aroganta cu care categorisiti LEAGANUL DE CIVILIZATIE AL LUMII, tari ca Franta, Germania Italia, ca fiind tari inapoiate !!!! Cumva mi-a venit greu sa imi cred ochilor citind cuvintele astea...... Simtind ceva intre ris si plins...De mila si de uimire.....M-am intrebat cu ce scuza sau explicatie sa va atenuez culpa majora pe care o aveti de a incepe sa arunci cu pietre in curtea vecinului numai pentru ca nu este asa de mare ca(virgula) curtea ta........
Si ma gindesc ca singura explicatie ar fi ca nu ati vazut nimic din ``inapoiata` Europa !!!Ca istorie si civilizatie nu sint cuvinte pe care le intelegeti prea bine.
...Nici macar nu ma indoiesc de asta de fapt....
Ca cineva care ar avea cit de cit o idee de istoria si cultura Frantei, Germaniei sau Italiei sau etc....,pentru care si cei mai mari oameni ai lumii isi considera viata ca implinita dupa ce macar o data in viata le viziteaza, nu ar putea sa numeasca chiar si numai o parte a Europei Occidentale, inapoiata.
Sigur , fiecare tara cu avantajele si dezavantajele ei, cu frumusetile ei specifice.
....E ca si cum nu te-ai putea bucura de frumusetea unei panselute si ai calca-o in picioare pentru ca nu este asa de mare ca un trandafir...
Ca sa inlaturez orice suspiciune din mintea domniei voastre, domnul Sergiu, si eu iubesc America, am trait pe coasta de vest si pe coasta de est,si eu ador sa merg la Mall si sa traiesc linga ocean to dig for clams ; si nici eu nu sint nici paznica si nici altceva nesatisfacator, desi daca as fi ca sa imi intretin familia, nu mi-ar fi rusine sa o fac.....Si sint doar putine state in sudul US pe care nu le-am vazut inca....
Si eu ma ridic in picioare cind se cinta Imnul American pentru ca le respect obiceiurile si traditia si patria partenerului meu de viata. ...

Imi iubesc si eu MAMA ADOPTIVA.... Dar ca sa incep sa vorbesc urit de mama cealalta, patria in care m-am nascut, continentul care m-a educat si trimis in lume la eventual mai bine, nu mi-ar trece nici prin cel mai indepartat colt al constiintei .
Ma intristeaza deja gindul domunle Sergiu ca ai putea sa ai copii carora sa nu le poti transmite in cei sase ani de acasa capabilitatea de a recunoaste valorile adevarate morale si umane, care nu au nimic comun cu dragostea pentru cine imi da covrigul cel mai mare .....
Am si eu copii care s-au nascut ``in Vest`` si totusi vorbesc si limba romina printre altele, si chiar si ei stiu sa isi doreasca
intr-o zi sa aiba posibilitatea sa faca ceva pentru tara si nu sa o acuze ca este cum este...
Dar cum spunea Alice intr-unul din inspiratele ei comentarii, rominii plecati din tara se impart in doua categorii....
And maybe this sounds a little too emotional from me..., dar pacat mare e sa uiti de unde ai plecat....
#1767 (raspuns la: #1743) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca Romanii care pleaca d - de (anonim) la: 22/10/2003 18:36:49
(la: Romani in strainatate)
Cred ca Romanii care pleaca din Romania, fiind si ei oameni ca toti oamenii, au motive diferite. Eu am plecat recent si nu mi-a fost usor, insa daca ar fi sa o iau de la capat as face acelasi lucru.
Nu sunt de acord cu Romanii care ajung sa aiba bani si situatie si isi uita definitv originile sau incearca sa faca o imagine proasta Romaniei. Din contra, ar trebui sa ajute cu ce pot, macar si cu o vorba buna. Eu sunt in SUA, si pot sa va spun ca romanii de aici sunt mai bine vazuti decat cei din Germania, poate fiindca nu ajunge chiar oricine aici. In comunitatea Romaneasca de aici, am intalnit ca si in Romania oameni si oameni, de unii sunt mandru, iar pe altii ai suport cu greu. Imi plac cei care incearca sa-i ajute pe cei ramasi acasa, chiar daca dezaproba regimul politic sau nu sunt de acord cu "stilul" romanesc. Incrcand sa-i compar pe Romani cu Americani am ajuns la concluzia(pe care o banuiam dealtfel) ca ceea ce ai pierde pe romani ca natie(dar sper sa isi revina) este comportamentul si atitudinea fata de cei din jur. Romanii sunt inteligenti si imaginativi(mai mult decat Americanii sau alti europeni) insa nu le foloseste la nimic, fiindca nu stiu sa se poarte si nu sunt modesti. Am observat in Romania, cum este unul mai rasarit, sa luam de exemplu un parlamentar, i se pare ca numai el are drepturi si numai el trebuie sa traiasca, eventual si familia lui(in care se include si amanta). Cred ca a si uitat sau nu isi imagineaza ca exista unii asa zisi oameni de rand care poate sunt mai inteligenti ca el, dar poate nu au avut atita sanasa, sau pur si simplu nu au vrut sa calce pe cadavre ca sa reuseasca in viata. Cred ca in Romania(si am simtit-o pe pielea mea) oamenii nu stiu sa se respecte unii pe altii ca fiind simple fiinte umane. Se vede asta pe strada, la locul de munca, etc. Daca unul munceste si are zice "numai eu muncesc aici ceilalti merita numai cat sa nu maora de foame", daca vecinul are zice "ala de ce are si eu nu, a furat sau a inselat, ia sa-i zgarai masina" .
Cel mai nevinovat gandeste tiganul, fura oglizile de la masina si le vinde a doua zi in targ, sau culmea te vede pe strada cu masina fara oglinzi si te opreste si te intreaba "nu vrei o oglinda". Unuia i-am raspuns odata : "care a mea ?", desi categoric am fost un tampit din motiv ce oglinda nu mai era a mea evident fiindca si-o insusise altul. Nu am plecat din Romania fiindca mi se furau oglinzile de la masina sau mi se spargea casa in mod repetat. Am plecat din Romania fiindca nu puteam sa acumulez in ritmul in care eram furat si balanta financiara pe ansamblu imi era negativa :) Nu am plecat prima data cand am avut ocazia, am stat o vreme si am rabdat sa vad cum evolueaza lucrurile si acum imi pare rau, ca am cam pierdut timpul. Asta despre mine. Ce spun altii ? Cam tot asa, ai deranja dispretul persoana fata de persoana, faptul ca nu puteau sa se realizeze profesional, lipsa de motivatie, coruptia, hotia, etc. De asemenea, ce mi s-a parut important, este ca dintre cei plecati nu prea aveau relatii stranse cu familia. Ma refer la capii de familie, la cei care au intiat plecarea, nu neaparat la cei ce au fost siliti sa-i urmeze. Deci motivele sunt complexe. Cred ca pe ansamblu cei ce pleaca o fac pentru ca sunt dezamagiti din prea multe puncte de vedere si nu mai au speranta in Romania, asa ca incearca ceva nou, altceva. Unii se intorc fiindca nu se pot adapta, altii se retrag acolo storsi de munca, in sfarsit unii ramin in strainatate si isi creaza sau isi extind familiile acolo unde au ajuns. Personal ai admir foarte mult pe cei ce ramin ca sa lupte, asa cum ai admir si pe cei ce pleaca si reusesc dar ramin cu sufletul romani. Mai vreau sa atrag atentia asupra unor aspecte. Economia se globalizeza, distantele se scurteaza(avioane), comunicarea este din ce in ce mai facila facila(Email,Internet, telefon), Dumnezeu este peste tot, Biserici romanesti se construiesc si in afara, chiar daca nu peste tot, ce conteaza unde te afli atita timp cat esti om si iti faci datoria fata de aproapele tau. Cam asa vad eu lucrurile.
Ovidiu
#1911 (raspuns la: #1856) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
femeile care isi propun sa ai - de papadie67 la: 30/10/2003 02:19:42
(la: Casatorie sau concubinaj?)
femeile care isi propun sa aiba copii pe care sa ii creasca (fericiti) singure sunt egoiste si inconstiente, daca nu le cheama Jodie Foster si n-au la fel de multi bani si creieri. Desi...

iar barbatii care isi inchipuie ca un copil poate fi crescut (fericit) numai de mama + eventuala pensie alimentara sunt egoisti. (nu zic inconstienti, c-ar fi un pleonasm).

Copii din familii monoparentale sunt in general victime si vor ramane astfel atata timp cat familia monoparentala nu este regula. Si bine-ar fi nici sa nu devina, cred.
#2648 (raspuns la: #2556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tricolorul Romanesc - de talusa la: 10/11/2003 01:24:32
(la: ROMANIA)
Cele trei culori ale drapelului românesc - Rosu , galben si albastru - sunt de origine strãveche, iarr reunirea lor pe standardul national are adânci semnificatii istorice, exprimând dãinuirea noastrã neîntreruptã pe vatrã în care ne-am plãmãdit ca popor, legãturile permanente între românii de ambele versante ale Carpatilor, idealurile de unitate si independentã nutrite cu ardoare de neamul românesc de-a lungul întregii sale existente.

Introducerea a celor trei culori - rosu, galben si albastru - pe drapelul românesc s-a înfãptuit la 14 octombrie 1834, cu aprobarea Înaltei Porti , de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842), domnitorul Tãrii Românesti. La cererea domnului muntean , sultanul a încuviintat printr-un hatiserif înfãtisarea steagurilor pentru navele comerciale românesti si unitãtile ostirii pãmântene. Pentru corãbiile negustoresti se prevedea “steag cu fata galbenã si rosie, având pe dânsul stele si la mijloc pasãre albastrã cu cap”, iar pentru armatã, “steag cu fata rosie, albastrã si galbenã, având si acesta stele si pasãre cu cap în mijloc.”

Asadar, drapelele cu care au fost înzestrate unitãtile militare muntene în toamna lanului 1834, primele din istoria armatei românesti moderne, erau tricolore, având benzile dispuse orizontal, “rosu deasupra, galben la mijloc si albastru jos. În mijlocul câmpului pânzei, pe un scut alb, se afla o acvilã cu zborul luat, încoronatã princiar si cruciatã cu aur. În porunca datã ostirii, cu prilejul înmânãrii lor solemne, domnitorul arãta, între altele , cã “steagurile acestei de Dumnezeu pãzite tãri din vechime au fost fala ostirilor sale si semnele slavei lor… Militia româneascã, organizatã pe temeiuri de regulã si disciplinã, dobândeste iarãsi acel drept din vechime si primeste steagurile sale cu fetele nationale, lãsând a se întelege cã tricolorul reprezintã neamul românesc , este expresia fiintei sale nationale, simbolul sacru cãtre care se îndreaptã aspiratiile tuturor românilor adunati în jurul lui.
În 1848, în toiul revolutiei , însã, tricolorul a devenit în Tara Româneascã însemnul national, principalul element constitutiv al drapelului de stat. Guvernul revolutionar , prin decretul nr. 1, din 14 iunie 1848, a hotãrât ca drapelul tãrii sã aibã “trei culori: albastru, galben si rosu”, iar pe pânzã sã fie înscrise cuvintele “Dreptate, Frãtie O lunã mai târziu, “vãzând cu nu s-a înteles încã cum trebuiesc fãcute stindardele nationale”, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou cã “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis si rosu carmin”. El vor fi dispuse vertical si vor fi aranjate în ordinea urmãtoare: “lângã lemn vine albastru, apoi galben si apoi rosu fâlfâind.

Adoptarea tricolorului ca drapel national nu s-a datorat însã unor situatii de conjuncturã si nici influentelor strãine, ci a urmat o veche traditie cu rãdãcini adânci în lupta neamului nostru pentru unitate si neatârnare. Este semnificativã, în acest sens , precizarea fãcutã în zilele revolutiei de ministrul treburilor din afarã al Tãrii Românesti, într-o notã adresatã lui Emin Pasa: “Culorile esarfului ce purtãm noi nu sunt de datinã modernã. Noi le-am avut încã de mai înainte pe steagurile noastre Dar nu precizeazã de când anume.

Înlãturat odatã cu interventia strãinã din toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca drapel national la 1 septembrie 1863, de cãtre Alexandru Ioan Cuza. El avea însã culorile dispuse orizontal , redate rosu, galben, albastru, si se va mentine în aceastã alcãtuire pânã în anul 1867, când punându-se din nou problema însemnului nostru national, comisia însãrcinatã cu stabilirea drapelului tãrii si-a însusit propunerea lui N. Golescu, fostul pasoptist, “ca culorile sã fie asezate cum era la 1848, adicã vertical , în ordinea albastru, galben, rosu, care s-a pãstrat pânã azi . referindu-se la originea si semnificatia drapelului de stat, Mihail Kogãlniceanu preciza în sedinta parlamentului din 26 martie 1867 cã: “Drapelul tricolor, cum era astãzi, nu este drapelul Unirii Principatelor. El este un ce mai înalt. El este însusi drapelul neamului nostru, din toate tãrile locuite de români.

Rezultã de aici cã Mihail Kogãlniceanu si generatia sa primiserã tricolorul, prin traditie de la strãbuni si o datã cu el si explicatia însemnãtãtii pe care o reprezintã pentru toti românii. Este, deci, fãrã îndoialã cã în perioada modernã s-a pãstrat o traditie mai veche, din bãtrâni, a tricolorului. Dar unde se aflã izvorul de la care porneste traditia? În cartea istoricului german J. F. Neigebaur, consacratã Transilvaniei si publicatã la Brasov în 1851, se face mentiunea cã cele trei culori ale drapelului românesc sunt o mostenire de pe timpul Daciei Traiane.

Mergând înapoi, pe firul istoriei, constatãm cã cea mai veche însemnare despre tricolor, ca formând culorile Dacie, se aflã în Novella XI, datã la 14 aprilie 535 de împãratul Justinian (527 - 565) cu prilejul fixãri teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din Justiniana Prima, care cuprindea , alãturi de regiuni din Panonia Secunda, pãrti din fosta Dacie românã, formatã din Dacia Cisdanubianã (Dacia Mediteraneea si Dacia Ripensis) si Dacia Transdanubianã, aceasta din urmã fiind alcãtuitã din tinuturile vecine cu Dunãrea, de la gura tisei pânã la vãrsarea Oltului, ale Banatului si Olteniei.
Decretul imperial, care stabilea si însemnele acestor teritorii, descrie astfel stema Daciei Justiniane: “Din partea dreaptã , în prima diviziune, scut rosu, în mijlocul cãruia sunt vãzute turnuri, însemnând Dacia de dincolo , în a doua diviziune, scut ceresc (de culoarea cerului, adicã albastru), cu semnele tribului burilor, ale cãrui douã laturi (margini) sunt albe, iar mijlocul (câmpul dintre cele douã scuturi) auriu (galben).

În acest simbol heraldic, scutul albastru, cu însemnele tribului burilor, reprezenta acea parte a Daciei Traiane aflatã încã sub stãpânirea efectivã a lui Justinian, respectiv Banatul si Oltenia de azi, sau fosta Dacie Malvensis, locuitã de buri, cel mai reprezentativ trib al dacilor, precum si o zonã a Transilvaniei, ce se întindea de-a lungul drumului comercial care ducea spre regiunile aurifere din Muntii Apuseni, unde sãpãturile arheologice au confirmat existenta asezãrilor romane pânã în secolul al VI-lea, adicã fosta Dacie Porolissensis. Scutul rosu, însemnând Dacia de dincolo , se referã la sudul si centrul Moldovei, altã parte a Daciei Traiane pe care Imperiul roman de rãsãrit o considera posesiune a sa , cel putin în principiu, aflatã însã în afara teritoriului detinut efectiv de cãtre romani. Precizarea Dacia de dincolo avea în vedere tocmai pozitia geograficã si politicã deosebitã a acestei pãrti a Daciei. Mijlocul auriu, respectiv câmpul galben dintre cele douã scuturi (rosu si albastru), reprezintã , fãrã îndoialã, Muntenia de astãzi sau fosta Moesie inferioarã.

Se stie cã armatele lui Justinian , urmãrind refacerea Imperiului roman în vechile lui hotare, au cucerit Africa de nord - vest de la vandali, Italia de la ostrrogoti, sudul Spaniei de la vizigoti, iar gepizilor le-a luat teritoriile dintre Tisa si Dunãrea de jos, întinzându-si stãpânirea în Banat, Muntii Apuseni, Oltenia si Muntenia. Imperiul roman de rãsãrit era exprimatã prin prezenta pe stema Daciei Justiniane a însemnelor tuturor provinciilor fostei Dacii Traiane, atât a celor de la sudul Carpatilor, cât si a celor de la nordul lor.

Prin urmare , cele trei culori, rosu la dreapta, galben la mijloc si albastru la stânga, din stema Daciei Justiniane, asezate în ordinea si în pozitia culorilor drapelului românesc de astãzi, se referã la Dacia Traianã, confirmând afirmatia lui J. F. Neigebaur cã tricolorul românesc este o mostenire de la începuturile mileniului întâi.

Transmise din generatie în generatie, ele dovedesc, împreunã cu celelalte mãrturii de culturã materialã, statornicia românilor în vatra în care s-au plãmãdit ca popor, prin simbioza daco - romanã, rezistenta lor în fata urgiei vremurilor si a valurilor succesive ale neamurilor migratorii, lupta neîntreruptã pentru afirmarea idealurilor de unitate si independentã.

Puternic legati de traditiile si marile virtuti ale înaintasilor , românii au pãstrat neîntinate , cu demnitatea ce le e caracteristicã, vechile culori ale Daciei Traiane (rosu, galben, si albastru), dar obligati sã trãiascã timp îndelungat despãrtiti în trei principate - Moldova , Muntenia si Transilvania - , i au fãcut din fiecare culoaare câte un stindard pentru fiecare principat, expresie a vechimi si dãinuirii lor pe pãmântul strãmosesc, pe care nu l-au pãrãsit niciodatã, iar din reunirea acestora pe acelasi drapel, adicã din tricolor, simbolul unor grele si necontenite eforturi pentru realizarea unitãtii nationale.

Steagul Moldovei, având bourul, pe o parte, si Sf. Gheorghe cãlare pe un cal alb în luptã cu balaurul, pe cealaltã parte, era de culoare rosie. Fãurit probabil de Bogdan I (1359 - 1365), la întemeierea tãrii, care a preluat culoarea rosie, transmisã de traditie, din vremea Daciei Traiane, el a fost pãstrat identic de urmasii sãi în domnie. În timpul lui Stefan cel Mare (1457 - 1504), steagul era din atlas rosu . si avea reprezentat, pe o fatã, pe Sf. Gheorghe încoronat de doi îngeri, stând în jilt si cu picioarele supunând un balaur cu trei capete , iar pe cealaltã fatã era reprodusã stema tãrii (capul de bour). Steagul domnesc al lui Ieremia Movilã (1595 - 1606), capturat de Mihai Viteazul, în martie 1601, în lupta de la Gorãslãu, avea fondul rosu. cu o bordurã galbenã deschisã, iar la mijloc capul de bour. Cãlãtorii poloni în trecere spre Constantinopol, Samuel Twardowski, la 1622 si Ioan Gnindski, la 1677, îl mentioneazã ca fiind din damasc si din aceeasi culoare rosie.Pe un document emis la 1817 de Scarlat Calimahi (1812 - 1819) se vãd în culori douã steaguri rosii. În timpul lui Mihail Sutu (1819 - 1821) pe stindardele moldovei apare Sf. Gheorghe cãlare, pe fond rosu. La fel, steagul armatei moldovenesti sub Mihail Sturdza (1834 - 1849) avea bourul în mijloc si în fiecare colt câte un pãtrat mare rosu iar cel al lui Alexandru Grigore Ghica (1849 - 1856) era în întregime rosu, cu o cruce albastrã în centru.

În Muntenia, steagul cel mare al tãrii pe timpul lui Mihail Viteazul (1593 - 1600), descris de cavalerul italian Ciro Spontini, era din damasc galben - auriu, cu vremea decolorat în alb, având la centru o acvilã neagrã, stând pe o ramurã verde de ienupãr si tinând în cioc o cruce patriarhalã rosie. Acelasi stindard galben - alburiu e mentionat - fãrã sã fie si descris - de douã stiri de origine polonezã, din 19 si 29 mai 1600, relative la lupta de la Hotin, dintre Mihai si Movilã. Documentele vremii ne vorbesc despre pretuirea pe care a acordat-o ilustrul voievod steagului tãrii, în care neîndoilenic vedea întrupatã glia strãmoseascã, Pentru apãrarea cãreia lupta. Nici în momentele grele , nici în clipele în care era pusã în cumpãnã însãsi viata sa, Mihai Voievod n-a uitat de steag. Este semnificativ faptul cã dupã bãtãlia de la Mirãslãu, din septembrie 1600, cu imperialii comandanti de Basta, în care sortii nu i-au surâs, Mihai nu s-a retras de pe câmpul de luptã pânã nu i s-a adus steagul tãrii, pe care, strângându-l la piept, l-a luat cu sine. [

Acest steag cu câmpul galben, ce “era foarte vechi si privit de romani ca sfânt”, dupã cum precizeazã acelasi Spontoni, fusese “semnul si marca cea mai importantã a Tãrii Românesti” sub Neagoe Basarab (1512 - 1521) si Vlad Tepes (1456 - 1462) si îl însotise pe Mircea cel Bãtrân (1386 - 1418) si pe voievozii de dinaintea luui pe câmpurile de bãtãlie fiind cu sigurantã o mostenire de la Basarab cel Mare (1317 - 1352), care-l primise, La rândul sãu, prin traditie, din vremea Daciei Traiane si-l pãstrase la întemeierea tãrii , ca simbol al legãturilor cu înaintasii.

Salvat de Mihai Viteazul dupã înfrângerea de l Mirãslãu, el a fost pãstrat cu mare cinste si de Radu Serban (1602 - 1611), ca steag al tãrii în vremea domniei sale. Relatând primirea la Târgoviste a contelui Camillo Cavriolo, trimis de împãratul Rudolf -II- pentru a duce lui Radu Vodã stindardul imperial, o datã cu confirmarea titlului de principe al imperiului, tot Spontoni aratã cã a marea ceremonie care a avut loc atunci la curtea domneascã, a fost vãzut si steagul cel mare al tãrii, din damasc galben - alburiu, socotit sfânt, si pe ccare voievodul a poruncit sã fie purtat înainte..

Datoritã asupririi nationale la care au fost supusi de stãpânirea maghiarã si apoi de cea austro - ungarã, români ardeleni desi constituiau majoritatea populatiei si erau locuitorii autohtoni ai Transilvaniei, n-au avut posibilitatea sã-si aleagã singuri culoarea drapelului si n-au fost reprezentanti printr-un simbol aparte pe steagul si stema principatului, nici în evul mediu si nici în epoca modernã. Ei au avut, totusi, un simbol propriu, culoarea albastru .- azur (cer), mostenitã din vremea Daciei Traiane, pe care, dacã n-au putut s-o impunã pe însemnele heraclidice ale tãrii, datoritã împrejurãrilor vitrege ale istoriei, au pãstrat-o pe stemele de familie si au transmis-o , astfel, din generatie în generatie, ca expresie a vechimii si înfrãtirii lor cu glia strãbunã.

În sprijinul celor de mai sus, mentionãm cã în perioada dominatiei maghiare, în timp ce stemele acordate nobililor sasi si unguri au în majoritatea lor culoarea rosie, cele date familiilor de origine românã sunt în exclusivitate de culoare albastru -azur (cer). În colectia heraclitticã J. Siebmcher, de pildã, unde sunt publicate aproape 2500 de steme acordate nobililor din Transilvania, apar , pe lângã armenii, maghiare, sãsesti si secuiesti, peste 500 de steme ale familiilor nobile românesti, care se prezintã sub forma unui scut având ca mobile, într-un câmp întotdeauna de azur (albastru), osteni cãlãri sau pedestri, înarmati cu spade drepte sau curbe, luptând împotriva unor turci, precum si felurite animale si diverse alte însemne. De altfel, culoarea albastrã a fost introdusã si pe însemnele heraclitice ale unor familii boieresti din Muntenia si Moldova, tocmai pentru a desemna detinerea unor posesiuni în Transilvania si, totodatã, legãturile existente în evul mediu între tãrile române. În stema familie Vãcãrescu, de exemplu , apare ca o dovadã a apartenentei districtului Fãgãras la Tara Româneascã, o cetate crenelatã , având arborat, în dreapta sus, un drapel albastru. [

Se poate, deci, afirma cã adunarea la un loc , pe acelasi drapel, a celor trei culori, rosul românilor moldoveni, galbenul românilor munteni si albastrul . azur al românilor transilvãnenii, reprezintã o singurã tarã, alcãtuitã din provinciile ei Moldova, Muntenia si Transilvania si un singur popor… Nu mai încape nici o îndoialã cã la acest adevãr se gândea Mihail Kogãlniceanu când spunea, în 1867, cã tricolorul românesc înseamnã “neamul nostru, din toate tãrile locuite de români”.

Dar cine este autorul contopirii celor trei culori într-un singur drapel si când s-a înfãptuit acesta? Cercetarea istoricã ne conduce, cum e si firesc, la Mihail Viteazul, primul unificator al tãrilor românesti, care a întrunit sub sceptrul sãu, în anul 1600, stãpânirea Munteniei, a Transilvaniei si a Moldovei.
Privitã în contextul realitãtilor politice ale vremii , unirea tãrilor române, realizatã prin cugetul militar si iscusinta diplomaticã a lui Mihai Viteazul , apare ca expresia concretã a polarizãrii în jurul lui a întregului popor român, ce avea constiinta unitãtii sale. Tocmai existenta constiintei unitãtii de neam la românii din cele trei principate, a apartenentei lor la acelasi unic popor, dorinta lor de unire într-un singur stat, explicã optiunea lui Mihai pentru înfãptuirea “planului daci”, care-si propunea sã reconstituie în formã româneascã vechea unitate politicã pe care o reprezentase Dacia în antichitate.
Cãlãuzit de dorinta de a-i uni pe toti românii sub un singur stindard, temerarul conducãtor, care se intitula “Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tãrii Românesti si Ardealului si a toatã Tara Moldovei”, a fãurit drapelul national prin contopirea culorilor de pe steagurile celor trei principate românesti, care de la el a devenit simbolul unitãtii noastre nationale. Aceastã constatare se bazeazã pe cercetarea diplomelor si a stemelor pe care Mihai Viteazul le-a acordat , potrivit obiceiurilor vremii, dupã bãtãlia de la Stalingrad, din 18 octombrie 1599, atât vitejilor boieri munteni cât si nobililor români si unguri din Transilvania care i s-a alãturat. Pe diploma acordatã lui Preda Buzescu, de pildã, apare un scut militar timbrat de un coif închis cu gratii, pe care stã o coroanã anticã, din care apare figura unui leu. De pe coama coifului si de sub coroanã iese o flamurã cu aspect de mantie, în trei culori asezate vertical, albastru la dreapta (steagul românilor transilvãneni ), galben la mijloc (steagul românilor munteni) si rosu la stânga (steagul românilor moldoveni)

Se cunosc pânã acum peste 20 de diplome eliberate de cancelaria lui Mihail din Transilvania, în anii 1599 si 1600, cu steme care au tricolorul albastru, galben si rosu pe lambrechine, iar la unele si pe scuturi. Descoperirea în viitor a unor noi diplome si acte emise de marele voievod va întãri afirmatia cã drapelul astfel îmbinat, prin gruparea în jurul culorii galben, asezatã la mijloc, a celor albastru si rosu, toate dispuse vertical a fost fãurit de Mihai Viteazul care, unind cu Tara Româneascã mai întâi Transilvania si apoi Moldova, a refãcut în formã româneascã integritatea vechii Dacii si a reînviat tricolorul din epoca românã, conferindu-i valoare de simbol al unitãtii noastre nationale, Pentru înfãptuirea uniri într-un singur stat a românilor din cele trei principate, Mihai Viteazul a luptat pânã la sacrificiul suprem al vietii sale pe câmpia de lângã Turda, El a cimentat, astfel, aceastã unire si a sfintit drapelul national cu sângele sãu.

Biruintã temporarã din punct de vedere politico - militar, izbânda lui Mihai avea sã dureze , însã , în planul constiintei nationale. Cei ce si-au asumat dupã Mihai conducerea tãrilor române au cãutat, în functie de împrejurãrile istorice, sã-i urmeze pilda, iar tricolorul românesc fãurit de el a fost pãstrat cu sfintenie secole de-a rândul si transmis din generatie în generatie, întruchipând pânã azi idealul de peste veacuri al unitãti tuturor românilor.
În perioada de dupã Mihai Viteazul , datoritã stabilitãtii interne, Tara Româneascã va continua sã îndeplineascã rolul de portdrapel al luptei pentru neatârnare si al unitãti românesti. De aici vor porni cele mai multe initiative atât pe plan politic , cât si spiritual. Faptul s-a reflectat si pe tricolor, unde culoarea galbenã, reprezentându-i pe românii munteni, este asezatã la mijloc, fiind încadratã, de-o parte si de alta, de culoarea rosie si de cea albastrã, atestându-se si în felul acesta cã unirea tuturor românilor s-a fãcut având Tara Româneascã , cu capitala ei Bucuresti, drept centru de activitate si realizare politicã a unitãtii nationale.

Nesemnalat în documentele primelor trei decenii ale secolului al XVII-lea, tricolorul reapare în timpul lui Matei Basarab (1632 - 1654), ales domn al Munteniei f&atildde;rã învoirea Portii, dar pe care sultanul a fost nevoit sã-l mentinã în scaun de teama puterii militare a tãrii , precum si a aliantei cu Transilvania, aflatã la rândul ei în relatii de bunã întelgere cu Moldova. EL s-a manifestat permanent ca un adversar al Imperiului otoman, fatã de care a pãstrat o atitudine demnã, fiind hotãrât la nevoie sã reziste cu armele. În acest sens, rezidentul habsburgilor la Constantinopol, Rudolf Schmidt, scria în 1643 cã turcii “se tem de Matei si-l considerã aproape ca pe un al doilea Mihai Vodã Cu ajutorul ostirii, mereu gata de actiune, el a înlãturat douã încercãri otomane, în 1636 si 1647, de a-l scoate din domnie.

Desigur , domnul muntean era constient cã restaurarea deplinã a independentei tãrii devenea posibilã numai printr-o actiune comunã a celor trei tãri românesti, capabile sã întreprindã cu succes o ofensivã de proportii care sã înlãture dominatia Imperiului otoman. Iatã de ce, în timpul sãu, relatiile politice dintre Muntenia si Transilvania au îmbrãcat forma unui tratat de aliantã, încheiat la 17 iulie 1635, care a fost reconfirmat si întãrit în mai multe rânduri (1637, 1638, 1640 si 1647). În pofida unor situatii conflictuale cu Moldova, între cele trei tãri românesti s-a ajuns , totusi, la un sistem de aliantã comunã sub forma întelegerilor bilaterale dintre Transilvania si celelalte douã tãri, iar în urma împãcãrii intervenite la 1644 între domnul muntean si cel moldovean , s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã sub forma întelegerilor bilaterale la 1644 între domnul muntean si cel moldovean, s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã. În cadrul aliantei dintre cele trei tãri românesti , încheiate în scopul luptei de eliberare de sub dominatia otomanã, Matei Basarab, care afirmase încã din 1632 cã “de cine ne vom teme dacã tãrile noastre vor pãstra buna întelegere de pânã acum? În afarã de Dumnezeu, de nimeni, se bucura de multã autoritate , contemporanii numindu-l “prea luminatul stãpân si voievod al acestor tãri dacice”.

Strãdaniile lui Matei Basarab de refacere, pe calea diplomaticã a aliantelor, a unitãtii tãrilor române, întreruptã prin moartea lui Mihai , n-a concretizat si în reintroducerea tricolorului, într-o formã permisã de împrejurãrile vremii, printre însemnele oficiale ale autoritãtii domnesti. Se cunosc pânã acum douã documente de la Matei Vodã care au pecetea legatã cu un snur în culorile drapelului national. Sigiliul cel mare rotund al Tãrii românesti, de pildã, confectionat din cearã rosie, este atasat hrisovului din 27 noiembrie 1640, prin care un numãr de mãnãstiri pãmântene au fost scoase de sub închinarea cãtre Locurile Sfinte, cu un snur împletit din mãtase rosie galbenã si albastrã . Era si firesc ca un asemenea document , prin care se adopta o mãsurã importantã pentru tarã, o adevãratã secularizare, constând din ridicarea drapelului unor mãnãstiri de la Muntele Athos de a exploata averile a 22 de mãnãstiri românesti închinate acestora, sã fie scris în limba românã, sã aibã monograma si iscãlitura tricolorului, mãrturie a aspiratiilor poporului nostru spre unitate si independentã. Tot cu un snur de mãtase rosie, galbenã si albastrã este atasat sigiliul mijlociu al voievodului muntean la hrisovul din 20 august 1648, prin care se fãcea unele danii Mãnãstirii Radu Vodã si, desigur , asemenea documente având tricolorul drept legãturã a pecetii de pergament, trebuie cã au mai fost emise de cancelaria lui Matei Basarab, dar, fie cã nu ni s-au pãstrat, fie cã n-au fost încã descoperite. Credem , însã, cã numai si aceste douã exemple fac pe deplin dovada cã si Matei Basarab, în conditiile istorice ale domniei sale, a dat expresie nãzuintelor de veacuri ale românilor cãtre unitate si neatârnare, sintetizate în tricolor, fãcând din însemnul national imbold în realizarea acestora si, totodatã , mijloc de a le transmite urmasilor.

Continuând opera înaintasilor , de apãrare a intereselor tuturor românilor, Serban Cantacuzino (1674 - 1688) a croit si el planuri de eliberare de sub jugul otoman a celor trei tãri surori si de unire a lor într-un singur stat, sub conducerea sa voind, ca si Matei Basarab, sã-l imite în aceastã privintã pe Mihai Viteazul….. În acest scop, el a încheiat, la 1 iunie 1685, la Fãgãras , “în numele traditiei de prietenie si apropiere a celor douã tãri un tratat de aliantã vesnicã cu Mihail Apaffi al Transilvaniei. Cei doi principi se angajau sã se ajute reciproc de orice lovituri îndreptate împotriva lor, fie de turci, fie de alte puteri. În anul urmãtor, Serban Vodã, dupã ce a mijlocit înscãunarea lui Constantin Cantemir (1685 - 1693), a închinat cu acesta la Bucuresti o întelegere de aderare a Moldovei la alianta perpetuã dintre Muntenia si Transilvania.

Fãurirea blocului antiotoman al celor trei tãri române, pe baza întelegerilor bilaterale initiate de Serban Cancatuzino în anii 1685 si 1686, care a avut o mare importantã în lupta poporului nostru pentru unitate si independentã, a fost prefiguratã de introducerea tricolorului pe steagul Tãrii Românesti. Cel trei culori ale drapelului national, exprimând idealul de unitate al românilor de pretutindeni, se pot si astãzi vedea pe steagul care l-a însotit pe Serban Cantacuzino la asediul Vienei.

Dupã cum se stie , în anul 1683 turcii au împresurat Viena, piedica cea mai de seamã în calea pãtrunderii lor în inima Europei, cerând si voievozilor români, în virtutea vechilor obligatii fatã de Poartã, sã participe la aceastã expeditie. Desi au fost obligati de turci sã lupte împotriva crestinilor, ei au actionat în sprijinul asediatilor, prin scoli încurajatoare sau prin interventii militare simulate. Sub zidurile Vienei s-a realizat atunci o actiunea anti otomanã româneascã e drept mascatã - care izvora dintr-un imbold de solidaritate etnicã si crestineascã. Cel mai activ în aceastã actiune a fost Serban Cantacuzino, convins cã o loviturã puternicã primitã de turci la Viena , departe de bazele lor, putea fi decisivã. Pasivitatea domnului moldovean Gh. Duca, dar mai ales actiunile lui Serban Cantacuzino au contribuit într-o mãsurã însemnatã la salvarea Vienei, oferind crestinilor rãgazul necesar pentru regruparea fortelor si pentru declansarea contraofensivei, Prevãzând sfârsitul dezastruos al expeditiei, Serban Vodã s-a gândit sã lase locuitorilor orasului un semn care sã le aminteascã de sprijinul prietenesc acordat de el în timpul asediului turcesc, acesta fiind, dupã obiceiul românesc al vremii, o troitã, adicã o cruce. El a poruncit oamenilor lui sã facã o cruce mare de stejar având sculptatã în mijloc icoana Maicii Domnului, iar dedesubt o inscriptie latineascã ce arãta cât de mari erau simpatiile lui pentru cauza crestinitãtii, pe care a ridicat-o chiar pe locul unde îsi avusese tabãra.

Odatã cu aceastã cruce, Serban Cantacuzino a lãsat pe câmpul de luptã de sub zidurile Vienei si un steag, care a ajuns mai târziu la Muzeul din Drezda. De unde a fost adus în 1937 , în tarã si expus la Muzeul Militar din Bucuresti. El este de mãtase, din trei fâsi orizontale cusute între ele cu atã galbenã si are o singurã fatã, fiind lipsit de un suport de pânzã. În mijloc se aflã Mântuitorul Iisus Hristos, asezat pe tronul împãrãtesc, tinând cu o mânã Sf. Evanghelie deschisã, sprijinitã pe genunchi, pe care se aflã o inscriptie, iar cu cealaltã binecuvânteazã. În dreapta Mântuitorului, sus, se aflã scris în româneste “Vitejia dreaptã sã birueascã”, iar dedesubt trei stele cu câte sase raze. Desi s-a deteriorat cu vremea, cele trei culori ale drapelului românesc se pot si astãzi usor distinge. Câmpul steagului este galben auriu, Haina cu care este îmbrãcat Domul Hristos este rosu aprins, iar vesmântul de deasupra albastru - azur. Aceleasi culori apar si pe detaliile steagului. Astfel nimbul , gulerul, brâul si dunga ce uneste umãrul cu brâul hainei Mântuitorului sunt galbene. Marginile cãrtii, perna de pe scaun si inscriptia din dreapta sunt rosii, identice cu haina Mântuitorului. Fata, mâinile si picioarele Domnului Iisus Hristos sunt rosu - Bordeaux, iar jiltul si cele trei stele rosu - brun s-au sepia Steagul trebuie sã fi avut pe cealaltã fatã, care astãzi nu se mai poate vedea din cauza suportului de pânzã ce i-a fost aplicat, o cruce asemãnãtoare celei de stejar. Cãreia i-a servit cu sigurantã ca model, precum si icoana Maicii Domnului si stema Tãrii Românesti. .

Iatã, deci, cã si Serban Cantacuzino a exprimat prin tricolor, transpus pe steagul tãrii dupã obiceiul vremii, printr-o scenã din iconografia bisericeascã, constiinta unitãti de neam, limbã si teritoriu, de viata economicã si spiritualã, care lega pe români din cele trei principate, ducându-i deseori pe acelasi câmp de luptã împotriva dusmanilor, iar pe voievozii lor la initierea unor actiuni diplomatice si militare comune. Desi n-a ajuns sã-si punã în aplicare planul sãu de luptã , deoarece a murit pe neasteptate, Serban Vodã are meritul de a fi trasat coordonatele politicii externe ale celor trei tãri române, deschizând calea pe care o vor urma Constantin Brâncoveanu, în Muntenia si Dimitrie Cantemir, în Moldova.

Nepot si succesor al lui Serban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714) a avut, datoritã abilitãti sale politice, una dintre cele mai lungi domni din istoria Tãrii Românesti.
Întelegând cã prin forta armelor nu va putea înlãtura stãpânirea turceascã, Constantin Brâncoveanu a cãutat , pe cãrãrile deseori întortochiate ale diplomatiei, sã încadreze tara în marile aliante antiotomane, sã o apropie de Habsburgi sau de Rusia, urmãrind , astfel, sã restaureze drepturile suverane ale Tãrii Românesti. Încercând sã profite atât de rivalitatea Austro - turcã cât si de cea rusoo - turcã, pentru a putea pãstra neatârnarea tãrii, Constantin Brâncoveanu a initiat sisteme de aliantã si de negocieri de tratate. Tratatul pregãtit de Serban Cantacuzino cu Habsburgii a fost primit si de Brâncoveanu, care a acceptat suzeranitatea Austriei în schimbul recunoasterii de cãtre acesta a independentei Tãrii Românesti. În acelasi timp, pãstrând supunerea fatã de Poartã, el a întretinut raporturi strânse si cu Rusia care au dus la încheierea unui tratat prevãzând sprijin în vederea eliberãrii de sub dominatia otomanã. O întelegere asemãnãtoare fusese încheiatã cu Rusia si de Dimitrie Cantemir domnul Moldovei.
Este semnificativã , în acest context, prezenta tricolorului românesc pe stema domnului muntean, alcãtuitã în 1695 cu prilejul acordãrii titlului de principe al imperiului de cãtre Leopol I. Ea constã dintr-un scut în mijlocul cãruia se aflã un cãlãret costumat ca un ostas din legiunile romane, tinând în mâna dreaptã o spadã în vârful cãreia se aflã un cap de turc. Pieptarul cãlãretului este rosu, coiful, sabia si sandalele acestuia, precum si frâul si saua calului sunt galbene iar fondul scutului este albastru.

Asocierea celor trei culori ale drapelului national pe stema familiei Brâncoveanu nu poate fi în nici un caz întâmplãtoare, dacã ne gândim la dragostea de glie si de neam a voievodului muntean , la idealurile care i-au cãlãuzit domnia, între care mentinerea neatârnãrii si înfãptuirea unitãtii românesti, de la care i s-a si tras mazilirea, urmatã de tragicul sfârsit, în 1714 la Constantinopol, împreunã cu cei patru fii ai sãi, suportat cu demnitate si cu o remarcabilã tãrie sufleteascã.

În a doua jumãtate a secolului al XVIII - lea , tricolorul apare si în Moldova pe stema familiei Ghica.
Uciderea de cãtre turci, în octombrie 1777 , a lui Grigore III Ghica, , aflat al a doua domnie în Moldova, dupã ce ocupase mai înainte si tronul Munteniei, pentru cã a protestat energic si în mai multe rânduri împotriva anexãri Bucovinei de cãtre Imperiul habsburgic cu acordul Înaltei Porti, a fost exprimatã simbolic prin introducerea pe stema acestei familii a “lacrimilor de argint”, element heraldic semnificativ pentru tragicul sfârsit al domului, precum si al tricolorului, sugestiv în a exprima împotrivirea lui fatã de stirbirea unitãtii teritoriale si autonomiei tãrii. Stema familiei Ghica cuprinde, în registrul superior, 12 lacrimi de argint, dispuse sase cu vârful în jos, fatã de alte sase în pozitie inversã, iar în registrul inferior, tãiat si despicat, în dreapta pe albastru, acvila cruciatã de aur (galbenã), iar în stânga pe rosu, capul de bour, de asemenea de culoare galbenã.
Dupã rãscoala tãranilor români din 1784 , care a urmãrit pe lângã desfiintarea servitutiilor apãsãtore si emanciparea nationalã , iar Horea, conducãtorul ei, gândindu-se chiar, dupã cum ne informeazã traditia, la refacerea vechii Dacii, prin unirea Transilvaniei cu celelalte douã principate românesti, înregistrãm la începutul secolului XIX - lea, în Tara Româneascã, o altã mare ridicare la luptã, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, pentru scuturarea dominatiei strãine si cucerirea libertãtii nationale.

Caracterul national al Revolutiei din 1821, de luptã pentru neatârnarea poporului român, atât împotriva dominatiei Imperiului Otoman ce încãlcase prevederile stabilite prin Capitulatii, cât si a altor imperii care îsi întinseserã stãpânirea asupra unor însemnate teritorii românesti si nu-si ascundeau intentiile spre noi imixtiuni, a fost înscris în programul ei politic, formulat în Proclamatiile de la Pades si de la Bucuresti, si s-a reflectat si în includerea tricolorului pe steagul ridicat de Tudor.

Flamura steagului este alcãtuitã din douã bucãti de mãtase, una albã si cealaltã albastrã, suprapuse si cusute pe margini. Numai partea de culoare albã are însemne heraldice, ea constituind fata steagului, pe când cea albastrã era nepictatã si reprezenta spatele acestuia. În mijlocul câmpului alb al fetei steagului, la partea superioarã, este zugrãvitã Sfânta Treime: Dumnezeu - Tatãl si Dumnezeu - Fiul si deasupra Sfântul Duh în chip de porumbel. În dreapta Mântuitorului se aflã Sf. Mucenic Teodor Tiron, patronului Tudor Vladimirescu , iar în stânga Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtãtorul de biruintã. Sub Sfânta troitã, în mijlocul unei ghirlande din frunze de laur (dafin) se aflã acvila cruciatã, cu zborul jos, stema Tãrii Românesti.

Cele trei culori ale drapelului national sunt incluse subtil, dar perfect vizibil , în cromatica vesmintelor purtate de personajele cu valoare simbolicã de pe steag, în ordinea si gruparea lor de astãzi, asa cum este corect , rosu la margine, pe mantia lungã a Sf. Gheorghe, galben la mijloc, fustanela lui Dumnezeu Tatãl, si albastru la hampã, pe fustanela Mântuitorului.

Tricolorul de pe flamurã îl regãsim si pe ciucurii cu care erau împodobit stindardul. Trei la numãr, împletiti din fire de mãtase de culoare rosu, galben si albastru, ei erau dublu etajati si aveau cât e o micã sferã de argint masiv la capete. Fiind detasabil, si deci, independenti de steag 46 , ciucuri , spre deosebire de flamurã, au fost executati fãrã nici o discretie în culorile nationale a cãror îmbinare este cum nu se poate mai expresivã, tricolorul apãrând aici în toatã mãretia si splendoarea lui.

Asadar, stindardul cel mare al Revolutiei din 1821 simboliza, prin tricolor, ideea de unitate si independentã a “tot norodul românesc”, fiind, în acest sens, un mesaj pentru viitor ce venea precum se stie, din veacurile trecute si care va dobândi noi dimensiuni în deceniile urmãtoare.
La numai câtiva ani dupã introducerea în 1834, de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica, a culorilor nationale pe steagurile ostirii muntene, în Transilvania, la marea adunare de la Blaj din 3 / 15 mai 1848, deasupra multimi se va înãlta demnã “flamura cea mare tricolorã a natiunii române”, pe care erau însemnate cuvintele “Virtutea românã reînviatã”. Era un steag mare , confectionat cu o sãptãmânã mai devreme si declarat drept drapel national de Conferinta de la Sibiu din 26 aprilie - 8 mai 1848, dovedindu-se si prin aceasta cã si români erau o natiune cu aceleasi drepturi la viatã proprie ca si celelalte natiuni ale principatului. El era expresia idealului de independentã nutrit cu ardoare de cei reuniti pe câmpia Blajului, numitã de atunci Câmpia Libertãtii si, în acelasi timp, simbolul unitãtii nationale. Întelegându-i mesajul si impresionat de entuziasmul si emotia cu acare multimea de pe întinsul Câmpiei Libertãtii s-a strâns sub faldurile lui, cãrturarul Sas Stephan Ludwig Roth , aflat de fatã la acea grandioasã manifestare, afirma cã “Desi drapelul national nu a fost ridicat atât de sus ca sã fie vãzut de la Dunãre, totusi, cunoscând comunitatea spiritualã unitã, cred cã fluturarea acestor culori aici , în cest loc, trebuie sã fi produs bãtãi de inimã la Bucuresti si Iasi”.

Traditia nationalã ne informeazã cã un steag semãnãtor, având culorile asezate orizontal, în ordinea albastru, galben , rosu, ar fi servit si lui Avram Iancu. În acelasi timp, în Tara Româneascã , asa cum arãtam la 14 iunie 1848, ca rezultat al triumfului revolutiei, tricolorul, având înscrisã deviza” Dreptate, frãtie” se instituia ca steag national. La mai putin de un deceniu de la revolutia pasoptistã, în 1857, Divanurile Ad-hoc din Moldova si Muntenia exprimau vointa unirii românilor din cele douã principate într-un singur stat, devenit realitate la 24 Ianuarie 1859.

Era firesc ca tricolorul, simbolul peste timp al unitãtii românesti, sã însufleteascã lupta pentru fãurirea statului national român modern. Reintrodus de Barbu Stirbei (1849-1856) pe drapelele armatei muntene, dupã ce fusese scos din folosintã din Cãimãcãmie, tricolorul va reapare si în Moldova în perioada luptei pentru unirea Baronului Talleyrand de Perigord, presedintele Comisiei europene de supraveghere a constituirii Divanurilor Ad-hoc, scria în 1857 contelui Walewski, ministrul de externe al Frantei, cã în drumul sãu spre Iasi a fost întâmpinat la Bacãu de peste trei mii de oameni purtând pieptare cu tricolorul national al unirii, iar la intrarea în capitala Moldovei a fost primit de populatia orasului care avea în frunte pe mitropolit, pe episcopii si nouãzeci de preoti, toti îmbrãcati în haine negre si având brâie si cocarde tricolore.

Înfãptuirea unirii Munteniei cu Moldova, la 24 Ianuarie 1859, care a reprezentat actul de vointã al întregii natiuni române, încununarea luptelor purtate de atâtea generatii de înaintasi si, în acelasi timp, temelie pentru cucerirea independentei si desãvârsirea statului national unitar, prin unirea cu România a celorlalte provincii aflate sub dominatie strãinã, trebuie întãritã printr-o serie de reforme largi si radicale. I-a revenit lui Alexandru Ion Cuza misiunea istoricã de a da viatã cerintelor legate de consolidarea statului national. Domnul Unirii a initiat un vast program de mãsuri care au modificat structural aspectul societãtii românesti. Între acestea s-a înscris, la loc de cinste, reintroducerea oficialã a tricolorului ca drapel national al Principatelor Unite.
Adoptarea tricolorului cãpãta în noile conditii sensuri mai adânci, care aveau sã fie exprimate de însusi domnitorul Cuza, la 1 septembrie 1863, în discursul tinut cu ocazia înmânãrii noilor drapele unitãtilor militare: “Steagul e România, acest pãmânt binecuvântat al patriei, stropit cu sângele strãbunilor nostri si îmbelsugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecãruia, casa în care s-au nãscut pãrintii nostri si unde se vor naste copiii vostri … Steagul e totodatã trecutul, prezentul si viitorul tãrii, întreaga istorie a României!

El avea încã culorile redate orizontal, în ordinea rosu sus, galben la mijloc si albastru jos. Pe una din fetele steagului era imprimatã stema Principatelor Unite, iar dedesubt înscrise cuvintele pline de semnificatie: “Unirea Principatelor. Fericirea Românilor”.
Prin Constitutia din 1866 si prin legile pentru fixarea armeriilor României din 1867 si 1872 s-a stabilit ca tricolorul sã aibã culorile asezate vertical, în ordinea albastru alãturi de hampã, galben la mijloc si rosu la margine “flotând” liber în aer, iar în centrul uneia din fete stema tãrii”.

Tricolorul, astfel instituit, avea sã triumfe la 9 Mai 1877, când Parlamentul României, într-un glas cu întreaga natiune, a proclamat independenta noastrã de stat. Cã independenta de stat a fost gândul ce domina cugetele si simtãmântul ce încãlzea inimile, au dovedit-o lunile eroice care au urmat acelei zile mãrete. Un întreg popor a actionat ca un singur om însufletit de o unicã hotãrâre, sã-si cucereascã neatârnarea. Statul român si-a cucerit independenta deplinã prin sângele ostasilor sãi, alãturi de care s-au jertfit si fratii lor din teritoriile aflate sub stãpânire strãinã, veniti sã lupte sub stindardul tricolor al tãrii în care vedeau viitoarea lor patrie.

Cucerirea independentei de stat a României a dat un puternic imbold miscãrii de eliberare nationalã a românilor din Transilvania , constituind o premisã importantã a desãvârsiri unificãrii national statale, ce se va înfãptui la 1 Decembrie 1918. În acea memorabilã zi, semintia lui Decebal si Traian si-a dat întâlnire între zidurile Alba Iuliei, devenitã neîncãpãtoare. Îndreptându-se din toate pãrtile si de pe toate vãile Transilvaniei spre cetatea Albei , pe jos sau cãlãri, cu trenurile si cãrutele, asemenea fluviului care îsi adunã apele din vãrsarea râurilor într-o singurã matcã, miile si zecile de mii de români, îmbrãcati cu cele mai frumoase straie nationale, purtând steaguri tricolore confectionate din pânzã de casã si citind “Desteaptã-te române” si “Pe-al nostru steag e scris Unire”, au venit sã afle, prin glasul autorizat al alesilor lor, supremul testament al tuturor generatiilor bimilenarei noastre istorii, proclamarea libertãtii lor nationale, dreptul lor de a trãi liberi si demni pe strãvechiul lor pãmânt, de a aseza temelii trainice unitãtii lor national statale. Au venit, de asemenea, si cei de altã nationalitate, pe care soarta îi asezase alãturi de ei , animati de dorinta de a clãdi împreunã un viitor mai bun pentru toti fii acestui pãmânt, un viitor de prosperitate, întemeiat pe dreptate, respect si colaborare reciprocã.

Erau acolo, aievea coborâti parcã de pe columnã, din hrisoave, peceti si steme, plãiesii lui Stefan , mosnenii lui Mihai , motii lui Horea si ai lui Iancu, pandurii lui Tudor, luptãtorii pasoptisti, fãuritorii Unirii de la 1859 si dorobantii de la 1877. Un popor întreg dorea fierbinte unirea si era ferm hotãrât s-o înfãptuiascã. Tricolorul românesc pãstrat cu pietate din zilele glorioase ale lui Mihai Viteazul si Avram Iancu, s-a înãltat demn în acea zi , îndemnându-i pe românii din cele ptru unghiuri sã se uneascã spre a putea birui în lupta lor dreaptã. De la vlãdicã pânã la opincã, mai bine de 100.000 de bãrbati si femei, tineri si bãtrâni, sub faldurile tricolorului ce strãlucea mândru în lumina blândã a iernii, au aclamat o zi întreagã mãretul ideal împlinit, unirea pentru toate veacurile a Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Români. Un vis de veacuri biruise. Era mare izbânda. Asteptatã si pregãtitã de lucrarea multor generatii, era fireascã venirea ei. Roata istoriei a fost definitiv învârtitã, prin vointa si puterea poporului, cu spita dreptãtii spre viitorul demn al neamului românesc.

Fãurirea statului national unit la 1 Decembrie 1918 a avut o înrâurire profundã asupra întregii evolutii a societãti românesti, a creat conditii noi pentru dezvoltarea economicã, politicã si socialã a României, pentru apãrarea independentei si suveranitãtii patriei, pentru întãrirea unitãtii nationale.





#3837 (raspuns la: #3812) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: