comentarii

fete19-22 ani singure cu numere de tel


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
No comment - de (anonim) la: 26/11/2003 14:08:05
(la: America si puterea petrolului)
Romania cu garda jos

de Dan Cristian Turturica
Miercuri, 26 Noiembrie 2003

Nu ma numar printre cei care cred ca nu avem motive sa ne temem de un eventual atac terorist pe teritoriul tarii. Pe acestia ii suspectez mai degraba de un soi de fatalism mioritic, total nepotrivit in contextul international actual.
Din contra, cred ca atacul de joi, din Turcia, trebuie sa ne puna serios pe ginduri: interesele americane sau britanice pot fi tintite oriunde in lume. Scenariul de la Istanbul se poate repeta si la Bucuresti.
Faptul ca Romania nu este vizata in mod direct nu ar trebui sa ne linisteasca. In urma cu trei zile, tinta a fost Marea Britanie, insa majoritatea victimelor au fost turci.
Oricit as incerca sa evit teoriile prapastioase, nu pot sa nu ma gindesc ca, pe masura ce tarile din vestul Europei vor reusi sa se protejeze mai bine, teroristilor nu le va ramine decit sa atace in punctele vulnerabile.
Este Romania o veriga slaba in lantul antiterorist?
Un ziar a avut curiozitatea sa vada ce se intimpla daca lasa un bagaj linga sediul Serviciului Roman de Informatii. Surprinzator pentru unii, dar nu s-a intimplat nimic. Valiza a stat bine-mersi, fara ca vreo persoana sa bage de seama. Nici macar un hot nu s-a gasit prin preajma, ca s-o fure.
Testul mi se pare pe cit de simplu, pe atit de eficient in a demonstra lipsa vigilentei din serviciile secrete. Daca nici macar perimetrul unui obiectiv de gradul zero nu este supravegheat permanent pentru a depista o eventuala incarcatura exploziva, ce garantie avem ca alte zone sensibile sint securizate?
Escaladarea terorismului ne prinde intr-un moment extrem de prost. Deprofesionalizarea, care a afectat serviciile secrete romanesti si inainte de ‘90, s-a accelerat dramatic in ultimii ani.
De vina este, in primul rind, relatia perversa dintre virfurile comunitatii de informatii si politicieni. Dinozaurii mosteniti de la Securitate si-au pastrat functiile de conducere cu ajutorul dosarelor pe care le detin despre politicienii importanti. Printr-un santaj tacit.
Aceasta inghetare la virf a inabusit si reforma in palierele inferioare. Atita timp cit numirile sau destituirile in SRI, SIE, SIPA etc. au fost operate in urma unui joc politic, criteriul competentei a fost ignorat cu desavirsire.
Rezultatul: sub un sef ticalos sau prost este imposibil sa se dezvolte un mecanism sanatos. Au avansat mai mult oportunistii, in timp ce profesionistii (mai ales din noua generatie) sint marginalizati.
In ultimii ani, am vazut numeroase note informative intocmite de diverse servicii secrete. Ajung la ziare anuntate de cite un telefon discret si doar cind are interes vreun general sau seful sau.
Cele mai multe note erau submediocre, rudimentare si chiar prost documentate. Daca nivelul celor responsabili cu siguranta nationala este cel care razbatea din acele note, atunci ne-am ars.
Din pacate, atitudinea manifestata in relatia cu societatea civila intareste impresia proasta. Modul in care aceste institutii raspund intrebarilor si solicitarilor organizatiilor neguvernamentale, cetatenilor sau presei denota aroganta, dispret fata de principiul transparentei si prea putina inteligenta.
Tot la deprofesionalizare conduce si implicarea serviciilor secrete in luptele politice. A intocmi dosare cu matrapazlicurile ministrilor sau parlamentarilor pentru a da un instrument de control sefilor lor nu are nici o legatura cu apararea sigurantei nationale.
Cit timp mai au la dispozitie agentii pentru a urmari posibilele filiere din Romania ale gruparilor criminale sau pentru a se perfectiona in razboiul antiterorist, daca ei sint folositi ca instrumente pentru razboiul din interiorul PSD?
Combinatiile de tot felul in care sint bagati sefii serviciilor de informatii sint la fel de daunatoare. Sa nu uitam legaturile suspecte ale lui Virgil Magureanu cu afaceristi arabi implicati in contrabanda cu tigari. In mod cert, exemplul nu este singular. Cine poate garanta ca banii proveniti din astfel de operatiuni nu ajung, in final, chiar in conturile gruparilor radicale musulmane?
Cine poate spune unde au ajuns fondurile delapidate de miile de firme-fantoma infiintate de irakieni? Si-ar fi putut vedea ele linistite de treaba atit timp fara complicitatea politistilor sau a ofiterilor de informatii?
Intr-un moment in care este nevoie mai mult ca niciodata ca serviciile secrete sa colaboreze, ceea ce razbate in public seamana mai degraba a razboi fratricid. SRI, UM 0962, SIE, SIPA si cite or mai fi isi impart cu frenezie lovituri sub centura. Singurii care ar putea interveni pentru calmarea spiritelor, Iliescu si Nastase, par mai degraba interesati sa atite lupta.
Senzatia ca vom fi ocoliti de o tragedie deoarece sintem prea mici pentru un razboi atit de mare nu mi se pare doar inselatoare, ci si periculoasa. Atrage dupa sine ideea ca ar fi exagerat si chiar inutil sa intram intr-o stare de alerta. Extrem de ingrijorator este ca oamenii care ar trebui sa nu doarma noaptea din cauza pericolului terorist par sa aiba alte prioritati. Sa speram ca, atunci cind se vor trezi (daca se vor trezi), nu va fi prea tirziu. EV. Zilei
No comment
munca la negru - de (anonim) la: 31/12/2004 14:50:55
(la: Munca la negru)
am peste 6 ani de cind muncesc in strainatate! dinntre care numai 8 luni(primele) legal! momentan sunt in franta cu viza pe 3 luni pe care mereu am depasit_o!am mai mult de 2 ani aici(plus 4 in israel) dar nu-i nici o problema ptr ca intotdeauna cind ma intorc in RO merc cu masini particulare cu baieti care au cunoscuti in frontiera romana si pentru o suma de bani pe care o cistigi in 2 zile aici poti trece linistit! fara nici o interdictie!PRINCIPALUL LUCRU E SA CUNOSTI PE CINEVA ACOLO UNDE MERGI!!! te poate ajuta!un risc exista, ca in orice lucru dealtfel ,dar daca nu risti nu cistigi!nimeni nu va venii la tine acasa sa te ia de mina si sa te duca in strainatate!cecilia spune ca nu merita riscul dar eu i-ti spun ca merita!ex. personal:mam trezit la virsta de 22 ani diponibilizat de la intreprinderea miniera unde am lucrat de la 16 ani !ce puteam face?singurul lucru pe care stiam sa-l fac era mineritul (omeserie care nu mai are viitor de mult)!in valea jiului nu aveam nici un viitor asa ca am mrs in bucuresti la o firma care facea contracte cu ISRAEL dar fiind prea tinar nu aveam nici o sansa totusi pina la urma dupa cea am plasat unui functionar 1000dolari am mers dupa aproape un an de asteptare.Am lucrat acolo oficial 8 luni cu un salariu de 300-400 lunar fata de 1000 cit mi s-ar fi cuvenit!am ales sa merg la negru ptr ca cunosteam un prieten la ierusalim care putea sa-mi ofere gazduire!i-ti spun sincer ca in 3-4 luini am adunat mai multi bani decit dincolo !apoi mam casatorit am avut un copil iar dupa 4 ani maèm intors in RO!nam rzistat mai mult de citeva luni!cel mai mult ma durut indiferenta oamenilor!EX:avusesem 3 zile zbuciumate din cauza unei probleme nu dormisem 2 nopti fiindca condusesem aprope 2000km in toiul problemelor mi se stricase masina a trebuit sa merg pina la deva 80km de petrosani ne-avind alt mijloc am urcat in maxi tatxi ,pe drum dupa citiva kilometrii unei fete din spate i se facuse rau,si credema nimeni din cei care aveau locuri in fata nu se oferise sa schimbe locul cu ea !dintre toti sint sigur ca eu eram cel mai obosit!credema ca am fost singurul care i-am propus sa schimbam locul si ptr ca era cu mama ei care nu avea luc i-am oferit locul mamei iar eu care i-ti repet cred ca eram cel mai obosit am mers in picioare!stateau toti ca nesimtitii in fata pe scaune si fata vomita mereu in punga in spate!in felul asta nu vom inainta niciodata cu tara asta credema!vreau sati impartasesc di ex^perienta mea in strainatate care sper sa te ajute deci scriemi pe costaromani@hotmail.com si-ti voi raspunde la toate intrbarile!
#32515 (raspuns la: #32475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adevaruri fundamentale - de Andre29 la: 10/12/2005 10:40:12
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
BARBATUL


Ce bea la:


17 ani: bere

25 ani: bourbon

35 ani: vodka

48 ani: vodka dubla

66 ani: dicarbocalm



Ce spune cand vrea sa agate:


17 ani: Parintii sunt plecati în week-end

25 ani: Prietena e plecata în week-end

35 ani: Logodnica e plecata în week-end

48 ani: Nevasta e plecata în week-end

66 ani: A doua nevasta e moarta



Sportul favorit:


17 ani: sex

25 ani: sex

35 ani: sex

48 ani: sex

66 ani: somnic - viseaza sex



Definitia unei intalniri reusite


17 ani: "mozol cu limba"

25 ani: "micul dejun"

35 ani: "Nu mi-a stricat orarul la terapie."

48 ani: "Nu a trebuit sa ma întâlnesc cu copii ei."

66 ani: "Am ajuns acasa viu."



Fantezia sexuala


17 ani: trei numere

25 ani: sex în avion

35 ani: menage a trois

48 ani: a aflat-o toata firma

66 ani: ingrijitoare elvetianca/asistenta nazista



Varsta ideala pentru casatorie


17 ani: 25 ani

25 ani: 35 ani

35 ani: 48 ani

48ani: 66 ani

66 ani: 17ani




Intalnirea ideala


17 ani: Trei filme ale lui Stephen King la cinema

25 ani: "Jumi-juma cheltuielile de restaurant înainte

de a veni la mine acasa"

35 ani: "Vino"

48 ani: "Vino si gateste."

66 ani: "Sex în avionul companiei în drum spre Vegas"






FEMEIA


Ce bea la:


17 ani: Vin dulce

25 ani: Vin alb

35 ani: Vin rosu

48 ani: Dom Perignon

66 ani: Jack Daniels cu sifon



Ce scuze foloseste pentru a nu se duce la o intalnire


17 ani: Trebuie sa-mi spal parul

25 ani: Trebuie sa-mi spal parul si sa-i dau cu balsam

35 ani: Trebuie sa ma vopsesc

48 ani: Am nevoie sa ma duc la coafor sa-mi vopsesc
parul

66 ani: Am nevoie sa ma duc la coafor sa-mi vopsesc
peruca



Sportul preferat


17 ani: cumparaturi

25 ani: cumparaturi

35 ani: cumparaturi

48 ani: cumparaturi

66 ani: cumparaturi



Definitia unei intalniri reusite


17 ani: "McDonalds"

25 ani: "A facut cinste cu masa"

35 ani: "Un diamant"

48 ani: "Un diamant si mai mare"

66 ani: "Singura acasa"



Fantezia sexuala


17 ani: barbat înalt, brunet si aratos

25 ani: barbat înalt, brunet, aratos si cu bani

35 ani: barbat înalt, brunet, aratos, cu bani si cu
creier

48 ani: barbat cu par

66 ani: barbat



Varsta ideala pentru casatorie


17 ani:

25 ani: 25 ani

35 ani: 35 ani

48 ani: 48 ani

66 ani: 66 ani



Intalnirea ideala


17 ani: Se ofera sa plateasca consumatia

25 ani: Plateste consumatia

35 ani: Aduce micul dejun la pat

48 ani: Aduce micul dejun la pat pentru copii

66 ani: Îsi poate mesteca fara ajutor mâncarea



________
"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)
My - de Radu Herjeu la: 29/01/2004 07:31:53
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Nu stiu de unde ai inteles asta. La mine, realizarea financiara este unul dintre cele mai putin importante lucruri. Eu vorbeam despre altceva. Cum contribui la interesul national ? De exemplu, editand de 5 ani singura revista de cultura generala care se distribuie gratuit in mii de licee din tara. De exemplu, organizand un centru de tineret in care cei cu venituri mici pot urma cursuri gratuite de informatica, limbi straine, matematica, pot avea acce sgratuit la Internet. De exemplu, organizand cel mai mare festival-concurs de arte pentru liceeni din Romania - LicArt. De exemplu, sustinand sute de ore de dirigentie in multe licee din tara si incercand sa spun tinerilor ce inseamna responsabilitatea, constiinta, corectitudinea, cultura, prietenia. De exemplu, luand tineri din casele de copii si invatandu-i ce inseamna jurnalismul. Si as putea sa-ti mai dau multe exemple. Dar nu stiu de ce am senzatia ca, oricum, nu ar avea nici o importanta pentru tine.
Poate sunt utopice idealurile mele. Dar sa stii ca umanitatea datoreaza cel mai mult idealistilor utopici.
Da, stiu care este salariul mediu pe economie. Si stiu si multe alte lucruri pe care multi nu le stiu. Dupa 10 ani de televiziune, ar fi si caraghios sa nu le stiu. Dar mai stiu ca de toate astea se fac vinovati oamenii. Cei care au guvernat si cei care i-au trimis sa guverneze. Nu tara.
#8582 (raspuns la: #8542) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniela - de carapiscum la: 16/10/2004 10:24:59
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Nts, m-ai facut sa rad, zau asa. Nu numai ca nu m-ai contrazis in nici o privinta, dar vrei pe deasupra sa-mi cauti nod in papura ca sa te poti tu simti confortabila si fara muste care sa te sacaie pe la cele extremitati. In loc sa vii sa ma contrazici cu ceva concret, tu-mi intinzi o lista la care trebuie sa bifez "wrong" ori "true" and "how many times". MA distreaza si mai tare fiindca seamana cu un test din ala psihologic dintre care candva am mai rezolvat eu. Una peste alta tin neaparat sa te incredintez ca nu m-am oparit deloc, raspunsul meu n-a venit pe nici un fond nervos. Asa ca nu e nici pe departe vorba de scuzare, mai draga. Iar faza cu distrarea forumului..., sa avem pardon, nu esti tu in masura sa judeci pt. toti laolalta.

Acuma revenind la ultimul tau mesaj, cu toate ca n-am sa fac decat sa-ti dau apa la moara, am sa-ti raspund la fiecare intrebare.

1. O data pe saptamana, in fiecare saptamana.
2. De tot atatea ori.
3. De cate ori se umple galeata/sacul de plastic.
4. In treaba ei nu ma amestec, daca vrea sa faca ceva n-o incurc (asta e intelegerea); pe de alta parte tin sa precizez ca am stat destui ani singur ca sa stiu sa fac de mancare si sa nu murim de foame. In orice caz aici am si eu o intrebare pt. tine: de cate ori se intampla sa nu mai apuci sa faci tu de mancare din cauza timpului extrem de scurt ce-ti ramane dupa orele de lucru?
5. Nu ma omor cu spalatul vaselor la mana, ca asta o face masina de vase; recunosc totusi ca este unul dintre lucrurile pe care nu le ador- insa nevoia il invata pe om si-l obliga.
6. De destule ori; nu in fiecare zi, desigur, dar sunt zile si zile. La tine nu-i la fel?
7. De obicei eu o strang.
8. Nu ma laud dar am spalat bulendre cat poate n-ai spalat tu la viata ta - si manual, nu cu masina de spalat. DAr acum e mai bine, ca le invarte rotativa de le umple de draci.
9. Cateodata. Depinde de starea de spirit... ;}
10. Pai daca le strang le si impaturesc; principiul meu este de a nu pune mana de mai multe ori pe acelasi lucru, ca sa nu trebuiasca sa faci de doua ori aceeasi treaba.
11. Daca vrei pot sa ingrijesc si de ai tai desi, culmea, nu am copii (inca). Asta nu inseamna ca n-am experienta- dar n-are rost sa vin aici cu ex.
12. Inca de la mama acasa am invatat sa curat eu geamurile. E drept insa ca m-am cam lenevit in ultima vreme.

Normal si etic ar fi fost ca mai intai sa iti raspunzi tu intrebarilor ce mi le-ai adresat, ca o comparatie. Apropo, stii cumva cam cat din castigul ei cheltuie o femeie "moderna" pt. ea singura? Si cam cat cheltuie pt. el un barbat "ramas roman"?

Dincolo de toate astea iti mai zic un singur lucru: ce am scris mai sus nu ma face nici modern si nici invechit, nici bun nici rau, nici nebun/prost nici destept/cuminte. Sunt unul din barbatii normali, consider eu. Dar poate ca e bine de amintit faptul ca ceea ce e normal pt. unii, e anormal pt. altii. Depinde de gusturile si deprinderile fiecaruia, depinde de gradul de smerenie pe care o dobandim in virtutea iubirii si a intelegerii pe care ne-o dorim. Si ca un ultim aspect, cred ca dintre toate virtutile intr-o casnicie, cel mai mult trebuie cultivat respectul reciproc. Fara asa ceva nu prea exista dragoste adevarata.

Sper ca ti-am raspuns suficient de obiectiv.
P.S. Tot nu mi-ai raspuns la unele intrebari pe care ti le-am adresat in mesajul anterior; ce faci, ocolesti, te codesti...?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25253 (raspuns la: #25246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LMC - de Little Eagle la: 29/10/2004 22:20:22
(la: Alegerile in USA)
In America toate informatiile sunt filtrate de guvern.Oare cand se va trezi americanul ...conservativ/republican din minciuna si iluzia in care crede ca traieste?
Un lucru observat la Mary cu care sunt de acord si la fel ma si intreb:
Ce-l face pe romanul emigrat in America sa fie atat de republican convins?Poate imi poti raspunde fiind republicana.
Am prieteni in Franta,romani la Paris de 22 ani,cunosc mai multe decat noi din stirile lor si la fel ziare si reviste.Astea am citit si citesc mereu,am vazut acele torturi din Irak cu mult inainte de a fi cunoscute aici,in reviste franceze cu poze.
Acum,spune-mi cine e dezinformat?
Aceiasi prieteni au vizitat USA anul trecut si au fost mereu jigniti,luati la misto si in mod expres li s-au ingreunat niste tranzactii incat s-au lasat pagubasi.
***************************************
Nu stiu ce programe ai vazut tu,chiar si aici sunt destule pe canalul World news,in franceza,italiana,germana si sunt spuse lucruri ce in USA nu sunt publicate sau transmise Tv,pt. ca USA este tot mai mult nationalist/sovina.
Insa cine vrea, oricand isi poate sapa o groapa si baga capul ca strutul in ea,doar interesele proprii conteaza.
************************************
Pe cati va intereseaza ca 100.000 civili ,multi copii,irakieni au murit intr-un razboi inutil(ca si cel din Vietnam),si mii de soldati americani la fel au murit?
Intereseaza pe cineva ca a...disparut armament cu care poate fi distrus pamantul intreg?
Ori...viata merge inainte si ne vedem de placintele noastre,si cadem in extaz la vorbele fara sens ale lui Bush?
Iar daca vom avea nenorocul si soarta crunta de a mai avea inca alti 4 ani sub Bush,sa nu ziceti ca nu v-am spus celor cu copii de 18 ani:va asigur ca asta va face armata obligatorie si nu cred ca v-ar placea sa va treziti acasa cu un sergent care vine cu o veste proasta...dar ce-si face omul,si-o face cu mana lui si va fi prea tarziu de lacrimi si dat inapoi.

In America lui Bush cuvintele lui Orwell(1984)se potrivesc azi ca o manusa:

Love is Hate,Freedom is Slavery,War is Peace
**************************************
LOVE&PEACE,
Ozzy

LMC,iti spun un lucru:love is better then any government in the world.




















#26877 (raspuns la: #26846) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
belle - de Horia D la: 09/12/2004 22:32:45
(la: Trancaneala Aristocrata)
Ploua al naibii de mult:(( iar temp sunt in mid to low 50s. Vreau la soare!!!
Tu stii ca au mentalitatea si inteligenta copiilor de 3 ani? singura lor problema e ca sunt foarte fricosi, doar au fost prey pentru sute de mii de ani. dar daca ai rabdare si incerci sa gandesti ca ei, atunci sunt fun rau de tot. cand ma duc in field, sunt tot timpul dupa mine, asta si cand tai iarba cu tractorul... abia astept sa iasa soarele sa ma duc trail horse backridding. e misto rau de tot.

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#31268 (raspuns la: #31267) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum e corect, "alegeri frauda - de Horia D la: 23/12/2004 19:58:51
(la: Alegeri fraudate.)
Cum e corect, "alegeri fraudate", sau "alegeri frauduloase"?
intreb pentru ca "fraudat" nu-mi suna bine. Dar poate e corect, ce stiu eu... (atat timp cat nu am parintii aici la mine - si a fost o pauza de vreo 5 ani in care nu i-am vazut, nu vorbesc romaneste.... de 17 ani, singurul meu mod de a exersa limba romana e "virtual")

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
logica - de anisia la: 02/03/2005 13:18:29
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Un student pica la examenul de logica. - Domnule profesor, daca va pun o intrebare de logica si nu stiti raspunsul, imi mariti nota? - Da, sigur! - Ce este legal dar ilogic, ilegal dar logic, ilogic si ilegal, toate in acelasi timp? Profesorul se gandeste, face scheme pe hartie, dar nu stie raspunsul. - Bine, uite, ti-am pus 8 in loc de 3, acum spune-mi si mie raspunsul. - Faptul ca dumneavoastra aveti 69 ani, iar sotia dvs. are 22 ani este legal, dar ilogic; faptul ca sotia dvs. are un amant de 21 ani este ilegal, dar logic, iar faptul ca dvs. ii mariti nota amantului sotiei dvs. este si ilegal si ilogic !!!!

Asculta-ma un pic... - de Change la: 13/03/2005 18:16:29
(la: suflet ratacit)
Daca vrei sa stam putin de vorba, da-mi un mesaj aici si iti voi da adresade mail. Iti pot spune cate ceva, din experienta personala. As dori sa discutam un pic. Eu am 22 ani si trec prin ceva asemanator, doar ca...reactionez atlfel. Ce zici?
Ondine - de TeodoraPA la: 18/03/2005 13:17:27
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Frumos spus. Fiecare are ce isi alege, adica ce vrea si ce merita.
Eu sunt o femeie singura, de cativa ani singura, si nu pot intelege de unde atata nefericire la altii. Mi-e bine singura!
#39782 (raspuns la: #33162) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu cred ca este totdeauna ade - de gigi2005 la: 21/03/2005 03:39:14
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
Nu cred ca este totdeauna adevarat. Se spune ca femeile se maturizeaza mai repede si 7-8 ani ar fi diferenta de varsta ideala. Dar sa nu-mi spuneti ca o tinerica de 20-22 ani s-ar indragosti lulea de unul de 45-50 de ani, oricat de barbat bine ar fi! Daca "il miroase" ca are bani nu mai scapa de "dragostea" ei pana nu obtine ce vrea. Daca e numai "fante de mahala" la a doua intalnire e "pa". Din pacate barbatii intre 45-55 ani au probleme de "barbatie" si sunt victime sigure. Apare criza de la 50 de ani. "Vai ce barbat bine esti! Patimasule, virilule, iubesti ca un viking, etc." si gata, te-a prins. De aici multe probleme in cupluri consacrate ca stabile. Cunosc multe astfel de familii destramate din aceasta cauza. El profesor la Universitate, 52 ani, copii mari, ea studenta lui, 23 ani. El pleaca de acasa dupa 27 ani de casnicie, lasa tot si se muta cu chirie cu fatuca asta. Divorteaza, se face de "cacao" pentru ca "marea iubire" il lasa dupa un an, vrea acasa la fosta nevasta care ii zice "pas". A ramas un amarat, dispretuit de rude si prieteni care, chiar daca l-au inteles i-au reprosat faptul ca nu s-a rezumat la o aventura. Mai stiu un caz, el 50 ani, ea 38, el pleaca dupa una de 57 ani (conservata bine, ce-i drept). Dupa 3 ani realizeaza ca a luat "o baba", vrea acasa la "fatuca" lui dar ea nu l-a mai vrut. Acum e vai de el.
Aceste cazuri s-ar fi terminat altfel daca domnii in cauza ar fi fost plini de bani. Oricum linistea unui camin nu o vor mai gasi niciodata!
Intrebarea este: aceste cupluri ciudate (20-30 ani diferenta) formeaza un camin, o familie? Eu nu cred. Sunt relatii de circumstanta, bazate pe interes. Dar atata timp cat vor exista barbati maturi sa plateasca "nurii" unei fatuci, visul tinerelor va fi nu o cariera bazata pe invatatura ci ca un barbat cu bani sa se indragosteasca de ele. Le plateste niste studii (drept, psihologie, etc) si gata cariera. Si in plus, barbatilor cu bani nu prea le convin femeile de cariera. Ei vor un bibelou la plimbare si o "c...va" in pat. Nu au nevoie de conversatie!
pt VIM - de Intruder la: 25/03/2005 09:31:50
(la: Ca moderni, cat mai putem crede?)
"Guarda e passa !" (Dante)
"crede si nu cerceta".dar uite ca nu putem s-o facem...de mii de ani scurmam prin zona asta cum scurma mistretul tarlaua de cartofi !
D-zeu exista in fiecare din noi...El ne-a facut dupa chipul si asemanarea Sa...tindem sa-l aducem pe El dupa chipul si asemanarea noastra...milioane de dumnezei traiesc pe planeta...nu cred ca lumea este mai cazuta decat acum 1000 sau 500 de ani...singura deosebire este ca suntem mai constienti de frustrarile noastre...El stie cum suntem si cred ca nu-I surprins...
"...deci sa nu va temeti: voi sunteti mai de pret decat multe vrabii..."
(Luca 12.7)
fefe - de bull la: 02/04/2005 06:33:02
(la: Terri Schiavo , eutanasia pro sau contra?)
"(Terry) Nu era o vegetala comatosa, era un pacient caruia i sa interzis sa fie tratata."

In SUA, efectuarea oricarei proceduri medicale, impotriva vointei unui pacient, chiar daca salveaza viata, este considerat abuz fizic si este pedepsit cu asprime. De fapt, ea nu a fost tratata ci maltratata timp de 15 ani.

Singurul care putea sti cel mai bine cum dorea Terry sa fie tratata era sotul ei, nu familia sa. De aceea, legea americana a dat intietate sotului in exprimarea vointei in legatura cu tratamentul.

Familia lui Terry a incercat sa incalce legea si morala si, pe buna dreptate, a pierdut.

"Eu sint PRO-VIATA"

De fapt ce inseamna viata? O fiinta este in viata cat timp creierul functioneaza. La Terry era mort de 15 ani. Faptul ca inima batea nu are nici o relevanta.

Familia lui Terry a inselat opinia publica prezentand-o pe Terry ca pe o finta care zambea si clipea, ca si cand ar fi fost fericita in conditia ei. O minciuna frumoasa, dar o minciuna care ascunde ignoranta si micimea morala a celor ce au pus-o in scena.
#41670 (raspuns la: #41419) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
totusi, si barbatii :-)... - de cristiscu la: 03/05/2005 20:54:19
(la: ...)
o femeie nu se maturizeaza si ramine o adolescenta intirziata pina in momentul in care devine mama. ... barbatii nu se maturizeaza niciodata

Parerea e desigur oarecum misogina si feminista :-), sau denota o doza de umor ce nu trebuie neaparat luat in serios.

Sunt total de acord ca suferintele femeii la nastere si apoi grija fata de copii o maturizeaza enorm. Am vazut asta la sotie.

Barbat fiind :-), am simtit insa acut ceea ce as numi maturizare chiar dinaintea venirii copiilor pe lume. In ce fel? Responsabilitate. De 15 ani singuri prin Occident, statutul nostru in strainatate si asigurarea partii financiare au stat deseori preponderent pe umerii mei. M-am privilegiat deseori de multe lucruri pentru a investi in familie, si am simtit/simt greutatea deciziilor luate si-a consecintelor lor. Sotia a avut si are la randu-i o contributie enorma. Insa ea insasi a preferat sa lase deseori deciziile pe umerii mei si ... poate stiti cum e: cand iese bine nu se vede, iar cand iese prost ti se reproseaza :-)...

Oricum, asta e viata si invatam mereu sa traim mai in armonie unii cu altii. Chiar daca nu-i usor :-).

---------------------
Cristi Scutaru
scrie.com, romaniasbest.com
#46797 (raspuns la: #46739) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
visiting Bucuresti - de Madblanch la: 16/06/2005 02:29:17
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Ce pot spune!? M-am intors in Romania anul trecut, pentru prima data, dupa multi ani...

Singurul lucru pe care il pot spune este ca, inainte de ma regasi la aeroportul Otopeni, am facut un "mic" tur al Europei de doua luni, calatorind cu aproape fiecare mijloc de tansport imaginabil, my luggage mentinindu-se curat si intr-o stare perfecta. Odata ajunsa la "baggage claim" la Otopeni, mi-au trebuit aproximativ 40 minute pentru a-mi recunoaste valizele, cantitatea de praf si nu mai stiu ce alte substante neidentificate achizitionate pe timpul zborului sau dupa - greu de precizat - facandu-le de nerecunoscut...
Ca sa nu mai adaug ca mi-am ruinat perechea mea favorita de pantaloni kakkies si my Havaianas dupa 10 minute de mers pe jos in Bucuresti, fiind acoperita de praf... Ca sa nu-mi mentionez picioarele si proaspata pedichiura.... A propos: ce e cu tarana (=praf de o copozitie mai complexa) din troleuri si buses???
Intr-adevar, a fost o experienta de neuitat, care m-a facut sa ma regasesc int-o scena din romanul "The Grapes of Wrath" de John Steinbeck a carui lectura, by the way, o recomand din toata inima amatorilor.
Serviciul medical in Canda - de Danila Prepeleac Jr la: 23/06/2005 02:32:16
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
“Am o prietena foarte buna care in Romania a terminat medicina ... dar acuma se bucura ca este medic recunoscut (In America)...daca vad un doctor care a terminat universitatea altundeva decit in America, iar daca-i in America nu a terminat la o universitate care stiu eu ca e foarte buna, pur si simplu sar peste si ma duc la urmatorul.
Cind e vorba de sanatatea mea, vreau "crema" nu pe oricare Bade Ioane” (fefe).
Prietena stie ce parere aveti fata de ea, ca medic? (luati-o ca pe o gluma!)

Avem noi senzatia ca in Africa sunt cei mai ... Va aduceti aminte ca primul transplant de inima s-a facut in Africa de Sud? (Dr. Barnard).
Fac o paranteza. In “94 am zis ca mi-ar placea sa traiesc intr-unul din
urmatoarele doua locuri: Paris sau Africa de Sud. Inca nu mi-am schimbat parerea. Despre Africa de Sud, pe care o cunosc putin mai bine decit Parisul am o multime de amintiri frumoase plus vreo 18 ore de imagini video (captate de mine).
Genialitatea nu este specific Americana. Cel mai inteligent copil din lume s-a descoperit printr-un sat din India (merge la scoala descult parcurgind km pina la scoala).
Sunt mai buni doctorii din America decit ceilalti? Ce putem spune despre oameni celebri, cu bani, care mor la virste de 65-70 de ani, considerate nu inaintate in USA?. In Canada iesi la pensie la 65 ani. Chiar si Papa sa fii, daca ti s-au terminat zilele... Cu toti doctorii in stiinta americani, “ creme a la creme,” naveta spatiala tot a luat foc.
Daca ai zile si nu esti ghinionist poti sa te duci la orice medic si sa folosesti numai medicamente Lakota (reclama curenta la Tv din Canada si SUA facuta de actorul care era seful indienilor din “Omul care a dansat cu lupii” – actor principal Kevin Costner).

Ca am indoieli in privinta alegerii celui mai bun doctor din America? Iata ce s-a intimplat unei rude apropiate. Avea de prin ’97 unghii incarnate la ambele picioare, la degetele mari. Citiva ani buni a mers la spitalul de specialitate in Bucuresti unde periodic avea cite o interventie chirurgicala. Dureroase foc. De pe latura cu coltul unghiei se taie o fisie pina la radacina, inclusiv. Uneori i s-a ars (cu nitrat parca) si radacina in locul cu pricina. Dupa citeva luni colturile se refaceau. Se resemnase cu gindul ca va avea de suferit mult si bine. Cu acest necaz a plecat in Canada.
Cind emigrezi in Canada, timp de trei luni nu ai asistenta medicala gratuita (o alta nedreptate) asa ca inchei o asigurare temporara care costa citeva sute de dolari. La mai putin de o luna de la sosire, degetul mare de la un picior se umfla ca aproape nu mai putea sa mearga. Pleaca la Spitalul General North York din Toronto. De la statia de autobuz pina la usa spitalului aproape un km. Acolo surpriza. Asigurarea temporara nu e valabila. Esti nevoit sa platesti din buzunar si sa recuperezi eventual de la societatea care te-a asigurat. O asiatenta i-a spus ca numai chemarea unui medic la camera de garda costa 250 dolari. I s-a atras atentia ca acesti bani nu sunt acoperiti de asigurarea temporara. Se facuse noapte si asistenta se indura si-i spune sa mearga la o clinica de tipul “Walking” unde costa mai putin. Si asa a fost. A dat peste un doctor chinez. Acesta ii spune sa faca bai cu apa cu sare, sa nu mai taie unghia si doar sa-i faca o crestatura in V la mijloc in virf. Ce credeti? Prin aceasta metoda a scapat definitiv de operatie le unul dintre picioare. Celelalt picior nu vroia sa cedeze total.
Intre timp, prin recomandarea unei cunostinte, medic in Ro, aici angajata la o clinica (am vazut ca se jena sa spuna de ce se ocupa acolo), devine pacientul unui doctor de familie considerat nemaipomenit care facea si mici interventii chirurgicale. Pacientii din sala de asteptare pareau cam selectati. Prezentindu-se cu fisa cu vaccinuri are surpriza sa constate ca medicul celebru nu stia ca exista vaccin combinat pentru hepatita A+B. Deci, in Romania, un simplu doctor de familie vaccina pacientii cu un produs deosebit din Belgia, iar in Canada care se bate in piept ca de ea depinde si SUA cind vine vorba de vaccinuri, nici nu se auzise macar. Noroc ca actele erau autentificate de o Policlinica cu plata din Bucuresti recunoscuta de Ambasada Canadei. Doctorul celebru din Toronto a aplicat aceeasi metoda ca in RO. Operatia.
Odata cu schimbarea locuintei se schimba si medicul de familie, o doctorita egipteanca. Cu o trimitere ajunge la un doctor egiptean intr-o localitate apropiata Woodbridge. Doctorul acesta vroise sa emigreze din Egipt in Ro acum 17 ani! Omul analizeaza degetul si aplica o metoda simpla si extrem de inteligenta. Printr-o operatie chirurgicala deslipeste muchia unghiei pe toata lungimea laturii cu coltul incarnat si introdice un tub izolator sectionat, cusut de unghie. La fiecare vizita mai taia un pic din tub. La aproape trei luni i-a scos tubul definitiv si de trei ani a uitat ca a avut vreodata unghii incarnate. Iata ca metoda chinezeasca si cea egipteana au batut de departe metodele “elevate” invatate pe continentul American.

Eu am jurat ca in Canda nu ma voi mai duce niciodata, de buna voie, la doctor. De ce? Am vrut sa-mi fac o asigurare pe viata. Analiza singelui era obligatorie. Am platit prima rata lunara si firma a trimis la mine acasa o asistenta pentru recoltat singe. Canadianca get-beget. Ma inteapa de 4 ori in bratul sting si nimic. Ca-s venele mici si ascunse...motive... (Este drept ca am niste vene mai dificile dar la clinica din Bucuresti unde am facut analizele pentru emigrare a venit o d-soara de vreo 19-22 ani care in 10 secunde a umplut o seringa sa hranesti 2 vampiri). Facem o pauza in care ne povesteste despre ferma ei de cai (asiatenta canadianca). Incepem si cu bratul drept si ajungem tot la 4 intepaturi nereusite. Atunci am renuntat si la singe si la asigurare. Dupa ce a plecat mi-am adus aminte ca prin ceata ca parca nu a rupt nici un ambalaj sau sigiliu la seringi. Am o spaima si acum, voalata ce-i drept. Daca erau seringile folosite la cai sau de cine stie ce drogati cu vreo SIDA?
Credeti ca exagerez? Acum, in Canada, este o mare dezbatere in presa si Parlament pe marginea reformei medicale. Statisticile din Canada arata ca anual sunt puse sute de mii de diagnostice gresite si mor zeci de mii de pacienti din cauza medicamentelor gresit indicate. Si inca un “ “amanunt”, sunt 3.000.000 de oameni fara doctor de familie! Nu este o nerozie cu respingerea emigrantilor calificati? Alta cauza majora este serviciul de specialitate. Pentru a beneficia de un consult de specialitate poti astepta la rind, in medie 2-6 luni de zile! In acest termen se incadreaza si consultul la ochi.
In Toronto Star era prezentat cazul unei ziariste canadiene care dupa plimbari de aproape un an si jumatate cu diverse diagnostice gresite, unele chiar hazlii precum stress avansat, un doctor particular din Quebec i-a pus adevaratul diagnostic: pierde lichid din coloana. Intre timp pacienta abia ca sa mai poate tine pe picioare.
Pentru cei ce nu stiu, sistemul Canadian de asistenta medicala este opusul celui din SUA. In SUA sistemul este privat, cu avantajele si dezavantajele lui. In Canada este aproape monopol de stat. Platesti numai ce tine de estetica incluzind si lucrarile dentare (?). Din noiembrie ’04 se plateste si controlul la ochi. Chiar daca ai o infectie la o masea pe care nu o vede nimeni dar nu mai poti trai de durere, statul canadian considera ca este o problema de estetica. O sa ziceti e perfect! Cat credeti ca a costat, la cel mai ieftin cabinet, o coroana peste 6 dinti? 6000 dolari (1000 dolari de dinte). Chiar daca in ultimii cinci ani nu am vrut sa trec pe la doctor am platit taxe grele. Retineti un amanunt: IN CANADA SUNT TAXELE CELE MAI MARI dintre statele membre G8 (cele mai industrializate 8 tari ale globului pamintesc).
#56187 (raspuns la: #56139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
atat de tare m-a induiosat po - de oanalaur la: 27/09/2005 22:23:16
(la: Moartea vine latrand (Shaggy))
atat de tare m-a induiosat povestirea incat n-am mai avut inima s-o cert pe catelusa mea (o puteti vedea la foto sunt mandra de poza aia)care iar a facut pipi pi hol. ne-am mutat de curand si nu prea face deosebirea dintre gresia de pe hol si cea din baie. si daca ati vedea-o ce mandra si vesela vine sa ma anunte ca a facut! se invarte ca un titirez printre picioarele mele.
am stat 3 ani singura (fara sot) si cred ca mi-ar fi venit mult mai greu fara ea. mi-a umplut multe goluri din sufletel.
:) - de alura la: 28/10/2005 12:54:11
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
Intai doamnele:
Fefe cred ca e o doamna dragutza, de vreo 35-40 ani, eleganta, cocheta, feminina, prietenoasa si amabila, probabil satena cu par mediu, 33 ani.
Tofan Ana Izabela - timida, pesimista, serioasa, grava, sobra, nesigura, plinuta, 26-27 ani.
Honey - sigura pe ea, isteata, rautacioasa, incapatanata, contrastanta, uneori extravaganta; o vad inalta, in tinuta office, cu fizic armonios, 28-30 ani.
Mya - inalta, sofisticata, mondena, rezervata, 36-38 ani
zaraza - energica, ironica, repezita, usor agresiva, tupeista, intreprinzatoare, nonconformista, nu foarte inalta, creata, in jur de 27-28 ani.
TeodoraPA - serioasa, sobra, prefera genul clasic, 33-35 ani, singura.
Gaga - conformista, plinuta, comoda, sociabila, naturala, bruneta, 25- 26 ani.
Yuki - relaxata, concilianta, intelegatoare, detasata, 30-32 ani.
Belle - frumoasa, inalta, simpla, calda, blanda, blonda 40 ani.
Anisia - sensibila, atragatoare, micuta de statura, cu bucle blonde, 32-33 ani.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...