comentarii

fete 18-27 ani singure cu numere de tel


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Fetelor, desde vine ea singur - de Ivy la: 16/11/2004 18:51:42
(la: Trancaneala Aristocrata)
Fetelor, desde vine ea singurica atunci cind considera...Stiu ca am citit undeva ca o enerveaza..sau ma rog, ca nu ii plac discutiile tip.."chat"..adica ceea ce facem noi aici..

Altfel, fatuca noastra e intradevar haioasa si scrie texte simpaticeee...

#28909 (raspuns la: #28908) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
"Juppe-Gate" - de anita47 la: 14/02/2004 03:43:38
(la: Coruptia oamenilor politici...)
Liderul partidului de guvernamant din Franta - condamnat!


"Juppé-Gate"
Pe 30 ianuarie 2004, clasa politica franceza a fost zguduita de verdictul dat in procesul de coruptie care l-a avut in prim-plan pe Alain Juppé, presedintele partidului de guvernamant din Franta - UMP (Union pour un Mouvement Populaire) , primar al orasului Bordeaux si succesor neoficial al presedintelui Jacques Chirac. Alain Juppé a fost condamnat la 18 luni de inchisoare, cu suspendare, si la pierderea drepturilor civile timp de cinci ani - ceea ce il va scoate, practic, din viata politica timp de 10 ani - pentru "folosirea functiei publice in scop personal". Iata ca o tara ca Franta nu ezita sa-l trimita in judecata - si sa-l condamne - pe liderul partidului aflat la putere, fara ca politicul sa se amestece in actul de justitie. O lectie pentru toata lumea! In ciuda promisiunii initiale, de "retragere din viata politica" - facuta imediat dupa pronuntarea sentintei -, Alain Juppé a fost sfatuit de consilierii sai sa faca apel. Ceea ce va atrage suspendarea temporara a sentintei, pana la judecarea apelului: circa un an. Timp suficient, care ii va permite presedintelui Jacques Chirac sa reactioneze in plan politic, pentru a-si salva protejatul.


Juppé - "iepurele" presedintelui Chirac
Acuzarea si condamnarea lui Juppé are o stransa legatura cu functia detinuta de acesta in fostul partid de guvernamant (RPR - Rassemblement pour la Republique), condus de Jacques Chirac. Alain Juppé a indeplinit functia de trezorier al partidului intre 1988 si 1995, cand seful sau de partid (Chirac) era primar al Parisului si incerca sa devina presedinte al Frantei. Alte 26 de persoane au fost judecate in procesul Juppé. Printre acestia, sapte oameni de afaceri, acuzati de sponsorizare ilegala a RPR, au fost achitati si eliberati. Alte 13 persoane au primit insa o condamnare de sase luni cu suspendare. Louise-Yvonne Cassetta, fost administrator financiar al RPR si manager de fonduri financiare al fostului partid, a primit 14 luni cu suspendare. In cele mai multe cazuri instanta a retinut faptul ca oamenii de afaceri erau santajati fie cu clasica anulare a unor contracte mari, fie cu pierderea unor licitatii, daca nu sponsorizau consistent fostul RPR, devenit ulterior componenta a actualului partid de guvernamant (UMP).

Singurul care nu a aparut in proces a fost presedintele Jacques Chirac, seful direct al lui Alain Juppé - si marele beneficiar al banilor negri adunati de sarguinciosul Juppé - deoarece functia prezidentiala beneficiaza de "imunitate". Dar Chirac, care de curand a anuntat, nu intamplator, intrarea in viata politica a sotiei sale, va putea fi judecat la finale mandatului prezidential, in 2007. Jean Michel Helveg se intreba, ironic, in "Liberation" (31 ianuarie 2004): "Plateste oare actualul presedinte al UMP pentru presedintele de neatins al Republicii?" Cei trei judecatori din Nanterre au respins cererea lui Juppé, ca sentinta sa nu implice functia detinuta actualmente. Judecatorii au sustinut in motivatia sentintei ca "actionand in acest fel, Alain Juppé, in timp ce detinea o functie publica, a inselat poporul suveran... Alain Juppé a actionat in propriul sau avantaj, direct sau indirect. Aceasta reprezinta un abuz de functie".

Cum au observat analistii francezi, fraza de mai sus se potriveste perfect si pentru Jacques Chirac. Condamnarea lui Juppé este doar varful aisbergului in afacerile de coruptie. In primul rand, acest proces a pus pe tapet o serie de "bani negri", adunati de Juppé in folosul sefului sau. 14 milioane de franci "negri" au asigurat "refacerea" si "calatoriile de lux personale" ale lui Jacques Chirac si ale sotiei sale, impreuna cu prietenii lor. Circa 60 de functionari "fictivi" erau platiti de Primaria Parisului, racolati dintre partizanii lui Chirac si sustinatorii UMP, care astfel isi platea camarila din bani publici, prin Juppé. S-au mai judecat o serie de contracte - incheiate cu sponsori ai partidului - pentru construirea de licee in Isle-de-France, precum si contracte pentru modernizarea lifturilor. Tribunalul a acordat o atentie speciala finantarii ilegale a "croazierelor de lux" ale familiei Chirac si prietenilor acestora. Verdictul in procesul Juppé aduce din nou in centrul atentiei coruptia la inalt nivel - care are radacini adanci in Franta -, si care este ilustrata de cateva alte cazuri celebre din ultimii ani.


A cincea republica franceza si marile cazuri de coruptie "la varf"
In 1958, generalul Charles de Gaulle schimba Constitutia Frantei. Astfel, a fost lansata "a cincea republica" franceza. 1958 a fost un an de varf in razboiul colonial din Algeria, iar Franta se afla foarte aproape de un razboi civil, intre partizanii de dreapta ai OAS (Organizatia Armata Secreta) si cei ai "decolonizarii". Prin Constitutia din 1958, Franta devenea o republica prezidentiala. Altfel spus, presedintele decidea in toate problemele interne si externe ale tarii. Generalul De Gaulle, un personaj carismatic dar de mana forte, avea nevoie de puteri depline, pe care si le luase prin Constitutia din 1958, pentru a scoate Franta din cosmarul algerian. In paralel cu problema algeriana se remarcau insa la De Gaulle preocuparile pentru extinderea masiva a puterii personale. Mandatul prezidential de sapte ani i-a intarit si mai mult pozitia in fata Parlamentului francez. In 1968, o conspiratie externa a incercat eliminarea sa (in timpul unei vizite in Romania); s-a salvat pe moment, paradoxal, tocmai datorita loialitatii Partidului Comunist Francez, dirijat de URSS (cu care De Gaulle se gasea, de altfel, in relatii excelente). Astfel, muncitorii francezi nu s-au asociat "studentilor", condusi de personaje precum teroristul Cohn Bendit sau Regis Debray (fost consilier in Chile al socialistului Salvador Allende).

In 1969, in urma unui referendum, De Gaulle a parasit definitiv puterea, spre marele regret al URSS. (In 1969 cade si reteaua Caraman, activa din 1958 in spionarea NATO si transmiterea informatiilor la Moscova). Toti succesorii lui De Gaulle au mentinut "republica prezidentiala".

Georges Pompidou, Valery Giscard d'Estaing si Francois Mitterrand au cautat, prin toate mijloacele, consolidarea sistemului prezidential francez. O data insa cu el au aparut si excesele prezidentiale. Sub Pompidou, "afacerea Markovici" a clatinat din temelii "establishmentul" francez. Actorul Alain Delon - un gaullist convins - deschisese o "casa de prostitutie" frecventata doar de varfurile politice, financiare si industriale din Paris. Implicata direct era chiar sotia presedintelui Pompidou, o prietena a lui Alain Delon. Unul dintre paznicii de corp ai lui Delon - iugoslavul Markovici - a inregistrat-o pe pelicula pe Prima Doamna a Frantei in "momente de placere" si se pregatea sa faca publice aceste imagini. Rezultatul: cadavrul lui Markovici a fost gasit de Politie pe un maidan din Paris, groaznic desfigurat. (In treacat amintim ca Alain Delon - ca si Roman Polanski - nu poate intra in Statele Unite, fiind inca din anii '60 pus sub urmarirea FBI, Delon pentru implicare intr-o crima iar Polanski pentru violarea unei fete de 13 ani).

Valery Giscard d'Estaing a ramas celebru datorita "cadourilor" primite de la presedintele Imperiului Centrafrican, Jean-Bebel Bokassa.

In memoriile sale, intitulate "Adevarul" - scrise dupa ce a fost rasturnat de la putere si se stabilise la periferia Parisului -, Bokassa a sustinut, cu toata candoarea, ca presedintele Valery Giscard d'Estaing, pe langa cadourile foarte scumpe pe care le primise, ii "cerea fete" lui Bokassa, si avea partide de sex cu bastinasele. D'Estaing l-a actionat in judecata pe Bokassa dupa aparitia cartii, dar acesta a sustinut ca presedintele francez o lasase insarcinata chiar pe Catherine, sotia favorita a haremului sau (harem care includea si o romanca), fosta stewardesa la Air Zair, careia ii ceruse apoi sa avorteze. Aceste scandaluri sexuale, care au facut deliciul francezilor, aratau totusi ca presedintele Frantei devenise o institutie a bunului plac, in care era permis orice. In ciuda probelor incriminatoare, nimeni nu a indraznit sa ancheteze aceste "afaceri murdare". Markovici a fost rapid eliminat, iar d'Estaing crezut pe cuvant.


"Corruption à la francaise"
Cu Francois Mitterrand, lucrurile s-au schimbat. Sub cele doua mandate ale sale au aparut primele cazuri grave de coruptie la varf. Strateg politic redutabil si foarte bun orator, Mitterrand a absolvit - cum observa cineva - "scoala de intrigi politice" a celei de-a patra republici si si-a valorificat cunostintele in cea de-a cincea republica. Ca sa fie ales si sa se mentina presedinte al Frantei, el s-a bazat pe Partidul Socialist, pe sindicate si pe Partidul Comunist. De aceea a introdus in guvern oameni din formatiunile mentionate, pentru a-si asigura o majoritate lejera in Parlament si a combate astfel dreapta politica. In primul rand, pe Jacques Chirac si aliatii lui traditionali. Acest echilibru fragil, insa, s-a bazat pe un sistem de "recompense" acordate aliatilor sai: locuri in administratie, contracte, sfere de influenta etc. Sa retinem ca Mitterrand a favorizat chiar membri ai regimului de la Vichy - din care a facut parte - si a uluit intreaga Franta atunci cand s-a descoperit ca avea o fiica majora (Mazarine) si, practic, o a doua sotie si un al doilea camin de peste 20 de ani. Aceasta existenta secreta, paralela, a lui Mitterrand explica foarte bine "dedublarea" personalitatii sale. Sistemul de "recompense" a creat insa fenomenul de "corruption á la francaise", al carui mare pontif a fost Mitterrand: a cumpara, cu bani negri, influenta politica; a vinde si cumpara deciziile; sistemul "comisioanelor"; manipularea "dezvoltarii urbane"; a crea "oameni siguri" pentru concesionarea lucrarilor publice. Tipul de politician impus de cele doua "septenate" ale lui Mitterrand a fost cel "disponibil comercial". Parlamentul francez a ajuns in situatia sa voteze nenumarate "amnistii" si sa creeze noi institutii - Inalta Curte a Republicii si Consiliul Constitutional - pentru "cei cu mana prea lunga". Culmea ironiei, ultimul presedinte al Consiliului Constitutional - Roland Dumas, un prieten apropiat al lui Mitterrand si membru important in "Club des Jacobins", de sorginte masonica - a fost nevoit sa demisioneze datorita implicarii in scandalul Elf-Aquitaine Group. Sunt dificil de trecut in revista toate marile scandaluri de coruptie la varf din epoca Mitterrand. Este suficient sa amintim doar de "scandalul Bernard Tapie" (condamnat pentru aventurile sale financiare cu bani publici) sau "afacerea Edith Cresson" (promovata prim-ministru doar la insistentele lui Mitterrand, apoi in Comisia Europeana, de unde a demisionat datorita "nepotismului" practicat).


Noul sistem represiv din Franta nu include "crimele gulerelor albe"
Prietenii si sustinatorii lui Alain Juppé i-au sarit in ajutor, imediat dupa comunicarea "socantei sentinte". Tonul a fost dat chiar de primul-ministru, Jean-Pierre Raffarin, care a declarat sentinta drept "provizorie" si a insistat ca Franta are nevoie "in serviciul public" de Juppé. Presedintele Adunarii Nationale, Francois Baroin, a declarat ca este "convins ca Juppé va ramane la datorie, in serviciul Frantei", iar Erich Woerth, membru UMP si deputat de Oise, a opinat ca "onestitatea personala a lui Juppé nu a fost niciodata pusa in discutie". Cei care solicita clementa pentru Juppé si imunitate virtuala pentru elita politicii sunt aceleasi persoane care au promovat in Franta noile puteri represive acordate statului, potrivit propunerilor ministrului Justitiei, Dominique Perbem. Masurile propuse de Perbem sporesc caracterul represiv al institutiilor franceze, slabesc "habeas corpus", precum si drepturile celor arestati. Intamplator sau nu, noile masuri represive ignora total "crimele gulerelor albe" (birocratiei aflate la putere), precum si malpraxisul financiar. Exact domeniile in care Chirac si Juppé s-au dovedit mari maestri ai artei.

Recent, Justitia franceza a inceput procesul lui Jean-Charles Marchiani, acuzat de utilizare ilicita a cinci milioane de dolari, fond primit de la un inalt functionar gaullist care s-a indeletnicit cu traficul in Nigeria. Analistii francezi sustin insa ca singurele "crime" sunt cele care au fost "dovedite". Celelalte raman in afara discutiei si a justitiei si dau exemplul lui Bush si Blair, care si-au mintit cu nonsalanta natiunile in privinta armelor de distrugere in masa din Irak, dar care sunt acum "spalati" de pacate de cate un raport bine ticluit, ca recentul raport Hutton. In "afacerea Elf", judecatoarea Eva Joly a pus sub protectie un numar de martori cruciali in proces, datorita amenintarilor anonime cu moartea. Acelasi lucru s-a intamplat si in procesul Juppé. Banuite de amenintarile cu moartea sunt gruparile asa-zis de extrema stanga, care s-au aliat cu Jacques Chirac datorita "diplomatiei" lui Alain Juppé: LRC (Ligue Communiste Revolutionairre), PT (Parti des Travailleurs) si LO (Lutte Ouvriere). "Extrema stanga" franceza - formata de fapt din agenti secreti sub acoperire - a respins in 2002 solicitarea de a-i boicota in turul doi al prezidentialelor pe Jacques Chirac si pe Jean-Marie Le Pen. Dincolo de aceste consideratii, Justitia franceza - continuand sa respinga amestecul politicului - a dat un bun exemplu de independenta. Astfel, ea l-a condamnat, fara menajamente, chiar pe liderul partidului de guvernamant, Alain Juppé! Iata, deci, ca se poate.


Vladimir ALEXE

ZIUA


#9606 (raspuns la: #9605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cele mai bune 10 piese din anii `80... - de (anonim) la: 03/08/2004 23:41:18
(la: Top 10 pop-rock-disco al anilor 80)
Este foarte dificil de facut o lista cu cele mai bune piese din anii `80...asta pentru ca atunci, ca si in deceniul anterior acestuia, au fost produse cele mai bune piese din toate timpurile...nu numai atat, compozitiile din acei ani reprezentau intr-adevar `reale compozitii muzicale` si nicidecum minute de zgomot si stres asa cum reprezinta piesele din ziua de azi...
Pe primul loc, cu coroana de diamant, as pune fara rezerve ABBA, care reprezinta cea mai stralucitoare galaxie din toate timpurile si spatiile posibile....
Secundara, coroana de aur, as aseza-o cu deosebita placere peste imaginea celor din MODERN TALKING, care au adus lumii compozitii superbe, adevarate desfatari ale sufletului...
In locurile ce urmeaza asez, nu fara emotii, BONEY M, C C CATCH, BLUE SYSTEM, BAD BOYS BLUE, SANDRA si ALPHAVILLE.
Special nu am mentionat nici o melodie, ii sfatuiesc cu mare placere pe cei care au rabdarea totusi sa urmareasca aceste randuri, sa asculte toata discografia pe care o pot procura ale acestor interpreti... isi vor bucura sufletul cu noi si placute sentimente (re)nascute la auzul armonicilor deosebite ale pieselor acestora....
Meritul mare a celor din ABBA este ca si-au compus singuri piesele, adevarate capodopere pentru totdeauna....sfatuiesc cu drag cititorul sa aibe rabdarea sa priveasca (pentru inceput) videoclipul KNOWING YOU, KNOWING ME....la vederea ochilor deosebit de frumosi ai blondei, plini de incarcare sufleteasca, sunt sigur ca nu se vor mai putea dezlipi de la ecran....si asta a fost numai un exemplu...ca apoi sa le recomand sa nu faca greseala sa nu caute videoclipul ONE OF US.....sunt convins ca daca sunt indragostiti sau si numai sensibili...vor avea lacrimi in ochi....este o compozitie magnifica....alte cuvinte sunt de prisos...
Un titan al muzicii planetare este DIETER BOHLEN, un gigant al compozitiilor de calitate...este autorul melodiilor pentru MODERN TALKING (majoritatea stiu ca el a fost membrul blond al acestei formatii) si BLUE SYSTEM, ca sa nu mai vorbim ca tot el a `depistat-o` si lansat-o pe celebra CC CATCH, ale caror melodii le-a compus....iar melodiile compuse de el sunt adevarate creatii muzicale, superbe, care sunt absolut departe de majoritatea pieselor produse din `90 incoace, facute numai pentru a ocupa timpii de emisie a posturilor radio-TV si a stresa auditoriul....
Si lista nu se opreste aici, cate ceva despre fiecare ar fi de spus....
Nu pot sa nu amintesc aici de Mihai Cretu, alias Michael Cretzu, care a compus cu sarg piesele cantate de SANDRA, sotzia lui de altfel....ca si ceilalti mentionati mai sus, Mihai Cretu a creat frumoase piese muzicale, pline de linii melodice magnifice....
Toti compozitorii mentionati mai sus au linii melodice deosebit de clar conturate in pieselor, deosebit de placute auzului, care bat de departe aproape toate piesele compuse dupa `90 (exceptie facand ROXETTE si
ceea ce a cantat in continuare Blue System, Bad Boys BLue,Sandra CC CATCH si iar Modern Talking).
Voi ce aveti de spus? :)
.....................................................al vostru
ADY, 27 ani
viitor powermaker pt www.ABBA.ro :)

16 ani - de Euclid la: 12/11/2004 07:48:28
(la: Interzis interzisul)
Doamnelor/Domnilor,
Pace voua!
Despre teenager-i si teenager-itze:
Sunt mandrul proprietar al unei fete de 16 ani fara o luna.
Este ce-a mai frumoasa si desteapta fata din lume, ea este singura persoana de pe pamant care ma poate jigni sau impaca, sa ma faca sa ma simt iubit dincolo de limite sau urat cu ferocitate, sa rad si sa plang in decursul a cinci minute!

Pentru mine ea reprezinta ce-l mai elocvent exemplu de VIATA.

Despre graffiti
Toata viata am luptat prin orice mijloace pentru si am fost un "fan" al libertatii.
Este lucrul pe care il respect cel mai mult si cred ca este elementul care il reprezinta cel mai bine pe Dumnezeu si mai ales pe Isus.

Opinia mea: Graffiti este o forma de INGRADIRE a libertatii si nu o forma de exprimare a ei. Este o implementare cu forta a unui mesaj in campul vizual al membrilor societatii.
Pe langa aspectul moral, apare si aspectul etic, nu stiu cum v-ati simti sa va faca cineva un desen pe peretele casei, si prin extensie in domeniul public pe orice suport care nu este destinat acestui lucru.
Libertatea umana se manifesta in contextul societatii si in relatie cu aceasta, conform regulilor stabilite de comunitate acord.
Intradevar detinatorii puterii abuzeaza de prerogativele functiei lor si tind sa ingradeasca libertatea membrilor societatii pentru a raspunde intereselor lor personale, de clan sau politice - dar asta este un alt subiect.
In concluzie, cu toate ca apreciez Graffiti atat dpdv al mesajului cat si artistic, nu sunt de acord cu modul de manifestare al acestui fenomen.

Inchei cu un citat din Sorescu:

"Libertatea este un lucru atat de frumos incat merita inramat."
Mica Publicitate - de SB_one la: 17/11/2004 23:01:35
(la: Femeia)
Esti analfabet? Scrie-ne azi si te ajutam pe gratis.**

Service Auto. Ridicam si livram masina gratuit. Daca ne incerci o data, nu mai pleci in alta parte.**

Vand caine: mananca orice si ii plac foarte mult copiii.**

Cautam barbat pentru lucru la fabrica de dinamita. Trebuie sa fie dispus sa calatoreasca. *

Castron pe placul oricarei gospodine cu fund rotund pentru batere eficienta.**

De vanzare: birou de epoca pentru o doamna cu picioare subtiri si sertare largi.**

Prajitor de paine: Un cadou apreciat de intreaga familie. Arde painea automat.**

Masini uzate: De ce sa te duci in alta parte casa fii pacalit? Vino aici.**

Cautam un om sa aiba grija de un lot de vaci care nu fumeaza si nici nu bea.

Vand pat pentru copil cu picioare de fier.**

"Tanara doamna, draguta, inteligenta, caracter, familie buna, doreste casatorie cu domn bine situat care sa aiba si autoturism. Ofertele se vor adresa subsemnatei, insotite de fotografia autoturismului.

"Asociatie de locatari, angajeaza fochist de inalta presiune.

Cautam femeie la fetita in varsta si nefumatoare.

"Vand masina de cusut mana si picior.

"Vand butelie de aragaz cu reseu si frigider.

"Vand patut copil facut la comanda pentru pretentiosi.

"Inchiriez camera la doua fete incadrate cu un singur pat.

"Cumpar imbracaminte de dama deosebita si putin intrebuintata.

Confectionez si incaputez cizme pentru barbati cu inlocuitori de calitate.

Ofer loc de veci liberabil prin schimb.

"Ofer recompensa celor care au spus nevestei lui Paul Ionescu. l-au vazut cu o femeie in masina in ziua de 18 iunie, pe autostrada Bucuresti-Pitesti. Va rog sa veniti sa depuneti marturie si la tribunal.
Paul Ionescu.

"In diverse localuri si pravalii . La un concurs de animale, in cadrul unei sarbatori agricole, s-a afisat programul : - ora 10.00 - prezentarea invitatilor. - ora 12.00 - prezentarea animalelor. - ora 14.00 - masa comuna.

"Intr-o croitorie de dama : "Fustele se ridica zilnic intre orele 10.00 si 14.00" Vindem second hand.

"Servim o varietate de ciorbe si mancaruri gatite.

"Consumati cu incredere supa de pasare vegetariana. Avem iaurt la galetusa.

Servim cu frisca clientela bine batuta.

"Avem frisca batuta toata ziua.

"Nu servim minori sub 18 ani.

"Nu servim in stare de ebrietate.

"Avem ciorapi de femei lungi.

"Lenjeria de corp nu se schimba !

"Confectionam costume de dama la proba a doua.

"Croim rochii pentru dame de lux !

"Confectionam posete si genti si cu pielea clientului.

Nu trimiteti copii la umplut cu sifoane
#29106 (raspuns la: #29061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de Kornie la: 29/05/2005 18:48:36
(la: Romancele - neam de curve ??)
n-am avut rabdare sa citesc toate comentariile, asa ca daca repet ceea ce a scris cineva imi cer scuze. eu locuiesc in timisoara, un oras care in ultima vreme e invadat de italieni. multi, de fapt toti vin pt. turism sexual, asta e adevarul. mai apoi isi deschid si o afacere la noi in oras, in general magazine in centrele comerciale. magazine de haine si pantofi, de care au grija fetele noastre cu care se incurca. pt. ele nu e mare diferentza, daca nu ar fi italieni ar umbla cu romanashi macho. deci e aceeasi chestie pt. ele, singura diferentza e ca mai au ocazia de a vizita si italia. fiica nasei prietenei mele (asta e o descriere gen telenovela :D) a intalnit un italian, care spre deosebire de majoritatea e un adevarat gentleman. e tanar de o varsta cu ea (27 ani), nu e genul de italian batran si libidinos. pt. ea lucrurile au iesit frumos, s-a casatorit in toamna anului trecut cu el si acum sta in italia unde lucreaza la firma lui de transporturi. unul din motivele pt. care italienii vin la noi e ca la noi fetele sunt foarte frumoase. la ei cele care sunt frumoase nu te poti atinge de fitzele lor, iar majoritatea cu toate ca sunt ingrijite, sunt urate. si alta chestie ce am aflat-o de la el, e ca multe femei italience sunt dezgustatoare prin faptul ca nu se epileaza inghinal, adica au tufa cat casa de mare, iar pasarica are gust de urina, le este scarba se sa atinga cu gura de ele. cam atat am prins din discutiile lor (a italienilor).
cam atat am avut de zis. in schimb in cipru parerea despre fetele noastre este foarte proasta, acolo toate striperele sunt romance. cam atat am avut de zis, ma cam grabesc. bye
Autentice anunturi romanesti - de Joe King la: 05/09/2005 14:48:49
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)

Esti analfabet? Scrie-ne azi si te ajutam pe gratis.

Service Auto. Ridicam si livram masina gratuit. Daca ne incerci o
data, nu mai pleci in alta parte.

Vand caine: mananca orice si ii plac foarte mult copiii.

Cautam barbat pentru lucru la fabrica de dinamita.Trebuie sa fie
dispus sa calatoreasca.

Castron pe placul oricarei gospodine cu fund rotund pentru batere
eficienta.

De vanzare: birou de epoca pentru o doamna cu picioare subtiri si
sertare largi.

Prajitor de paine: Un cadou apreciat de intreaga familie. Arde painea
automat.

Masini uzate: De ce sa te duci in alta parte casa fii pacalit? Vino
aici.

Cautam un om sa aiba grija de un lot de vaci care nu fumeaza si nici
nu bea.

Vand pat pentru copil cu picioare de fier.

Tanara doamna, draguta, inteligenta, caracter, familie buna, doreste
casatorie cu domn bine situat care sa aiba si autoturism. Ofertele se
vor adresa subsemnatei, insotite de fotografia autoturismului.

Asociatie de locatari, angajeaza fochist de inalta presiune.

Cautam femeie la fetita in varsta si nefumatoare.

Vand masina de cusut mana si picior.

Vand butelie de aragaz cu reseu si frigider.

Vand patut copil facut la comanda pentru pretentiosi.

Inchiriez camera la doua fete incadrate cu un singur pat.

Cumpar imbracaminte de dama deosebita si putin intrebuintata.

Confectionez si incaputez cizme pentru barbati cu inlocuitori de
calitate.

Ofer loc de veci liberabil prin schimb.

Ofer recompensa celor care au spus nevestei lui Paul Ionescu ca l-au
vazut cu o femeie in masina in ziua de 18 Iunie, pe autostrada
Bucuresti-Pitesti. Va rog sa veniti sa depuneti marturie si la
tribunal. Paul Ionescu.

In diverse localuri si pravalii . La un concurs de animale, in cadrul
unei sarbatori agricole, s-a afisat programul :- ora 10.00 -
prezentarea invitatilor. - ora 12.00 -prezentarea animalelor. - ora
14.00 - masa comuna.

Intr-o croitorie de dama : Fustele se ridica zilnic intre orele 10.00
si 14.00 Vindem second hand.

Servim o varietate de ciorbe si mancaruri gatite.

Consumati cu incredere supa de pasare vegetariana.

Avem iaurt la galet usa.

Servim cu frisca clientela bine batuta.

Avem frisca batuta toata ziua.

Nu servim minori sub 18 ani.

Nu servim in stare de ebrietate.

Avem ciorapi de femei lungi.

Lenjeria de corp nu se schimba !

Confectionam costume de dama la proba adoua.

Croim rochii pentru dame de lux !

Confectionam posete si genti si cu pielea clientului.

Nu trimiteti copii la umplut cu sifoane.
#69716 (raspuns la: #69450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adina - de Apoll la: 15/01/2009 00:18:25
(la: O scanteie..)
18,19 ani ca dela 20 ,21 ii consider tineri .Nu ,nu generalizez asa am observat la colegi si mai ales la fete .Nu , n-ai trait in codru ,o singura colega s-a casatorit cu colegul de banca dar a rezistat pana la terminarea facultatii .
#390709 (raspuns la: #390707) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
No comment - de (anonim) la: 26/11/2003 14:08:05
(la: America si puterea petrolului)
Romania cu garda jos

de Dan Cristian Turturica
Miercuri, 26 Noiembrie 2003

Nu ma numar printre cei care cred ca nu avem motive sa ne temem de un eventual atac terorist pe teritoriul tarii. Pe acestia ii suspectez mai degraba de un soi de fatalism mioritic, total nepotrivit in contextul international actual.
Din contra, cred ca atacul de joi, din Turcia, trebuie sa ne puna serios pe ginduri: interesele americane sau britanice pot fi tintite oriunde in lume. Scenariul de la Istanbul se poate repeta si la Bucuresti.
Faptul ca Romania nu este vizata in mod direct nu ar trebui sa ne linisteasca. In urma cu trei zile, tinta a fost Marea Britanie, insa majoritatea victimelor au fost turci.
Oricit as incerca sa evit teoriile prapastioase, nu pot sa nu ma gindesc ca, pe masura ce tarile din vestul Europei vor reusi sa se protejeze mai bine, teroristilor nu le va ramine decit sa atace in punctele vulnerabile.
Este Romania o veriga slaba in lantul antiterorist?
Un ziar a avut curiozitatea sa vada ce se intimpla daca lasa un bagaj linga sediul Serviciului Roman de Informatii. Surprinzator pentru unii, dar nu s-a intimplat nimic. Valiza a stat bine-mersi, fara ca vreo persoana sa bage de seama. Nici macar un hot nu s-a gasit prin preajma, ca s-o fure.
Testul mi se pare pe cit de simplu, pe atit de eficient in a demonstra lipsa vigilentei din serviciile secrete. Daca nici macar perimetrul unui obiectiv de gradul zero nu este supravegheat permanent pentru a depista o eventuala incarcatura exploziva, ce garantie avem ca alte zone sensibile sint securizate?
Escaladarea terorismului ne prinde intr-un moment extrem de prost. Deprofesionalizarea, care a afectat serviciile secrete romanesti si inainte de ‘90, s-a accelerat dramatic in ultimii ani.
De vina este, in primul rind, relatia perversa dintre virfurile comunitatii de informatii si politicieni. Dinozaurii mosteniti de la Securitate si-au pastrat functiile de conducere cu ajutorul dosarelor pe care le detin despre politicienii importanti. Printr-un santaj tacit.
Aceasta inghetare la virf a inabusit si reforma in palierele inferioare. Atita timp cit numirile sau destituirile in SRI, SIE, SIPA etc. au fost operate in urma unui joc politic, criteriul competentei a fost ignorat cu desavirsire.
Rezultatul: sub un sef ticalos sau prost este imposibil sa se dezvolte un mecanism sanatos. Au avansat mai mult oportunistii, in timp ce profesionistii (mai ales din noua generatie) sint marginalizati.
In ultimii ani, am vazut numeroase note informative intocmite de diverse servicii secrete. Ajung la ziare anuntate de cite un telefon discret si doar cind are interes vreun general sau seful sau.
Cele mai multe note erau submediocre, rudimentare si chiar prost documentate. Daca nivelul celor responsabili cu siguranta nationala este cel care razbatea din acele note, atunci ne-am ars.
Din pacate, atitudinea manifestata in relatia cu societatea civila intareste impresia proasta. Modul in care aceste institutii raspund intrebarilor si solicitarilor organizatiilor neguvernamentale, cetatenilor sau presei denota aroganta, dispret fata de principiul transparentei si prea putina inteligenta.
Tot la deprofesionalizare conduce si implicarea serviciilor secrete in luptele politice. A intocmi dosare cu matrapazlicurile ministrilor sau parlamentarilor pentru a da un instrument de control sefilor lor nu are nici o legatura cu apararea sigurantei nationale.
Cit timp mai au la dispozitie agentii pentru a urmari posibilele filiere din Romania ale gruparilor criminale sau pentru a se perfectiona in razboiul antiterorist, daca ei sint folositi ca instrumente pentru razboiul din interiorul PSD?
Combinatiile de tot felul in care sint bagati sefii serviciilor de informatii sint la fel de daunatoare. Sa nu uitam legaturile suspecte ale lui Virgil Magureanu cu afaceristi arabi implicati in contrabanda cu tigari. In mod cert, exemplul nu este singular. Cine poate garanta ca banii proveniti din astfel de operatiuni nu ajung, in final, chiar in conturile gruparilor radicale musulmane?
Cine poate spune unde au ajuns fondurile delapidate de miile de firme-fantoma infiintate de irakieni? Si-ar fi putut vedea ele linistite de treaba atit timp fara complicitatea politistilor sau a ofiterilor de informatii?
Intr-un moment in care este nevoie mai mult ca niciodata ca serviciile secrete sa colaboreze, ceea ce razbate in public seamana mai degraba a razboi fratricid. SRI, UM 0962, SIE, SIPA si cite or mai fi isi impart cu frenezie lovituri sub centura. Singurii care ar putea interveni pentru calmarea spiritelor, Iliescu si Nastase, par mai degraba interesati sa atite lupta.
Senzatia ca vom fi ocoliti de o tragedie deoarece sintem prea mici pentru un razboi atit de mare nu mi se pare doar inselatoare, ci si periculoasa. Atrage dupa sine ideea ca ar fi exagerat si chiar inutil sa intram intr-o stare de alerta. Extrem de ingrijorator este ca oamenii care ar trebui sa nu doarma noaptea din cauza pericolului terorist par sa aiba alte prioritati. Sa speram ca, atunci cind se vor trezi (daca se vor trezi), nu va fi prea tirziu. EV. Zilei
No comment
renate - de Little Eagle la: 14/03/2004 12:42:17
(la: Cat va ramane din salariu?)
Hi anonimule,

Pt. ca ai adus vorba de mine si "laudarosenia" mea de care am avut "tupeul" sa scriu,iti spun ca tot ce am scris este ADEVARAT!!!Nu imi dau seama DE CE este atit de greu de crezut ca pot cistiga multi bani? Oare chiar gindesti ca un om(ca mine de ex.)nu se poate realiza in America si a-si implini visele?Ori poate esti invidioasa(banuiesc ca esti femeie dupa semnatura Renate)ca totusi SE POATE ca cineva sa reuseasca in viata?
Traiesc aici de 23 ani si am venit fara un cent in buzunare si am trait prost la inceput citiva ani buni si cunosc f. bine lipsa banilor!
Cu mari greutati si sacrificii am reusit sa-mi vad visele implinite si consider ca merit pe deplin banii ce-i cistig si viata mea ar putea fi un exemplu cum se poate ca cineva sa devina ceea ce vrea pornind de la ZERO total!!!
De ce NU m-as lauda?Am reusit prin propriile mele puteri si fara relatii sau pile.
Pt. ca in USA daca ai talent(ca artist vorbind)usile ti se deschid singure fara sa bati la ele!De aceea am si plecat definitiv din Romania,unde NU aveam nici un viitor.
Referitor la casa,in USA este cunoscut si aplicat de TOATA lumea din punct de vedere de real estate,ca este cel mai intelept sa cumperi casa in rate si pe termen lung cu imprumut bancar la cel mai mic procent de dobinzi posibil(cu cit alegi un termen lung de plata,maxim fiind 30 ani cu atit economisesti mai mult si taxele catre guvern si impozitele sint reduse in fapt...guvernul iti DA in fiecare an bani inapoi,pt. ca aici a fi proprietar iti da multe drepturi recunoscute de constitutia tarii!).E cel mai intelept lucru sa faci>Daca vei cumpara casa cu banii jos vei plati o gramada de bani in taxe la guvern si de fapt pierzi dind mai mult decit ai plati pe termen lung,ajungi sa platesti pretul + inca o jumate din el!
Si sa-ti mai spun ceva ce poate nu stii:MILIONARI in USA CUMPARA vilele lor in RATE pe termen lung!!!!!Oare crezi ca NU ar putea cumpara vilele lor cu banii jos???Dar DE CE sa faca asta cind pot plati mai putin?Dupa 3-4 ani daca vrei iti iei un al doilea mortgage de la banca si imprumutul va deveni si mai mic decit primul!!!!!De ex. daca eu platesc acum 1600$ la banca lunar,in luna Mai cind o sa facem al doilea mortgage,desigur ca tot pe 30 ani,acest imprumut se va reduce la 1200$ lunar,deci vom economisi 400$!!!De aceea in USA e bine sa fii proprietar,Guvernul te scuteste de multe taxe si impozite!Doar in America.
Cumnatul meu care am scris ca e milionar plateste vila lui gigantica in rate lunare!Este la al doilea mortgage.Crezi ca e prost cumva sa o cumpere cu banii jos sau pe un termen scurt?El este sef executiv la o mare firma de stock market pe Wall Street si incheie afaceri de vinzari-cumparari pt. mari corporatii
din USA si Japonia,in afara de salariu ia comisioane grase din incheierea afacerilor.Este expert in brokerage (real estate!!!) asa ca stie f. bine de ce este f. convenabil sa platesti in rate casa!!!
Ca si el noi investim lunar in actiuni printr-o firma ce NU plateste taxe la guvern.Deci guvernul nu ne percepe taxe!Toate alte firme de investitii si burse iti percep taxe ,ele fiind taxate de guvern!In USA trebuie sa fii smart!
Desigur ca cumnatu-meu ne-a aranjat accesul la aceasta firma si toata familia investeste prin ea.
Aici cu cit ai bani mai multi cu atit vrei sa NU platesti in taxe si impozite.
Dupa ce terminide platit ratele,casa e a ta,pina atunci ea este a bancii,e ca si cind inchiriezi o masina,ceea ce iar este un ex. smart de a face in loc s-o cumperi cu banii jos.E acelasi principiu!Ca si la casa,pui jos o suma,de ex. unul din Volvo-urile noastre(S60 Turbo,model 2004)cumparindu-l la pretul total costa 28.000$,am pus jos 1500$ pt. a reduce din rateel lunare,si actul de inchiriere e pe 3 ani,DAR in 3 ani NU vei ajunge sa platesti cei 28.000$ ci mult mai putin.Dupa 3 ani ai doua optiuni:
1.)Sa cuntinui a plati ratele pina platesti masina in totalitate si desigur va fi a ta.
2.)Sa inchiriezi o alta,eventual noul model al anului 2006 si o iei de la capat cu rate noi pe 3 ani
Care crezi tu oare ca e preferinta TUTUROR americanilor?Evident ca a doua.Masina veche e preluata de firma de la care ai inchiriat-o fixata ori reinchiriata altuia la un pret mai mic,nimeni NU are de pierdut nimic din astaci de cistigat!Deci Conduci o masina care nu e a ta dar platesti mult mai putin de ai cumpara-o cu banii jos!Si evident ca in 2006 inchiriem alt Volvo modelul nou.
Sintem la al doilea schimb acum.Cumnatul meu de ex.conduce numai Mercedes ultimul model si la fel INCHIRIAZA!La fiecare 3 ani alt Mercedes model nou.Sotia lui la fel are Mercedes sport model 2004,iar copii(nepotii mei)
Gina are model 2004 sport BMW,si Alex la fel BMW sport 2004,pt. ca anul asta si-au schimbat cu totii masinile incepind alti 3 ani de inchiriat.
Hai sa fiu si mai explicit:
Deci unul din Vovo-uri costa 28.000$ daca-l cumperi cu banii jos(o prostie ai face!).Ratele lunare la el sint de 328$x36 luni=11.808$+1500$banii jos la inchiriere=13.308$in total.Dupa 36 luni inchiriez altul nou,economisesc deci...
14.692$!!!Si o tin asa mereu la fiecare 3 ani.In plus mereu conduc modele noi
Volvo!In plus,fiind inchiriata am asistenta GRATUITA din partea firmei Volvo,orice reparatii sau defectiuni,duc masina la firma ce are si atelier si o vor repara gratuit,atita timp cit NU eu am creat defectiunile,de ex. accident.
Cind inchiriezi este necesar insa in contract sa NU depasesti 12.000 mile pe an,ceea ce oricum e greu sa faci.
Cu casa e la fel daca vreau s-o vind si sa cumpar alta,ratele sint transmise noului proprietar si o iau de la capat cu bani jos alta casa si alti 30 ani de rate noi.De ex. vila noastra a costat 300.000$,am pus jos 15.000$,daca o vindem primim inapoi jumate din acest aconto mai punem jumate si intram in alta casa.Totul aici este creat astfel cum ti-am descris mai sus si la fel spun astea si pt. toti ceilalti din forum sa stie de curiozitate,daca nu stiu deja,mai ales cei ce traiesc in USA.ei cunosc astea.
Nu stiu cum e-n Germania ori Franta,pot fi lucruri diferite,dar tu ai scris din experienta ta de acolo asa ca nu-i necesar sa ma critici daca nu stii despre ce vorbesti!
A sta cu chirie e o solutie proasta pt. ca platesti mult si NU economisesti nici 1$.Cine e proprietarul plateste taxe la guvern si atunci mareste chiria an de an.Am locuit cu chirie cu ani in urma si plateam 1700$ lunar pt. 1 dormitor,living-room,baie si dining-room+un mic balconas....De ce sa fac pe proprietar bogat cind pot avea casa mea si sa si ECONOMISESC multi bani anual care sa-mi intre in buzunarul MEU si nu al lui?
Cum am scris cu 1200$ pe luna incepind Cu Mai a.c.nu doar ca economisesc 400$lunar dar primesc si reduceri din impozite si taxe in bani de la guvern si in plus am o vila mare,gradina mare in spatele casei natura in jur,liniste si ma simt f. fericit!De ce NU as fi fericit in viata???
Iti mai spun inca ceva.De ex.dau anual 3000$ pt. pensie printr-o firma mare ce investeste banii in actiuni si deci cistig in plus la ei anual 1500$.Daca as plati mai putin de 3000$,guvernul m-ar taxa 600$ deci as pierde acesti bani,si in loc sa pun acesti bani in buzunarul meu,ei merg la guvern!DE CE sa las guvernul sa-mi ia acesti bani?Pun 3000$,guvernul IMI DA inapoi 600$ si firma restul pina la 1500$.Asa ca eu sint in cistig!
Legat de "prietena"ta din Australia ce sa spun?Unii romanasi se dau mari,si am intilnit si eu pe aici destui,NU am prieteni romani in USA,doar americani,sint mult mai sinceri si corecti cu tine.Am citiva amici romani prin Canada si Paris si Germania(Hamburg),vechi colegi de liceu sau prieteni din Ro de peste 27 ani,cu ei corespondez email,ii cunosc f. bine si sint f. onesti si nu se dau mari.Nici eu NU m-am dat mare scriind despre mine,am scris pur si simplu adevarul,daca tu il consideri o minciuna e treaba ta,eu ma cunosc si CUNOSC mai bine realitatea mea in care traiesc zi de zi decit tine,asa ca consider ca te-ai pripit cu critica la adresa mea.
Si trebuie sa stii la fel ca in USA ca artist in advertising ilustrind reclame pt.TV,
dupa care regizorul se ghideaza cind filmeaza reclamele respective,cistigi f. multi bani!!!E o meserie f. bine platita pt. ca in USA ...reclama e sufletul comertului!!!Eu inca fac mai PUTIN decit colegii mei si prieteni totodata pt. ca NU vreau sa ma omor prea mult muncind in dusmanie!Unii din ei cistiga chiar 20.000$ pe luna!!!!Dar sint si mai tineri cu 10 -15 ani ca mine si pot face asta.
Dar pt. mine e de ajuns cit cistig si NU muncesc mai mult de 60-80 ore PE LUNA!!!!Chiar vineri de ex.am muncit 12 ore nonstop si am cistigat 1500$
In doar atita timp!!!Am mai lucrat marti vreo 10 ore,si sapt. trecuta in doar 22 ore am cistigat 3100$,in restul zilelor NU AM muncit deloc!!!
DAR ca sa ajungi sa cistigi acesti bani in scurt timp....trebuie sa fii f.f.f.talentat in meserie si rapid!Crezi ca ma laud iar degeaba?Sa stii ca firma noastra compusa din 8 artisti si un rep(agent-impresar care ne da de lucru comenzi diverse prin agentiile de adv. care ne foloseste mereu)"Greenlight studios inc"
este cea mai BUNA din tara si cautata de clienti renumiti.Sintem toti 8 considerati in meserie drept crema cremelor,cei mai buni intre cei mai buni si NU e o laudarosenie!!!
E UN FAPT!!
Inchei aici si sper ca te-am edificat destul.

LOVE&PEACE,
Ozzy
#12024 (raspuns la: #11975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sitting like a dead duck... - de Little Eagle la: 01/05/2004 17:00:21
(la: Iubirea-cum e ea vazuta?)
Dear Relu,
Am fost un mare fan Jethro Tull,in Ro.am avut 9 discuri in colectie.Aici in USA i-am vazut de 2 ori in concerte,in 1985 si 1987,Ian Anderson e un mare showman si desigur muzician.Ai auzit de David Palmer,bateristul grupului inca din 1967?Are 66 ani si recent a devenit Dee Palmer,si-a facut operatie pt. a deveni femeie,a spus ca inca de la 3 ani a simtit in el ca e femeie.Ian a fost la inceput cam socat dar apoi a spus ca daca asa a vrut el,e f. bine si e alturi de el/ea.Si eu spun la fel ca Ian.
Inca si azi nu-mi dau seama cum poate acest fantastic muzician si maestru al flautului sa cinte intr-un picior!Sa-l vezi,inebunesti!
In fine,sa revin la subiect.

Da ,tu ai dreptate,recunosc.Eu am dat virsta de 30 ani ca principiu,adica dupa parerea mea o fata sau un baiat la virsta de 18-19 ani ar trebui sa cunoasca si sa aiba mai multe relatii,si de ce nu sexuale,pt. ca am avut prieteni ce s-au casatorit la aceasta virsta si au ajuns sa se incurce cu alte femei si respectiv barbati si in final au ajuns la divort.
Desigur ca exista si exceptii dar oare..cite?Ochii vad inima doreste!
Si cum spui,la mijloc e si...maturitatea,esti sau nu pregatit sa intemeiezi o familie?Ai finante indeajuns?Ai un loc al tau si la fel pt. sotie,incit sa fiti impreuna fara a sta la parinti?Stii cum e daca traiesti cu ei!
Apoi,daca ai si copil/copii...poti sa-i intretii?
Am zis 30 ani pt. ca omul e mai matur...unii;eu si azi sint copil la 48!!!
In mine inca sint la 20 ani,ca trup insa...deh,mai pune omul pe el slanina,mai are par alb pe la timple...e virsta atrofierii.
Eu m-am casatorit la 33 ani dupa o viata ce deja o stii din textele mele la forum,sotia e cu 7 luni mai in virsta ca mine.
Am un amic,de fapt agentul meu artistic,care are 30 ani si sotia are 34,s-au casatorit acum 5 ani.Anul asta au un copil(baiat)nascut pe 8 Martie.F. sanatos si f. normal.
Cred ca sarcina nu prea conteaza dar depinde de femeie.
Si in fapt ce putem face decit sa discutam d.p.d.v.subiectiv si desigur fiecare avem experienta vietii personale.
Daca e sa vorbim de nepasare si ne-iubire si imaturitate,ma pot da oricind ca exemplu tuturor,vorbesc de trecut aici!Deci nu despre Ozzy cel de azi ori acum 14 ani de cind sint casatorit si am devenit o alta persoana.
Viata mea sexuala a inceput de la 14 ani in Romania si am tot avut-o mereu si acolo si aici,am fost mereu un ingrat si egoist si am inselat in stinga si dreapta.
Nu am fost niciodata capabil de a iubi,am folosit oamenii din jur si prieteni pt. scopurile mele personale,unii chiar m-au numit Satan,am avut "prieteni " de proasta reputatie,am fost cu golanii dar si cu cei intelectuali,mereu am fost la mijloc.
Am fost bataus de cartier si in gasca cu oameni de categ.ZERO.La polul opus eram prieten si cu oameni rafinati si intelectuali.
In fine,am avut multe pacate si am facut multe greseli in viata pina acum 14 ani!!!
Cel mai rau imi pare ca puteam avea....15 copii....fetele au avortat si am fost de acord.
Eram tineri si iresponsabili.vorbesc de fete si romance(cind traiam acolo)dar si americance,aici in USA am avut numai fete americance nascute aici,unele de alte origini dar niciuna romanca.
Uneori mai gresesti si dai de probleme,asa le-am vazut eu si fetele,nu doream sa avem copii si sa ne asumam o responsabilitate,de fapt ce fel de copii ar fi iesit din ...parinti pusi pe betii,droguri si alcohol?
Dar da,tu ai dreptate Relu,insa am scris lui Liah in final ca ea si iubitul ei trebuie sa decida viata lor.Doar sa gindeasca bine inainte de a face pasul spre casatorie.E o decizie f.f.f.importanta si NU as dori ca ei sa ajunga ca mine
cel ce am fost cindva.De aceea am dat acea virsta de 30 ani ca ideala.
Si sper ca multi dintre voi veti invata o lectie din viata mea trecuta,cei tineri
mai ales.

LOVE&PEACE,
Ozzy




















































































#14874 (raspuns la: #14868) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mya peste tot..... - de Little Eagle la: 17/02/2005 17:10:01
(la: Spuneti-va povestea!)
unde mergi in cafe dai de Mya...care se ramifica in a spider web in toate colturile cafenelei.HA!
si eu sunt practic de felul meu si sunt artist profesionist si de peste 18 ani traiesc numai din arta ce produc deci...vis implinit pe aceasta ruta
In cazul tau poate nu ai avut talent si de aceea nu ai reusit.Stiu ca este f. f.f.f greu si o competitie la sange si unde pilele n-au ce cauta,dar daca in adevar ai talent ,usile ti se vor deschide singure!!!
si eu vreau sa halesc din arta si chiar o fac si fara compromisuri.De aceea trebuie sa fii si destept si sa stii unde sa te orientezi si sa creezi si sa faci arta de calitate care sa fie si exciting dar neaparat sa-ti si placa si totul va fi OK!

Asa ca eu de ex. de peste 7 ani ilustrez storyboards pt reclame tv pe care le-ai vazut zilnic cu siguranta,si desigur ca se plateste si f.bine.Iar inainte? timp de 11 ani am fost artist profesionist de benzi desenate la Marvel Comics si DC Comics si Heavy Metal si etc etc
Deci se poate si chiar fac asta lucrand numai de acasa.De 18-19 ani via apoi computer.Dar in final...e si treaba destinului sa ma fi nascut cu talent si altii nu,ce vina am?

Life goes on ,make the best of it si fiecare cu ce are,numai sa nu existe remuscari si pareri de rau ca uite ce am ajuns sa fac si eu vroiam altceva etc etc.
asta la vista baby

LOVE&PEACE,
Little Eagle

"It does not require many words to speak the truth."
Chief Joseph(Nez Perce)








#36532 (raspuns la: #36508) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maricutza - de (anonim) la: 06/03/2005 22:51:14
(la: V-ati insura cu romance ?)
Io, care intodeauna am afirmat ca barbatii sunt alta specie, cu un alt tip de inteligenta , mai pragmatici, la obiect si multe alte calitati, constat acu cu multa dezamagire (sau mai bine cu bucurie ca nu am cunoscut si astfel de barbati) ca cel care a lansat acest subiect e tare misogin si marginit....dar mai bine sa fiu optimista si sa cred ca are un deosebit simt al umorului....Voi cei din diaspora va intrebati daca mai e virginitatea la mare pret acum in Rom? Oare voi nu stiti ca tot ce e rau in asa zisele tari civilizate la noi e luat drept model? Facem asta cu exces de zel, plecand de la sistemul de invatamant si pana la comportamentul femeilor romane ,,, femeia romana cu buzele si sanii ei..., ...mama eroina....(era un pasaj din Balanta lui Baiesu pe care nu mi-l mai amintesc acu) Acum aveti sanse sa constatati ca 50% din fetele de 16 ani nu au simtit niciodata ce inseamna sa te plimbi cu baiatul viselor tale prin parc (ca in orice oras e un parc....) si nu isi mai aduc aminte ce este aia virginitate. Majoritatea femeilor din Rom (adica a celor care mai au dinti in gura, iar tinerele fete prefera sa fie batute de un astfel de amant decat adorate de un coleg de clasa) se impiedica unele de altele in goana dupa amanti cu bani...Atentie nu dupa soti... E drept ca exista si exceptii dar defvin ,,rara avis,,. Imi pare rau ca eu, care apartin totusi aceluiasi sex spun asta despre ,,suratele ,, mele dar uitandu-ma in jur observ , cu regret, ca in randul celor de 16-18 ani baietii sunt cei romantici , cu tot teribilismul lor, iar fetele si somn au pe interiorul pleopei acel S ,,barat,, sau mai nou un mare E...Si nu spun asta din invidie ci dintr-o mare amaraciune. Dar suntem artisti in a aprea nonavalori asa ca trebuie sa suportam consecintele sau sa emigram...Eu nu sunt in stare sa emigrez asa ca ma plang pe forum......
asta facea parte la schimbul nostru de mesaje din 6.09.05.. - de Jimmy_Cecilia la: 09/09/2005 20:09:36
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
fefe,
#70028, de Jimmy_Cecilia la Tue, 06/09/2005 - 18:27

bush si katrina...ma face sa ma gandesc la ceva vulgar tare,
cum zic francezii..faci caca in chilotzi si pe urma fugi la wc
am zis-o mai aranjata.. :))

pt o tara ca SUA, 4 zile pana ca ajutoarele si armata sa se puna in
drum...phii..
ai zice ca e cu tot dinadinsul,
ca un genocid enorm al populatiei de negrii din regiune

imagini teribile, imposibil de imaginat ca asa ceva ar putea fi in america...si numai dupa 4 zile dezintoxicatul ala s-a deplasat...lamentabil... putin zis, ca nu gasesti cuvintele...

la noi in franta, cand sunt inondatii sau incendii, ca avem
multe catastrofe si noi,si câinii sunt tratatzi, salvati,
hranitzi si medicalizati mai bine decat populatia in SUA...


#70035, de fefe la Tue, 06/09/2005 - 18:41

Din pacate Katrina nu se poate compara nici macar cu Tsunami
care a fost in Decembrie.
Devastarea care exista acolo este pe o intindere cam la fel
de mare cit Franta.
Nu poti sa spui ca cineva este de vina aici.
Personal eu cred ca FEMA nu a fost destul de pregatita
pentru un dezastru de gradul acesta, lucru care nu
are nimic de-a face cu politica.
Cind a fost Tsunami apa s-a retras inapoi in aceeasi zi,
aici apa inca acopera intreaga portiune din regiunea
fluviului Mississippi. Vintul a sters orase intregi de pe harta.

Este singurul dezastru natural care va afecta nu numai
economia tarii dar in acelasi timp economia intregului pamint.

#71005 (raspuns la: #70027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare... - de cracker la: 27/09/2005 23:48:33
(la: farmece sa fie oare?)
...daca tot m-am deschis si v-am spus aproape totul, sa va povestesc acum si ceea ce m-a facut sa cred ca Georgiana mea are sigur farmece, ultimele piese lipsa ca sa spun asa...dar ca sa intelegeti mai bine trebuie sa va fac si o introducere a familiei ei, a situatiei...
Ea impreuna cu fratele ei a fost crescuta de bunicii ei.Locuiesc intr-o casa mare cu mai multe apartamente, chiriasi...Apartamentul lor are 4 camere:intr-una statea ea cu bunica ei, intr-una bunicul ei, intr-una unchiul ei cu sotia lui, iar in a 4-a unchiul cel mare, burlac si cu fratele ei.Casa a fost revendicata de aproape un an de zile, iar proprietarii au cam inceput sa-i dea afara pe chiriasi, mutandu-se ei aici, ocupand deja 2 apartamente...Bunicii ei au pensii foarte mici, unchiul cel mare a iesit in ordonanta cam de cand am inceput sa vb eu cu ea, iar acum banii s-au dus, si somaj si tot, el era care dadea cei mai multi bani in casa, unchiul cel mic nu contribuia cu nimic, el avand nevasta si pe care o tinea si acasa...Unchiul cel mare de cand a iesit in ordonanta a luat calea bauturii, si tot asa a tinut-o pana acum...de munca nici nu vrea sa mai auda...ca i-a tinut destul cica...proprietarii le bagau sula in coasta cu chiria etc...sa evacueze casa...deci va inchipuiti probleme mari din cauza banilor...Mai are o matusa care s-a maritat la 27 ani virgina, nu din dragoste, ci ca sa nu ramana fata batrana...A stat in casa acolo pana s-a maritat, ea fiind singura mai scolita, avand o postliceala, iar acum e asistenta...Sta cu barbatul ei si au o fetita...Ea are si a avut cea mai mare influenta asupra Georgianei...Erau apropiate, o chema mereu pe Georgiana de statea la ea, avea grija de fata, cat erau ei la munca etc...
Georgiana era genul de fata cuminte, timida, nu prea iesea din casa, statea mai mult pe la ei...a avut cativa prieteni inaintea mea, dar nu a fost nimic serios, toti spuneau ca parca-i salbatica, nu putea nimeni sa se apropie de ea...amandoi spuneam ca soarta ne-a adus pe noi impreuna ne-am indragostit aproape instantaneu, inca de la inceput ne-am iubit ca nu stiu ce...aveam cateva luni impreuna si parca ne stiam de cativa ani, eu care aveam atatea relatii la activ, nu mai simtisem asa ceva pana atunci, de ea nu mai spun...a fost prima mare iubire pentru amandoi...
La inceputul relatiei m-a prezentat si bunicii, si matusa-si, ele i-au spus pe-atunci ca pare baiat bun, inteligent etc...Banii inca nu intrau in discutie, nu s-au gandit poate ca o sa devina ceva prea serios...Ea pe atunci avea aproape un an de cand nu prea mai calcase pe la matusa-sa...mi-a spus si de ce: din cauza lui barbatu-sau care era un obsedat si se uita dupa ea, cand dormea la ei, l-a surprins de multe ori uitandu-se la ea dimineata cand se trezea si era imbracata mai sumar, a observat si matusa-sa asta, au fost si cateva faze mai naspa cand matusa-sa s-a enervat sa de tare si isi aruncase si verigheta de pe deget si vroia sa plece sa-l lase etc...de atunci spune Georgiana parca si matusa-sa se uita cu alti ochi la ea, prinsese ciuda, de parca era ea vinovata...si nu se mai ducea la ei, sau se ducea cand nu era el acasa...Apoi dupa ce m-a cunoscut si a inceput sa ma iubeasca, s-a indepartat si mai tare de matusa ei, nu-i mai spunea nimic, caci barbatu-sau facea tot felul de glume idioate si intepaturi, ca ce facem noi doi, mai ca nu spunea prostu' ca moare de ciuda ca si-a inceput ea viata sexuala...a trebuit sa mai mergem pe la cate-o nunta, inmormantare la ea in familie si ea ma lua intentionat ca sa se obisnuiasca ai ei cu ideea, deja ma urau, ca le-am furat fetita, iar ala se uita cu niste ochi la mine de parca vroia sa ma manance, un obsedat, se uita tot timpul dupa curul Georgianei...
deci deja incepusera sa ma urasca...plus ca au inceput apoi problemele legate de bani, si ea era parca vinovata de asta, o certau mereu, din curva n-o mai scoteau, bani nu-i mai dadeau pentru nimic(ea avea pensie alimentara, dar o lua bunica-sa), trebuia sa ne descurcam din banii mei putini(eu fiind fiu de pensionari, student, va dati seama cat banarit si la mine...),eu lucrand part time...mmm, a fost greu dar ne-am descurcat, ea dupa cum v-am spus nefiind genul petrecaret, nu-i placea sa iasa in oras, in discoteca, punand accent doar pe haine, sa fim imbracati, in rest plimbari prin oras si acasa...eram fericiti...apoi a plecat sotia unchiului ei in Italia acum vreo noua luni, si pe cand ea era a 12-a inca, suna acasa si spunea ca i-a gasit de munca, iar bunica-sa, chiar si matusa-sa o presau sa lase scoala ca ce-i trebuie si sa plece...normal ca nu a vrut si a trebuit sa indure tratamente din ce in ce mai rele...nu o mai lasau sa stea cu lumina aprinsa sa invete caci consuma curent, nu o mai lasau nici la televizor, nici sa faca baie caci consuma butelia etc...facea baie la mine, manca la mine, intr-un timp nici mancare nu-i mai dedeau...Sa vedeti ce-a indurat pentru a fi cu mine...marea mea prostie a fost ca nu am luat-o la mine de atunci, ea imi spunea mereu sa o iau de acolo din casa aia ca nu mai rezista, ca abia asteapta sa scape de acolo...eu aveam de gand sa o iau de acolo, dar dupa ce lua la facultate pana atunci sa am timp sa pregatesc terenul pentru ai mei(era o persoana in plus pe aceleasi cheltuieli, avea sa ne fie foarte greu, ne este si asa)...
stia si ea asta, ca dupa ce ia la facultate o sa stam impreuna, si pentru asta traia, asta astepta...cand au vazut matusa-sa si bunica-sa ca i-am dat bani sa dea la facultate si ca noi chiar avem ganduri serioase, ei va dati seama ce fel au ramas (sau mai bine spus nu au ramas...)...a luat la facultate, a fost asa de fericita, plangea de fericire si ma strangea in brate si-mi spunea ca o sa fim impreuna toata viata! ...nu a tinut mult fericirea...pe la mijlocul lui august a venit sotia unchiului mic din Italia, devenise prietena buna cu matusa-sa cealalta (ele care inainte nu se suportau una pe alta), o chemau pe Georgiana la ei incamera sa-i dea sa o serveasca cu tot felul de chestii (inainte nu-i dadea o cana cu apa), si sa-i bage in cap sa plece in Italia, cum ca o asteapta acolo cineva, sa munceasca unde a muncit ea, macar trei luni cale mai trebuie niste bani sa cumpere o casa(prostii)...ea nu a vrut la inceput dar apoi a cedat (nu inteleg de ce), vedeti in ultimele mesaje ca spune ca pleaca dar vine de Craciun...i-au facut pasaport la urgenta, si trebuia sa plece cu niste rude care aveau drum incolo...dar ce-i venise bunica-si de s-a trezit dimineata si dat cu aghiazma in toata casa, si a udat-o si pe ea atunci din greseala...ei, au venit aia, dar ea nu a mai vrut sa plece, nu vroia sa plece si pace...au trebuit aia sa plece ca pierdeau cursa...si ea era sa-si ia o bataie de la unchiu-su'...a scapat doar cu vreo doua palme...ei de atunci i-au interzis sa ma vada, i-au spus ca nici cu mine nu o sa mai fie..m-a sunat si pe mine matusa-sa asta care-l are pe obsedatul asta, si m-a amenintat sa o las in pace pe Georgiana, ca pune politia pe mine etc...nu puteam sa mai dau de ea nici la telefon...nu o lasau sa vb cu mine...a venit in dimineata urmatoare la mine...si in zilele urmatoare tot asa fara sa stie ai ei...dar nu mai era Georgiana mea...mi-a spus ca nu ma mai iubeste, ca nu stie ce are, caci crede ca i-au facut ceva...nu mai avea inelul si lantisorul de argint de la mine(ea noaptea le scoatea), ca intr-o dimineata cand s-a trezit nu le-a mai gasit si cica ai ei nu stiau nimic...mi-a spus ca dupa ora 17 nu mai poate sa iasa din casa, parca o tine ceva in casa, noaptea se trezeste la aceeasi ora in fiecare noapte si nu poate sa mai adoarma pt nu stiu cat timp...o doare capul mereu, ii este rau, (au apucat-o niste dureri si pe cand era la mine), ca parca nu stie ce-i cu ea are numai ghinion, a pierdut de mai multe ori niste bani, a si faza dura e ca nu o trimiteau la munca in Italia ci vroiau sa-i faca cunostinta cu unul Kamal, cu care matusa-sa a vorbit in numele ei, si vorbea si acum...dar cel mai interesant a fost cand i-am spus sa mergem la biserica, sa ne citeasca preotul ceva...a inceput sa dea inapoi si sa planga ca nu vrea...
Am luat niste tamaie(mama e credincioasa, are o groaza de icoane, carti etc), am aprins-o si am dat pe langa ea...a inceput sa planga si sa tipe sa spuna de ce o chinui...m-am speriat si am chemat-o pe vecina de deasupra,care e credincioasa si ea(mama nu era acasa), si a venit cu niste mir de la muntele Athos(baiatul ei e preot),si s-a a ramas masca si ea cand a vazut ce fel se zbatea si nu se lasa unsa cu mir...Incepuse sa tipe, sa planga si sa-mi spuna sa o las in pace, ca ma uraste, ca nu vrea sa ma mai vada etc...apoi si-a mai revenit si am inceput sa discutam iar normal, ba chiar ne-am sarutat cu foc si am si facut-o...si ramase sa vina ziua urmatoare sa mergem la biserica...se facuse dupa amiaza si a inceput sa spuna ca vrea acasa, dar nu ma lasa sa merg cu ea...eu sincer nu stiam ce sa cred, am crezut ca joaca teatru, asa ca am urmarit-o sa vad unde se duce crezand ca poate se duce in alta parte si vrea sa vad eu...m-am urcat in acelasi autobuz cu ea, fara sa ma vada...a coborat unde trebuia sa coboare pt acasa, dar la coborare m-a vazut si dupa ce ne-am dat jos a inceput sa faca urat ca sa o las in pace ca nu vrea sa ma mai vada niciodata etc...a doua zi nu am venit dar mi-a dat mesaj dupa vre-o doua zile ca vine la mine...a venit, dar la biserica nu a vrut sa mearga, spunand ca mergem vineri(era marti atunci), era tot asa confuza, ca nu ma iubeste dar ceva totusi o face sa vina la mine...imi spunea ca geloasa tot este, ca sa nu o insel, sa o astept...i-am spus sa nu se mai duca acasa, sa ramana la mine, dar nu a vrut...in schimb cand puneam la calculator niste melodii de-ale noastre, o apuca cate un plans de se prapadea...si repeta intr-una ca nu stie ca are, ca nu stie ce se intampla cu ea...apoi cand s-a facut dupa amiaza iar a inceput ca vrea acasa...a plecat, ramasese sa vina vineri...nu a mai venit...nu mai stiu nimic de ea de atunci, decat ca e in Italia...cand am vrut sa o sun, avea roaming-ul activat dar insuficient credit sa o pot apela...i-am transferat eu doi dolari ca sa o pot suna...dar imi spune abonatul orange nu este disponibil momentan, si asta spune de atunci...inseamna ca ea nu are decat cartela, nu a mai bagat-o intr-un tel, caci as fi primit mesaj de confirmare, cum ca a primit mesajele mele...Asta nu inteleg cum de nu a luat legatura cu mine, deloc...chiar si cu farmece, nu stiu ar fi luat legatura cu mine...stau si ingrijorat...macar sa stiu ca e bine...
Poftim fratilor, v-am spus toata povestea acum...tot nu credeti ca ar fi farmece? Tot credeti ca o dragoste asa puternica cum a fost a noastra se putea uita asa deodata? Tot credeti ca ea a ales sa duca o viata mai buna in Italia cu un necunoscut? hmm mai cititi odata mesajele ei, atunci...
:) - de alura la: 28/10/2005 12:54:11
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
Intai doamnele:
Fefe cred ca e o doamna dragutza, de vreo 35-40 ani, eleganta, cocheta, feminina, prietenoasa si amabila, probabil satena cu par mediu, 33 ani.
Tofan Ana Izabela - timida, pesimista, serioasa, grava, sobra, nesigura, plinuta, 26-27 ani.
Honey - sigura pe ea, isteata, rautacioasa, incapatanata, contrastanta, uneori extravaganta; o vad inalta, in tinuta office, cu fizic armonios, 28-30 ani.
Mya - inalta, sofisticata, mondena, rezervata, 36-38 ani
zaraza - energica, ironica, repezita, usor agresiva, tupeista, intreprinzatoare, nonconformista, nu foarte inalta, creata, in jur de 27-28 ani.
TeodoraPA - serioasa, sobra, prefera genul clasic, 33-35 ani, singura.
Gaga - conformista, plinuta, comoda, sociabila, naturala, bruneta, 25- 26 ani.
Yuki - relaxata, concilianta, intelegatoare, detasata, 30-32 ani.
Belle - frumoasa, inalta, simpla, calda, blanda, blonda 40 ani.
Anisia - sensibila, atragatoare, micuta de statura, cu bucle blonde, 32-33 ani.
rac; hgrancea - de Yuki la: 18/11/2005 14:23:18
(la: " INCORUPTIBILII ")
Sunt de acord cu explicatia ta, dar ceea ce m-a socat pe mine a fost faptul ca omul ala nu si-a pus nici o clipa problema ca se poate si altfel. Dupa 16 ani de la revolutie mentalitatea comunista inca exista, si ce este mai grav este ca exista si la persoanele tinere: 20--27 ani.Stiu ca mentalitatile se schimba cel mai greu, 16 ani sunt putini, dar totusi, tinerii ar trebui sa stie mai mult si mai bine. Intr-un fel, suntem singuri raspunzatori pt felul in care merg lucrurile in tara asta, pt. ca nici la nivel mental, nu concepem ca se poate si altfel.

hgrancea: daca ar trebui sa te oprezi in Romania, te-ai duce cu mana goala la spital, doar cu dovada asigurarii medicale?
#88620 (raspuns la: #88611) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adevaruri fundamentale - de Andre29 la: 10/12/2005 10:40:12
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
BARBATUL


Ce bea la:


17 ani: bere

25 ani: bourbon

35 ani: vodka

48 ani: vodka dubla

66 ani: dicarbocalm



Ce spune cand vrea sa agate:


17 ani: Parintii sunt plecati în week-end

25 ani: Prietena e plecata în week-end

35 ani: Logodnica e plecata în week-end

48 ani: Nevasta e plecata în week-end

66 ani: A doua nevasta e moarta



Sportul favorit:


17 ani: sex

25 ani: sex

35 ani: sex

48 ani: sex

66 ani: somnic - viseaza sex



Definitia unei intalniri reusite


17 ani: "mozol cu limba"

25 ani: "micul dejun"

35 ani: "Nu mi-a stricat orarul la terapie."

48 ani: "Nu a trebuit sa ma întâlnesc cu copii ei."

66 ani: "Am ajuns acasa viu."



Fantezia sexuala


17 ani: trei numere

25 ani: sex în avion

35 ani: menage a trois

48 ani: a aflat-o toata firma

66 ani: ingrijitoare elvetianca/asistenta nazista



Varsta ideala pentru casatorie


17 ani: 25 ani

25 ani: 35 ani

35 ani: 48 ani

48ani: 66 ani

66 ani: 17ani




Intalnirea ideala


17 ani: Trei filme ale lui Stephen King la cinema

25 ani: "Jumi-juma cheltuielile de restaurant înainte

de a veni la mine acasa"

35 ani: "Vino"

48 ani: "Vino si gateste."

66 ani: "Sex în avionul companiei în drum spre Vegas"






FEMEIA


Ce bea la:


17 ani: Vin dulce

25 ani: Vin alb

35 ani: Vin rosu

48 ani: Dom Perignon

66 ani: Jack Daniels cu sifon



Ce scuze foloseste pentru a nu se duce la o intalnire


17 ani: Trebuie sa-mi spal parul

25 ani: Trebuie sa-mi spal parul si sa-i dau cu balsam

35 ani: Trebuie sa ma vopsesc

48 ani: Am nevoie sa ma duc la coafor sa-mi vopsesc
parul

66 ani: Am nevoie sa ma duc la coafor sa-mi vopsesc
peruca



Sportul preferat


17 ani: cumparaturi

25 ani: cumparaturi

35 ani: cumparaturi

48 ani: cumparaturi

66 ani: cumparaturi



Definitia unei intalniri reusite


17 ani: "McDonalds"

25 ani: "A facut cinste cu masa"

35 ani: "Un diamant"

48 ani: "Un diamant si mai mare"

66 ani: "Singura acasa"



Fantezia sexuala


17 ani: barbat înalt, brunet si aratos

25 ani: barbat înalt, brunet, aratos si cu bani

35 ani: barbat înalt, brunet, aratos, cu bani si cu
creier

48 ani: barbat cu par

66 ani: barbat



Varsta ideala pentru casatorie


17 ani:

25 ani: 25 ani

35 ani: 35 ani

48 ani: 48 ani

66 ani: 66 ani



Intalnirea ideala


17 ani: Se ofera sa plateasca consumatia

25 ani: Plateste consumatia

35 ani: Aduce micul dejun la pat

48 ani: Aduce micul dejun la pat pentru copii

66 ani: Îsi poate mesteca fara ajutor mâncarea



________
"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)
comentariu - de cattallin2002 la: 20/03/2006 14:30:02
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Nu am reusit sa citesc decit citeva mesaje. Daca stie cineva cum se pot sterge din subiecte favorite, recunoscator.
Am scris si un mesaj la subiectul cu ortodoxia, rezumez.
1. Ateismul a aparut in urma cu 300-400 de ani. Singurul stat ateu autodeclarat pina acum a fost Albania. Ca se tot fac referiri la crimele crestine si pacea atee, o mica privire.
In timpul revolutiei Franceze de la sfirsitul sec 18 au fost omoriti 10% din preoti. A fost una din primele manifestari ale acestui curent. (revolutia franceza a avut si influente puternice masonice).
Nazismul a avut puternice influente atee, bazindu-si doctrina pe unele texte ale lui Nietzsche (care a murit nebun, considerindu-se Iisus). Alta influenta nazista a fost hinduso-tibetana.
Despre comunism stie oricine ca a fost un regim ateu, concentrat puternic impotriva crestinismului. A si dat roade multi devenind atei in aceste tari comuniste (in Rusia 40% din populatie s-a declarat atee, explicabil si prin faptul ca in multe localitati le-au fost darimate bisericile si nu au mai avut voie sa construiasca altele).
Ca o adaugire, conceptia atee ca nu exista decit corpul pe care il avem a dus la raspindirea avortului. Toti care traim acum am fost si de o zi, de o saptamina, de o luna, etc. in burta mamei. Tot noi eram atunci, nu era alta persoana, daca ne omorau atunci nu mai existam astazi.
Asadar numai de pacea si moralitatea atee nu poate fi vorba.
Ma refer strict la ateism, nu la oamenii care sint atei. Ca doar si crestinii si atei sint tot oameni si fieare fac greseli.
2. Sint considerati credinciosi toti cei ce nu sint atei. Dar martirii din primele veacuri nu au fost facuti de atei, ci de religiile care se inchinau la alti zei. Crestinii nu au fost prigoniti atunci de atei, ci de religiile pagine. Se mai face paralela credinta- inchizitia si cruciade. Si se spune asta tocmai la atei, care au fost macelariti la ultima cruciada, au fost prigoniti pentru credinta lor de catolici (fortati sa treaca la catolicism). Eu nu am auzit de catolico-ortodox sau de ortodoxo-catolic. Catolicismul este o deviatie (mica sau mare nu sint in masura sa spun) de la ortodoxie. La fel ca si prozelitismul neoprotestant. Pai neoprotestantii sint considerati in ortodoxie secte si care aduc cel mai mare prejudiciu religiei si credinciosilor ortodocsi si catolici.
3. Referitor la frica de moarte. Dupa cum citim, fiecare martir se sacrifica cu bucurie, fara frica de moarte isi dadea viata pentru adevar. Asa nu inseamna ca se sinucideau, chiar aveau obligatia sa se ascunda de cei ce ii cautau. Un crestin adevarat nu are frica de moarte, doar frica de judecata. Pentru ca e logic ca fiecare din noi o sa murim, vorba aia, de ce ne e frica nu scapam. E cel mai sigur lucru din lume, ca murim pina la urma.
4. Se mai afirma ca religia e opusa stiintei. Cum am dat si exemple la subiectul cu ortodoxia http://www.cafeneaua.com/node/view/574 , oamnii de stiinta mari au fost crestini (citiva evrei), cei ce au descoperit ceva si inseamna ceva pentru stiinta. Doar citeva din nume din care am dat citate: Joule, Pasteur, Newton, Thomson (termodinamica), MAXWELL (electromagnetica), Maury (hidrologie), Morse, Faraday, Boyle, Kepler, Fleming, LISTER (Inventatorul chirurgiei antiseptice), SIMPSON ( inventatorul anestezicelor), Coppernic, Kant, Heine, etc.
Despre care oameni de stiinta vorbim, de cei ce au mai adus cite o adugire la o descoperire? Asa fiecare ce a terminat o facultate e om de stiinta.
5. Legat tot de ateism. Acesta considera ca la baza e evolutia, evidentiata la om prin dezvoltarea intelectuala. Asadar un om de stiinta sau un om cu un coeficient mai ridicat de inteligenta e considerat mault ami evoluat. Acesta e considerat ca un fel de zeu, el de obicei e atotputernic, nu poate gresi. Ateismul apare de obicei la oameni cultivati si/sau dezvoltati intelectual. Ei considera o mare calitate aceasta capacitate si ii privesc de sus pe cei care nu o au dezvoltata in aceeasi masura sau pe cei ce nu sint de acord cu ei mai ales in partile esentiale (pe considerentul ca ei considerind ca au o capacitate intelectuala mai peste medie pot cunoaste mai bine adevarul, sint un fel de semizei si stiu f multe lucruri, majoritatea adevarate). Acesta mindire ii face sa creada ca stiu cam tot si sa nu mai caute adevarul, se concentreaza pe lucruri marunte.
6. Orice ateu ar putea cauta adevarul si a-l cunoaste dar din cauza mindriei ( care cauzeaza si comoditate) nu o fac.
N-am scris pentru acuze si suparare.
Toate cele bune

cattallin2002@yahoo.com
#112456 (raspuns la: #112365) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: