comentarii

fete antre 20si 25ani singure cu numere de tel


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Fetelor, desde vine ea singur - de Ivy la: 16/11/2004 18:51:42
(la: Trancaneala Aristocrata)
Fetelor, desde vine ea singurica atunci cind considera...Stiu ca am citit undeva ca o enerveaza..sau ma rog, ca nu ii plac discutiile tip.."chat"..adica ceea ce facem noi aici..

Altfel, fatuca noastra e intradevar haioasa si scrie texte simpaticeee...

#28909 (raspuns la: #28908) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mica Publicitate - de SB_one la: 17/11/2004 23:01:35
(la: Femeia)
Esti analfabet? Scrie-ne azi si te ajutam pe gratis.**

Service Auto. Ridicam si livram masina gratuit. Daca ne incerci o data, nu mai pleci in alta parte.**

Vand caine: mananca orice si ii plac foarte mult copiii.**

Cautam barbat pentru lucru la fabrica de dinamita. Trebuie sa fie dispus sa calatoreasca. *

Castron pe placul oricarei gospodine cu fund rotund pentru batere eficienta.**

De vanzare: birou de epoca pentru o doamna cu picioare subtiri si sertare largi.**

Prajitor de paine: Un cadou apreciat de intreaga familie. Arde painea automat.**

Masini uzate: De ce sa te duci in alta parte casa fii pacalit? Vino aici.**

Cautam un om sa aiba grija de un lot de vaci care nu fumeaza si nici nu bea.

Vand pat pentru copil cu picioare de fier.**

"Tanara doamna, draguta, inteligenta, caracter, familie buna, doreste casatorie cu domn bine situat care sa aiba si autoturism. Ofertele se vor adresa subsemnatei, insotite de fotografia autoturismului.

"Asociatie de locatari, angajeaza fochist de inalta presiune.

Cautam femeie la fetita in varsta si nefumatoare.

"Vand masina de cusut mana si picior.

"Vand butelie de aragaz cu reseu si frigider.

"Vand patut copil facut la comanda pentru pretentiosi.

"Inchiriez camera la doua fete incadrate cu un singur pat.

"Cumpar imbracaminte de dama deosebita si putin intrebuintata.

Confectionez si incaputez cizme pentru barbati cu inlocuitori de calitate.

Ofer loc de veci liberabil prin schimb.

"Ofer recompensa celor care au spus nevestei lui Paul Ionescu. l-au vazut cu o femeie in masina in ziua de 18 iunie, pe autostrada Bucuresti-Pitesti. Va rog sa veniti sa depuneti marturie si la tribunal.
Paul Ionescu.

"In diverse localuri si pravalii . La un concurs de animale, in cadrul unei sarbatori agricole, s-a afisat programul : - ora 10.00 - prezentarea invitatilor. - ora 12.00 - prezentarea animalelor. - ora 14.00 - masa comuna.

"Intr-o croitorie de dama : "Fustele se ridica zilnic intre orele 10.00 si 14.00" Vindem second hand.

"Servim o varietate de ciorbe si mancaruri gatite.

"Consumati cu incredere supa de pasare vegetariana. Avem iaurt la galetusa.

Servim cu frisca clientela bine batuta.

"Avem frisca batuta toata ziua.

"Nu servim minori sub 18 ani.

"Nu servim in stare de ebrietate.

"Avem ciorapi de femei lungi.

"Lenjeria de corp nu se schimba !

"Confectionam costume de dama la proba a doua.

"Croim rochii pentru dame de lux !

"Confectionam posete si genti si cu pielea clientului.

Nu trimiteti copii la umplut cu sifoane
#29106 (raspuns la: #29061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Autentice anunturi romanesti - de Joe King la: 05/09/2005 14:48:49
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)

Esti analfabet? Scrie-ne azi si te ajutam pe gratis.

Service Auto. Ridicam si livram masina gratuit. Daca ne incerci o
data, nu mai pleci in alta parte.

Vand caine: mananca orice si ii plac foarte mult copiii.

Cautam barbat pentru lucru la fabrica de dinamita.Trebuie sa fie
dispus sa calatoreasca.

Castron pe placul oricarei gospodine cu fund rotund pentru batere
eficienta.

De vanzare: birou de epoca pentru o doamna cu picioare subtiri si
sertare largi.

Prajitor de paine: Un cadou apreciat de intreaga familie. Arde painea
automat.

Masini uzate: De ce sa te duci in alta parte casa fii pacalit? Vino
aici.

Cautam un om sa aiba grija de un lot de vaci care nu fumeaza si nici
nu bea.

Vand pat pentru copil cu picioare de fier.

Tanara doamna, draguta, inteligenta, caracter, familie buna, doreste
casatorie cu domn bine situat care sa aiba si autoturism. Ofertele se
vor adresa subsemnatei, insotite de fotografia autoturismului.

Asociatie de locatari, angajeaza fochist de inalta presiune.

Cautam femeie la fetita in varsta si nefumatoare.

Vand masina de cusut mana si picior.

Vand butelie de aragaz cu reseu si frigider.

Vand patut copil facut la comanda pentru pretentiosi.

Inchiriez camera la doua fete incadrate cu un singur pat.

Cumpar imbracaminte de dama deosebita si putin intrebuintata.

Confectionez si incaputez cizme pentru barbati cu inlocuitori de
calitate.

Ofer loc de veci liberabil prin schimb.

Ofer recompensa celor care au spus nevestei lui Paul Ionescu ca l-au
vazut cu o femeie in masina in ziua de 18 Iunie, pe autostrada
Bucuresti-Pitesti. Va rog sa veniti sa depuneti marturie si la
tribunal. Paul Ionescu.

In diverse localuri si pravalii . La un concurs de animale, in cadrul
unei sarbatori agricole, s-a afisat programul :- ora 10.00 -
prezentarea invitatilor. - ora 12.00 -prezentarea animalelor. - ora
14.00 - masa comuna.

Intr-o croitorie de dama : Fustele se ridica zilnic intre orele 10.00
si 14.00 Vindem second hand.

Servim o varietate de ciorbe si mancaruri gatite.

Consumati cu incredere supa de pasare vegetariana.

Avem iaurt la galet usa.

Servim cu frisca clientela bine batuta.

Avem frisca batuta toata ziua.

Nu servim minori sub 18 ani.

Nu servim in stare de ebrietate.

Avem ciorapi de femei lungi.

Lenjeria de corp nu se schimba !

Confectionam costume de dama la proba adoua.

Croim rochii pentru dame de lux !

Confectionam posete si genti si cu pielea clientului.

Nu trimiteti copii la umplut cu sifoane.
#69716 (raspuns la: #69450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E clar - de M a o la: 28/04/2006 18:10:18
(la: Ce conteaza mai mult la o femeie?)
ca fetele s-au votat singure. Vreti, nu vreti, rezulta ca din fetele de pe cafenea, cele mai multe sunt originale si/sau pline de initiativa, pe locul doi fiind inteligentele. Frumoasele si fitoasele ocupa centrul, iar gospodinele ultimul loc. Asta pentru ca barbatii au votat averea si statutul social.
Pazea, baieti!

"Constientizarea propriei ignorante este direct proportionala cu volumul cunostintelor acumulate."
(Klaus F.A. Mister)
alex andra - de Alexandros la: 16/08/2006 22:45:31
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)

va sarut fete frumoase
doamne nearistocrate,
singure sau maritate,
pe barbati, doar ii salut.
n-am sa intru la cafele
cu toate ca m-ar tenta
acest loc din cafenea
plin de fete acadele:)))
mai vazui o trancaneala
unde-mi aruncai privirea
sa-mi trezi nedumerirea
nu fac oare o greseala?
band cafeaua matinala
in placuta companie
rusine n-are sa-mi fie
de cealalta trancaneala?
sincer, nu m-am cautat
la origini si cultura
da 'ntrebarea-mi vine-n gura:
daca sant... aristocrat?
va iubesc de la distanta
la fel simt si pentru ei
pentru ceilalti trancanei
asta are importanta.
am o mica intrebare
de ce santeti separati
(pentru mine santeti frati)
de ce dragi trancanitoare?
De-mi raspundeti habar n-am
Dar oricand e o disputa
E o vorba prea stiuta:
vrei sa stii? cherche la famme!

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#139655 (raspuns la: #139443) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:)) - de Honey in the Sunshine la: 16/08/2007 16:10:34
(la: Himen - binecuvantare sau blestem?)
M-ai facut si pe mine curioasa si cautand intrebari am gasit un site care le sugera fetelor sa se dezvirgineze singure ca sa evite momentul penibil de durere a primei dati:)
Asta m-a facut sa zambesc amintindu-mi cearceaful patat care trebuia aratat ca trofeu si dovada a cinstei fetii:) Ce s-au mai schimbat vremurile:))

Intorcandu-ma la topic, bineinteles ca nici eu nu stiu de ce exista si nici pe google n-am reusit sa aflu raspunsul. Totusi teoria cu protectia nu ma convinge. Dupa primul act sexual organele nu mai au nevoie de protectia himenului?
Oricum, daca e acolo, probabil are vreun sens... doar daca mama natura n-are un ghimpe impotriva femeilor:)
#227521 (raspuns la: #227473) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
giordy - de Honey in the Sunshine la: 08/10/2008 16:08:44
(la: ...."Ingerul spulbera-vant"... )
pt ca: parerea meu este una ce nu menajeaza... in comparatie cu multidunea blablaica - pacifismul va pierde teren.

hai ca devii penibil.
daca ai ceva de spus, da-i drumul.
ne faci fete de pension, dar singurul care se fofileaza si da cu stangu-n dreptu' esti tu.
#348967 (raspuns la: #348939) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de irma la: 17/06/2007 11:35:24
(la: date)
cu memoria stau destul de prost.
nu-mi mai amintesc numele colegilor din facultate sau liceu (decat cateva). tin minte cand e ziua parintilor si prietenilor mei, dar uit sa-i sun :((

numerele de tel nu le tin minte (le am memorate in telefon). pe al meu totusi il tin minte. si pe al sotului.

cel mai penibil a fost cand m-am dus la banca sa ridic noul card (expirase cel vechi) si pentru activare trebuia sa bat codul pin. pe care l-am batut de trei ori gresit chiar acolo in fata functionarei consternate :D
dupa ce-am blocat cardul mi-am amintit si blestematul ala de pin :))
*** - de onutza la: 14/08/2007 20:35:38
(la: Idolul-dupa intalnirea amoroasa)
eu la capitolul idoli stau prost.

dar apropos de nopti, relatii cu idoli, o cunosc pe tipa care urmeaza sa fie sotia unu cantaret cunoscut de la noi. cum s-au cunoscut? la un spectacol.autografe.numere de tel. etc

lelito - de anisia la: 04/09/2009 08:55:01
(la: Hai, hui prin Croatia)
haha, good point :P

da-mi, te rog, un sms pe nr de norvegia, ca murii aparatul alalaltu' si pierdui toate numerele de tel.
#478161 (raspuns la: #478107) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Cred ca toti baietii si fetele plecate sunt prea departe."POmPO - de DESTIN la: 26/10/2004 04:01:19
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)

Maiii!!! pomponeata!!!

Din tot ce ai zis pe doua subiecte ai grait si tu un singur adevar:

"Cred ca toti baietii si fetele plecate sunt prea departe."

Da sunt departe de trecutul comunist.

In rest ramai in amintirile tale iubitoare.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#26223 (raspuns la: #26118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
religia ortodoxa, singura religie mantuitoare/buna/adevarata? - de zaraza la: 31/01/2005 01:51:26
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
stimate parinte,

cred in Dumnezeu, dar marturisesc ca am dificultati in a intelege de ce religia ortodoxa este singura religie mantuitoare/buna/adevarata. Am cunoscut mai multi crestini ortodocsi, care sustineau cu traire ca numai cei care cred in Isus vor merge in rai, restul sunt destinati aprioric iadului.

Am fost un copil nascut in "epoca de aur", parintii n-au fost preocupati de religie, pana la 7 ani m-au crescut bunicii, la tara. Bunica este foarte credincioasa, dar n-a reusit sa-mi transmita credinta ei, imi amintesc duminicile obligatorii la biserica ca pe un calvar, de multe ori mi se facea rau din lipsa de aer. Apoi, la scoala religia era ignorata, cert este ca pana am devenit adulta n-am mai avut nici un contact cu religia ortodoxa. In orice caz, nimic revelator.

Apoi, au inceput sa ma preocupe aspectele spirituale, am citit destul de mult, am inceput sa realizez ca substratul e mult mai adanc, ca exista o suma de adevaruri universale care se regasesc in mai toate religiile, ca exista o forta dincolo de noi, pe care unii o numesc Dumnezeu. Nu am nici un dubiu in ceea ce priveste existenta lui Dumnezeu, n-as vrea sa fiu inteleasa gresit. In timp am venit in contact cu diverse viziuni asupra lui Dumnezeu. Am facut o vreme yoga, si m-am simtit excelent, intelegeam care e scopul, mi se pareau logice mijloacele. A trebuit sa renunt pentru ca m-am mutat in alta tara, si am luat totul de la capat, altele au fost prioritatile. Apoi am dat de astrologie. La fel, mi s-a parut fascinant, si cumva in coerenta cu tot ce stiam sau intuiam pana atunci despre Dumnezeu. Acelasi scop, poate putin alt drum, alt unghi din care sunt privite lucrurile, dar viziunea de ansamblu e similara. Impresia mea e ca Dumnezeu e unul, si credintele sunt multe si diverse, dar toate duc in acelasi loc, la Dumnezeu. V-am spus toate astea ca sa intelegeti cam pe unde ma aflu in momentul de fata.

Relativ recent am cunoscut un om pe care il admir din multe puncte de vedere, crestin ortodox convins si practicant. Ma uimeste de fiecare data cand vad ca omul asta, deschis la minte in nenumarate alte privinte, sustine cu tarie ca numai ortodoxismul este singura religie "adevarata". Restul populatiei, care a avut ghinionul sa se nasca intr-o zona neortodoxa e sortita iadului. Mi se pare mult prea simplista perspectiva, si as vrea sa stiu care este parerea unei fete bisericesti. Cum este privita chestiunea de catre biserica ortodoxa? Cum sunt considerate celelalte religii? Fiecare o tine pe a lui? Sau exista totusi o acceptare? Si daca da, pana unde merge aceasta acceptare?

Cu respect,

Veronica Vartic



felicia - de Jimmy_Cecilia la: 24/02/2005 13:59:58
(la: Sunt români în YEMEN ???)
am uitat sa-ti spun ieri ca yemenitii nu glumesc cu moralitatea, fetele se casatoresc viergi si cate o data baiatul nici n-a vazut chipul fetei, doar femeile din familia lui,
daca sunt din aceiasi familie, verisorii, contractele verbale sunt stabilite cu multi ani inainte, chiar din copilarie

daca vi aici si iubitul tau sau familia lui vor spune ca nu sunteti casatoriti,
pentru toti vei fi ''o femeie murdara'' (adica o c...a), iar cei care te frecanteaza, care-ti vorbesc vor fi considerati ca tine si isi pierd credibilitatea

lumea va rade de tine si inainte de toate ti se va cere actul de casatorie

ma doare inima sa-ti spun asta, dar trebuie sa stii la ce te poti astepta

mi s-a parut bizar numele, dar am intrebat si pe cativa yemeniti,
nu este un nume yemenit, numele de familie yemenit-al treilea- este cu 'al' inainte
ex al-hadar, al-giarady, al-hamdani, al-zubeiri, al-shafari, et

apoi hudaya sau hudaia este nume terminat in ''a''- mai repede nume de femeie, nu exista numele asta la barbati aici

ar parea un nume indien sau pakistanez
i-ai vazut pasaportul?
are un numar de telefon in sanaa?
daca este in sanaa, cand ii telefonezi din RO, faci : 00.967.(0)1 urmat de 6 numere,
daca telefonezi pe celular, faci : 00.967 apoi 71, sau 73 sau 77 - pentru tot yemenul, urmat de 6 numere

numarul meu de celular in Yemen este 71.37.82.06, daca vrei mai multe detalii...despre Yemen

Trebuie sa mai stii ca nu este ambasada romana in Yemen

gandeste-te bine, daca vrei sa-ti distrugi tu viata, ai copilul si nu ai dreptul sa faci orice

sunt straine multe casatorite cu yemeniti, dar sunt barbati cinstiti, de caracter si traiesc separati de parinti sau trib
nu sunt sub influienta, n-au nici o legatura cu familia yemenita
femeile traiesc ca straine, corect imbracate, dar ca si in Europa, se scalda la mare chiar si in bikini, costum @ piese, daca nu-i exagerat
barbatii sunt mandrii de nevestele lor si le pun pe tava

cunosc de departe si am vazut multe straine casatorite cu yemeniti, complect indobitocite de viata pe care o duc aici, mai prejos decat chiar femeile yemenite, nu numai fular pe cap, dar si fata acoperite, umbre imbracate in negru pe o temperatura subtropicala
lasate singure acasa, servitoarea parintilor lui, in timp ce el ''amesteca'' kgad, un fel de frunze de arbust cu efect de drog, un adevarat fleo national

yemenul e o tara formidabila, cu conditia sa faci parte din prima categorie, sa fi turist sau sa vi aici sa faci afaceri, sa lucrezi sau sa fi in vacanta

zicea careva ca sunt romance aici casatorite cu doctori, la epoca eram uimita ca n-am auzit vorbind de ele
acum stiu ca au existat...
spun ca au existat, pt ca au pierdut orice demnitate de romanca, sau europeanca,
cine ghiceste sub materialul negru, de la cap pana la picioare ce este dedesubt???
fetele!!! - de Ivy la: 10/06/2005 17:31:42
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
se pare ca eu sunt in contratimp total cu voi....

pai sa vad..:
la Bella acu' e 10:30 dimineata..deci,
unde esti fato? nu ai terminat de spalat?

la Gigi e vineri seara...5:30 probabil e la ceva cumparaturi..or...
nu am idee..Gigiiii, heloooouuuuuuu!!:-))

la Gabi, hmmm, Gabi la tine cit ii ora?
e ca la Ro, cred, aceeasi ora, right?!

Fefe e cu ora mea, dar e in vacanta..deci ce pot
sa fac..

ahhhhhhhhhhhhh si eu is singura pe aici..
ba am citiva colegi in coaste..:-)) da who cares?!!?

hai fetele, spuneti ceva!!!
#54214 (raspuns la: #54211) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fetelor si baietilor - de alex andra la: 14/02/2006 21:16:56
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
"Lost without music in a world of noises"

Dragii mei
Pui de zmei,
Fete dragi
Cu gura fragi,
Unde iar ati disparut?
La tranca nu v-a placut?
Nu tu dans, nu tu cantare
La sarbatoare-asa mare ?
Nu tu spritz, nu tu cognace
Gusturile sa le-mpace?
Nu tu miel, nu tu purcel,
Nici macar un soricel
De-al de pus intr-o piftie,
Cum doar Cosmacpanu stie?
Va culcarati de cu zi?
Oameni buni, pe unde-oti fi?
Guine fata, chiar si tu
Ai lasat deja situ?
Mai Andreeo, unde esti?
Tu spre casa o roiesti?
Anisuc-ai obosit
De atata trancanit?
Tatiku se da lovit,
Cosmacpanu-i sastisit,
Latu, o stie tot natu
A plecat, ca-i Imparatu.
Si-am ramas io singurea
Sa sed ici pe canapea
Si sa imi inec amaru
Cu-o cafea si cu amnaru
De-aprins foc la inimioara,
Care tare-o sa mai doara.
Of, of, mai, mai...


#105924 (raspuns la: #105904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fete de dragobete :)) - de ooanna la: 24/02/2006 22:15:46
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Foaie verde albastrea
Am venit hop-asa
Sa prind fete cucuiete
Ce fac de dragobete !
Dar ele , singurele ,
Ofteaza dupa printi ,
Cand pe ei , pe sosele ,
Viscolul i-a prins !
Stam cuminti la o cafea
Si-asteptam dezghetul ,
Si salvamontisti , din nea ,
Sa ne spuna pretul . ;D
#107927 (raspuns la: #107925) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de anitzasmile la: 16/02/2008 16:10:10
(la: nu sunt yoghina,dar totusi ce stiti despre yoga?)
sunt o fire puternica,dar cu el mi-a fost foarte greu sa lupt.situatia s-a inrautatit de la zi la zi.auzeam zilnic acuzatii de genul 'esti stapanita de diavol' sau ma tinea noptile treaza pt.a-i explica de ce am spus o anume vorba sau de ce l-am privit nu stiu cum,nu mai avea nimeni acces la mine decat in prezenta lui.de fata cu ceilalti era un tip super ok,singuri fiind era de nerecunoscut.acest fapt i-a facut pe cei din jur sa nu ma creada ca am probleme,ca-mi face rau si ca am nevoie de ajutor.
uneori era docil,fapt ce ma nelinistea...era precum o felina care-si urmareste prada...avea un zambet ciudat si facea afirmatii de genul ca el e un sfant,ca el ia legatura cu Dumnezeu si ca nu sunt pregatita sa inteleg niste lucruri.apoi urma furtuna,fara vreun avertisment,pur si simplu se intampla.imi cerea lucruri ciudate si fiindca refuzam incepea un adevarat scandal...totul se rezuma la faptul ca nu-i sunt supusa,asa cum a lasat Dumnezeu femeia.
intrand cu el in biserica,mi s-a facut rau sau nu am putut sta la slujba chiar.si am avut fractiuni de secunda in care am crezut ca vad un monstru.la propriu.
l-am rugat sa stam separati cateva zile,cu promisiunea solemna ca nu am sa ies din casa.a acceptat dupa care s-a razgandit.am crezut ca innebunesc.
am reusit sa-l fac sa doarma in camera separata,dar inainte de asta l-am vazut cum isi schimba trasaturile fetii...intr-o criza de disperare pur si simplu avea alt chip...era hidos...am tipat,l-am intrebat ce se intampla,am tipat sa inceteze fiindca ma sperie...cu toate ca nu dormea decat cateva ore pe noapte,el era plin de energie,eu din ce in ce mai slabita.ajunsesem sa dorm cate 12 h si sa ma trezesc la fel de obosita,mai rau chiar.aveam stari de rau pana la a simti cum o gheara vrea sa-mi smulga inima.doctorii au spus ca sunt puternica,de la astea pana la un infarct e doar un pas micut...la 35 ani infarct!!!!!!!
insa marea mea trauma deriva din seara in care l-am vazut cum isi schimonoseste fata si ,mai tarziu,in noapte,cum face la usa camerei ca toate fiarele padurii...a fost cumplit...instinctiv m-am rugat cu disperare apoi am avut curaj sa descui camera si sa vad o fata transfigurata care spunea intruna ca nu poate trai fara mine,ca trebuie sa fiu al lui sau a nimanui...dimineata a plecat,in sfarsit...pur si simplu a fost de acord sa plece...am depus imediat actele de divort,a luat-o iar razna cand a auzit si au inceput alte chestii ciudate.cosmaruri urate rau de tot,aceiasi actiune,doar alt cadru ,adica o entitate imbracata in negru incerca sa ma prinda si mereu avea un instrument infricosator de taiat,iar cadru era cat se poate de inspaimantator,cladiri parasite si darapanate si intunecate sau paduri in timpul furtunii...tin sa specific ca nu-mi plac filmele de groaza.eu eram mereu imbracata in alb,un soi de camasa lunga si alba,care nu se murdarea niciodata.
divortul s-a pronuntat foarte greu ,dar totusi s-a pronuntat si asta datorita faptului ca am fost inspirata si am apelat la un avocat.nu aveam nimic palpabil,decat faptul ca mi-a interzis legatura cu familia si ca m-a sechestrat...putin impropriu,dar a ajutat exprimarea,bineinteles cu martori.nu a fost de acord cu divortul.au urmat luni de zile de amenintari sau lamentari sau atacuri la persoanele apropiate mie.imi luase numere de telefon din agenda telefonului,care dealtfel era tot proprietatea lui si a incercat diverse metode de intimidare.de ce,nu stiu.
a fost cumplit.aveam 2-3 atacuri de panica pe zi,cosmarurile incetau doar citind rugaciuni,medicii au incercat medicatie,dar nu am vrut,simteam ca nu ma ajuta sa ma sedez,iar politia nu a crezut ca sunt amenintata pana nu au vazut de ce e in stare.adica s-a purtat ciudat si cu ei,ceea ce i-a facut sa creada ca nu sunt chiar nebuna cum incerca el sa-i convinga.
dupa divort furia s-a indreptat asupra celor din canada...a fost cumplit mai ales pt.prietena mea care prezenta aceleasi simptome si care s-a temut pana la urma pt.cei doi copii ai ei.sotul prietenei mele nu m-a crezut pana nu a vazut ce le face lor acolo si cat de rau se simte ea.
acum,viata mea evolueaza destul de bine.nu mai am demult atacuri de panica,nu mai tresar la orice zgomot,reusesc sa stau si singura in casa,reusesc sa socializez si chiar sa-mi fac noi prieteni...mi-am recapatat increderea in sine,merg mai des la biserica si incerc sa respect mai mult dogmele bisericesti insa nu pot incepe o relatie...sunt blocata...
#285988 (raspuns la: #285968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de anitzasmile la: 16/02/2008 16:14:58
(la: nu sunt yoghina,dar totusi ce stiti despre yoga?)
sunt o fire puternica,dar cu el mi-a fost foarte greu sa lupt.situatia s-a inrautatit de la zi la zi.auzeam zilnic acuzatii de genul 'esti stapanita de diavol' sau ma tinea noptile treaza pt.a-i explica de ce am spus o anume vorba sau de ce l-am privit nu stiu cum,nu mai avea nimeni acces la mine decat in prezenta lui.de fata cu ceilalti era un tip super ok,singuri fiind era de nerecunoscut.acest fapt i-a facut pe cei din jur sa nu ma creada ca am probleme,ca-mi face rau si ca am nevoie de ajutor.
uneori era docil,fapt ce ma nelinistea...era precum o felina care-si urmareste prada...avea un zambet ciudat si facea afirmatii de genul ca el e un sfant,ca el ia legatura cu Dumnezeu si ca nu sunt pregatita sa inteleg niste lucruri.apoi urma furtuna,fara vreun avertisment,pur si simplu se intampla.imi cerea lucruri ciudate si fiindca refuzam incepea un adevarat scandal...totul se rezuma la faptul ca nu-i sunt supusa,asa cum a lasat Dumnezeu femeia.
intrand cu el in biserica,mi s-a facut rau sau nu am putut sta la slujba chiar.si am avut fractiuni de secunda in care am crezut ca vad un monstru.la propriu.
l-am rugat sa stam separati cateva zile,cu promisiunea solemna ca nu am sa ies din casa.a acceptat dupa care s-a razgandit.am crezut ca innebunesc.
am reusit sa-l fac sa doarma in camera separata,dar inainte de asta l-am vazut cum isi schimba trasaturile fetii...intr-o criza de disperare pur si simplu avea alt chip...era hidos...am tipat,l-am intrebat ce se intampla,am tipat sa inceteze fiindca ma sperie...cu toate ca nu dormea decat cateva ore pe noapte,el era plin de energie,eu din ce in ce mai slabita.ajunsesem sa dorm cate 12 h si sa ma trezesc la fel de obosita,mai rau chiar.aveam stari de rau pana la a simti cum o gheara vrea sa-mi smulga inima.doctorii au spus ca sunt puternica,de la astea pana la un infarct e doar un pas micut...la 35 ani infarct!!!!!!!
insa marea mea trauma deriva din seara in care l-am vazut cum isi schimonoseste fata si ,mai tarziu,in noapte,cum face la usa camerei ca toate fiarele padurii...a fost cumplit...instinctiv m-am rugat cu disperare apoi am avut curaj sa descui camera si sa vad o fata transfigurata care spunea intruna ca nu poate trai fara mine,ca trebuie sa fiu al lui sau a nimanui...dimineata a plecat,in sfarsit...pur si simplu a fost de acord sa plece...am depus imediat actele de divort,a luat-o iar razna cand a auzit si au inceput alte chestii ciudate.cosmaruri urate rau de tot,aceiasi actiune,doar alt cadru ,adica o entitate imbracata in negru incerca sa ma prinda si mereu avea un instrument infricosator de taiat,iar cadru era cat se poate de inspaimantator,cladiri parasite si darapanate si intunecate sau paduri in timpul furtunii...tin sa specific ca nu-mi plac filmele de groaza.eu eram mereu imbracata in alb,un soi de camasa lunga si alba,care nu se murdarea niciodata.
divortul s-a pronuntat foarte greu ,dar totusi s-a pronuntat si asta datorita faptului ca am fost inspirata si am apelat la un avocat.nu aveam nimic palpabil,decat faptul ca mi-a interzis legatura cu familia si ca m-a sechestrat...putin impropriu,dar a ajutat exprimarea,bineinteles cu martori.nu a fost de acord cu divortul.au urmat luni de zile de amenintari sau lamentari sau atacuri la persoanele apropiate mie.imi luase numere de telefon din agenda telefonului,care dealtfel era tot proprietatea lui si a incercat diverse metode de intimidare.de ce,nu stiu.
a fost cumplit.aveam 2-3 atacuri de panica pe zi,cosmarurile incetau doar citind rugaciuni,medicii au incercat medicatie,dar nu am vrut,simteam ca nu ma ajuta sa ma sedez,iar politia nu a crezut ca sunt amenintata pana nu au vazut de ce e in stare.adica s-a purtat ciudat si cu ei,ceea ce i-a facut sa creada ca nu sunt chiar nebuna cum incerca el sa-i convinga.
dupa divort furia s-a indreptat asupra celor din canada...a fost cumplit mai ales pt.prietena mea care prezenta aceleasi simptome si care s-a temut pana la urma pt.cei doi copii ai ei.sotul prietenei mele nu m-a crezut pana nu a vazut ce le face lor acolo si cat de rau se simte ea.
acum,viata mea evolueaza destul de bine.nu mai am demult atacuri de panica,nu mai tresar la orice zgomot,reusesc sa stau si singura in casa,reusesc sa socializez si chiar sa-mi fac noi prieteni...mi-am recapatat increderea in sine,merg mai des la biserica si incerc sa respect mai mult dogmele bisericesti insa nu pot incepe o relatie...sunt blocata...
#285990 (raspuns la: #285968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...