comentarii

fete invidioase


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"si senzatia aia tampita ca " - de Honey in the Sunshine la: 30/03/2005 18:56:56
(la: Ce fac romanii pentru imaginea Romaniei in strainatate)
"si senzatia aia tampita ca "ai tradat" pentru ca, atunci cand alegi sa traiesti in alta tara, majoritatea celor lasati acasa or sa te priveasca intr-un fel ciudat, cu un aer de repros si, chiar daca nu vor spune nimic niciodata, o sa le citesti nelinistile, invidia chiar, in ochi. "Ai plecat ca sa-ti fie mai bine! Iar noua ne e greu." Si asta nu e de ajuns. Pentru ca, dupa ce pleci, stii: nu e mai bine. E un fel de moarte: iti impietreste inima, incet, pentru ca te lovesti de realitati pe care sufletul tau, prin excelenta romanesc, nici macar nu le putea concepe.
Si ti-e frica sa te intorci, pentru ca, daca te intorci, cei de acasa te vor privi ca pe un invins ori o invinsa: "nu ai reusit acolo, si te-ai intors cu coada intre picioare aici." "

Nu am nici una din problemele astea.Nu ma simt tradatoare, nu e datoria mea sa rezolv problemele Romaniei ci a celor care locuiesc acolo, fie ca sunt ei straini sau romani.
Nu mi-e frica sa ma intorc.Exista o foarte mare posibilitate sa fac universitatea in Romania.
Nu simt nici un fel de "moarte" pentru simplul motiv ca stau intr-o tara straina, iar perplexa m-a lasat doar ignoranta:asta mi s-a intamplat dealtfel destul de des si in Romania.
Singura mea problema sunt cei care cred ca locuitorii Bucurestiului, de exemplu, sunt exclusiv homless-ii, tiganii si cainii fara stapan.
If Jesus paid for our misstakes, let's make his money worth!
#41272 (raspuns la: #41232) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ex-gay - de oliver la: 31/03/2005 16:45:22
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
"Cercetarea psihanalitica se opune cu toata hotararea incercarii de a-i izola pe homosexuali de ceilalti oameni, intr-un grup cu naravuri cu totul aparte. Studiind alte excitatii decat acelea manifest sexuale, psihanaliza a gasit ca TOTI OAMENII SUNT CAPABILI SA-SI ALEAGA UN OBIECT SEXUAL DE ACELASI FEL SI CA ACELASI LUCRU S-A PETRECUT SI IN INCONSTIENT. Intr-adevar, simtamintele erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex joaca un rol important in viata psihica normala, dar un si mai important rol ca factori de imbolnavire, in comparatie cu aceleasi simtaminte fata de persoanele de celalalt sex. PSIHANALIZA MAI DEGRABA RELIEFEAZA INDEPENDENTA ALEGERII OBIECTULUI FATA DE SEXUL OBIECTULUI, EGALA SI LIBERA ATASARE FATA DE OBIECTELE MASCULINE SI FEMININE, CUM SE OBSERVA IN COPILARIE SI IN STARILE PRIMITIVE DIN PREISTORIA UMANITATII, CA PUNCT DE OBARSIE DIN CARE SE DEZVOLTA, PRIN RESTRANGERE FIE INTR-UN SENS, FIE INTR-ALTUL, TIPUL NORMAL DE SEXUALITATE SAU CEL INVERTIT. IN VIZIUNEA PSIHANALIZEI, ASADAR, INTERESUL SEXUAL EXCLUSIV AL BARBATULUI PENTRU FEMEIE CONSTITUIE O PROBLEMA CARE ARE NEVOIE DE ELUCIDARE, CARE DECI NU ESTE DE LA SINE INTELEASA, CUM ESTE ATRACTIA DINTRE ELEMENTELE CHIMICE. Determinarea comportamentului sexual are loc abia dupa pubertate si ESTE REZULTATUL UNOR FACTORI CARE NU SUNT NEGLIJABILI SI CARE, IN PARTE, SUNT DE NATURA CONSTITUTIVA, IAR IN REST DE NATURA ACCIDENTALA. Desigur ca este cu putinta ca unii dintre acesti factori sa fie atat de importanti incat sa influenteze in mod direct rezultatul. In general, insa, pluralitatea factorilor determinanti se reflecta in varietatea comportamentului sexual manifest al oamenilor." [Sigmund Freud, "Psihanaliza si sexualitate", ed. Stiintifica, 1994, p. 93; sublinierile imi apartin].

Am urmarit firul discutiei pe forum atat cat am rezistat (e nevoie de mai mult timp decat mi-as putea permite...), mai ales ca nu mi-a atras atentia in mod deosebit. Discutiile noastre, ale tinerilor, au tendinta sa se infunde in clisee, in common places, imi pare rau s-o spun. Pe de alta parte, s-au dovedit, ca intotdeauna, prea multi si prea curajosi sa emita (pre-?)judecati de valoare in privinta homosexualitatii niste indivizi care nu au manifestat -- pentru ca nu au vrut, pentru ca nu au simtit asa, pentru ca nu au avut curaj -- niciodata, poate, "simtaminte erotice care ne leaga de persoane de acelasi sex".

Inainte de toate, as dori sa reprosez fara ranchiuna acestor indivizi, care au totusi meritul de a fi dovedit ca hmosexualitatea nu mai este si nu mai trebuie sa fie un subiect tabu, faptul ca, la origine, impulsia sexuala, daca-i putem spune asa, nu are nimic de-a face cu "el sesso". Si atunci, ma intreb de ce trebuie de fiecare data cand vorbim despre homosexualitate sa trivializam, sa aruncam instinctual, in mintea noastra, invective (-A, poponarii!). Ma sufoc de dezgust cand vad ca mentalitatile se schimba greu, si atunci cand se schimba, o fac prost; mai bine nu s-ar fi schimbat... Caci, oare ce inseamna, pe de o parte, sa vorbim despre homosexualitate ca despre un flagel social iar, pe de alta parte, sa ne servim de drepturile omului ca de cel mai bun pretext pentru a afirma SUBVERSIV drepturile minoritatilor etice? Mi se pare ridicol, si mi se pare greu de imaginat in ce conditii ar putea creste copiii vostri (poate si ai mei, caci deocamdata nu-mi permit sa ma gandesc la asta, din motive materiale - si va asigur ca nu exista alte motive!), care vor auzi numai interpretari extreme ale fenomenului despre care discutam, interpretari care pornesc din ignoranta, ura si, de ce nu, regretul lipsei proprii de curaj in a spune, asa cum o face Freud, ca existenta sentimentelor erotice, mai mult sau mai putin manifestata, fata de persoane de acelasi sex, nu este atat de pernicioasa in sine si ca, de fapt, ea poate fi creatoare, atunci cand este, desigur, sublimata.

Am uneori senzatia ca oamenii dispun de un sadism funciar atunci cand vine vorba de fericire, un sadism prin care orice incercare neobisnuita de a evada din spatiul profan, din banaliatatea cotidiana, este respinsa feroce. Si ma intreb, de ce trebuie sa spun, fata de cine altcineva in afara de mine ar fi trebuit sa recunosc, rusinat, intimidat, anemiat, ca sunt - recte, ca am fost candva un - gay? Cata suferinta si cata bucurie imi aduce aceasta marturisire. Cineva imi va spune, probabil, ca nu trebuia s-o fac. Daca m-as intoarce in timp, sa stiti ca n-as mai face-o, dar atunci eram impresionat de mesajele subliminale ale promotorilor unei "gay pride". Fiindca am o structura spirituala care nu-mi permite sa traiesc fara sa caut adevarul, am ajuns la concluzii ferme privind homosexualitatea, concluzii de la care nu voi face rabat, fiindca aici e vorba de viata mea. Nu am avut ocazia unei relatii sexuale cu o fata, desi ideea ma atrage foarte tare. Asta poate fiindca detest ritualul de curtenire dintre baieti si fete, in care baietii sunt imbecili si macho, iar fetele cretine si sentimentale... A, si pudibonde! Sunt sincer, intotdeauna am fost asa, si cred ca m-a durut, insa nu suficient de tare incat sa prefer vreodata disimularea adevarului. M-ar fi ajutat foarte mult sa am prieteni heterosexuali care sa-mi poata recunoaste faptul ca au fost candva, fie si foarte de mult, fie si pentru foarte putin timp, atrasi de persoane de acelasi sex. E o atractie emotionala foarte speciala, e, de ce nu, un dezechilibru emotinal, dar tot special ramane...

Mi-as dori foarte mult sa discut cu baieti, in principal, dar si cu fete, care s-au simtit macar candva "queer", care stiu cam ce ar putea sa insemne asta, la nivel emotional. Eu am renuntat la a-mi manifesta aceasta latura homosexuala, pe care o simt inca arzand in sufletul meu, fiindca vreau sa cunosc o fata care ma va face sa constientizez ca apartin lumii careia ii apartin, in realitate. Nu trebuie decat sa constientizez... Pentru ca acest lucru sa fie posibil, este nevoie de o femeie adevarata, matura in plan spiritual, rabdatoare si foarte inteligenta. Vreau sa va descopar, daca existati, pe voi, cei care simtiti ca mine, care ati inteles ca NU E NORMAL SA FI GAY, si nu fiindca norma ar fi data de societate, ci fiindca normalitatea este definita in raport cu un sistem de valori traditional, care nu trebuie rasturnat samavolnic de catre... "omul recent".
Nu va mai certati... zaraza, zaraza...

Tocmau ne linistisem noi, si acum ati inceput voi ?
Cel mai mult imi plac parerile celor care pledeaza pentru dragoste, pentru iubire ! Mai bine discutam despre asta pe alta conferinta. De asemenea, imi plac raspunsurile definitive, care nu accepta nimic, patimile.

Fiecare om e o lume, cati oameni, atatea universuri...
Dar, personal, ma indoiesc de unele lucruri...

Nimeni nu a vorbit, insa pana acum, de diferentele de educatie, de pregatire. De exemplu : el medic, ea femeie de serviciu (am exagerat putin). Cum vi se pare ?
nu e pacat sa gindesti ... - de hgrancea la: 31/03/2005 17:11:37
(la: Este religia un element pozitiv sau negativ in societate?)
dragul meu sceptic...
am sa intercalez comentariile mele cu liniuta printre textul tau incercind sa simulez un dialog...

Nu cred in D-zeu. Cred ca este foarte improbabil ca D-zeu sa existe, si chair daca ar exista cred ca religia nu are nimic de-a face cu El.

-inca de la inceput trebuie sa spun ca asa cum tu crezi ca este putin probabil ca dumnezeu sa existe... eu cred exact invers ca este putin probabil sa nu existe ... important este sa ai ambele ipoteze in vedere si din experientele vietii sa vezi care se potriveste mai bine cu realitatea
nu crezi ?

Haideti sa presupunem ca as avea puterea sa conving foarte multi oameni ca religia si D-zeu sunt o pacaleala, sa ii convertesc de la credinta la ateism.
Ar trebui sa o fac?

- nu ... nu ar avea rost ... asta au incercat regimurile comuniste 50 de ani si degeaba ... tocmai ele s-au dezintegrat ca structuri iar religia a iesit intarita din aceasta interdictie si persecutie ... nu crezi ?
-tu unde traiesti in tara sau afara ?

Ar trebui sa incerc sa conving cati mai multi, sa apar la televizor, sa lansez campanii, sa intervin in sistemul de educatie? Daca as reusi, am trai intr-o lume mai buna? S-ar produce mai putine nenorociri in lume?
-eu unu nu cred ca toate relele lumii ar porni de la credinta in dumnezeu oricare ar fi acea credinta... dar ...
fii atent la un aspect ... atunci cind oamenii vor sa distruga ceva
nu o fac direct ... mai intii murdaresc acel lucru .... sau il denatureaza si apoi critica tocmai murdariile si denaturarile odata cu intregul ...
lafel au procedat materialistii cu religiile ...le-au manipulat ...denaturat
si apoi le-au discreditat si criticat .... de desfiintat insa nu au reusit...
de ce oare ?

Sau dinpotriva, daca nu ar mai exista religie principiile sociale s-ar dezintegra si am ajunge la haos? Am evoluat suficient ca societate ca sa putem in sfarsit sa nu mai avem nevoie de D-zeu pentru a ne putea controla?
- toate relele din lume nu pleaca de la credinta in dumnezeu ci pelaca de la faptul ca omul nu este o fiinta deplin evoluata si tocmai principiile religioase sint cele care il fac sa evolueze .. sa fie mai bun ...
subliniez ..principiile ...

Ca sa fie interesant puteti sa puneti intrebarea asta in trecut (ar fi trebuit facuta in sec 18, 16, 14, etc?).

E o intrebare grea! Nici nu stiu de unde s-ar putea incepe. Poate de la extremismul religios care duce la ura, atentate, asuprirea demnitatii femeilor, etc? Poate ne-am putea uita in trecut la faimoasele cruciade?
- toate extremismele religioase...inchizitia... fundamentalismul... cruciadele... se abat grosolan de la principiile de baza ale oricarei religii si asta datorita caracterului materialist al oamenilor care au creat institutii ierarhice religioase si le-au folosit in cu totul alte scopuri decit cele religiose
- uite cuvintul religie vine din latina si inseamna a reface legatura
(intre om si divinitate ) si nu intre om si biserica
- cuvintul yoga vine din sanscrita unde inseamna acelasi lucru...
apropierea de dumnezeu este o nevioe fireasca a sufletului omului altfel orice ar face se simte gol pe dinauntru ... neimplinit ...
si aceasta apropiere se face doar inlauntrul nostru nu avem nevoie de instututii ierarhizate ... dar pina una alta ... nu avem altele ...
-stii ... chiar isus a fost in conflict cu institutiile bisericii din vremea sa ... de asta ce spui ?

Sau in prezent, la interzicerea avorturilor sau la incetinirea cercetarii medicale; sau la atitudinea bisericii si a enoriasilor fata de homosexuali?

- despre interzicerea avorturilor ... asta ar trebui luat ca un sfat si nu ca o lege ... adevarul e ca nu ar trebui sa se ajunga la avort nu foloseste nimanui... dar sint cazuri si cazuri si o lege este absurd de dat aici ...

- despre atitudinea enoriasilor fata de homosexuali ... iar e ceva discutabil ... si asta tine si de atitudinea homosexualilor fata de enoriasi ... despre aspectul asta ce ai de spus ?
ti se pare normala propaganda pt homosexualitate ? festivaluri ? marsuri ?manifeste ? cluburi ? crezi ca asta face bine celor aflati la virsta frageda a inceputurilor ?

Sau ar trebui sa scapam in sfarsit de trantorii de preoti si pre-fericitele fete bisericesti. Sau poate ar trebui sa redam oamenilor demnitatea de a alege ei insisi ce e bine si ce e rau;
- ok ... si pe ce baza ? ce anume te determina sa te comporti moral
cind nu te vede nimeni ...
spunea marin preda undeva ... ca daca moartea ar fi sfirsitul a toate ...cei mai cistigati ar fi ticalosii ...

personal cred ca daca nu faci rau cu gandul la "judecata de apoi," nu esti un om bun, ci doar un fricos.

- deci daca esti suficient de curajos curajos poti face rau ? :))
- dar lasinnd gluma ... uite ca aici ne potrivim ...
totusi care este motivatia de a fi moral ... care este dupa tine sensul vietii.. si al lumii ... de unde venim si unde ne ducem ?
-tare as fi curios ce raspunsuri te-au multumit pe tine ?


Doar o insiruire de ganduri in dezordine in ultimul paragraf. Promit ca in zilele urmatoare bazat pe postingurile voastre o sa ma documentez si sa organizez mai bine mesajul intial.


Si VA ROG: fara declaratii religioase extremiste pe subiectul acesta! Nu, nu este un pacat sa gandesti!

-sper ca nu m-am incadrat prin cele spuse la extremisti :)
-si inca odata ... nu e pacat sa gindesti ... dar sa o faci pina la capat.

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com
fetelor(zaraza si anisia) - de athos la: 31/03/2005 23:21:59
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
iar v-ati luat la cearta?
cred ca-i nevoie de-un arbitraj...)
#41478 (raspuns la: #41389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Dar mai sunt cei ce matura cu privirea asfaltul," magdritz, - de DESTIN la: 01/04/2005 00:35:13
(la: ROMANI APLECATI)
Este trist insa adevarat comentariul tau...

Sunt "amprente" ale unui sistem politic (comunismul) ce a distrus fiinta umana...

Nu trebuie sa generalizam,asa cum nu trebuie sa vrem a "citi" body language pe fetele tuturor romanilor.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
M-am simtit jenant de comenta - de Adrian Ciubotaru la: 01/04/2005 17:08:55
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
M-am simtit jenant de comentariile-alint de pana acum. Am mers cu_cursorul pana jos si nu am citit nimic relevant pentru titlul acestei 'conferinte'.
Sexul oral este un lucru minunat: facandu-l, primindu-l. Este ca frisca din savarina.
Perversiunea este tot ceea ce doi parteniri nu accepta sa faca. A te intelege la pat estre necesar, insa nu suficient.
Simplu, nu-i asa?
Sa discutam despre mai marea predispozitie a fetelor din orasele mai mari de 100.000 de locuitori de a oferi sex oral decat a fetelor din orasele mai mici de 100.000?
poveste - de (anonim) la: 01/04/2005 19:46:02
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
M-am nascut intr-o familie Crestina, parintii si bunicii mei erau oameni foarte credinciosi si inca de mic m-au invatat sa cred in Dumnezeu, imi citeau povesti din Biblie si asa mai departe.
Viata in familia mea a fost mereu minunata. Am avut niste parinti iubitori iar cu fratele si surorile mai mici ma intelegeam in general bine. Dumnezeu era mereu prezent in casa si viata noastra.

La scoala nu am fost niciodata foarte popular dar aveam citiva prieteni. Am avut relatii de prietenie atit cu baieti cit si cu fete. Fetele pentru mine au fost mereu o companie placuta.

Am intrat la pubertate cind eram prin clasa a 5°a. Pentru prima data am inceput sa am sentimente sexuale. Insa eram pregatit. Am fost un copil precoce din punct de vedere intelectual, mi-a placut mereu sa citesc mult asa incit stiam cite ceva despre primele porniri sexuale. Primele mele simtiri sexuale au fost mai mult un fel de curiozitate si credeam ca era normal ca aceasta curiozitate sa fie legata de prietenii mei de acelasi sex. Este o virsta la care multi baieti experimenteaza din punct de vedere sexual unii cu altii, dar asta nu este un indiciu al orientarii sexuale viitoare. Eu nu experimentam cu nimeni dar citeam mult si stiam ca un pic de ‘confuzie sexuala’ era perfect normala la virsta aia si ca multi baieti simt o atractie sexuala pentru alti baieti in timpul acestei perioade. Acest gind ma recomforta dar in acelasi timp nu-mi evita gindul ca pornirile mele sexuale erau pacatoase. Asa ca m-am concentrat si mai tare in Dumnezeu, scola si alte aspecte asteptind sa treaca etapa delicata.

Putin cite putin prietenii mei incepusera sa descopere sexul opus, era perioada in care ne impartaseam unii altora care fata ne atragea mai tare. In grupul meu era o fata care se purta foarte frumos cu mine asa ca le-am marturisit prietenilor mei ca imi placea de ea.. Insa cind ei ma intrebau daca credeam ca era draguta, nu stiam ce sa spun. Niciodata nu ma gindisem la colegele mele ca fiind ‘dragute’. Asa ca raspundeam ca cel mai tare conta ce era in interiorul ei. In acelasi timp ma intrebam ce anume facea ca prietenii mei sa se refere la ele ca fiind dragute. Nu intelegeam dar credeam ca era doar o chestie de timp si de a intilni persoana adecvata. Ma consideram in acelasi timp mai putin dezvoltat din punct de vedere sexual in comparatie cu prietenii mei.

Cind am inceput sa am visuri erotice, m-am ingrozit. In visele mele nu apareau fete asa cum scria in cartile pe care le citeam ci .....baieti! Ma trezeam atemorizat, ma simteam rau, murdar, pervers. Am inceput sa evit compania colegilor mei atractivi, sa ma concentrez mai tare in Dumnezeu, aveam incredere in ajutorul sau. Dar daca reuseam sa-mi inhib gindurile in timpul zilei, noaptea nu puteam evita sa visez...

La virsta aceea nu stiam multe despre comportamentul homosexual. Doar stiam ca era ceva amoral intre doi oameni de acelasi sex (barbati in general) si ca era complet condamnabil, un mare pacat. Dar nu asociam sentimentele mele cu comportamentul homosexual.

Mai tirziu, aspectul homosexualitatii a revenit intr-o forma mai personala. Unii colegi incepusera sa ridiculizeze homosexualitatea folosind termeni injositori. Ca raspuns, un grup de colegi incurajau toleranta. In cursul conflictelor, unul din colegi s-a declarat in mod deschis homosexual. Era fratele mai mare al unui prieten. Declaratia lui m-a shocat. Nu cunoscusem niciodata personal un homosexual (sau cel putin nu stiam). De fapt nu-l cunosteam personal dar faptul ca era fratele unui prieten (ma gindeam ce ingrozitor sa ai un frate homosexual) ma facea sa cred ca il cunosteam. Am inceput sa ma gindesc daca si prietenul meu era homosexual, poate ca se contagiaza, ma gindeam.

Intre timp elaborasem propria mea teorie in legatura cu homosexualitatea. In privinta mea, credeam ca inca treceam prin acea perioada de confuzie sexuala, din care asteptam sa ies pe masura ce ma maturizam. Credeam ca existau alti baieti care ca si mine treceau prin aceasta criza si ca lipsa lor de cunoastere ii putea duce la greseala de a se autoeticheta homosexuali si sa adopte un mod de viata homosexual, distrugindu-si in acest fel viitorul. De aceea vroiam sa-i spun fratelui prietenului meu sa astepte ca totul se indreapta, sa nu ia calea gresita. Dar nu am avut niciodata sansa sa-l inilnesc personal si sa-l avertizez de pericol. Aceasta nu m-a oprit sa adopt o pozitie publica acuzativa fata de homosexualitate si sa subliniez caracterul sau pecaminos. Vroiam sa fiu intelegator dar in acelasi timp sa fiu coerent cu credinta mea in Dumnezeu.
La liceu am cunoscut o fata extraordinara – L. Era foarte simpatica, spontana, sincera, activa, facea sport, si mai ales era Crestina. Ma simteam bine cu ea. Am inceput sa iesim din ce in ce mai mult impreuna si din ce in ce mai mult imi dadeam seama ca reprezenta tot ce cautam la o fata. Eram indragostiti oficial. Desi ne intilneam des, nu aveam nici o graba sa avansez in aspectul fizic, sexual. Ma purtam foarte educat cu ea. Nu m-am simtit niciodata atras fizic de L desi stiam ca aspectul ei fizic era foarte apreciat de ceilalti colegi. Cu toate astea tineam foarte tare la ea si faceam tot posibilul sa-i fiu un adevarat prieten. Singurul sarut pe care i l-am dat vreodata a fost pe obraz.

Intr-o zi am mers impreuna la un concert. Ne simteam bine, atmosfera era plina de emotie, dar amintirea pe care o am despre acel moment nu are nimic de a face cu muzica. In timp ce eu si L stateam fericiti tinindu-ne de mina, privirea mea s-a intilnit cu cea a unui tip foarte atractiv in multime. Am vazut fata lui pentru o fractiune de secunda dar imediat am simtit toate emotiile si gindurile mele concentrate asupra lui. Am recunoscut ca erau sentimente relationate cu sexualitatea mea. Imediat mi-am dorit sa-l cunosc, sa vorbesc cu el sa-l imbratisez. Cred ca m-as fi multumit doar sa ma asez linga el pentru tot restul serii. Recunosc ca nu era primul care ma facea sa ma simt in acest fel. Dar in acel moment am constientizat penibila situatie – stateam alaturi de cea mai frumoasa fata, pe care o iubeam si care ma iubea, iubita mea, cu care speram sa ma insor intr-o zi, si cu toate astea emotiile mele cele mai intense erau stirnite de un strain in multime, unul de acelasi sex... Ce se intimpla cu mine? Nu-mi asculta Dumnezeu intensele mele rugaciuni sa ma ajute sa nu mai am aceste sentimente oribile, perverse, nedorite pentru altii de acelasi sex, nu-mi vedea suferinta?
Obrajii mi s-au umplut de lacrimi iar L credea ca era din cauza muzicii. Dar pe drum catre casa si-a dat seama ca ceva nu era in regula si m-a intrebat. Eu nu am putut sa-i spun adevarul – cum puteam sa-i spun ca ma atrageau barbatii?

Intr-o zi chateam cu niste prieteni. Cu unul din baietii de pe chat vorbisem doar o data sau de doua ori dar am simtit imediat o conexiune, si ne-am trezit rapid ca purtam o corespondenta privata. Vorbeam despre tot felul de chestii pina cind mi-am dat seama ca era ceva special in relatia mea cu acest baiat foarte diferit de relatia mea cu ceilalti prieteni. Recunosteam in el ceva care imi amintea de mine. Cu cit conversam mai mult, cu atit mai mult simteam un sentiment de frica amestecat cu bucurie la gindul ca descopeream care era acea legatura misterioasa intre noi.
Deodata el m-a intrebat daca eu vroiam sa il intreb ceva, dar intrebarea pe care as fi intrebat-o mi s-a nazarit greu de pus. I-am zis ca nu imi venea sa-l intreb nimic deosebit. Cu toate astea el mi-a spus: ‘Nu sint gay, dar nici hetero. Sint undeva intre. Cred ca ma poti numi bisexual’
Imediat am izbucnit in lacrimi. Toate sentimentele reprimate timp de ani de zile, ma napadisera dintr-o data. M-am rugat in tacere. L-am intrebat daca putea sa mentina un secret. Si atunci i-am povestit tot. Datorita marturisirii lui aveam un nume pentru ceea ce imi framinta viata. Eram un ‘bisexual’. Dar pentru mine acel termen nu insemna o alegere si nici macar nu era o stare permanenta. Era doar o eticheta pentru conditia mea, o conditie eram sigur, temporara.

In cele din urma am capatat curajul sa-i marturisesc lui L ca eram bisexual si am fost uimit si uluit de usurinta cu care a acceptat si m-a incurajat sa continuam relatia noastra. Eu am fost de acord, aveam incredere ca Dumnezeu ma va ajuta daca credinta mea in El era puternica, credeam ca prin El voi invinge.

Mi-au trebuit citeva luni ca sa admit ca termenul corect pentru situatia mea era homo- si nu bisexual. Alesesem termenul bisexual pentru ca cel de homosexual are implicatii atit de ingrozitoare pentru mine. Nu puteam fi ‘gay’ pentu ca era pacat. Dar in final a trebuit sa recunosc ca sexul opus nu m-a atras niciodata din punct de veder fizic. O femeie frumoasa nu a stirnit niciodata emotii in mine. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram corect fata de L. Stateam cu ea pentru ca vroiam sa fiu normal si imi placea compania sa dar niciodata nu am apreciat compelt feminitatea sa. Un prieten comun imi spunea mereu ce norocos eram sa am o prietena atit de deosebita, de frumoasa si plina de calitati. Mi-am dat seama ca el simtea ceva ce eu nu simtisem niciodata.


In cele din urma am fost amindoi de acord sa intrerupem relatia, mai tirziu ea si-a gasit alt prieten, a facut bine.

Chiar si dupa ce am acceptat ca sint ‘gay’ am mai crezut ca era o stare trecatoare. Eram intr-o cautare continua de cazuri de gays care au luat calea dreapta. Intre timp am incetat sa-l mai rog pe Dumnezeu sa-mi arate calea si am inceput sa-l intreb ce era de facut. Nu mai aveam raspunsuri. Cred ca nu am fost suficient de inteligent sau suficient de credincios ca sa gasesc raspunsul. Tot ce pot sa fac este sa ma umilesc in fata Lui, sa cad in genunchi si sa ma rog.

Multi dintre voi nu vor fi de acord cu multe din povestirea mea, dar asta este adevarul. Unii afirma ca nu ar trebui macar sa ma numesc homosexual ci doar ‘atras de acelasi sex’. Eu prefer cuvintul homosexual din motive proprii. Ce stiu este ca sint mai Crestin decit oricind, asta este adevarul chiar daca ma numiti homosexual sau nu.

Justin

eu mereu am crezut ca oamenii nu se nasc homosexuali, ci ca devin asa intre timp. si inca cred asta... desi am discutat cu doua tipe bisexuale despre. Cu una n-am intrat foarte mult in subiect... insa cu cealalta am batut si dezbatut subiectul.
Imi spunea ca ea... a fost mereu asa... de cand se stie... - cand era mica (6-7-8 ani) n-o atrageau decat fetele... - mereu cele mult mai in varsta. Acum (la 16 ani si ceva) insa, in ultimul timp... o atrag mai mult barbatii decat femeile (foarte rar). Adica inspre femei are chiar un fel de repulsie lately. Mi-a povestit ca acum un an a avut relatii sexuale cu o femeie care era cu 9 ani mai in varsta decat ea (era prima oara la amandoua cand aveau relatii de orice gen cu o persoana de acelasi sex)... si a spus ca nu mai vrea in viata ei sa "vada"/atinga femei. Am intrebat-o ce simtea pentru femeia respectiva... si mi-a raspuns ca... pur si simplu tinea la ea, ca ii era drag de ea... ca era intr-un fel sau altul indragostita de ea, nu de felul in care era impachetata.
Imi povestea ca mereu s-a simtit baiat, ca mereu s-a simtit mult mai confortabil si 'in control' cu o femeie decat cu un barbat. Mi-a mai spus si ca... a incercat multi ani sa se schimbe, ca asta era unul din scopurile ei - sa fie un om normal... si ca schimbarea pana la urma s-a produs in momentul in care s-a culcat cu femeia respectiva. Imi povestea ca acum, uneori, se tine departe de femei... si ca se simte super ciudat si "naspa" cand e prea aproape de vre-una. Ma rog... probabil o fi fost intr-un fel traumatizata de experienta pe care a trait-o. Cert e ca era foarte convinsa ca 'femeile nu e bune' si spunea ca din momentul in care a incheiat relatia cu femeia aceea, n-a mai fost deloc atrasa de alte femei.



________
keep it simple...
romanii si caracterul lor - de (anonim) la: 02/04/2005 04:26:54
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Comunismul nu are nimica de a face cu caracterul romanilor sau invers spus romanii nu au dobindit caraterul urit din cauza comunistilor.
Caracterul urit a fost mai bine cultivat din cauza comunistilor pentru ca era acolo sadit. Nimeni nu te poate schimba daca nu vrei.
Invidia si delasarea romanilor provine din ADN-ul lor din pacate.
Toate natiile de pe pamint se ajuta intre ele numai romanii se maninca intre ei.
Pacat de o tara asa frumoasa!
Pt. sixpack - de anisia la: 02/04/2005 10:41:59
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Sint persoane bolnave ! ( dereglari hormonale sau mintale)...cu parere de rau pentru parintii lor, sexual-normali.de ce consideri astfel de persoane, ca fiind bolnave? cum se numeste boala cu pricina si ce tratament te-ai gandit sa-i aplici?

cand zici "sexual-normali" te referi la cei ce au relatii cu partener de sex opus, presupun. intrebare: masochistii sunt sexual-normali? dar cei ce violeaza fete/femei? ca doar in ambele cazuri actul se produce intre parteneri de sex opus. aici consider eu ca exista dereglari mentale. numai o persoana cu probleme psihice prefera/doreste/intrebuinteaza violenta.
#41677 (raspuns la: #39882) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt anisia - de Dr Evil la: 03/04/2005 01:38:55
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
anisia,

***cand zici "sexual-normali" te referi la cei ce au relatii cu partener de sex opus, presupun. **

Six pack are dreptate. Sexual normali sint cei care au relatii sexuale cu reprezentat al sexului opus. Asa cum toate animalele: ierbivore (rumegatoare si nerumegatoare, domestice si salbatice), carnivore, omnivore, care traiesc pe pamint in apa si in aer... si toate care le mai vrei tu sa le amintesti de prin cartea de zoologie.
Ca omenii sint creaturi sofisticata si au "puterea" de a-si perverti mintea si obiceiurile?!... OK, dar sa o tina pentru ei si sa o faca cu discretie asa cum toti oamenii normali o fac.

**
intrebare: masochistii sunt sexual-normali? dar cei ce violeaza fete/femei? ca doar in ambele cazuri actul se produce intre parteneri de sex opus. aici consider eu ca exista dereglari mentale.**

Intrebare total gresita si asta demostreaza cit esti de confuza in problema discutata.
- Poti sa fii normal fizic si anormal mintal!
- Poti sa fii normal sexual (heterosexual) si bolnav mintal: masochist, pedophile, sadistic, violent, criminal de drept comun, hot de buzunare, mardeias pe bani, politician, si ce mai vrei tu! Dar ce te face sa crezi ca astfel de anormali sint numai printre heterosexuali?
Glosarul te termeni folosit in aceste conferinte este:
Sexual normal = heterosexual
Sexual anormal = homosexual, bisexuali

De unde vine vine definirea acestor termeni? Simplu, de la stiintele naturale.
1. Actual sexual este parte a functiei de reproductie.
2 Functia de reproductie este efectuata de organele genitale.

Intrebare: Sint anusul, gura, urechea, ochiul, mina, piciorul, pancreasul, ficatul organe genitale? Te las pe tine sa rasunzi.

Anticipez raspunsul tau, si vreau sa specific ca de aici vine terminologia de normal si anormal.
Acum, faptul ca omul a descoprit si alte mijloace de asi satisface placerea sexuala: oral sex, anal sex,... si sa nu le mai enumar?!... este cu totul alta treaba. Dar ele nu pot fi considerate normale si naturale. Asa cum anormal si nenatural este sa practici sex cu animale, persoane minore, persoane de acelasi sex, etc...
O gluma timpita spunea ca culmea curajului pentru barbati este sa primeasca oral sex de la un crocodil...:-)))
Nu sint un apostol si nici moralist. Nu am nimic impotriva a orice practica atita timp cit nu ucide si nu creaza vatamari fizice si morale. Dar una e sa la accepti, sa le practici si alta sa le consideri normale...

***numai o persoana cu probleme psihice prefera/doreste/intrebuinteaza violenta.***

Ce te face sa crezi ca printre homosexualii sint numai niste ingerasi nevinovati, inocenti care nu fac altceva decit sa-si vada de iubirea aproapelui de acelasi sex?

In politicizarea "discriminarii" s-a ajuns la paranoia ca este un pacat sa fii alb, heterosexual, cetatean pasnic si onorabil si asa mai departe.
Criminalli au dreptul sa fie aparati, homosexualii au dreptul de a fi protejati... Dar pe noi, cei normali, cine ne apara?

- Daca un hotz intra in casa mea si ii rup oasele, legea ma pedepseste pe mine.
- Daca ofer o floare unei colege de serviciu sau imi exprim admiratia pentru ea pot fi acuzat de "hartuire sexuala" dar daca il resping pe un homosexual care imi face avansuri pot fi condamnat pentru discriminare.

Si atunci intrebarea: Cine este discriminat?????

Eu unul sint satul sa tot fac parte din grupul "discriminatorilor discriminati"! Este o zicala foarte buna: "Pe cine nu lasi sa oara nu te lasa sa traiesti"!.

All the best,

Dr Evil




#41745 (raspuns la: #41677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de anisia la: 04/04/2005 23:41:13
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
macar sa se interpreteze...sa ne mai amuzam si noi putin, ca prea sunt numai fete serioase pe aici...
glumesc ! daca zice careva ceva, da vina pe mine!!! nu ma sperii eu asa usor...
PS// - lipsa de inspiratie sau de chef?
#41911 (raspuns la: #41909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salut fetele :) - de anisia la: 05/04/2005 15:26:43
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
nu v-am mai vizitat demultisor. fire razvratita eu, cateodata. dar Belle stie ca am prostul obicei sa apar si sa dispar brusc ;)
ca si acuma, cand doar am bagat capul pe usa sa va dau binetea, si dispar din nou. am atatea pe cap la munci.

toate cele bune!
#41999 (raspuns la: #41998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Invazie de tov. "anonimi"! - de RSI la: 05/04/2005 18:21:27
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Acum am remarcat si eu "infestarea" subiectului cu comentarii anonime. Foarte interesant:"Invidia si delasarea romanilor provine din ADN-ul lor din pacate." Un specialist in genetica nationala care-va sa zica. Asa teorii am auzit numai la national-socialisti.

Altul, inteaba "nevinovat" :"Ce legatura are Securitatea cu inapoierea tarii? Care inapoiere?" Cum care inapoiere? Vorba lui Vanghelie, aia care ie! Legatura Securitatii? Ea era bratzul celor care au dus politica de ruinare a tarii in acei ani-lumina petrecuti in bezna de un popor intreg. Securitatea executa ordinele conducerii PCR, acele ordine care faceau sa dispara elitele intelectuale ale tarii, de la inchiderea gurii cu pumnul, ostracizare, exilare si pana la disparitia fizica: de la Canal si pana la liderii revoltei minerilor din anii 80'.

Bolsoi Teatr, ala-i locul unde s-a format sau s-a deformat caracterul romanilor? Astea-s cele mai mari elucubratii pe care le-am auzit pana acum pe subiectul asta. Mi-am incalcat obiceiul de a nu raspunde anonimilor asa ca ma opresc aici.


==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

Hai sa intru si eu in discutii - de TeodoraPA la: 06/04/2005 09:07:40
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Ca vad ca fetele sunt in top...
Pai unde gasesc eu in Romania plante si condimente din astea? Ca nu se gasesc pe la noi.

Take heed when you think you stand, lest you fall.
#42120 (raspuns la: #42118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si daca ar stii cititorii... - de (anonim) la: 06/04/2005 15:48:37
(la: Ziar)
Totul e real... si da.. chiar e parte dintr-o scriere mai mare...fie nuvela, fie roman! Le doresc celor ce vor sa citeasca continuarea, sa-mi tina pumnii cu muza! Le multumesc mult pt incurajare fetelor dulci care mi-au complimetat ziarul! Continuarea cat de curand! promit!
#42176 (raspuns la: #42135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jimmilici Pripilici - de fefe la: 06/04/2005 18:56:32
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Esti o figura si jumatate. Lasa ca o sa se descurce
fetele care nu stiu de plantele astea. Nici eu nu le
prea cunosc, ca doara nu m-am specializat in
ierburi, dar am auzit de ele. Citeodata le mai vad
prin magazine, dar nu-mi merge imaginatia cum le-as
putea folosi. Noroc cu tine ca ne mai dai exemple de cum
si ce se poate face cu anumite plante. Apreciez foarte mult
lucrul acesta la tine.

La noi aici in America nu prea vezi specialitati din astea arabe sau indiene,
desi sint sigura ca le poti gasi pe la magazinele exotice. Supermarkets
de obicei se uita asa in mare sa vada ce se cere mai mult, si aia baga
in magazin. De exemplu aici in California pentru ca sint foarte foarte
multi mexicani, gasesti foarte multa mincare si alte mirodenii care se
foloseste in cusina Mexicana. In New York se gaseste mai multe
specialitati pentru cusina Italiana. In San Francisco gasesti n-shpe mii
de specialitati Chinezesti. Deci fiecare zona se bazeaza pe cerintele
populatiei.

Eu ma mai duc citeodata pe la magazinele Asiriene. De la ei
cumpar brinzeturi, ceaiuri si alte chestii care nu le gasesti
in alea americane. Am cumparat si eu ceai cu Cardarom, sau cum
ii spune. Este cu adevarat un deliciu cu o aroma deosebita. Zici ca se
face si cafea cu aroma asta? Ar trebuii sa-i intreb pe Asirienii mei daca
vind aroma separat. In ce se mai pune?
LOOL, fetele, faine anuntzuri... - de Jimmy_Cecilia la: 07/04/2005 18:06:27
(la: Caut un baiat mai plinutz pentru o relatzie dragutza!!)
cred ca trebuie sa fie tipul plinutz... plinutz cu de toate:
bani, apartament si vila.. masina faina, etc, etc..
pt relatie dragutza...

ce mare lucru de neinteles?
se pare ca mai nou, ar fi un excit sexual, barbatii ar prefera
femeile care au mai mult de + 100 kgs...:))
#42406 (raspuns la: #42381) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am voie? - de popix la: 10/04/2005 17:53:08
(la: Sindromul emigratiei si romanul.)
in primul rand as dori sa cunosc etatea ta.asta ca sa-ti pot raspunde la intrebarea:"de ce nu vor unii romani sa emigreze?" eu nu o vad pe mama la 70 ani sa-si faca valizele si papornitele si sa se care in "lume" visand la un viitor mai "bogat"; sunt convins ca la varsta dumneaei nu mai aspira la bunuri materiale si se gandeste in primul rand la sanatate si copii+ nepoti(sau stranepoti-are deja!).bun, aici cred ca suntem lamuriti.

spui matale ca esti de trei ani prin occident sau pe unde esti.sincer te felicit (daca e adevarat ce spui in privinta "realizarilor" tale intr-un asa scurt timp...) pentru faptul ca deja te-ai acomodat integral in noua societate si ca nu-ti mai lipseste nimic.io sunt plecat de mai multi ani ca tine in occident si nu am reusit sa fiu 100% occidental(salariu, limba si mod de viata..).esti de-a dreptul de invidiat.


nu toata lumea care emigreaza are facultati ca tine (mai ales cu 9.80).iar in treaba cu "prostii in functiile inalte" te contrazic daca e nevoie pana in panzele albe!si in occident clasa care domina politic si economic lasa mult de dorit, si aici exista "nepotism" poate mai abitir ca la noi.si aici lumea are datorii si isi dramuieste ultimul banutz pana la viitorul salariu sau pensie.e drept ca procentul de "saracie" e mai scazut ca la noi, insa fii un pic mai obiectiva.


mai observ ca cei trei ani ai tai au fost extrem de "plini", in sensul ca ai facut multe munci de "jos" cum le numesti tu.asta fac 80% din emigrantii romani in occident fara sa "strambe" din nas.cred ca si in Romania felul de a vedea acest fapt incepe sa se schimbe, "majoritatea aia care stramba din nas" e pe cale de disparitie.


si zici ca nu-ti lipseste chiar nimic...hm, aici cred ca ai dat frau liber entuziasmului tau. caci mi-e totusi greu sa cred ca dupa 3 (trei) ani de emigranta tu ai reusit asa...pleosc! sa iti schimbi nivelul de trai si sa-ti poti permite chiar orice...am impresia ca ai cam umflat datele problemei, zau.daca tot ce ai scris e adevarat, jur ca te apreciez si-ti urez mult succes in continuare.dar permite-mi sa am unele dubii pana la proba contrarie.o curiozitate pliz, ai reusit singura sau te-ai logodit cu vreun influent?te intreb serios.
iar chestia cu "fimiturile" pe care le mai "arunci " din cand in cand denota o mica doza de aroganta.
scuze ca ti-am scris in acest mod si am folosit acest ton cu tine, sper sa nu mi-o iei in nume de rau.numai bine in continuare!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...