comentarii

fete sarace


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de maan la: 15/09/2008 15:00:46 Modificat la: 15/09/2008 15:01:37
(la: Intrebare pentru Doamne, Si nu numai)
nu, maan va da nastere unui copil tocma' ca e iresponsabila.

eu n-am zis ca nu-i va da nastere, ci ca nu se va putea ocupa de educatia lui.

se poate tot asa de bine intampla ca viata sa o oblige pe mama aia iresponsabila sa aiba totusi grija de copil si ea va putea creste alaturi de prunc, responsabilizandu-se fara sa-si dea seama.
da' aici vorbim de exceptii.

gandeste-te la fata aia care-a nascut la 14 ani...ce isi poate ea invata copilul?
gandeste-te la femeile care raman gravide ca erau bete si a caror copii, cand se nasc, is deja in coma alcoolica.
gandeste-te la fetele sarace care-s batute ca au adus 'rusinea' in casa.
gadeste-te ce fel de mame au copiii care la ora zece-a noptii, inca se mai joaca pe strada.
#342464 (raspuns la: #342440) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
omul nu-i de apreciat cand prosteste pe cineva. Da.. depinde pe cine pacaleste. Pt ca daca pacaleste pe un individ care a pacalit la radu' lui... (un gangster spre ex) prosteala este binevenita din partea mea (mai echilibreaza treburile). In cazul de fata cred ca a facut bine ca a pacalit niste oameni care la randu lor au vrut sa pacaleasca niste tinere. Pt ca pana la urma... asta fac acesti batranei - exploateaza lipsurile fetelor sarace.
#609106 (raspuns la: #609099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vorba lunga saracia...mea; m - de om la: 30/09/2005 05:55:38
(la: Dezgolirea femeii)
vorba lunga saracia...mea;
masculi care au confirmat:rac, intruder, horia,lascar! propuneri: D.Racovitan, popix, rsi...lista ramane deschisa!
fete care au confirmat ...aici este mai greu pen'ca ele spun un DA tipic feminin si eu nu inteleg :((. Banuiesc o sa punem intrebarile si o sa asteptam max 48h raspunsuri de la cine se "indura" de ...noi :((
regula de baza: sa fie frumos si pentru unii si pentru ... "altele" :))
propuneri de organizare (spre aprobare/modificare):
1-facem o noua conf sau trolam in continuare aici?
2-intrebarile una cate una sau toate odata?
3-in functie de nr de masculi de la 1 la 5 intrebari de caciula ca sa nu faca fetele test grila la 1001 de .."nopti"?
4-premii: toate participatele tre' sa castige un titlu, chiar daca premiul suprem este cel mai ravnit. Ex de premii: cafeluta zambitoare, cafeluta cea mai dulce, etc
5-premiul sa fie...hmmm...hai sa zicem un post card/fotografie/imagine pe care cei din juriu sa semneze/scrie ceva/puna mici poze si sa fie trimis electronic fetelor. Cel mai rapid ar fi un montaj in power point (sper ca toti au acces la pp?) pentru ca se pot insera imagini animate si muzica.
6-nu ar fi bine sa fie fete in juriu pentru ele sunt rele si in plus nu pot fi corupte ;)
Bineinteles ca si regulile (i) to (vi) sunt supuse analizei.
Decideti !
#75707 (raspuns la: #75600) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aoleo, N-ARE saracele ca e multe... - de anisia la: 21/01/2007 11:53:17
(la: usuca-ti coapsele, incheie-ti nasturii si hai!)
pai de ce te maritasi de tinericaaaaaaaa? io-te la mine, baba batrana si tot nebatuta :)) o-ncercat unu' sa ma prinza de turu pantalonilor, dar nu l-o tinut baierele sa ma prinza. si-atunci pe cin' sa batatoreasca?


aoleooooo, saracele fetele bune... de ce n-are si ele noroc de poeana florilor? de lumina zorilor,de steluta stelutelor?

ca e multeeee, de-aia!

unde-i ala mah de da cu batatoru'? da-l pe mana mea sa-l incing nitel :))
___________________________________________________________
daca vrei sa-mi incalti pantofii, invata sa mergi pe tocuri.
#170256 (raspuns la: #170252) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Radacina saraciei.***almandin(lolo) - de sami_paris75 la: 05/02/2009 15:31:52
(la: Tiganii,aurul si diamantele*2 (vinatorii de carduri))
Almandinul exista intr-o culoare rosie aprinsa,mult mai rosie ca pyrope,aruncind uneori reflexe negre ori rosiatice.
In general este opac si translucid,dar cele mai rare pietre sunt cele transparente cu o stralucire magica de rosu aprins.
Almandina este insa o piatra fragila,delicata,cu frumoase reflexe incrucisate prin imbratisarea eterna creatà de fatzete.Ce-a mai frumoasa piatra de almandin este ce'a taiata si slefuita in forma de cabuson.
Almandinul mai are o denumire ,se numeste (grenat).In bijuterie grenatul se poate confunda foarte usor cu rubinul,exista insa foarte multe posibilitati pentru a face diferentà intre cele doua pietre foarte asemanatoare!
Almandina a fost si este utilizata foarte mult in decoratia interioara din vitraliile biseicilor si cathedralelor.
Almandita se poate taia in foi subtiri,transparente, iar culoarea rosie din vitraliul unei cathedrale,are un mare renume in vindecarea melancoliei ,incalzirea inimii,apropierea de Dumnezeu.
Afara vedeam totdeauna cerul albastru iar in biserica rosul transparent,extrem de placut al almandinei.
Alteori norii care ne protejeaza de razele puternice ale soarelui.Pasii mei stapini pe drumul catre casa,alearga din ce in ce mai repede,sa ma duca in dormitorul viselor mele.Inima bate sa-mi sparga pieptul,palma grea data de saracia comunismului,injuraturile sefilor.
Unul dintre ei chiar m-a injurat de mama,i'ar eu l-am potcovit cu-o palma direct peste ochi.Ma strabat o groaza de ginduri si amintiri.
Familia mea era dezbinata,o familie dezbinata ca toate familiile din Romània.
Ii cunosteam pe toti din familia lui Ghita ,un mare mardoias si cartofor,jucator de barbut.
Purta pe timpuri la bràu o maciuca din lemn de cires.
Unchiul meu àl dispretuia pe Ghita,
pierduse la barbut vre-o 15 000 de lei.
Jocul de barbut se tinea de obicei in oaga,intr-o groapa de gunoi,plina cu pungi,conserve ruginite,sticle sparte, caramida veche de la o casa care se demolase in anii 60.
Unchiul scuipa in palma,rostea o rugaciune,mereu aceiasi rugaciune"tatàl notru binecuvinteaza mina mea de aur.Doamne minca-ti-as....
Zarurile se rostogoleau cu viteza.
Unchiul a dat 6-5,ceea ce reprezenta doar jumatate din potul jucat la mijloc.
Miza era mare si ca sa cistige mai avea nevoie de inca -un 6-5.
Unchiul era asezat in roata impreuna cu toti tiganii care participau la jocul de barbut .
Fumau toti,"ce sa faca"?
Ochii tiganilor erau intreptati spre gramada de bani si la zarurile aruncate la misto.
Ghita a dat ultimul si-a dat pentru a zecea oara 6-6.
Toate inimile bateau a nebunie,unchiul a luat zarurile si le-a privit foarte atent.
Bà f...grejania matii! ba banditule!
pai tu d'ai la misto cu zaruri facute cu mercur?
In acelasi moment a spart un zar intre doua caramizi.
Mercurul se scurgea cu repeziciune prin praful caramizilor,Ghita a lovit cu maciuca de cires si unchiul a cazut gramada intre fetele intunecate ale tiganilor.Pamàntul parcà
s-a desprins in momentul cind a cazut unchiul meu!Eu aveam 6 ani si in cadere unchiul a cazut peste màna mea dreapta.
Am observat ca din tàmpla stanga ,se scurge un firicel de singe.
Dar ce-a reprezentat unchiul meu pentru mine si pentru familia noastra?Traia simultan cu mai multe femei,(chiar la Iasi avea una cu care facuse 5 copii,o alta din Tàrgul Frumos,care in momentul mortii lui,era in spate lui Ghita.
Cum se facu-se mare invalmaseala,tiganca l-a lovit pe Ghita pe la spate cu un cutit mare de taiat porcii,cutitul a intrat prin spate si-a iesit undeva in fatzà.
Militia a ajuns dupa citeva ore,pe seara,da nimeni n-a recunoscut cine la omoràt pe Ghità.
Mai tirziu eu am intrat la scoala,niciodata nu m-a interesat cu-adevarat viata tiganilor din mahala.
Eram fascinat de Mircea Eliade,Sadoveanu,Balzac,Homer ,cu Iliada si Odiseia,Cosbuc si Eminescu.
Bunicul mi-a dat un sfat.
-Dade, tu esti baiat inteliget,pune mina pe carte si lasa mahalaua!
Sa-i dai unui adolescent un sfat....poate sa faca exact contrariul!
Da eu l-am ascultat.




































#402368 (raspuns la: #398363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Obiceiul nu-i numai in Bantustan - de (anonim) la: 30/09/2003 13:54:44
(la: Romania, lumea a patra si tara pedofililor)
Inainte de venirea comunistilor la putere ,la tara fetele erau maritate de la virste fragede 12,13,14,15 ani majoritatea din motive de saracie .La 18 ani aveau deja citiva copii. Nu erau tiganici si nu erau dezvirginate cu forta de nimeni. Comunistii au venit si au schimbat legile si limita de virsta la care se puteau marita fetele desi saracia la sate a ramas... Astazi considerindu-ne o tara democrata am revenit la vechiile obiceiuri:)
Aceste obiceiuri se practica si astazi in zonele sarace ale lumii si
nu numai la tigani:)
Gicit-am ca n-a fost de fapt sarac - de Alice la: 08/10/2003 04:01:33
(la: Poveste.)
abia la jumatatea parabolei.
Era din ala care, fiindca n-avea cai, inhama fluturii la teleguta.

Unica greseala a omului sarac a fost prima: trebuia sa duca banul la politie!:)
Regret ca te-am jignit - de Alice la: 15/10/2003 08:35:03
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
Nicicand nu mi-a trecut prin cap ca n-ai sti diferenta.
Vorbeati unul de eradicare si altul de stavilire, si mi-a trecut prin minte ca, vorbind de lucruri diferite n-aveti cum sa va-ntelegeti....Deci, scuze!
In alta ordine de idei nici gandul meu n-a fost, cred, destul de clar, de vreme ce-mi raspunzi la fel cum i-ai raspuns lui Papadie67 (ce-i drept, nu atat de obraznic, a propos, multumesc!)
Uite, eu nu dicutam nici de eradicare si nici de stavilire. Priveam problema din perspectiva moralei si educatiei.
NU sunt impotriva legii. Dimpotriva. Consider insa oportun ca fetele sa constientizeze ca au si alte optiuni inaintea celei de care vorbim. Daca educatia lor ramane la nivelul actual, ele NU VOR FACE O ALEGERE IN CUNOSTINTA DE CAUZA, se vor grabi, vor fi grabite sa o faca.
Repet ca in conditiile in care adolescentii nu beneficiaza in Romania de o educatie morala si civica adecvata timpului, tara noastra n-ar trebui sa legifereze decat legi care sa le garanteze accesul la cultura.
Un barbat cu educatie solida si minte sanatoasa nu va viola niciodata o femeie.In aceeasi masura, o femeie nu va apela la "meseria" de care vorbeai, decat in ultima instanta. NU VA FI UN PUNCT DE PORNIRE, ci o ultima solutie...
Inainte de a se grabi sa le impoziteze trupurile (caci la 18 ani o femeie nu-i inca femeie, desi toti credem asta, inclusiv ele)oamenii legii ar trebui sa se asigure ca nu vom deveni un popor de curve si pesti.
E atata saracie aici, prietene, ca multe fete care nici nu s-au gandit la prostitutie, o vor face acum, fiinca, nu-i asa, e "o meserie ca oricare alta"...
Si daca am rostit mai sus "stavilire" uite si raspunsul, ca o concluzie: EDUCATIE, mai intai, si-apoi placere, ca nu-s ipocrita!:)
Un gand bun.
PS. Vorbeai de belgieni. Ce procent din adolescentele unei generatii aleg sa se prostitueze in fiecare an? Cam cate crezi ca vor alege la noi un drum ca asta, cand el va fi legal? Intreb, retoric...
#1385 (raspuns la: #1376) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dusmancele - de Ingrid la: 15/10/2003 09:29:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
de George Cosbuc

Las' ochii, mamă, las' sã plânga!
Tu-n leagăn tot cu mâna stângă
Mi-ai dat sã sug, de-acea sunt
Nătângă!
Dar n-am pus doară jurământ,
Sã merg neplânsă în mormânt!

Nu plâng ca mi-e de Leana teamă,
De ciuda plâng eu numai, mamă.
Cuvintele ei nu le ieu
In samă,
Dar mi-e ruşine şi mi-e greu,
Că scoală satu-n capul meu.

Ea duce sfat din casă-n casă,
Ca n-am broboadă de mătasă,
N-am sort cu flori - şi dacă n-am
Ce-i pasă?
N-am mers sã-i cer, aveam-n-aveam,
Si n-o sã-mi meargã neam de neam.

Stă-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - "Sã mor îmi vine,
Auzi tu! Sã se prindă ea
Cu mine!
Sti ieri la moară ce spunea?
Că-s proastă foc şi gură-rea!

Si-auzi! Ii umblă-n cap, tu soră,
S-ajunga ea Lucsandrei noră!
O, meargã-i numele! N-o vezi
La horă?
Ce sort! Nu-ti vine nici sã crezi,
Fă cruce, fã, sã nu-l visezi.

Nu l-aş purta nici de poruncă!
Ce poarta ea, alt om aruncă
C-un rând de haine-o văd mergând
La muncă,
La joc şi hori acelaşi rând,
Il poarta-ntr-una, şi de când!

Lucsandra-i doară preuteasă,
Ea-şi cată nora mai aleasă,
S-o ducă-n bunuri şi-n duium
Acasă.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Sã-si stringă nora de pe drum.

Sã-şi ieie nora pe-o Satană?
Ca e saracă şi golană,
De ce nu vine ca sã-i dau
Pomană?
Nu-i casa lor în care stau
Si-n casă nici cenusa n-au!"

Auzi tu. mamă, câte-mi spune?
Si-aleargă-n sat sã mai adune
Si câte porecliri pe-ascuns
Imi pune.
De-aş sta sã-i dau şi eu răspuns,
La câte legi am fi ajuns!

Ea-mi sare-n drum, ca doară-doară
M-apuc sã-i spun o vorbă-n poară,
Si daca tac, îi vin călduri
Sã moară.
Sã vezi tu, mamă, -njurături!
Ca ea cu mã-sa-s zece guri.

Cu gura mãsa bate-o gloată,
Si-i de otravă Leana toată -
Mi-ar pune capul sub picior,
Sã poată.
Dar lor pe plac eu n-am sã mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.

De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singură-mi ţes tortul
Si umblu şi eu cum socot
Că-i portul.
De n-am mătăsuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rãu de tot.

Mã prind cu ea? Cel-sfânt s-o bată
Dar cum mã prind? Ea e bogată,
Ce haine mi-am fãcut ca ea
Vr’o dată?
La joc mã poţi oricând vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs şi-i scot eu nume?
Ori ies, gătita-n ciuda ei,
In lume?
Ii ştiu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

Dar ce? Il ţiu legat de mine?
Il trag de mânecă? Ba bine!
El vine-aşa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot uşa sã i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sã-i spui?

Sunt eu la urmă vinovată,
Că Leana umblă ca turbată
Sã-l vadă-n casa lor intrând
Odată?
Si dacă lui nu-i dă prin gând,
Ea blestemă de nu-şi dă rând!

Dar poate da ea bobi cu sita!
O fierbe ciuda pe urâta,
Că-s mai frumoasă decât ea,
Si-atâta!
Sã aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Că boii-s buni, bine-i bogată,
Dar dacă pui flăcăii odată
S-aleaga dinşii cum socot
O fată:
Bogata-s pupă boii-n bot,
Imbătrânind cu boi cu tot!
Bunå båieti si fete din fer - de (anonim) la: 21/10/2003 06:07:15
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Bunå båieti si fete din fericire sunt stabilit in NORWAY de 13 ani cåsåtorit cu 2 copi si cam imi convine cå am familia mea aici..Så fi fost nu 1 milion de Euro 100 de Milioane de Euro tot nu masi intoarce in Romania..Conruptie si altele ..Cei de afarå stati acolo cå stati bine..Poate cå peste 60 -80 de ani o så fie bine in ( R )dar pinå atunci cam dåm coltul toti....Pe vremea lui Ceascå era mai bine opinia mea...Pinå la coada nu banu face omul , omul face banu...So luåm pe altå parte cistigi milionul stai in R peste noapte nu mai ai milionul ai puso faci foamea ,asta nu se intimplå afarå fratilor må refer i NORWAY sau in alte civilizate tari ca SWEDEN ,DANMARK etc...Cu respect un båiat trecut prin viatå ...
liceu de fete... - de Jimmy_Cecilia la: 17/11/2003 14:08:39
(la: Scoli mixte sau unisexe?)
eu am facut un liceu de fete... dar asta nu ne-a impiedecat ca dupa cursuri sa ne intalnim zilnic eu si colegele mele, in parc, cu colegii de la liceu de baieti, sa facem iesiri impreuna sau seri dansante la unul si la altul (cu parintii alaturi) sau sa mergem la balurile comunale (cu bunicii care stateau pe banca si ne supraveghiau.. :)

cand se faceau excursii prin tara, cu scoala, plecam si clasa de baieti si clasa de fete..chiar daca erau liceie diferite..

aveam gasca noastra, cate o data ne adunam dupa cursuri, infometati, baieti, fete, la o colega, sa mancam pâine cu untura...

si n-a fost chiar asa de rau..
mai purtam si uniforme... :))
#4534 (raspuns la: #4005) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
A venit saracia ,a venit neca - de (anonim) la: 30/12/2003 15:11:00
(la: 14 ani de la Revolutie)
A venit saracia ,a venit necazurile,au venit toate faradelegile dar cu toate astea sa nu uitam ca suntem ROMANI.Sa fim uniti, sa avem incredere in noi,in copiii nostri,sa luptam impreuna pentru tot ce este mai bun.Sa nu lasam pe nimeni sa ne desparta,sa nu ramanem SINGURI!
#7472 (raspuns la: #7284) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din "Adevarul" - de anita47 la: 01/02/2004 10:08:04
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Fiul calugarului Vasile



Editorial de Cristian Tudor POPESCU



Dupa scorul inregistrat de C.V. Tudor si PRM, dl. Octavian Paler vorbeste de sinucidere colectiva. Nu impartasesc parerea domniei sale, desi C.V. Tudor prevesteste periodic in Romania mare" inexorabila si apropiata sinucidere a sus-semnatului. Va trebui sa convietuim intr-un fel, in vremurile care vin, cu un PRM votat dupa toate regulile democratiei. Ii este data Romaniei si aceasta incercare, dupa chinurile pe care le-a indurat de 10 ani incoace.

Ceea ce nu inseamna ca putem sa ne facem ca nu s-a intamplat nimic, sa zicem ca au avut loc niste alegeri si cu asta basta. S-a petrecut un lucru grav, democratia a provocat in Romania o malformatie maligna a organismului politic. Democratia nu functioneaza sanatos in orice conditii: daca mediul economic si spiritual dintr-o tara sunt alterate pana la fibra, atunci mecanismul democratic, aidoma unor ovare iradiate, poate naste monstri. Al cui fiu este acest C.V. Tudor, care umple acum ecranele, privind natia cu o cruzime paterna prin superochelarii sai Gucci? Raspunsul e pe cat de socant, pe atat de limpede: al calugarului Vasile.

Potrivit unei atente analize IMAS, publicata ieri de ziarul Adevarul, nu mai putin de 29% dintre cei care l-au votat pe Emil Constantinescu in 1996, acum l-au votat pe C.V. Tudor! Dupa ce uimirea se mai duce, prima intrebare este: cum se pot agrega in mintea unui om doua optiuni atat de diferite? Raspuns: cele doua optiuni nu sunt, in esenta, diferite. In 1996, Constantinescu a venit cu un discurs mesianic, soteriologic, de salvator, de erou liberator. Cifrele pronuntate de el - 60 miliarde de dolari, bani care vor veni din afara, 15.000 de specialisti - nu tineau de economie sau tehnica, ci de paranoia personajului, care se inchipuia buricul lumii, viitorul lider regional". Politicienii au fost asimilati - De acum incolo nu se va mai sacrifica poporul, ci conducatorii" - unor apostoli pregatiti sa indure martiriul in numele lui Iisus Constantinescu. Finalul cu Credeti in Dumnezeu, domnule Iliescu?" si invocarea calugarului Vasile care semana cu Corneliu Coposu" a inscris decisiv in zona misticii si aratarilor religioase imaginea unui presedinte Constantinescu care, altfel, s-a dovedit un natarau desavarsit in materie de economie, administratie, alegerea si conducerea oamenilor.

Pe ce-a batut moneda Constantinescu de la bun inceput? Pe cruciada anticoruptie, pe lupta" galagioasa cu mafia, ca asta nu cerea cunostinte economice si manageriale aprofundate si prindea la public. Nu va suna cunoscut? Ce deosebire este intre cruciada anticoruptie a lui Constantinescu si Jos mafia, sus patria!" a lui C.V. Tudor? Una singura: Constantinescu a apucat sa esueze jalnic, C.V. Tudor inca nu. Fabuloasele miliarde de dolari ale lui Constantinescu se transforma, in programul PRM, in alte surse de finantare externa", care vor permite suspendarea temporara a inrobitoarelor acorduri cu FMI si Banca Mondiala". Cine o sa ne dea banii astia? Le Pen, Jorg Haider, Khaddafi, Saddam, Putin? Coreligionarii din America ai lui C.V. Tudor? In fine, la C.V. Tudor cei 15.000 de evanghelisti sunt trei, Puzdrea si Corleone, ceea ce nu-l impiedica pe tribun sa invoce sistematic Biblia si pe Dumnezeu. De la Iisus Constantinescu la Vadim Hristos. Acesta este autotransplantul care s-a petrecut in creierul consumatorilor de miracole din tara noastra. Nici nu-i de mirare intr-o tara in care 55% din populatie crede in Judecata de Apoi si in Rai. Ei isi pot manifesta optiunea si in afara politicii: sunt cei care au jucat la Caritas (ne miram acum ca il voteaza Clujul pe C.V. Tudor?), au pus si au pierdut bani la Safi, la FNI, si daca maine mai deschide unul o taraba unde zice ca inmulteste banii de 10 ori, dau navala. Pentru ei, capitalismul e societatea in care fie te imbogatesti din nimic, fie, daca ratezi chestia asta, vine statul si iti da.

Natura mesianica a votului acordat lui C.V. Tudor rezulta si din infrangerea lui Isarescu. Actualul premier este cel care a avut la dispozitie, spre deosebire de Ion Iliescu, C.V. Tudor sau Theodor Stolojan, sacul bugetar pentru a mitui electoral populatia. Si a practicat o mita electorala porceasca, azvarlind cu promisiuni si bani in cine s-a nimerit, stergand datorii, acordand indexari, suplimentari, pomeni si culminand prin stergerea prin OUG a datoriilor catre stat ale tuturor intreprinderilor din tara, fie de stat, fie private - un indemn clar sa nu mai plateasca nimeni impozite in Romania, sa se termine o data cu statul asta national si unitar. Daca ar fi fost vorba numai de saracie si foame, lumea ar fi trebuit sa-l voteze pe binefacatorul" Isarescu. Iata insa ca asa-zisul tehnocrat n-a recoltat decat 10 procente, iar C.V. Tudor a fost votat in Transilvania, zona mai bogata decat restul tarii. De unde rezulta ca sunt multi cei care asteapta un Mesia, nu o suta de mii de lei in plus la pensie.

Cu tinerii insa, multii tineri intre 18-29 de ani, destui dintre ei pentru prima data la urne, care l-au votat pe C.V. Tudor, e o alta problema. Ei sunt produsul ultimilor ani de tranzitie spre neant din Romania. In acesti ani, ecranele patriei au fost invadate de o maree neagra, de o revarsare infioratoare de kitsch, de vulgaritate, de prost gust, de bancuri groase si porcoase, amestecate cu antisemitism, rasism, sovinism. Daca Vacanta mare" face succes de public, mai e de mirare ca a fost votat C.V. Tudor? Valorile publice ale epocii au devenit grosolania, desantarea, smecheria, gura mare, tupeul nemarginit, combinate cu lacrimile produse la comanda de emisiuni storcatoare de glande si cu luciul fetelor de gagici misto si baieti cu bani. O lume pe cat de falsa, pe atat de scaldata in culorile vii, electrice, pulsatile ale superficiului, superficialitate plus artificiu. In acest univers televizual a navalit C.V. Tudor, o mixtura de Robocop (Sunt programat sa-i termin!"), manual de istorie, Bingo, baiat de cartier, telenovela, O noapte cu Adrian Paunescu si Vreau sa fiu miliardar. Asta a fost C.V. Tudor in ultimele doua saptamani ale campaniei electorale - un nou show de succes pe toate ecranele. Daca ar vrea sa devina showman de televiziune, C.V. Tudor l-ar aduce pe Florin Calinescu in sapa de lemn. Din nefericire, el vrea sa fie presedinte...

O generatie intreaga a fost, deci, anesteziata spiritual pe cale audiovizuala pentru a primi acum in ceafa injectia cu vadimism. Cu atat mai usor cu cat cei tineri nu stiu cu ce s-a ocupat C.V. Tudor inainte de '89, iar de Elena Ceausescu au auzit vag. Mai invoca si alte motive tinerii care l-au votat pe C.V. Tudor: de pilda, sa obtina usor azil politic in Occident dupa ce ajunge el presedinte. O, Doamne, ce-am trait sa aud, la 10 ani de la Revolutie...

Ca si cum n-ar fi de-ajuns raul imens pe care l-au facut acestei tari, felurite specimene de pe dreapta, cederisti, ghedesisti, intelighenti sustin acum teoria cretina ca PDSR i-a dat in mod deliberat voturi lui C.V. Tudor, ca sa aiba Iliescu un adversar usor" in turul II. Cat de usor, rezulta din declaratia de ieri a liderilor PDSR, ca, daca C.V. Tudor castiga presedintia, atunci PDSR se retrage si lasa PRM sa faca guvernul. Migratia reala a voturilor de la PDSR la C.V. Tudor, deja inregistrata in proportie de 11%, este un fenomen ingrijorator pentru liderii PDSR, nicidecum unul pus la cale.

O alta diversiune, venind din partea unor jurnalisti absolut independenti", in fapt sustinatori vicleni ai lui C.V. Tudor, este aceea ca Occidentul ii trateaza la fel pe Ion Iliescu si C.V. Tudor. Fals. Fata de fostii comunisti, Occidentul are o atitudine nuantata. Daca are interes sau constata ca respectivii au devenit niste democrat-capitalisti in toata regula, atunci fac abstractie de trecutul comunist. Este cazul cu Kwasniewski in Polonia sau cu Gyula Horn in Ungaria. Este cazul Coreei de Nord sau Vietnamului, cu care SUA isi dezgheata relatiile. Ex-comunismul lui Ion Iliescu nu e nicidecum o piedica de netrecut in relatia cu Vestul. Depinde de ce se intampla efectiv in Romania.

In schimb, cand vine vorba de antisemitism, ultranationalism, sovinism, xenofobie, s-a incheiat orice discutie. Reactia Vestului este automata, brutala, necrutatoare. O Romanie condusa de C.V. Tudor sau cu PRM la guvernare inseamna un ghetou carpato-danubian. Nici un roman nu va mai avea dreptul sa se duca sa caute de munca nici pana la Budapesta. Orice finantare externa va fi oprita. Nici un sef de stat civilizat nu mai calca la Bucuresti.

Dupa 4 ani cu Iisus Constantinescu, am ajuns in urma Bulgariei. S-a ivit acum ocazia de a cobori si mai jos. Alegerea ne apartine, nu ne-o impune nici o cizma ruseasca sau americana. Daca noi, romanii, vom crede in majoritate ca merita, democratia ne permite sa aruncam Romania in timpul mort, in singuratatea de plumb a ultimilor ani ai lui Ceausescu.

Copyright S.C. ADEVARUL S.A


ptr. Ly - de SB_one la: 11/02/2004 15:46:39
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Ly, cita dreptate ai si ce frumos le spui.

"Era vechea garda, sau Garda de Fer"

Chestia asta suna f. Frumos!!!! O asemenea garda de F(I)ER e si in zona Stuttgartului( GE) care nu se uita la ceilaltzi ca-s comunisti!

...te-apuca voma!...pai daca isi faceau datoria , nu ajungeam noi comunisti. Asa ca astia din garda "veche" ne pot pupa pe undeva. Eu am fost cu carnetzel si am tzinut si am fost si propagandist( un prieten imi spunea sa fiu atent sa nu ma aresteze...eu eram insa f. sincer si hotarit; daca sufla vreunul ii dadeam cu carnetu'ncap!)

Personal am refuzat si refuz sa privesc romanii ca pe hotzi. Am stat un an in lagar si am vazut ce fac natziile europei.

Problema e ca oamenii nostri au informatzii ZERO sau FALSIFICATE ;si le capata tot de "pe la noi"; cred ca pot sta clandestin pe undeva( cred ca unii chiar reusesc)

Ma plimbam o data cu nevasta-mea si intram in vorba cu o fatuca ( ca 20 ani) ce plimba un copil si care a reiesit ca a fost pacalita si adusa la prostitutzie. Iam dat adresa bisericii; nu a fost lasata sa vina.

O "cucoana" de aici a luat in gazduire 2 fete din RO aduse tot la "pacaleala"( e o chestie care se practica, toata lumea o stie)Sper sa fi reusit sa plece acasa.

E clar ca nu potzi lua pe numeni in casa, dar oamenii au in primul rind nevoie de un sfat.

Biserica sintem tot noi; si cum ne intzelegem aici, tot asa si acolo. Mai sint si exceptii; prin incapatzinarea unora.

Uite un anuntz "curios" (ptr. voi)
............................................

Dragii mei,

Imi permit sa va aduc la cunostintã pe aceastã cale doua evenimente care vor avea loc duminica 15 februarie 2004 în cadrul bisericii noastre :


Dupã Sfanta Liturghie (orele 10.30 –12.15), se va tine slujba parastasului pentru morþii din familiile noastre, între 12.15-12.45. Daca va uitati in calendar, sambata de pe 14.02. este desemnata ca sambata mortilor, - Mosii de iarna. Este un bun prilej sa va aduceti aminte de cei dragi, plecati la Domnul. Pentru pomenire, aduceti un pomelnic de morþi, o coliva, de preferinta de grâu – pentru cei ce vor s-o faca, gasesc reteta in anexa – sau un alt fel de coliva, o sticla de vin si eventual, ceva de mancare, toate urmand a se imparti in biserica celor prezenti sau luate acasa spre a fi date de pomana vecinilor ori saracilor.


Deschiderea cursurilor de limba si cultura romana pentru copiii de la 6/7 ani-14/15ani. Este vorba de doua ore 10.30-12.30, care se vor desfasura in sala aflata la subsolul bisericii, in timpul slujbei. Cei care aveti copii, nu evitati sa-i trimiteti la aceste cursuri. Daca aveti cunostinte sau prieteni care au copii, informati-i asupra acestui eveniment. Aceste cursuri se desfasoara sub patronajul bisericii noastre si al AGERO Stuttgart.


In speranta ca ne vom vedea cat mai curand, va doresc toate cele bune si binecuvantare de la Dumnezeu.

Parintele Mihail

.......................................................

Uite ca se pot face multe.





SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#9463 (raspuns la: #9378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noi si Rusia - de belazur la: 24/03/2004 19:39:08
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
Am avut si eu ideea de a initia o discutie despre pericolul rusesc in zona, dar banuiam ca subiectul nu ar fi foarte popular pe acest forum. De ce? Pentru ca observ o perceptie deformata a Rusiei si a relatiilor ruso-moldovenesti in mass-media din Romania (de publicul larg nu mai vorbesc). De pilda, acum un an Valentin Stan declara cu nonsalanta intr-un interviu la BBC ca Rusia nu are nici un interes in RM, ca RM este bine-merci "independenta si suverana", uitand de faptul ca exista o armata rusa care stationeaza ilegal pe teritoriul Republicii Moldova (pe care Rusia a recunoscut-o, deci i-a recunoscut si Constitutia, care prevede neutralitatea RM, si frontierele existente...). Uitand de insistentele Rusiei de a se oficializa limba rusa in RM - oficializare care contribuie la o rusificare si mai barbara, decat in perioada sovietica, a populatiei neruse din RM. Uitand de insistentele cu care Rusia a cerut infiintarea unor Universitati rusesi SI (sic!) slavone - finantate de Guvernul RM, atunci cand in RM inca nu exista suficiente scoli in limba romana... Uitand de invazia ruseasca in mass-media din RM... Cu alte cuvinte, pentru analistul de la Bucuresti, totul era roz si frumos in lume, Rusia o putere democratica si prietenoasa... Ei bine, nu e chiar asa: Rusia este o tara saraca, dar o putere nucleara. O tara a paradoxurilor pe care Occidentalul nu le poate intelege, pur si simplu: o tara in care "democratia" este extrem de ciudata, drepturile omului sunt incalcate cu regularitate, iar Kremlinul controleaza mass-media, cecenii sunt exterminati cu o barbarie medievala: barbati ucisi dupa criteriul etnic, fete violate si apoi decimate in fata parintilor, dar o tara in care TOT cecenii se duc sa-l voteze pe Putin in proportie de peste 89 la suta... Si exemplele pot continua. Cel mai usor e sa declari Rusia, asa cum se obisnuieste de demult... paradoxala.

Si daca nu poti explica un lucru/fenomen, esti tentat ori sa-l divinizezi, ori sa-l demonizezi... Nici una, nici alta nu sunt de mare ajutor. De asta am postat cateva articole in care Rusia apare ceva mai... reala - vazuta desigur prin prisma largirii frontierelor NATO si UE. Sigur, ar mai fi si alte articole, dar ma opresc deocamdata aici... :)

Pacat ca atatea fete frumoase - de (anonim) la: 25/03/2004 09:47:07
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Pacat ca atatea fete frumoase de la noi sunt batjocorite atat de romani cat si de straini. Este pacat ca am ajuns o tara in care femeile sunt o marfa de schimb intre diverse anturaje si respectul pentru fiinta umana a disparut complet. Nu cred ca daca tara noastra ar fi oferit un minim de trai necesar oamenilor si un respect femeilor, acestea ar mai fi plecat afara de nevoie pentru a fi batjocorite de scursurile altor popoare,care spre deosebire de noi au EURO.
#12804 (raspuns la: #9785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania pe care o cunosc eu - de ionel la: 31/03/2004 15:02:43
(la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
Nu inteleg de ce se obfusca atat doctoranzii! Pai, chiar asa e-n Romania! M-am uitat si eu la cateva din fotografii si n-am vazut nimic anormal sau batator la ochi fata de realitatea din Romania. Vreti sa vedeti ceva socant, pai deschideti National Geographic-ul din sep '98 si sa vedeti voi poze color stil la tiganii nostri cum isi jupuiesc capra! Iar NG are milioane de abonati...

Cati dintre voi ati fost pe la tara in sudul sau estul tarii, prin mahalalele "micului Paris", prin orasele mici sau miniere, etc, etc? Voi ce vreti, numai poze de vedere sa vada strainii, ca pe vremea lu'mpuscatu? Romania nu este doar arterele principale si punctele turistice din Bucuresti, Timisoara si alte cateva orase mai mari. Romani sunt si tiganii cu obiceiurile lor, si cei de la tara care traiesc in saracie lucie fara lumina, fara televizor, fara telefon, fara sisteme septice adecvate sau fara apa potabila. Nu-s cazuri razlete acesti "fara", oameni buni! Deschideti-va ochii.

Copii prin orfelinate, fete care-si vand tineretea prin vest, mizeria, sunt toate adevaruri ce trebuiesc aerisite si corectate, nu maturate sub covor. Cati dintre voi cei oripilati de "imaginea" Romaniei ati facut ceva pt cei ce va face de rusine in vest? Ce este mai important pt voi: imaginea sau corectarea problemelor?

Si mie mi se face draci, dar mai mult cand aud atata vaicareala de la cei ce li-i rusine de adevarata Romanie, asa cum e ea cu problema emigrarii specialistilor, cu cei cativa diasporeni ultrasensibili si cu o majoritate mizera.
Femeile - de Little Eagle la: 08/05/2004 18:04:16
(la: De ce nu sunt femeile niciodata multumite?)
Pe aici e o expresie:"you can live with them but you can't live without them".
John Lennon(God rest his great soul in peace)odata intr-un cintec al lui a spus
"The woman is the nigger of the world"...

Draga tty,
am cunoscut ...destule,multe chiar ce tu poate n-o sa ai sansa sa cunosti in numar si in altele,cam le cunosc destul de bine.
Ceea ce pot spune e ca nu toate sint din categoria de nemultumite.
Dar la fel,oare barbatii sint sau nu multumiti?
Sa nu gindim acum in sens unic.Parerea mea este ca femeia trebuie iubita si merita din plin asta.
Sint de partea lor mereu,iubesc femeile la nebunie,si nu neaparat in sensul sexual,am avut prea multe si nu mai am interes decit desigur in sotia mea.
Sint un homeboy de 14 ani,dar asta nu inseamna ca nu le ador,ele ca si noi
barbatii,pot fi fericite sau nu ori multumite sau nu,ceea ce cred e ca trebuie sa facem totul posibil pt. a le multumi si material si sexual si etc. etc.
Nu-s de pus la cratita si spalat rufe si altele,nu trebuie sa facem o distinctie,
consider ca trebuie sa fim egali cu ele.
Si sa le tratam cu respect si multa dragoste,iar cind ele cred ca nu gresesc niciodata si ar fi adevarat,incearca sa o faci sa inteleaga si nu face o mare dezbatere caci va duce la nervi si cearta,ceea ce nu e deloc necesar.
Nu-si are rostul.lasa de la tine,vei vedea ca singura isi va da seama ca a gresit.
Si in plus ce importanta are o greseala si o nemultumire?Nu se mint singure,
Sint destule alte lucruri in viata ce creaza discomfort si nu e neaparat legat de relatia conjugala sau de amicitie etc.
Traim o vreme de tensiuni psihice si politice si altele in plus ce creeaza stress-ul in fiecare.Tu nu vrei sa faci femeia iubita mai stressata decit e si fi calm mereu,pt. ca daca esti calm vei face multe!

In final,nu e vorba doar de femeie ca e nemultumita,cu totii pe acest glob sintem nemultumiti de ceva.Pt. ca nu sintem cu real fericiti inca.
Vei vedea si la milonari nemultumire si la femeile lor,ca si la cei saraci,la partide politice si la lupta pt. putere si interese personale.
In religii la fel,care mai de care se crede cea unica,restul sint false=nemultumire si frustratii ce duc la mari greseli si istoria le stie.

Omul e nemultumit din nastere,sa nu dam vina doar pe femei!
Eu personal le pun pe piedestal si ma inchin lor pt. ca le iubesc f. mult si daca sint nemultumite voi face tot posibilul sa aflu de ce si cum sa le pot face fericite,daca ele sint fericite si eu sint fericit.

Atit deocamdata,fetelor de oriunde in lume va iubesc mult si va ador indiferent de culoare ,religie si filozofie a vietii sau orientare sexuala.
Si personal nu cred am ajuns...intimplator sa traim impreuna si sa procreem doar!Sintem acelasi suflet si trebuie sa fim impreuna nu doar pt. sex dar si pt. a fi prieteni.

La fel cred si suport women liberation,sint pro choice.
Sa incetam a le considera pe o treapta inferioara,sintem cu totii egali in orice drepturi.Si am incheiat aici.

Daca incerci,vei descoperi ca femeile daca sint nemultumite,este din cauza noastra,a barbatilor,pt. ca sintem prea egoisti.Si nu trebuie sa acceptam mai ...usor ceea ce vine!Creaza-ti un ideal f. mare si greu de implinit si vei ajunge sa-ti creezi idealul initial la care aspiri si in final totul va fi okay.

LOVE&PEACE,
Ozzy





















































Money,money... - de Little Eagle la: 25/05/2004 18:06:44
(la: Cine zicea ca nu poti cumpara fericirea)
Draga mea sora Belle(trebuie ca esti frumoasa),

Odata de mult un mare indian Chief dar si Medicine Man,Lame Deer,a spus ca in curind vom trai ca acum 2000 ani pe acest pamant si o vom lua de la capat.
Banii,a zis ca sunt doar niste hartii colorate ce nu au valoare,ne omoram zilnic pt. ei in diverse feluri,slujba,chirii,mortgage etc.ne omoram zilnic pt. a trai...
Este adevarat,ne punem vietile in slujba banilor,un cerc vicios din care nu putem iesi din pacate.

Nu aduc nici o fericire,ne fac insa mereu dependenti de aceste hartii colorate.
deocamdata nu avem incotro,inca nu a venit vremea sa gasim alt mod de existenta,dar parerea mea este sa fim constienti de noi ,sufletul nostru este important,sa nu fim acaparati de bani.

Desigur,sunt bineveniti,caci altfel cum am putea trai?Dar eu personal cat si sotia mea suntem multumiti cu cat avem,traim decent si nu invidiem pe nimeni care au mai mult.Am dori totusi sa avem mai multi bani pt. ca sunt atatea de facut cu ei pt. a ajuta pe cei care nu au si sunt saraci,atatea de facut pt. natura si conservarea mediului,pt. animale si pasari,fratii nostri cu 4 picioare si cu aripi.
Pt. asta ma rog la Dumnezeu sa castig mai multi bani,nu pt. mine,sunt f. modest,am zis candva ca fac 7000-10000$ pe luna,dar umblu cu jeans rupti pe mine si mereu cu t-shirts.
Nu-mi pasa cum arat,am datoria de a trai pt. natura si a o apara si sunt zeci de org. carora le dam bani lunar,avem animalele in gradina,salbatice,si trebuiesc hranite,eu nici nu ma sinchisesc de mancare,ele mai intai sa aiba tot ce le trebuie.

Da,e nevoie de bani si aduc fericirea pt. noi cand putem ajuta pe fratii si surorile noastre,oameni,pasari si animale.
Azi am fost la un supermarket sa fac piata si am cumparat pt. fiecare fata si femeie din magazin cite un trandafir.M-a facut fericit.34 de trandafiri si am fost si mai fericit cand am vazut ce fericite erau,toate m-au imbratisat si sarutat.
Am simtit in suflet fericire si ca pot aduce un zambet,si transforma o zi de rutina pt. ele intr-o zi de bucurie.
Asa vad eu viata,si daca am bani,mereu voi gasi ceva de facut cu ei sa nu-i tin prea mult in buzunare.
I live for today.
Acum intr-o zi cind voi fi platit trebuie sa scot si pe baieti la o bere.Sa nu fie gelosi pe fete.

Draga mea sora Belle,toate acele femei sunt surorile mele ca si tine.
E bine cand esti fericit si faci pe altii fericiti chiar prin un mic gest.Banii sunt hartii colorate,sufletul nostru e unic,dar ne uneste pe toti si ne schimba,ne face mai buni si acesta e un drum adevarat spre intelepciune.

As vrea sa am o gramada de bani sau sa castig la lotto sa pot face mai multe
pt. oricine in nevoi sau pur si simplu sa-i cheltuiesc cu ei,nu plec pe lumea cealalta cu banii in dinti.
Asa am invatat sa fiu si asa sunt in suflet si nu ma pot abtine de a spune ca
iubesc si sunt indragostit de fratii si surorile mele.

I love you very much.
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)
.........................................................................................................................
"I am what I am and I don't give a damn."

Ozzy Osbourne





















































Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: