fete singure sub 20 de ani

Iubirea ar trebui sa fie acceptata intr-o mare masura , iar violenta ar trebui respinsa mai mult . Iubirea ar trebui sa fie disponibila tuturor(...) Iubirea dintre mare si mic este posibila daca cel mare nu este constient ca este mare . Copacul nu stia ca este mare ; doar omul are acest gen de cunoastere . Cel ce este mare este preocupat in primul rand numai de ego , dar in iubire , pentru iubire nimeni nu este mare sau mic . Iubirea imbratiseaza pe oricine vine aproape .(Osho)
cred ca varsta nu-si are locul aici...oricum la 20 de ani iubesti si vezi lucrurile altfel decat mai traziu....cred ca sunt mult mai frumoase si , cu siguranta mult mai asumate...la 20 de ani, daca IUBESTI cu adevarat iti asumi lucrul asta mai mult decat la alta varsta....oricum alex...sper sa gasesti liniste si dragoste....e asa usor pana la urma...singura chestie e ca nu stim noi prea bine cum sa facem....."cunostem doar ceea ce imblanzim"

Este jurnalist de 20 de ani, adica de prin din 1983. Bwah...

Da, dupa vreo 20 de ani am gasit Eugenii de vinzare intr-un magazin mic polonez linga Toronto, care are tot felul de produse romanesti (long live multi-culturalism). M-am grabit sa cumpar vreo 2kg, numai ca sa ma ingrozesc dupa aia ca margarina (sau untul) din umplutura avea gust rinced! Oh, boy. Ce dezamagire, cind eu ma asteptam sa pic in transa psihica care sa ma duca inapoi la "generala 7" din Resita, cu Diatlov la mate si ... ah, hai sa ma opresc.
-Relu

de ce am inceput cu un cliseu ca asta? adica 20 de ani, viata dragutza de la varsta asta, ce faci, cum traiesti la 20 de ani?
in primul rand pentru ca sunt si eu printre aia de 20 de... primaveri, intrebari, dezamagiri, iesiri din tara... si toate astea.
in al doilea rand, mai important, pentru ca am o gramada de cunostinte care, la varsta asta, sunt care mai de care mai dezamagiti de toate...
nimic nou, de fapt, nu?
80% din ei vor sa plece, sau daca nu, vor sa ramana la varsta asta mult si bine, ca sa nu fie nevoiti sa se gandeasca la viitor, familie, intretinerea asteia...
de ce nu plec si eu?
ca sa fac o gluma (de fapt e adevarat ce-o sa zic), n-am putut sa-mi fac pasaportul...
problemele cu actele dureaza de citeva luni. n-are rost sa enumar ce mi s-a intamplat, toate ciocnirile cu birocratia... (de parca as fi cine stie ce persoana fara identitate, sau cine stie ce infractor... da, din-astea mi s-au intamplat)
cu bulversarile astea, nici nu stiu dac-o sa mai plec pana la urma...
dar uite ca am gasit o mica rezolvare: vorbind doar de cei de varsta asta (celorlati nu le-am gasit o explcatie), cred ca cei care nu pleaca nu se gandesc (inca) la viitor. aia dintre noi care se gandesc la asta isi dau seama rapid ca e mult mai usor sa-ti faci un viitor (poate folosesc cuvinte prea mari) plecand.
gata!

"Prezic ca peste vreo 20 de ani, in Europa (vezi scaderea natalitatii intr-un mod ingrijorator) - emigratia araba o sa creasca puternic. Nu va faceti iluzii, musulmanii nu vin cu flori si plini de fericire si intelegere."

Sa ne destindem un pic,subiectul trateaza electia lui Bush sau erectia sa???!!!

Eu il vad pe Bush invingator si colo si colo...

Cu bine,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

cred ca vreo18-20 de ani. presa este plina cu articole despre cazul acesta. si Irina era maicuta la aceasta manastire , asa ca presupun ca initial s-a supus de buna voie "tratamentului" ... cica suntem in sec. XXI in Europa...
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"
Descartes

Se intilnesc 2 prieteni dupa 20 de ani de la terminarea armatei
-Mai tii minte ca se zvonea ca se pune bromura in ceai?
-Desigur
-Ei, sa stii ca era adevarat.Uite la mine acum a inceput sa-si faca efectul...:))
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.

toti avem 20 de ani ! ba chiar de mai multe ori ! ;P
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"

20 de ani....poti gindi ce vrei....poti vedea numai uritul sau poti vedea numai frumosul....

te-ai gindit macar o clipa ca exact parerea ta despre romani, faptul ca vezi partea urita a lucrurilor mai usor decit sa stai sa cauti frumosul este chiar partea ta pur romaneasca....

citeodata uitindu-te in jur ajungi sa te intrebi , chiar sintem asa ,chiar avem toate defectele lumii adunate in noi......si daca nu poti sa-ti dai seama ca nu exista defecte fara calitati esti pierdut.....pentru ca sintem ceea ce sintem pentru ca avem trecutul care-l avem, cu bune si rele, iar asta e valabil atit pentru fiecare individ in parte cit si pentru popoare.

sintem plini de defecte?
avem o multime de calitati?

sintem romani........putem face totul si chiar mai mult.........

:))) daca ai numai atatia las ca o sa iti treaca repede :))). vine ea si varsta la care ceea ce simti acum se va atenua si se va transforma intr-o frumoasa ploaie de vara :))))).

si eu care credeam ca esti mai mare :P.

ups...(am modificat :D) - de 20 de ani te chinui sa schimbi...hmmm, deci nu m-am inselat...chiar esti mai mare :))).

acum 20 de ani romanul nu era las, cel putin eu nu. Daca ai sti ce teapan pe picioarele mele am stat cand m-au dat afara din UTC! Si mai apoi cand am baut alea 20 de beri m-am muiat de tot

Liderul partidului de guvernamant din Franta - condamnat!


"Juppé-Gate"
Pe 30 ianuarie 2004, clasa politica franceza a fost zguduita de verdictul dat in procesul de coruptie care l-a avut in prim-plan pe Alain Juppé, presedintele partidului de guvernamant din Franta - UMP (Union pour un Mouvement Populaire) , primar al orasului Bordeaux si succesor neoficial al presedintelui Jacques Chirac. Alain Juppé a fost condamnat la 18 luni de inchisoare, cu suspendare, si la pierderea drepturilor civile timp de cinci ani - ceea ce il va scoate, practic, din viata politica timp de 10 ani - pentru "folosirea functiei publice in scop personal". Iata ca o tara ca Franta nu ezita sa-l trimita in judecata - si sa-l condamne - pe liderul partidului aflat la putere, fara ca politicul sa se amestece in actul de justitie. O lectie pentru toata lumea! In ciuda promisiunii initiale, de "retragere din viata politica" - facuta imediat dupa pronuntarea sentintei -, Alain Juppé a fost sfatuit de consilierii sai sa faca apel. Ceea ce va atrage suspendarea temporara a sentintei, pana la judecarea apelului: circa un an. Timp suficient, care ii va permite presedintelui Jacques Chirac sa reactioneze in plan politic, pentru a-si salva protejatul.


Juppé - "iepurele" presedintelui Chirac
Acuzarea si condamnarea lui Juppé are o stransa legatura cu functia detinuta de acesta in fostul partid de guvernamant (RPR - Rassemblement pour la Republique), condus de Jacques Chirac. Alain Juppé a indeplinit functia de trezorier al partidului intre 1988 si 1995, cand seful sau de partid (Chirac) era primar al Parisului si incerca sa devina presedinte al Frantei. Alte 26 de persoane au fost judecate in procesul Juppé. Printre acestia, sapte oameni de afaceri, acuzati de sponsorizare ilegala a RPR, au fost achitati si eliberati. Alte 13 persoane au primit insa o condamnare de sase luni cu suspendare. Louise-Yvonne Cassetta, fost administrator financiar al RPR si manager de fonduri financiare al fostului partid, a primit 14 luni cu suspendare. In cele mai multe cazuri instanta a retinut faptul ca oamenii de afaceri erau santajati fie cu clasica anulare a unor contracte mari, fie cu pierderea unor licitatii, daca nu sponsorizau consistent fostul RPR, devenit ulterior componenta a actualului partid de guvernamant (UMP).

Singurul care nu a aparut in proces a fost presedintele Jacques Chirac, seful direct al lui Alain Juppé - si marele beneficiar al banilor negri adunati de sarguinciosul Juppé - deoarece functia prezidentiala beneficiaza de "imunitate". Dar Chirac, care de curand a anuntat, nu intamplator, intrarea in viata politica a sotiei sale, va putea fi judecat la finale mandatului prezidential, in 2007. Jean Michel Helveg se intreba, ironic, in "Liberation" (31 ianuarie 2004): "Plateste oare actualul presedinte al UMP pentru presedintele de neatins al Republicii?" Cei trei judecatori din Nanterre au respins cererea lui Juppé, ca sentinta sa nu implice functia detinuta actualmente. Judecatorii au sustinut in motivatia sentintei ca "actionand in acest fel, Alain Juppé, in timp ce detinea o functie publica, a inselat poporul suveran... Alain Juppé a actionat in propriul sau avantaj, direct sau indirect. Aceasta reprezinta un abuz de functie".

Cum au observat analistii francezi, fraza de mai sus se potriveste perfect si pentru Jacques Chirac. Condamnarea lui Juppé este doar varful aisbergului in afacerile de coruptie. In primul rand, acest proces a pus pe tapet o serie de "bani negri", adunati de Juppé in folosul sefului sau. 14 milioane de franci "negri" au asigurat "refacerea" si "calatoriile de lux personale" ale lui Jacques Chirac si ale sotiei sale, impreuna cu prietenii lor. Circa 60 de functionari "fictivi" erau platiti de Primaria Parisului, racolati dintre partizanii lui Chirac si sustinatorii UMP, care astfel isi platea camarila din bani publici, prin Juppé. S-au mai judecat o serie de contracte - incheiate cu sponsori ai partidului - pentru construirea de licee in Isle-de-France, precum si contracte pentru modernizarea lifturilor. Tribunalul a acordat o atentie speciala finantarii ilegale a "croazierelor de lux" ale familiei Chirac si prietenilor acestora. Verdictul in procesul Juppé aduce din nou in centrul atentiei coruptia la inalt nivel - care are radacini adanci in Franta -, si care este ilustrata de cateva alte cazuri celebre din ultimii ani.


A cincea republica franceza si marile cazuri de coruptie "la varf"
In 1958, generalul Charles de Gaulle schimba Constitutia Frantei. Astfel, a fost lansata "a cincea republica" franceza. 1958 a fost un an de varf in razboiul colonial din Algeria, iar Franta se afla foarte aproape de un razboi civil, intre partizanii de dreapta ai OAS (Organizatia Armata Secreta) si cei ai "decolonizarii". Prin Constitutia din 1958, Franta devenea o republica prezidentiala. Altfel spus, presedintele decidea in toate problemele interne si externe ale tarii. Generalul De Gaulle, un personaj carismatic dar de mana forte, avea nevoie de puteri depline, pe care si le luase prin Constitutia din 1958, pentru a scoate Franta din cosmarul algerian. In paralel cu problema algeriana se remarcau insa la De Gaulle preocuparile pentru extinderea masiva a puterii personale. Mandatul prezidential de sapte ani i-a intarit si mai mult pozitia in fata Parlamentului francez. In 1968, o conspiratie externa a incercat eliminarea sa (in timpul unei vizite in Romania); s-a salvat pe moment, paradoxal, tocmai datorita loialitatii Partidului Comunist Francez, dirijat de URSS (cu care De Gaulle se gasea, de altfel, in relatii excelente). Astfel, muncitorii francezi nu s-au asociat "studentilor", condusi de personaje precum teroristul Cohn Bendit sau Regis Debray (fost consilier in Chile al socialistului Salvador Allende).

In 1969, in urma unui referendum, De Gaulle a parasit definitiv puterea, spre marele regret al URSS. (In 1969 cade si reteaua Caraman, activa din 1958 in spionarea NATO si transmiterea informatiilor la Moscova). Toti succesorii lui De Gaulle au mentinut "republica prezidentiala".

Georges Pompidou, Valery Giscard d'Estaing si Francois Mitterrand au cautat, prin toate mijloacele, consolidarea sistemului prezidential francez. O data insa cu el au aparut si excesele prezidentiale. Sub Pompidou, "afacerea Markovici" a clatinat din temelii "establishmentul" francez. Actorul Alain Delon - un gaullist convins - deschisese o "casa de prostitutie" frecventata doar de varfurile politice, financiare si industriale din Paris. Implicata direct era chiar sotia presedintelui Pompidou, o prietena a lui Alain Delon. Unul dintre paznicii de corp ai lui Delon - iugoslavul Markovici - a inregistrat-o pe pelicula pe Prima Doamna a Frantei in "momente de placere" si se pregatea sa faca publice aceste imagini. Rezultatul: cadavrul lui Markovici a fost gasit de Politie pe un maidan din Paris, groaznic desfigurat. (In treacat amintim ca Alain Delon - ca si Roman Polanski - nu poate intra in Statele Unite, fiind inca din anii '60 pus sub urmarirea FBI, Delon pentru implicare intr-o crima iar Polanski pentru violarea unei fete de 13 ani).

Valery Giscard d'Estaing a ramas celebru datorita "cadourilor" primite de la presedintele Imperiului Centrafrican, Jean-Bebel Bokassa.

In memoriile sale, intitulate "Adevarul" - scrise dupa ce a fost rasturnat de la putere si se stabilise la periferia Parisului -, Bokassa a sustinut, cu toata candoarea, ca presedintele Valery Giscard d'Estaing, pe langa cadourile foarte scumpe pe care le primise, ii "cerea fete" lui Bokassa, si avea partide de sex cu bastinasele. D'Estaing l-a actionat in judecata pe Bokassa dupa aparitia cartii, dar acesta a sustinut ca presedintele francez o lasase insarcinata chiar pe Catherine, sotia favorita a haremului sau (harem care includea si o romanca), fosta stewardesa la Air Zair, careia ii ceruse apoi sa avorteze. Aceste scandaluri sexuale, care au facut deliciul francezilor, aratau totusi ca presedintele Frantei devenise o institutie a bunului plac, in care era permis orice. In ciuda probelor incriminatoare, nimeni nu a indraznit sa ancheteze aceste "afaceri murdare". Markovici a fost rapid eliminat, iar d'Estaing crezut pe cuvant.


"Corruption à la francaise"
Cu Francois Mitterrand, lucrurile s-au schimbat. Sub cele doua mandate ale sale au aparut primele cazuri grave de coruptie la varf. Strateg politic redutabil si foarte bun orator, Mitterrand a absolvit - cum observa cineva - "scoala de intrigi politice" a celei de-a patra republici si si-a valorificat cunostintele in cea de-a cincea republica. Ca sa fie ales si sa se mentina presedinte al Frantei, el s-a bazat pe Partidul Socialist, pe sindicate si pe Partidul Comunist. De aceea a introdus in guvern oameni din formatiunile mentionate, pentru a-si asigura o majoritate lejera in Parlament si a combate astfel dreapta politica. In primul rand, pe Jacques Chirac si aliatii lui traditionali. Acest echilibru fragil, insa, s-a bazat pe un sistem de "recompense" acordate aliatilor sai: locuri in administratie, contracte, sfere de influenta etc. Sa retinem ca Mitterrand a favorizat chiar membri ai regimului de la Vichy - din care a facut parte - si a uluit intreaga Franta atunci cand s-a descoperit ca avea o fiica majora (Mazarine) si, practic, o a doua sotie si un al doilea camin de peste 20 de ani. Aceasta existenta secreta, paralela, a lui Mitterrand explica foarte bine "dedublarea" personalitatii sale. Sistemul de "recompense" a creat insa fenomenul de "corruption á la francaise", al carui mare pontif a fost Mitterrand: a cumpara, cu bani negri, influenta politica; a vinde si cumpara deciziile; sistemul "comisioanelor"; manipularea "dezvoltarii urbane"; a crea "oameni siguri" pentru concesionarea lucrarilor publice. Tipul de politician impus de cele doua "septenate" ale lui Mitterrand a fost cel "disponibil comercial". Parlamentul francez a ajuns in situatia sa voteze nenumarate "amnistii" si sa creeze noi institutii - Inalta Curte a Republicii si Consiliul Constitutional - pentru "cei cu mana prea lunga". Culmea ironiei, ultimul presedinte al Consiliului Constitutional - Roland Dumas, un prieten apropiat al lui Mitterrand si membru important in "Club des Jacobins", de sorginte masonica - a fost nevoit sa demisioneze datorita implicarii in scandalul Elf-Aquitaine Group. Sunt dificil de trecut in revista toate marile scandaluri de coruptie la varf din epoca Mitterrand. Este suficient sa amintim doar de "scandalul Bernard Tapie" (condamnat pentru aventurile sale financiare cu bani publici) sau "afacerea Edith Cresson" (promovata prim-ministru doar la insistentele lui Mitterrand, apoi in Comisia Europeana, de unde a demisionat datorita "nepotismului" practicat).


Noul sistem represiv din Franta nu include "crimele gulerelor albe"
Prietenii si sustinatorii lui Alain Juppé i-au sarit in ajutor, imediat dupa comunicarea "socantei sentinte". Tonul a fost dat chiar de primul-ministru, Jean-Pierre Raffarin, care a declarat sentinta drept "provizorie" si a insistat ca Franta are nevoie "in serviciul public" de Juppé. Presedintele Adunarii Nationale, Francois Baroin, a declarat ca este "convins ca Juppé va ramane la datorie, in serviciul Frantei", iar Erich Woerth, membru UMP si deputat de Oise, a opinat ca "onestitatea personala a lui Juppé nu a fost niciodata pusa in discutie". Cei care solicita clementa pentru Juppé si imunitate virtuala pentru elita politicii sunt aceleasi persoane care au promovat in Franta noile puteri represive acordate statului, potrivit propunerilor ministrului Justitiei, Dominique Perbem. Masurile propuse de Perbem sporesc caracterul represiv al institutiilor franceze, slabesc "habeas corpus", precum si drepturile celor arestati. Intamplator sau nu, noile masuri represive ignora total "crimele gulerelor albe" (birocratiei aflate la putere), precum si malpraxisul financiar. Exact domeniile in care Chirac si Juppé s-au dovedit mari maestri ai artei.

Recent, Justitia franceza a inceput procesul lui Jean-Charles Marchiani, acuzat de utilizare ilicita a cinci milioane de dolari, fond primit de la un inalt functionar gaullist care s-a indeletnicit cu traficul in Nigeria. Analistii francezi sustin insa ca singurele "crime" sunt cele care au fost "dovedite". Celelalte raman in afara discutiei si a justitiei si dau exemplul lui Bush si Blair, care si-au mintit cu nonsalanta natiunile in privinta armelor de distrugere in masa din Irak, dar care sunt acum "spalati" de pacate de cate un raport bine ticluit, ca recentul raport Hutton. In "afacerea Elf", judecatoarea Eva Joly a pus sub protectie un numar de martori cruciali in proces, datorita amenintarilor anonime cu moartea. Acelasi lucru s-a intamplat si in procesul Juppé. Banuite de amenintarile cu moartea sunt gruparile asa-zis de extrema stanga, care s-au aliat cu Jacques Chirac datorita "diplomatiei" lui Alain Juppé: LRC (Ligue Communiste Revolutionairre), PT (Parti des Travailleurs) si LO (Lutte Ouvriere). "Extrema stanga" franceza - formata de fapt din agenti secreti sub acoperire - a respins in 2002 solicitarea de a-i boicota in turul doi al prezidentialelor pe Jacques Chirac si pe Jean-Marie Le Pen. Dincolo de aceste consideratii, Justitia franceza - continuand sa respinga amestecul politicului - a dat un bun exemplu de independenta. Astfel, ea l-a condamnat, fara menajamente, chiar pe liderul partidului de guvernamant, Alain Juppé! Iata, deci, ca se poate.


Vladimir ALEXE

ZIUA

stie cineva care e speranta de viata in europa?
cati copii n-au mama, desi ea bine-mersi, traieste?

femeia are 67... la 87, fetele vor avea 20!
stiu o multime de oameni de 87 de ani, sanatosi si cu mare pofta de viata.

egoismul e sa faci copii si sa-i lasi in plata domnului, nu sa-i nasti.
sunt nenorociti aceia care fac plozi, desi n-au cu ce sa-i hraneasca!

am convingerea ca multe femei nasc pui vii si-i hranesc cu lapte ... si cam atat.
alora le-as lega trompele.
ce bine insa ca nu eu hotarasc.

(pt cele mai multe pe-aici, care-i clar ca "stiti totul" despre un loc in care ...n-ati fost niciodata :))

si la bacanie mergi sa cauti mezeluri, nu bijuterii ;) Deci ce tot cautati voi inteligenta, personalitate (Spacey) sau mai stiu eu ce la niste indivizi care poate au si ei doar niste mushcaleti colo si meseria lor asta e: sa ii expuna celor care dupa asta se uita, un funduletz ferm intr-un corp tinar, de 20 de ani??? :))) Si se pare ca exista destula clientela, ca nu se duc fetele pe-acolo sa-si gaseasca alesul inimii :)))

Prin barurile de stripteoze sint si barbati (putini totusi) carora le place sa dea un ban si s-o "domine" pe cealalta, sa-i ceara sa se puna in cutare sau cutare pozitie... Ati avea asta si la cipadeii vostri! :)) Pentru 10$ il poti pune in patru labe, cravata dupa git, si-l calaresti. Misto sa fii "deasupra" lui, nu? :))) Cred ca la unele din voi, numai si pt asta, si-ar merita iesirea :))

Ca tot vorbiram de Full Monty, e de fapt genul de film anti-Chipandale (!), in care streapteasul e pe planul doi, ca mai mult reiese candoarea si problema de viata a celor cinci. Inteleg (cred) ce spune irma, si banuiesc c-a induiosat-o grasunelul ce-si expune suncile inocent in fata sotiei :)) Asta-i alt aspect ce va poate atrage la barbati: nu sa-i luati de caraghiosi, ci sa va induioseze candoarea vulnerabilitatii lor cind se pun la fundul gol :)) Chiar daca n-au ce "atuuri" sa arate (ba din contra).

La 20 de ani ma simteam de 100 de ani... acum ma simt tanara...si sunt fericita...Asta e , nu ?1



O intentie buna dusa la bun sfarsit e scopul meu in viata, pana atunci ,va pup pe toti.

Iubirea este insasi viata. A iubi ideea de iubire este o formulare nefericita. Schopenhauer vorbeste despre vointa de viata, ceea ce este tot un fel de iubire. Cu totii iubim propria noastra persoana. Unii doar atat. Altii mai mult, in functie de posibilitatile fiecaruia. Nu-i putem cere nimanui ceva ce nu are. Reciproca este si ea valabila. O persoana iubitoare isi va cauta vesnic iubirea.

Este interesant ca pentru unele lucruri comune exista mai multe cuvinte, in timp ce iubirea este un cuvant ce refera mai multe sentimente, dintre cele mai complexe. Acesta este probabil si motivul pentru care iubirea este principala tema a poeziei. Iubirea de patrie, insa, este altceva decat iubirea de natura, animalul preferat, mama, tata, ca sa nu mai vorbesc de iubirea iubire. Daca fraza precedenta vi se pare banala, atunci mai notati inca doua:
- Asa dupa cum gusturile (amar, dulce, etc.) nu pot fi descrise in mod riguros, decat cel mult prin comparatii cu alte gusturi presupuse a fi cunoscute, sentimentele nu pot face obiectul unei definitii si nici macar al unei descrieri. Ele trebuiesc traite pentru a le simti.
- Sentimentele fata de persoana iubita sunt diferite la 15 ani, 20 de ani, sau 60. Pentru a afla cum arata iubirea la 30 de ani, trebuie mai intai sa fi implinit aceasta varsta si sa fi avut sansa s-o fi cunoscut.

Cum anii trec si fara contributia noastra, ramane dilema cu sansa. Iar pentru ca „Le hasard ne favorise que les esprits préparés” (Pasteur), ramane intrebarea cum ne pregatim pentru asta. De fapt, acesta este subiectul pus in discutie si el se intreareste in majoritatea textelor: cum sa-mi gasesc partenerul/partenera.

Deoarece presupun ca ati intuit ca am trecut prin varstele enumerate mai inainte, risc sa impartasesc un gand: nu cautati extraordinarul! El vine in mod natural atunci cand cautati cu sinceritate normalul, extraordinarul nefiind altceva decat abaterea de la normal (extra-ordinar), atat in sens pozitiv cat si negativ. Iubirea cea mare poate fi cea mai cea dintr-un lung sir de iubiri – ceea ce ar fi o prostie sa-ti doresti – dar poate fi si singura iubire, adica una foarte normala. Cat de mare este ea? Depinde de persoana, de intensitatea intrinseca a sentimentelor lui. Am un singur sfat: cautati un partenerul ale carui caracteristici sociale, intelectuale, sentimentale, etc., etc. sa fie cat mai apropiate de ale dumneavoastra. Altfel, orice diferenta poate fi un pretext de disputa in momentele mai dificile pe care viata ni le aduce. Asteptarea „printului pe cal alb” de catre fete, sau atractia pentru frumusetea trecatoare a unui chip sunt cele mai frecvente si grave erori.

Succes!

Cristache Gheorghiu

Intrebarea ta e foarte interesanta si multi si-o pun; e chiar foarte discutata si de medici (sunt multe publicatii pe aceasta tema)

Cu numai 20 de ani in urma, raspunsul medicilor ar fi fost pozitiv: da, educatia poate influenta identitatea sexuala. Aceasta pozitie a avut-o un mare specialist in identitatea sexuala, Dr. John Money. Dar intre timp lucrurile s-au schimbat, mai ales dupa un esec al sau.

Iti dau cateva cazuri concrete, iar tu incearca sa le judeci singur:

In America circumcizia este foarte raspandita, din motivul traditiei religioase (sectele crestine neoprotestante sunt mult mai aproape de iudaism decat religiile mari: catolica si ortodoxa). Ulterior multi medici au recomandat aceasta practica, pentru a elimina cazurile de fimoza si infectiile. Un nou nascut a fost supus acestei operatii, efectuata incorect de un medic care i-a distrus total penisul acelui baiat (cu arc electric).

Dr John Money a fost consultat si el a recomandat ca baiatul sa fie "transformat" in fetitza. Baiatul a fost supus pe la 2 ani unei operatii de creare a vaginei, i s-au extirpat testicolele, apoi a fost tratat exclusiv cu hormoni feminini.

In timpul copilariei, baiatul-fata a fost foarte nefericit, fara sa stie de ce. Desi avea sani, totusi prefera sporturi dure, se batea cu baietii, se indragostea de fete si arata totusi foarte masculin. La adolescenta, in urma unei crize avute, parintii i-au spus adevarul Baiatul s-a infuriat ingrozitor si s-a dus direct la medicul care l-a operat cu gandul sa-l omoare, dar acolo s-a induiosat vazandu-l atat de prabusit si l-a iertat! In schimb nu l-a iertat niciodata pe Dr Money, care l-a tratat cu hormoni feminini si a recomandat sa i se faca o vagina artificiala.

Apoi s-a insurat, dar cum nu putea avea relatii sexuale satisfacatoare, s-a sinucis (fratele lui s-a sinucis si el, deci exista ceva genetic in privinta depresiunii nervoase la ei).

Concluzia medicilor a fost: ipoteza lui Money este gresita. Identitatea sexuala se formeaza inainte de nastere, chiar in perioada graviditatii mamei. Baiatul respectiv a ramas practic heterosexual pana la moarte, desi a fost tratat in copilarie ca o fetitza, i s-au extirpat testicolele si a fost injectat tot timpul cu hormoni feminini.

In cazul baiatului de care vorbesti tu, identitatea sexuala feminina a aparut in viata lui fara a i se extirpa testicolele si penisul, fara a i se administra hormoni feminini, numai prin purtarea rochitei! E foarte putin probabil ca transexualitatea sa i se datoreze ...bunicii lui.

Dar iti mai dau un exemplu bine cunoscut care ar parea sa incline altfel lucrurile: in Tailanda numarul transexualilor este enorm! Majoritatea lor lucreaza " in the entertainment industry", adica in industria spectacolelor de tot felul. Sunt foarte multi ani de cand concursul de frumusetze la femei a fost castigat de o femeie adevarata!
Cum se explica asta?

Exista o explicatie simpla. Majoritatea acelor transexuali de fapt nu doresc nici o schimbare de sex, deci sunt mai degraba homosexuali travestiti! (Putini stiu ca de fapt majoritatea travestitilor din lume - cam 80% - sunt...heterosexuali). Societatea tailandeza a fost mult mai permisiva si exprimarea identitatii sexuale a fost mult mai usoara in trecut, asa ca s-a format o anumita traditie, pe care conducatorii de azi tailandezi se straduiesc sa o distruga.

In SUA cei mai multi transexuali sunt persoane in varsta, care dupa ce s-au insurat si au avut copii au ajuns la concluzia ca identitatea lor masculina nu e cea reala. Pentru barbatii heterosexuali si homosexuali distrugerea propriilor organe sexuale ar parea o aberatie!

Concluzia mea: nu blamati bunica! Ramane sa analizezi tu datele si sa-ti formezi o parere.

Stimate d-le, va trebui sa va obisnuiti cu ideea ca lumea pe care ati cunoscut-o in tinerete nu mai exista. A disparut, s-a transformat. Intre timp am trecut in alt secol si mileniu.

Ceea ce dvs. numiti 'vanturarea kaghebista' s-a intamplat inclusiv in statele occidentale, nekaghebiste, pur si simplu pentru ca kaghebeul n-are nici o legatura cu fenomenul.

Traim intr-o lume a comunicatiilor prin fibra optica, a telefoanelor portabile legate la satelit, a navigatiei prin GPS, a zborurilor low-cost, a telefoanelor cu convorbiri intercontinentale gratuite si nelimitate. Traim in era Internetului in care informatia circula intr-un mod la care cu cateva zeci de ani in urma numai povestirile science-fiction puteau sa indrazneasca sa viseze. Trenurile merg cu 300 de km pe ora, iar avionul a devenit cel mai sigur mijloc de transport. Societatea actuala este una in care etniile se metiseaza, culturile se intalnesc si se amesteca. In ultimii 20 de ani au trecut granita, in scopuri personale, mai multi romani decat au trecut in ultimele trei secole.
Epoca in care oamenii stateau toata viata in satul sau orasul in care s-au nascut, iar unica iesire era ocazionata de plecarea la armata, pentru baieti, respectiv de maritis, pentru fete, apartine istoriei.

N-aveti alta sansa decat sa va adaptati, d-le, ori sa traiti intr-o lume iluzorie pe care v-o fabricati singur.

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).

povestea ta e un pic frapanta. motivele pentru care spun asta e pentru ca unele persoane o considera incredibila si te considera pe tine ca pe o persoana care a inventat o chestie; alte persoane te sfatuiesc sa stai cu cel cu bani pt ca asta ai ales de la inceput si altele te sfatuiesc sa iti urmezi inima. in esenta...eu le dau dreptate la toti care ti-au dat un sfat sau altul. motivul pentru care le dau dreptate celor care "opteaza' pt bani sau celor care merg pt iubire, pana la proba contrarie, este ca as vrea sa te decizi tu ce fel de fericire e mai importanta pt tine: cea adusa de bani sau cea adusa de iubire. e iubirea asta la 20 de ani chiar atat de importanta?... tipul cu bani e de fapt casatorit? si nu te lasa... adica, de ce ti-e frica sa faci ceva singura? te-ai obisnuit cu bani si nu ai incredere in tine, nu ai incredere in capacitatea ta. stiu eu cum e viata in valcea, fetele vor "jmecheri" cu bani care nu a au nimic in cap si nu au valori de nici un fel, niste spoieli , pretentii, snobism si bovarysm. dar fetelor le place pt ca..au bani si sunt cei mari tari din parcare, le duc la pizza(aia din centru, stii tu care) sau la disco(nu stiu care e mai fancy acum, cred ca alea in care sunt mai multe lanturi groase de aur). nu-si vad lungul nasului de tari ce sunt. si fie ca e adevarat sau nu ce ne spui tu, eu am de zis un lucru: iesi din lumea ingusta in care ai intrat, fa altceva, regaseste-te, afla ce iti doresti de la viata...da' nu o casa o masina cont in banca, precum se pare ca ai planuit deja cu sacu' de bani pe care-l urasti, dar care iti finanteaza si studiile. pe el de ce il urasti? pt ca e "jmecher" saau pt ca incearca sa te aduca pe o cale pozitiva...sa te pregateasca pt viata. tre sa te gandesti bine pe cine si de ce urasti, pe cine si de ce iubesti. poate cel pe care il iubesti e ideea magica si indepartata la care te gandesti pt a evada realitatii, poate nu stii ce e aia iubire. daca omu' asta care iti aduce bani nu are valoare ca om si de-asta il urasti, pleaca, viata poate fi mult mai frumoasa cand stii sa o gusti din propria prisma. daca cel pe care il iubesti..ofof multe fete din vl iubesc baieti plecati in italia sau spania, ca asta e pattern-ul, if u follow me, si..si ce? dak e "plecat" inseamna ca ceva bani face, k doar tre sa fii idiot si sa vii cu coada intre picioare daca nu faci bani(numai dak nu e plecat ca altineva la "facultate" si zice ca e in tari insorite..just kidding)...si atunci, dak e idiot, la ce il iubesti, fato, tu stii care e barbatul ideal pt tine? ala pe care sa il urmezi si cand ti-e somn foame si frig si atunci cand stai la mare pe plaja cu mertanu' la bordura. e ala care crezi ca iti poate oferi tot, care te face sa te simti femeie si care nu te ingradeste in nici un fel, te lasa sa fii tu insati. e ala pt care ai face orice! si nu ca esti proasta ci pentru ca merita, merita sa vezi fericirea in ochii lui, desi nu ti-o va spune, nu direct, ca ei, de sunt mai asa. noi suntem alea care ne tot intrebam in loc sa actionam. e alba ori e neagra.

despre ce e vorba:

un berber din maroc cumpara o flinta de vanatoare. o da copiilor lui puberi sa vaneze coioti cu ea. copiii puberi isi dau in petec si trag intr-un autobuz de turisti care tranzita marocul. ranesc grav o femeie (kate blanchet, care calatorea cu sotul ei, brad pitt).

in paralel, in japonia, asistam la drama emotionala a unei fete adolescente surdomute, prinse in haosul supercivilizatiei. maica-sa se impuscase in cap de curand, ea era draguta dar handicapata, nici un baiat misto nu se uita la ea. face totul sa atraga un barbat, dar nu reuseste. deprimare. (tatal fetei ii daruise flinta de vanatoare unui berber, care ulterior o vanduse berberului nostru cu copiii puberi).

in paralel, in america, copiii turistei ranite mortal sunt in grija menajerei mexicane, care vrea si ea o zi libera, fiindca e nunta fiului ei, in mexic. nu obtine liber, desi stapanii ii promisesera, asa ca recurge la un gest riscant, si ia copiii cu ea in mexic, la nunta. toate merg bine, nunta e superba, copiii se distreaza ca niciodata, numai ca la intoarcere, sunt probleme la granita, cu pasapoartele copiilor. politistii sunt cretini, soferul mexican e beat si si mai cretin, lucrurile scapa de sub control, soferul fuge, politistii trag, soferul se refugiaza in desert, lasa copiii si madama, fuge.... copiii stau doua zile in desert, aproape mor de foame si sete, madama ii lasa undeva si pleaca sa caute ajutor, gaseste ajutor, dar e ulterior arestata fiindca a "parasit" copiii si deportata inapoi in mexic.

intre timp, in maroc, turistii din autocarul occidental pararesc femeia ranita +sotul intr-un sat amarat de berberi, fiindca ei nu mai suporta caldura si lipsa aerului conditionat. (asta e cea mai cretina si enervanta faza din film, neverosimila dupa parerea mea).

in cele din urma, femeia si sotul sunt salvati de un elicopter al crucii rosii, in japonia nu se mai intampla nimic, mexicanca e deportata inapoi in mexic (dupa 20 de ani de state) iar puberul berber responsabil cu ranirea femeii e omorat de politia marocana. so, asta-i filmu'.

ah, am uitat sa-ti zic ca berberul care vinduse flinta e batut mar de politie, desi spusese ca a vandut flinta, si cui. fazele sunt cumva paralele: turistii occidentali parasesc femeia ranita fara nici o scuza, mexicanca lasa copii, dar numai pentru a cauta ajutor. concluzie: turistii nu patesc nimic, mexicanca o beleste. japonezul daruieste flinta - nu pateste nimic, berberul e batut mar fiindca o vinde. nevasta japonezului se omoara (nu stim motivele si nici circumstantele), japonezul nu pateste nimic, puberul berber trage aiurea, e omorat ulterior (de fapt fra'su ranise femeia, nu el).
cum s-ar zice, raii cu raii, bunii cu bunii.


singura faza care mi s-a parut calda, e cand ea, kate, ranita, amarata, cu dureri imense, intr-o casa de berberi, tre' sa faca pipi si barba-su o tine in brate ca sa poa' sa faca pipi intr-un lighean. e singura faza umana si personala din tot filmul. in rest, absolut toate personajele sunt manate de conveniente, obligativitati, stereotipuri, tampenii. si e oarecum trist ca asta a trebuit sa fie singura faza calda. cumva, disperata.
zaraza