comentarii

fetita a spus catre papusa


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
amintirea mea - de costelusu cos la: 22/09/2005 14:32:50
(la: Care e cea mai veche amintire din viata voastra?)
salut,
Cea mai veche amintire a mea este una de cand aveam un an jumate.
Eram cu sora mea mai mare cu 6 ani si eram in sufragerie.Imi amintesc foarte clar.Facea curatenie si-mi spunea ca trebuie sa vina o papusa.Si eu eram nerabdator.Dupa cativa ani mi-au spus ca papusa era de fapt fratele mai mic si ca vroiam sa-i bag degetu in ochi crezand ca e "o papusa".
#73908 (raspuns la: #73778) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si acum, la subiect-obiect - de adina.petre la: 03/04/2011 15:39:40
(la: Un ochi plange si altul rade)
"Viata, labirintul acesta universal, dar cu intrari si iesiri speciale, te poate ucide dintr-o privire sau te poate duce pe culmile cele mai inalte de unde sa te inalti si sa capeti o solutie."

partial corect.
in primul rand, viata nu este ceva universal, imbraca forme si culori atat de variate, de n-o sa-ti vina a crede. eronat, viata nu te ucide, disperarea, neincrederea, frica, te pot face sa crezi ca alternativa de a nu trai e mai buna. in fapt, stii si tu ca nu e asa. apoi, solutiile nu sunt ceva de capatat, un dat care ne cade in poala. ele sunt mecanisme pe care noi le gandim, le cautam, ne framantam, si tot noi le gandim, sau macar le recunoastem in gandirea altuia, iar de se potrivesc, le aplicam noua. nu astepta sa ti se dea, din pacate vremea aia a copilariei in care primesti si primesti e cam gata. de vrei ceva, trebuie sa intinzi mana si sa iei. daca nu stii de unde, intreaba!

"Rutina e pentru mine ca o a doua piele, iar eu stau in bataia soarelui pe o banca intr-un colt uitat de lume si cersesc un drept fatal la inteles."

nu exista un drept la a fi inteles. este un merit pe care il capeti, in momentul in care reusesti si esti capabil sa te explici unui altul, in asa fel incat acela sa te inteleaga. rutina are rolul de a ne face sa ne simtim in siguranta, sa fim ordonati. fara ea totul ar fi haos. sigur ca in doze mari plictiseste, dar este cumva de datoria ta sa-ti pui creierul la treaba, sa-l stimulezi constant, ca sa nu se plictiseasca.

"Din coltul meu intunecat par ca un spectator ce se ascunde in umbra unei sali de teatru, pe un loc din spate".

e doar o falsa impresie ca esti spectatoare la propria ta viata. stiu ca nu-ti vine a crede, dar esti de fapt in controlul lucrurilor daca esti constienta de ce vrei, si de ce poti face pentru a obtine.

"In fiecare om, acum privind dintr-o alta perspectiva, vad un copil captiv intre patru pereti transparenti, dar care rabufneste intr-o joaca de oameni mari numuite viata."

da, si eu vad asta, de multe ori. e foarte real. asta e si bine e si mai putin bine. e bine in masura in care macar stii cu cine ai de-a face, cu un copil, si tu la randul tau fiind unul, vorbiti cam aceeasi limba. :)

ne jucam de-a viata din copilarie, fetitele imbraca si dezbraca papusi, baietii fugaresc mingea. ne pregatim pentru a fi mame, sotii, domnisoare cochete, ne maimutarim in oglinda incercand sa ne gasim. in adolescenta facem la fel, avem relatii, despartiri, inselari, dezamagiri, drama...te intrebi ce urmeaza? pare tragic si oribil? nu-i asa. ai sa vezi, e si bine, e si rau. depinde ce alegi sa iei in seama mai mult. :)

"suntem o lume plina de intrebari fara raspunsuri."

ihim. si nu avem decat o viata la dispozitie sa ne dam seama ce vrem de la viata asta si cam ce trebuie facut pentru a avea. cam asta.

cica - de Belle la: 06/08/2004 17:10:30
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
iar fac "curat" in e-mailuri

O fetita columbiana trece granita cu o papusa in mana.
Deodata, papusa cade, capul se rostogoleste si de acolo curge praf galben.
Vamesul:
- Ce-i asta?
- Cocaina.
- Galbena???
- Acum avem si cu aroma de banane.



- Cand a aparut democratia?
- Cand Dumnezeu l-a dus pe Adam la Eva si i-a spus: "Poftim, alege-ti o sotie!".



Teoria relativitatii: abia ce te-ai sculat, ca ai si intarziat la serviciu...



Afis intr-un magazin:
Putem sa va deservim:
1. repede
2. calitativ
3. ieftin
... Alegeti oricare doua puncte!



- Ce s-a intamplat cu mine? - bolborosea un tip, revenindu-si dupa o operatie chirurgicala.
- Ati suferit un accident rutier si ati fost operat.
- Inseamna ca sunt in spital?
- In mare parte, da...





Ora 11 noaptea. Farmacie cu program de noapte. Intra un tip, cere un prezervativ. Plateste, pleaca. Seara urmatoare, aproape de miezul noptii, acelasi tip: "Dati-mi va rog un prezervativ." Îlia, plateste, pleaca. Seara urmatoare, scena identica. La care farmacistul, curios, îl întreaba pe tip:

- Nu va suparati, dar de ce cumparati cîte unul, de ce nu cumparati mai multe odata? La care tipul:
- Stiti, vreau de fapt sa ma las...






~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
dragii mei - de Lady Allia la: 06/06/2007 08:24:42 Modificat la: 06/06/2007 08:41:25
(la: Cum să ne creştem copii şi să ne bucurăm de fericirea lor?)
Am citit cu interes si atentie toate mesajele scrise de voi si recunosc ca m-au induiosat majoritatea. Asta pe de o parte pentru ca sunt extrem de sensibila, iar pe de alta parte pentru ca am gasit niste parinti minunati in spatele unor cuvinte.
Nu mi-e teama sa imi cresc copilul, dar nu pot sa nu imi doresc sa il cresc bine si sa nu dau gres!
Am sa il cresc cu dragoste si multa responsabilitate. Nu am uitat niciodata sa fiu copil...inca mai umblu desculta cand ploua si mai cred in elfi :).
Mereu cred ca daca va muri copilul din mine viata mea intr-un fel sau altul se va sfarsi!

Am mai crescut doi frati. Unul e mai mic decat mine cu 10 ani, iar celalalt cu 13. Sunt mari acum si inca imi amintesc ce am simtit cand i-am vazut prima oara. Parca erau niste stiuleti de porumb cu manute si ochisori..., dar dupa ce i-am luat in brate am stiut ca va trebui sa imi pun papusile in dulap si sa ii tratez cu seriozitate. Nu m-a invatat nimeni cum sa ii cresc! Mama lucra de dimineata pana seara, iar tata fiind ofiter era mereu plecat.
I-am crescut pe ei si m-am crescut si pe mine. Ma mandresc ca am facut clasele 1-4 si scoala generala de trei ori...din cauza lor :).
Acum, unul e la facultate, iar celalalt se apropie de bacalaureat! Au invatat mereu bine si stiu sa munceasca pentru ei.
Am incercat sa fiu langa ei, sa le tratez orice problema la modul cel mai serios pentru ca desi pentru mine poate era banalitate pentru ei era...lucru mare!
Sunt mandra de ei si ei de mine. Le simt sufletul cand ii privesc. Le lucesc ochii ori de cate ori ma vad. Ma suna des si ceea ce m-a impresionat in mod deosebit a fost cand fratele mai mic i-a spus sotului meu: "Cataline...sa ai grija de ea! Este foarte puternica cand e vorba de familia ei si de persoanele pe care le iubeste, dar daca o atingi cu o floare...plange! Sa nu o faci sa sufere daca nu o poti face fericita!".
Am plans! Am plans de fericire pentru ca atunci am stiut sigur ca dragostea si munca mea a dat roade, iar fratii mei sunt niste oameni cu suflet!

Pentru mine...(asta ca sa ii raspund si lui cosmacpan)...toti oamenii sunt unici! Fiecare suntem minunati in felul nostru! Suntem deosebiti!
Copiii...nu doar ca sunt unici...sunt MINUNI! Ei te fac sa vrei sa fi un om mai bun, mai puternic, mai fericit! Te fac sa vrei sa fi invincibil si...eu cred ca de cele mai multe ori reusesti!
Vor sa gaseasac in tine ca si parinte un prieten pe care mereu sa stie ca se poate baza, dar vrea sa gaseasac si un parinte care mereu, mereu va fi acolo...langa el!

Si...ca sa il citez si pe Creanga..."nu stiu alti cum sunt, dar eu cand ma gandesc..." la copilul meu...radiez!
Este de pe acuma mugurasul meu de lumina care a dat un sens, care mi-a dat o lectie de viata inca dinainte de a se naste, care ma invata prin fiecare lovitura de piciorus sa traiesc zambind, sa ... iubesc viata!
Ca este unica fetita mea? DA ESTE!
Sunt convinsa ca toti bebelusii sug pe degetel in burtica, sunt convinsa ca toti rad si gesticuleaza, dar cand mi-am vazut fetita la ecograf razand cu gurita pana la urechi si apoi bagand degetelu in gurita...am stiut ca acest copil este mult mai mult decat minunea si magia vietii mele!
Este...TOTUL...meu alaturi de tatal ei!
Nu cred sa uit vreodata acea imagine si nu cred sa uit vreodata...aceste momente de sarcina! A fost printre cele mai fericite perioade din viata mea!

Va multumesc pentru mesaje!
Cer prea mult daca zic: mai vreau? :D
JOCUL MULTUMIRII - de Areal la: 11/07/2008 12:41:34
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
Era odata o fetita pe nume Polyanna...si aceasta fetita era o fetita tare, tare multumita...si acest lucru se datora "jocului multumirii"....
Era un joc pe care-l invatase de la tatal ei, iar regula jocului suna cam asa..."Sa gasesti ceva care sa iti produca multumire in orice imprejurare".
Acest joc fetita a inceput sa-l joace intr-un moment trist...atunci cand a primit in pachet niste carje. Ce sentimente a incercat o fetita nevinovata care isi dorea tare mult o papusa, dar a primit o pereche de carje... Tatal ei i-a spus atunci sa se bucure, pentru ca nu are nevoie de ele. De atunci fetita s-a jucat intotdeauna impreuna cu tatal ei. Cu cat era mai greu...cu atat le placea mai mult jocul . Insa spunea fetita "cateodata e cat se poate de greu"...Iar asta s-a intamplat cand mama si tatal ei au parasit-o pentru a se muta la Cer, iar ea micuta a ramas singura pe lume...incerca mereu sa joace jocul multumirii desi simtea ca nu mai poate.
Dar atunci cand cauti lucruri bune si frumoase, uiti mereu pe cele rele si urate...

Poveste extrasa din cartea " Secretul Multumirii" de Harriet Lummis Smith
Primaaa - de adina.petre la: 18/11/2008 23:12:01 Modificat la: 28/09/2010 14:13:28
(la: ORACOL HONEY)
1. Numele si prenumele = ale cui?
2. Zodia = fetitelor :)
3. Varsta = 11 (x 2)
4. Ce parere ai despre posesoarea oracolului? = este cea mai buna prietena a mea ever -inimioare- o iubesc -sclipici-
5. Simpatizezi pe cineva? = Da...
6. Daca da, pe cine? = Secret!
7. Ce activitati extrascolare ai? = fac teme, ma joc cu papusile, o ajut pe mami la curatenie...
8. Iubesti pe cineva? = Daaa...
9. Daca da, pe cine? = Idem intrebarea 6!
10. Cu cine ai postere pe pereti? = nu am, ca mami a spus ca nu e bine sa lipesti scoci peste var...:(
11. Lasa-mi un gand de "la revedere" pe ultima pagina! = ti-as lasa o poezie...dar chiar mi-esti draga :))
Imi place cum ai spus tu ca a - de lmm la: 16/10/2003 01:49:54
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Imi place cum ai spus tu ca avem nevoie de amintiri ca sa ne tina vii ...

Multumesc pentru bine intentionatele sfaturi...
#1445 (raspuns la: #1431) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Continuare "pentru ca usa se - de relu la: 28/10/2003 22:02:25
(la: o poveste...)
Continuare "pentru ca usa se deschide si in prag apare un ciine ciobanesc. Se ridica pe labele din spate si ma intreaba in franceza: 'Citi ani ai?' Ma uit nedumerita si ma gindesc ca acest membru al familiei canine nu arata rau. Dar limba aia e tare lunga, si au inceput sa-i curga balele. '23' -- raspund incet si nu pot sa-mi explic de ce nu ma intorc si-o iau la fuga. 'Ah, un numar prim.' 'Cum te numesti?' 'Griveille. Dar prietenii-mi zic GV. Am iesit sa urlu la luna, scuza deranjul, in ultimul timp am fost ocupat cu tot felul de...' si se opri brusc. 'Nu e important. E o seara teribil de romantica, nu?' spune Griveille si se misca catre mine, biped, balanganinduse ca ciclopul din filmul ala vechi cu Ulise. Se opreste linga mine, isi intoarce capul mare si latos si-si linge flegma cu o miscare experta de limba. 'Ce ochi frumosi ai', zice, si apoi continua sa priveasca luna argintoasa. Hmmm. A trecut mult timp de cind cineva m-a complimentat de fel, si, cit de penibil s-ar parea, sint incintata; dar numai un pic. Ma simt ca intr-o poveste... poate ca daca il sarut se schimba intr-un printz. Dar gindul disparu ca umbra sub fulger cind mi-am amintit de problema bucala a dinsului. Fara sa-mi dea de stire, Griveille incepu sa urle la luna: 'Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,...'

Dintr-o data incep sa percep ca lumina monitorului Viewsonic imi straluceste in ochi. Atipisem cu capul pe birou. Incetul cu incetul imi revin si-mi amintesc visul cu Griveille, care-mi aminteste in mod tangentzial ca n-am terminat compunerea pentru cursul 'Istoria Tumultuoasa a Frantei'. E prea tirziu acum, sint prea obosita. O termin miine. Dar inca am un simtamint placut si sint incapabila sa nu recunosc ca e datorita complimentului facut de Griveille. De ce nu e Fanel un pic mai mult ca Griveille? -- bineinteles, fara bale, par peste tot, si cu o limba mai scurta. Mai galant. Sa-mi spuna ca am ochi frumosi, si ca ma adora. Vezi sa nu! -- student tipic de informatica 'ai auzit ce-a facut SCO? I-a dat in judecata pe IBM. Vor sa declare licenta GPL nula! Le e frica de Linux, pentru ca e bazat pe o ideologie comunista de cel mai mare nivel. Pur si simplu, GPL este complet anti-capitalista, pentru ca desfiinteaza proprietatea privata. Vezi, Linux nu e proprietatea nimanui. Fundatia capitalismului este proprietatea privata! Guvernul, care oricum este in mare proportie o papusa a marilor companii, e speriat. Acum, in sfirsit, a iesit la iveala ca pazirea proprietatii intelectuale prin licentze este cel mai mare dusman propriu.'... Nici macar n-a observat ca m-am tuns si mi-am facut parul in special pentru ca azi e un an de cind ne-am plimbat pe strazi prima data pina noaptea tirziu, mina-n-mina, si de cind mi-a spus ultima data ca am ochi frumosi. Imi vine sa pling si inima mi se stringe intr-un ghem. Griveille, dragule de tine, sper sa ne mai vedem in tara lui Ene.
Gala Galaction, parintele si omul - de Ingrid la: 18/11/2003 06:40:44
(la: Antisemitism)
Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.

asta nu e spusa lui, e a lui - de (anonim) la: 20/11/2003 16:56:51
(la: Gabriel Liiceanu)
asta nu e spusa lui, e a lui Noica!
#4823 (raspuns la: #1164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania - sint multe de spus... - de Marian Stan la: 05/12/2003 10:53:24
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Draga Radu,

Mesajul adresat karinei, in care spuneai ca "adevarul meu... insemana ceilalti." a resusit sa mi te coboare de pe micul ecran in suflet. O atit de mare tristete legata de situatia tarii noastre nu o mai intilnisem decit in sufletul meu si in niste texte de epoca. Nu stiu in ce momente te-a prins redactarea acestui scurt text, dar el este dovada vie ca nu esti doar un comunicator... cu textul asta ai iesit din rindul celor ca Andreea Esca, Radu Cosarca sau mai stiu eu ce "meseriasi" cum a avut inspiratia sa-i numeasca cineva prin alta parte a acestui thread. Ai demonstrat ca ai suflet. Iar un comunicator cu suflet se numeste Scriitor.

Eu te-as intreba acum raminind in registrul sufletesc sau macar al constiintei, cine ti-a creat si intarit convingerea ca neamul nostru "inseamna (doar) o mina de parveniti" cind occidentul vorbeste de o cu totul alta patura cind se refera la Romania: si aici ma refer la "mincatorii de lebede", la cersetori, la saracie, in general. Eu mai degraba as asocia tarisoara noastra draga cu saracia si nefericirea decit cu opulenta unei miini de parveniti. Dar stii si cu ce as mai asocia-o? Cu o forta latenta care are capacitatea nativa sa sugrume parvenitismul, daca romanasii astia simpli, care nu prea au incredere in ei, si-ar stimula-o. Ce ne lipseste noua, romanilor? Eh, bine, capacitatea de ORGANIZARE NON-GUVERNAMENTALA. Asta ne lipseste, Radu. De ce sintem tinuti in saracie si ignoranta? Simplu! Sa nu ne putem organiza! Cum credeti, oameni buni, ca occidentul a pus ordine in lucruri? Luind atitudine in strada, fiecare in contact cu celalalt. Cind i-a spus unul nu stiu ce, ala nu s-a dus acasa cu capul in pamint, injurind si dind pe git o drojdie... Multi dintre cei care au reusit de-a lungul timpului sa aduca civilizatia pe strazile occidentului au luptat in planul consolidarii relatiilor (a nu se intelege al pilelor) si al eficientizarii lor. Dar cei care au luptat poate nu s-au bucurat cu adevarat de civilizatie. Aveau sa se bucure nepotii sau stranepotii lor. Dar noi romanii stiti ce spunem? Ce sa faci, ma, nu faci nimic... Si stiti la cine se gindeste rominasul caruia ii trece asa ceva prin minte? LA EL INSUSI! Spune ca e inutil sa lupte cu sistemul pentru ca oricum nu se schimba nimic... Si as adauga eu NIMIC VIZIBIL PENTRU EL INSUSI, care - spune el - va muri pina sa vada schimbarea. Dar noi vrem SCHIMBAREA fratilor, sau FAPTUL CA VREM SA O VEDEM? Daca luptam pentru schimbare, nu ar trebui sa ne intereseze cind va avea loc, daca vom muri sau nu pe cind se va petrece. Ar trebui sa luptam si atit. "Viata este o calatorie, nu o destinatie..." mi-am spus eu la un moment dat, inlocuind dintr-o fraza mai celebra "succesul" cu "viata".

Astfel incit Radu, nu am avut doar presentimentul ca avem o sursa comuna de "indemn", ci citindu-te aici, chiar am capatat aceasta convingere. Imi va face mare placere sa pornim discutii pe cit mai multe planuri la care sa participam mai multi si mai multi...

Pe curind
Marian Stan

#6035 (raspuns la: #5481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ceea ce nu s-a spus... - de Jimmy_Cecilia la: 16/12/2003 11:09:49
(la: IRAK - incapacitatea fortelor de coalitie)
Comandantul diviziei a 4-a americane (a efectuat captura lui Sadam) a afirmat :

dupa arestarea omului de incredere a lui Sadam, "persoane competente in "arta interogatoriilor" au facut un interogatoriu VIGUROS" si au obtinut informatiile unde se ascunde Sadam"

apoi varianta interviului in direct TV a fost cenzurata

Ce nu s-a spus :
-americanii tortureaza prizonierii de razboi
-Sadam, in gaura lui de "soarece" au fost introduse gaze halucinante si hipnotice, ca sa nu faca uzaj de arme si sa fie docil
-i-au injectat produse hipnotice, ca sa devina docil

Militarii americati nu respecta Conventia de la Geneva pt. prizonierii de razboi, ii tortureaza, ii umilesc, le injecteaza produse.

Toate produsele chimice vor trece, doar doar Sadam va recunoaste ceva "Arme de distrugere masiva"

Procedand asa, ameriucanii nu numai ca umilesc mentalitatea araba si nationalista a irakienilor,
dar risca sa aiba impotriva lor o parte a populatiei irakiene care le era favorabila la inceput

Guerila nu era dusa de Sadam, era inca neglijabila pana acum

A fost o eroare considerabila "comedia mediatica" a unui Sadam abrutizat de produse chimice... DROGAT DE GAZE..
Ma intreb daca Bush n-are nici un specialist de mentalitate musulmana in anturajul lui..

Incercand sa umileasca Sadam, Bush a umilit un popor intreg si care o sa se manifeste mai repede sau mai tarziu, impotriva americanilor

Bush si-a taiat singur creanga sub picioarele lui...
Regretabil, regretabil...

In loc de a se obtine pacea in regiune, efectul va fi invers
Pacat!
Fetita in cauza este deja moa - de (anonim) la: 22/12/2003 03:16:55
(la: Nu se cer bani, dar poate cunoasteti...)
Fetita in cauza este deja moarta, nu va mai stresati sa o ajutati. Asa cum a scris cineva inaintea mea acest mesaj a mai fost difuzat cu 2 ani in urma insa cu o alta data a diagnosticului. Pentru a va convinge de adevar cautati la http://attivissimo.homelinux.net/antibufala/daniele_brandani/daniele_brandani.htm
Articolul este in italiana
#7071 (raspuns la: #6362) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mai Catalina, eu nu am spus c - de Nico la: 28/12/2003 16:43:47
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
Mai Catalina, eu nu am spus ca n-am timp sa citesc , caci trebuie sa cam citesti ca sa-ti poti termina un Masterat in timp ce si lucrezi !
Eu eram curios cum toata lumea de pe site citeste pe rupte numai poezie , filozofie , istorie, etc. ca si cand nimeni n-ar trebui sa mai faca si altceva or asta este domeniul de activitate al fiecaruia.
Iar de dormit dorm bine mersi atat cat trebuie si marturisesc ca pot dormi chiar si cu "lumina Geto-Daciei" aprinsa! Fara probleme!
Apropo, este vorba de lumina vazuta de sramosii nostrii dupa betiile ce pana la urma l-au determinat pe Burebista sa instaureze prohibitia??
#7342 (raspuns la: #7326) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - - de SB_one la: 26/01/2004 13:37:26
(la: Jos palaria!)
Diaspora in direct
"Fiindca sunt muncitori si inteligenti, romanii din America au un mare succes"
-interviu cu prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - SUA

Fugit din Romania in 1980, la varsta de 38 de ani, pentru ca se simtea "un fir de nisip intr-o moara care macina tot", prof. dr. ing. Doru Stefanescu ajunge in America, visul oricarui roman. Cunoscut deja in Lumea Noua pentru lucrarile prezentate la congrese internationale in domeniul metalurgiei, prof. Stefanescu n-a asteptat prea mult: dupa doua saptamani, i s-a ivit un angajament. De-aici si pana la colaborarea cu NASA n-a fost decat povestea unui om care a vrut sa invinga.

-Domnule profesor Stefanescu, ati plecat din Romania cu directia fixata pe America?
-Da, pentru ca aveam o invitatie ca sa prezint o lucrare la un congres american. Totusi, nu doream neaparat sa raman in SUA, pentru ca nu plecam undeva anume, ci plecam de undeva. Am plecat cu sotia mea (ne lasasem fetita acasa, cu parintii mei). Printr-un prieten resitean, am cunoscut un contrabandist in Iugoslavia, care ne-a rezolvat problema banilor, dar ne-a si invatat cand sa luam avionul spre America (era pe-atunci un tratat intre Romania si Iugoslavia, de a-i intoarce pe cei care trec ilegal frontiera, dar mai era o conventie cu americanii, prin care oamenii erau lasati sa treaca). Pe aeroport, granicerul iugoslav ne-a cerut pasapoartele, a vazut ca-s romanesti si ni le-a inapoiat, fara a le deschide macar, ca sa le stampileze. Conform actelor, deci n-am parasit nici pana azi Iugoslavia... Asa am ajuns in America si imediat ce-am ajuns, am telefonat celor care ma invitasera la congres, si le-am spus ca intentionez sa raman aici. Mi-au spus ca va dura cateva luni pana voi gasi de lucru (in 1980, si America era in criza). Dar dupa numai doua saptamani, am primit un telefon de la Universitatea din Wisconsin, care mi-a oferit pozitia de visiting profesor: cu bani putini, dar suficienti pentru a trai in conditii mai bune decat cele pe care le aveam in Romania (de fapt, din acei bani am putut sa-mi iau masina). Cea mai grea faza, in America, atunci cand incerci sa gasesti de lucru, este primul serviciu, caci nimeni nu stie in ce masura cunosti limba, ce experienta ai, daca intelegi modul cum functioneaza societatea, sistemul de lucru. Noroc ca americanii sunt, in general, foarte generosi cu strainii. Daca vorbesti putin engleza, iti declara imediat ca vorbesti perfect. Sosisem cu doua geamantane doar si, peste putin timp, s-au gasit oameni care ne aduceau paturi, farfurii, linguri. Ospitalitatea romaneasca, e adevarat, pare inegalabila: daca-ti vine un strain in casa, ii dai patul tau; in America, nu-ti da patul sau nimeni, iti da insa alt pat.

Cand am inceput lucrul, am fost foarte ponderat, constient ca ma aflu intr-o societate noua, extrem de competitiva si unde trebuie sa invat regulile. Mi-am vazut de treaba. Dupa cateva luni, am inteles cum functioneaza sistemul si-am putut sa fiu mai agresiv, lucru foarte pozitiv in America, asta insemnand abilitatea de a-ti urmari scopurile profesionale.
-Cum ati ajuns sa colaborati cu NASA?
-In prezent, functionez ca profesor la Universitatea din Alabama, o universitate de stat, a treia ca vechime din SUA (dateaza din 1831), dar asta nu ma impiedica sa am si colaborari. Colaborez cu NASA din 1981, cand am avut primul contact cu ei, realizat -cum spun americanii: "you pour yourself, but your bootstraps" (adica, te ridici prin propriile-ti forte). Foarte importanta -in sistemul american -este credibilitatea, prestigiul pe care-l ai, atunci cand promiti un lucru. Daca dai gres o data -este-n regula, dar daca dai gres de doua ori -nimeni nu mai are incredere si nu-ti mai da bani. Astfel, mi-am format reputatia ca-mi indeplinesc obligatiile.

Cu NASA, am avut ocazia sa initiez doua experiente. Sunt ceea ce se cheama "NASA Principal Investigator" -un titlu pe care-l obtii atunci cand o experienta propusa este acceptata pentru zbor. Am participat la doua zboruri: in iunie-iulie 1986 si anul trecut, in noiembrie (cand am discutat cu astronautii prin intermediul televiziunii). Fascinant e ca atunci cand experimentul a fost aprobat pentru spatiu, succesul misiunii depinde de participarea a sute de oameni. Efortul este coplesitor, iar succesul implica responsabilitate.
-Domnule Stefanescu, in Occident este obiceiul ca profesorilor universitari sa li se acorde o data la 7 ani un an liber, asa-numitul "an sabatic". Dv. ati beneficiat de acest lucru?
-Da, am avut un an sabatic in 1994, pe care mi l-am petrecut in Franta, la Nancy, unde am lucrat, iar pe copii i-am inscris la scoala. Anul sabatic dureaza, de fapt, sase luni, perioada pe care universitatea ti-o plateste integral.
-Cum arata o zi din viata dv.?
-Depinde. Circul destul de mult, deoarece -ca sa ai o activitate de cercetare -trebuie sa existi din punct de vedere stiintific, prin prelegerile pe care le tii. Ca si tenismenii profesionisti, avem turnee, ne mutam din oras in oras, tot la o luna-doua, ca sa nu ne uite lumea. In schimb, daca sunt la universitate, imi place sa fiu la ora 8 la lucru, pentru ca, de fapt, acolo nu este un program fix. Nu intereseaza pe nimeni prezenta fizica. Daca stai acasa si obtii rezultate, asta-i foarte bine. Avem asa-zisa politica a "usii deschise", iar usa mea este intotdeauna deschisa dialogului cu studentii. Predau semestrial 1-2 cursuri, pe care mi le pregatesc cu minutiozitate.
- Sunt multi romani valorosi in America?
-Romanii care sunt in America, pentru ca-s muncitori si-n general inteligenti, au un mare succes. Problema nu e romanul, ci sistemul. Cand romanul intra intr-un sistem in care se poate valorifica, se valorifica. Am avut studenti romani care au venit in America in ideea ca vor invata si se vor intoarce, ajutand la promovarea stiintei romanesti. Ei bine, nu mai vor sa se intoarca. Nu este neaparat mirajul economic, ci conceptia: "daca ma duc acolo (Romania), nu pot sa fac ce fac aici (America)".
-Ce credeti despre dorinta tinerilor de a parasi Romania?
-Eu cred ca aceasta este o problema personala si sunt adeptul totalei independente individuale. Aceasta decizie este decizia fiecaruia dintre noi, si nu cred ca avem dreptul sa stabilim legi prin care sa dictam individului ce trebuie sa faca cu viata lui. Cred ca rolul politicienilor este de-a asigura un sistem care sa fie atractiv pentru tineri, altfel tinerii se vor duce acolo unde-si pot valorifica potentialul.
-Va asupreste o anume nostalgie a Romaniei?
-Tara ramane totdeauna in suflet. Este ca prima iubire -nu se poate uita. Este o senzatie stranie, intr-un fel, pentru ca emotiile sunt mixte: pe de-o parte ma simt ca si cum n-as fi plecat niciodata, pe de alta parte -ca si cum n-as fi fost aici niciodata...
-Cum incercati sa ajutati Romania?
-Initial, intentia mea a fost de-a aduce in America studenti, pentru a-i educa si a-i trimite inapoi. Aceasta metoda nu prea are succes: odata ajunsi acolo, au rezultate si nu se mai intorc. Va dau ca exemplu pe Laurentiu Nastac -un element foarte valoros, care lucreaza la o companie de cercetare in Pennsylvania, platita de Marina Americana. Lucreaza in domeniul superaliajelor -un domeniu de varf; alt exemplu este cel al lui Adrian Catalina -si el un bun specialist metalurg. Acum incerc sa le facilitez celor interesati in Romania, in domeniul solidificarii si turnarii metalelor, contacte cu specialisti straini, tocmai pentru a scoate Romania dintr-o anumita izolare in care se afla. In exterior nu se vorbeste de Romania, ca si cum n-ar exista. Nu va dati seama de aici, dar ea este data complet uitarii. Nu se vorbeste nici de rau, nici de bine despre ea. In America, foarte putina lume stie ca romanii vorbesc o limba latina. In general, conceptia este ca Romania se afla in sfera slava. Despre Romania ai putea scrie doar ca despre o curiozitate, iar aceasta curiozitate lipseste...
-Mai aveti timp pentru hobby-uri?
-Foarte putin, dar cel mai important hobby al meu este sailing-ul, adica iahting-ul, pentru ca barcile mari cu panze iti dau senzatia ca te poti duce oricand si oriunde in lume. Foarte frumos iti poti petrece timpul -cand il ai...

RUXANDRA CONSTANTINESCU



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8482 (raspuns la: #8457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"A venit Lucian Blaga, a spus - de SB_one la: 31/01/2004 16:46:18
(la: Spovedania tortionarului de la Aiud)
"A venit Lucian Blaga, a spus: “Domnule, la gardul vecinului canta un cocos, nu pot sa lucrez, nu pot sa scriu, nu pot sa dorm”. A ras lumea, erau multi acolo, oameni simpli. Am chemat pe cineva si am spus: “Domnule politai, scrie acolo: sa dispara cocosul. Multumit, domnule profesor?”. Da, domnule! Le-am explicat alora 40 care erau acolo si radeau: “Voi radeti degeaba. Au am lucrat la locomotive, in zgomot, am nervii cat pumnul. Dar dansul e scriitor, e un om fin. Nu stie cum sa rezolve cu cocosul si vine la politie, rezolvam noi”.
.....................................................

Si sa mai zicem ca oamenii nostri cu ochi albastri erau baietzi rai!



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8686 (raspuns la: #8645) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fetitele meme vorbesc romanes - de sorin666 la: 08/02/2004 16:34:00
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Fetitele meme vorbesc romaneste curent, probabil ca nu o var invata se o scrie la perfectiune, dar in nici un caz nu vor vorbi cu bunicii si verii prin traducator...
Probabil ca nu o sa se intoarca niciodata sa traiasca in RO (in afara citorva vacante, eventual...) dar totul este atit de natural si simplu, incit nu se face nici un efort pentru asta... si... de ce de exemplu eforturi pentru a invata spaniola la scoala (in Franta, in cotidian, nu iti ajutaz la mare lucru...) si nu romana? toto pentru vacante?
#9142 (raspuns la: #9066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da, am o fetita care a avut f - de Daniel Racovitan la: 18/02/2004 09:24:53
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
Da, am o fetita care a avut sansa sa nu fie crescuta cu metodele pe care le-am vazut acolo.

Ce nu va convine? Ca am o opine contrara cu a dvs.? Ca "am indraznit" sa ma crucesc la enormitatile pe care le-am citit in threadul respectiv?

Desigur, mesajul dvs. doreste sa induioseze. Ca propietar al sitului respectiv aveti dreptul sa va aparati/laudati marfa.

..................................................................................
"nobody is perfect; I'm nobody"
#9922 (raspuns la: #9913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce atita .."suparare"? - de Ivy la: 08/03/2004 14:40:54
(la: Romani in strainatate)
Oameni buni, de ce ati sarit asa pe Adelina? Chiar a fost de neinteles? A explicat intr-o multime de mesaje pentru ce categorie de oameni au fost jucariile de la McDonald. Da, ..o anume "categorie"..pentru ca in Romania, asa cum bine stim sunt mai multe categorii la ora actuala. Sunt cei care conduc masinile de lux, si locuiesc in vile superscumpe (si care se uita cu mila la cei ce au studiat o viata dar care nu au furat sau nu au avut minunatele "pile") sunt cei care mai degraba aleg sa nu manince bine dar sunt foarte eleganti si in top cu moda, cautind sa poarte haine doar de.."nume" ( si spun asta chiar de stiu ca o multime or sa sara cu comentarii la ceea ce spun, dar o spun din experienta proprie ...acum citiva ani am vizitat Romania..o vizita pe care o asteptasem cu nerabdare..si printre altele o multime de cunoscuti imi studiau hainele sa vada daca port "nume"...am ramas uimita...anyway..) Aceasta "categorie" nu ar accepta in sub nici o forma jucariile de la McDonald si nici lucrurile de mina a doua sau nici macar lucrurile noi dar "no-name ". Si apoi vine si cealalta categorie de oameni, din satucurile indepartate ale Romaniei - oameni care nu isi pot trimite copiii la scoala pentru ca nu au cu ce sa ii incalte, copii care viseaza sa aiba o jucarie de la McDonald. Am intilnit astfel de oameni, si sincer nici macar nu erau dintr-un satuc amarit ci din Bucuresti. O fosta colega de liceu (un liceu renumit din capitala acum ....16 ani), care venea dintr-o familie buna, nu neaparat instarita ci doar buna, la care eu mergeam si mincam in timpul liceului (eu fiind din priovincie), o familie primitoare...In fine s-a casatorit dupa liceu, si intre timp a facut 2 copii. Viata nu a fost tocmai grozava cu ea, si o duce foarte rau..a fost data afara de la servici (fabrica unde lucras ca si contabil a dat faliment....sotul lucra noapte si zi sa intretina copiii si cu toate astea...la un moment dat cind am sunat-o am aflat ca nu avea pantofi de iarna pentru fetita sa o trimita la scoala..ce sa mai spun de jucarii...de..uffff o multime de alte lucruri cu care noi ne rasfatam copiii.
Si revenind la ...mcDonald...copiii mei (ca si ai vostri) sunt rasfatati, au tot ce doresc, jucarii performante si multe altele..si totusi...si totusi...insista sa mergem uneori la mcDonald DOAR PENTRU JUCARIILE CARE LE PRIMESC LA HAPPY MEALS. Si ce daca sunt chinezesti, si ce daca sunt din plastic...si ce daca ei au acasa ultimile aparitii la roboti...papusi sofisticate...sau alte game-boy-uri...sau eu mai stiu ce....ei sunt super incintati de jucariile de la mcdonald. Nu maninca mincarea de acolo...dar ne zapacesc de cap pentru aceste jucarii..
So, nu acuzati....incercati sa intelegeti punctul de vedere..nu aruncati cu "pietre" fara sa analizati...
Mie sincer mi-a placut ce spune Adelina...si stiu exact la ce categorie de copii s-a referit..stiu ce inseamna pentru acesti copii sa primeasca lucrurile ..chiar si de mina a doua....stiu pentru ca am vazut zonele respective din tara si am intilnit oamenii care cu adevarat au neajunsuri..oameni pentru care expresia "nu am bani"..inseamna chiar a nu avea...
Si apoi..de ce trebuie sa fie vorba de lauda??
Era un subiect deschis pe site si de aceea Adelina a contribuit la el...nu e o lauda..

Cu respect pentru toata lumea ca participa la discutii,

Ivy
#11644 (raspuns la: #11461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ultimul meu coment "Mcdonald" - de amoore la: 12/03/2004 07:40:17
(la: Romani in strainatate)
Ai dreptate.
Nu pot sa cred ca Andre inca mai scrie despre"mcDonalds"
Cred ca l-a afectat foarte mult acest subiect..desi nu intelg ...

Noi de bine de rau ne aveam unul pe altul aici...inca

Sa ne gindim la cei mai nefavorizati decit noi, din tara si din afara Romaniei...(eg Madrid)

Nu conteaza de esti instarit sau nu, nu conteza unde esti, in tara ta sau in afara,eu stiu un singur lucru(de la mama de-acasa)..la saracia si nenorocirea altora nicidata sa nu intorci spatele...ca miine tu ai putea fi in aceeasi situatie.

PS pt Andre
sa stii ca m-a afecteaza ce spui, de aceea am deschis subiectul prieteniilor mei
Nicidata nimeni nu m-a acuzat asa de mult cum o faci tu
1 Am fost la un dinner party Duminca,si am deschis subiectul cu mcdonald -familii care shop la Harrolds au spus ca fetitele lor colectioneaza micutele jucarii de plush si daca eu le-as da citeva ar fi foarte fericite..
Au toata colectia pt Nemo,Lilo & Stitch, Lion King…
2 Eu imi vind produsele de la firma pe E-bay…am facut un search si BINGO exista un market pentru jucariile de la McDonald, unele dintre ele valoreaza o groaza de bani…
Termin munca intr-o ora si am sa fug la Mcdonald(cred ca ai dreptate Andre, de ce sa le dau la copii saraci jucarii, cind le pot colecta si vinde pt o groaza de bani)

http://search.ebay.co.uk/ws/search/SaleSearch?ht=1&maxrecordsreturned=300&salocatedincountry=3&satitle=mcdonalds&socurrencydisplay=2&sorecordsperpage=50&sosortproperty=3&sosortorder=2

Link pt cei care vor sa bid!!!!!



Adelina
xxx

#11891 (raspuns la: #11823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...