comentarii

fi rabdator


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Greseli de-ale lui Papadie67 - de (anonim) la: 23/09/2003 12:45:21
(la: Greseli?)
Probabil ca unii facut o alegere gresita.
Multi nu ne putem adapta cu viteza si stilul altora de viata si cu telurile lor. Dar avem o optiune .Sa ne intoarcem la matca de unde am plecat.
Cit o priveste pe toanta din trafic la stop o fi avut si ea necazurile ei ,ca noi toti, desi nu si le putea afisa pe fata asa ca sa le vada cei ne-rabdatori si agitati de noua viata si stresurile la care sint supusi, uitind stresurile la care au fost supusi timp de 50 de ani da catre un cizmar analfabet.
Cred ca Romanii care pleaca d - de (anonim) la: 22/10/2003 18:36:49
(la: Romani in strainatate)
Cred ca Romanii care pleaca din Romania, fiind si ei oameni ca toti oamenii, au motive diferite. Eu am plecat recent si nu mi-a fost usor, insa daca ar fi sa o iau de la capat as face acelasi lucru.
Nu sunt de acord cu Romanii care ajung sa aiba bani si situatie si isi uita definitv originile sau incearca sa faca o imagine proasta Romaniei. Din contra, ar trebui sa ajute cu ce pot, macar si cu o vorba buna. Eu sunt in SUA, si pot sa va spun ca romanii de aici sunt mai bine vazuti decat cei din Germania, poate fiindca nu ajunge chiar oricine aici. In comunitatea Romaneasca de aici, am intalnit ca si in Romania oameni si oameni, de unii sunt mandru, iar pe altii ai suport cu greu. Imi plac cei care incearca sa-i ajute pe cei ramasi acasa, chiar daca dezaproba regimul politic sau nu sunt de acord cu "stilul" romanesc. Incrcand sa-i compar pe Romani cu Americani am ajuns la concluzia(pe care o banuiam dealtfel) ca ceea ce ai pierde pe romani ca natie(dar sper sa isi revina) este comportamentul si atitudinea fata de cei din jur. Romanii sunt inteligenti si imaginativi(mai mult decat Americanii sau alti europeni) insa nu le foloseste la nimic, fiindca nu stiu sa se poarte si nu sunt modesti. Am observat in Romania, cum este unul mai rasarit, sa luam de exemplu un parlamentar, i se pare ca numai el are drepturi si numai el trebuie sa traiasca, eventual si familia lui(in care se include si amanta). Cred ca a si uitat sau nu isi imagineaza ca exista unii asa zisi oameni de rand care poate sunt mai inteligenti ca el, dar poate nu au avut atita sanasa, sau pur si simplu nu au vrut sa calce pe cadavre ca sa reuseasca in viata. Cred ca in Romania(si am simtit-o pe pielea mea) oamenii nu stiu sa se respecte unii pe altii ca fiind simple fiinte umane. Se vede asta pe strada, la locul de munca, etc. Daca unul munceste si are zice "numai eu muncesc aici ceilalti merita numai cat sa nu maora de foame", daca vecinul are zice "ala de ce are si eu nu, a furat sau a inselat, ia sa-i zgarai masina" .
Cel mai nevinovat gandeste tiganul, fura oglizile de la masina si le vinde a doua zi in targ, sau culmea te vede pe strada cu masina fara oglinzi si te opreste si te intreaba "nu vrei o oglinda". Unuia i-am raspuns odata : "care a mea ?", desi categoric am fost un tampit din motiv ce oglinda nu mai era a mea evident fiindca si-o insusise altul. Nu am plecat din Romania fiindca mi se furau oglinzile de la masina sau mi se spargea casa in mod repetat. Am plecat din Romania fiindca nu puteam sa acumulez in ritmul in care eram furat si balanta financiara pe ansamblu imi era negativa :) Nu am plecat prima data cand am avut ocazia, am stat o vreme si am rabdat sa vad cum evolueaza lucrurile si acum imi pare rau, ca am cam pierdut timpul. Asta despre mine. Ce spun altii ? Cam tot asa, ai deranja dispretul persoana fata de persoana, faptul ca nu puteau sa se realizeze profesional, lipsa de motivatie, coruptia, hotia, etc. De asemenea, ce mi s-a parut important, este ca dintre cei plecati nu prea aveau relatii stranse cu familia. Ma refer la capii de familie, la cei care au intiat plecarea, nu neaparat la cei ce au fost siliti sa-i urmeze. Deci motivele sunt complexe. Cred ca pe ansamblu cei ce pleaca o fac pentru ca sunt dezamagiti din prea multe puncte de vedere si nu mai au speranta in Romania, asa ca incearca ceva nou, altceva. Unii se intorc fiindca nu se pot adapta, altii se retrag acolo storsi de munca, in sfarsit unii ramin in strainatate si isi creaza sau isi extind familiile acolo unde au ajuns. Personal ai admir foarte mult pe cei ce ramin ca sa lupte, asa cum ai admir si pe cei ce pleaca si reusesc dar ramin cu sufletul romani. Mai vreau sa atrag atentia asupra unor aspecte. Economia se globalizeza, distantele se scurteaza(avioane), comunicarea este din ce in ce mai facila facila(Email,Internet, telefon), Dumnezeu este peste tot, Biserici romanesti se construiesc si in afara, chiar daca nu peste tot, ce conteaza unde te afli atita timp cat esti om si iti faci datoria fata de aproapele tau. Cam asa vad eu lucrurile.
Ovidiu
#1911 (raspuns la: #1856) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Principalul motiv pentru care - de (anonim) la: 29/10/2003 09:07:40
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Principalul motiv pentru care as ramine afara de Romania, este ca vreau sa ofer copiilor mei ceva mai bun si de asemenea sa ramin calm si rabdator, ceea ce este foarte greu in Romania deoarece fiind o persoana adaptabila, as avea tendinta sa ma comport ca cei din jur de acolo, si nu mai vreau asta .Poate ca sunt prea influentaabil, sa imi fie iertat.
As cauta insa sa ajut pe cei in nevoie din Romania cu cel putin jumatate din suma castigata(dupa taxe) restul as folosi ca sa imi ajut faamilia.

Sorin - Dallas
Testamentul lui Arghezi...intreg - de Madalina la: 22/11/2003 20:45:05
(la: Poezii !!)
Poezia se numeste "Testament" si este intr-adevar superba! Asa incit, iat-o intreaga...cu toata placerea!

Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
In seara razvratita care vine
De la strabunii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci
Suite de batranii mei pe brinci
Si care, tinar, sã le urci te-asteapta
Cartea mea-i, fiule, o treapta.

Aseaz-o cu credinta capatai.
Ea e hrisovul vostru cel dintai.
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele varsate-n mine.

Ca sã schimoam, acum, intaia oara
Sapa-n condei si brazda-n calimara
Batranii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani.
Si, framantate mii de saptamani
Le-am prefecut în versuri si-n icoane,
Facui din zdrente muguri si coroane.
Veninul strans l-am preschimbat în miere,
Lasand intreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o când sã-mbie, când sã-njure.
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si am fãcut-o Dumnezeu de piatra,
Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazand în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surda si amara
O gramadii pe-o singura vioara,
Pe care ascultand-o a jucat
Stapanul, ca un tap Injunghiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Biciul rabdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbaveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
lesita la lumina din padure
Si dand în varf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii intregi.

Intinsa lenesa pe canapea,
Domnita sufera în cartea mea.
Slova de foc si slova faurita
Imparechiate-n carte se marita,
Ca fierul cald imbratisat în cleste.
Robul a scris-o, Domnul o citeste,
Far-a cunoaste ca-n adancul ei
Zace mania bunilor mei.

#4953 (raspuns la: #4935) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Irak, vai de soarta ta! - de Hypatia la: 13/01/2004 14:07:38
(la: Sadam a fost prins!)
Hypatia
Am citit conferinta voastra si vad ca aveti si voi ceva pe ochi. Puteti sa-mi spuneti si mie cine si cui da dreptul sa se amestece in evolutia unui popor?
Cine a mandatat pe americani sa fie Jandarmul planetar?
Hai sa fim obiectivi si sa intelegem ca in general arabii au un start mai tarziu decat celelalte civilizatii. Si acum ce sa facem? Sa-i modernizam cu forta? Sa le impunem noi conducatorii? Cine ne da acest drept? Romanii au avut, mai mult sau mai putin sansa de a se ridica impotriva Impuscatului, strigand "Jos Ceausescu!" Stim cu totii ca si aici au fost "agenturi straine" care au pus umarul substantial. Dar nu ca in Irak. Daca irakienii au dus-o rau si au rabdat, e problema lor. Sa mai supore pana se satura!Sau pana ce vor face ceva in sensul schimbarii. Cu de-a sila nu se schimba nimeni, si nici intr-un caz un popor intreg. Care va sa zica, si orice alt conducator irakian de aici in colo, ar putea deveni un nou Saddam. Atunci cine le va mai plange de mila irakienilor? Ganditi-va la nemti. Oameni nu prosti, ca Goering au sustinut un dement ca Hitler. Un popor civilizat. de ce n-ar fi sustinut si Tari Kaziz pe Saddam? Si pana va ajunge Irakul la nivelul Germaniei interbelice, mai va!
Consider ca ultimii ani poarta povara unor greseli pentru care omenirea va plati mult timp in viitor. Sa dea domnul sa nu fie asa!
De ce?..De ce? - de ygrec la: 16/01/2004 03:23:50
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Ipoteze
1.Romanul este f.f.f. rabdator si supus 2.Romanul suporta mai bine daca si cel de langa el sufera la fel-sau chiar mai mult."Lasa ca altii o duc mai rau ca noi...au sapte opt copii, sau sunt pensionari..."
3.Pentru ca a trait si vremuri mai rele -pe vremea lu'...
4. Pentru ca are multe neamuri aicea nene!Pai sa lase pe mama/tata pensionari in Romania...se imbolnavesc dau o groaza de bani la doctori, vai de capul lor pensionari, amarati...cu cine ii lasi?
5...Si pentru ca e mai placut sa te dai maaaare cu rudele de afara!!!care iti trimit "pachete", sa te duci in vizita si sa vii de acolo spunand" maaama, o duc bine, totu pă credit,au de toate, are masina si EL si EA...da muncesc nene astia toata ziua: doua job-uri,nici nu respira.Mai bine la noi...Daca nu curge...pică!"
Anton - de (anonim) la: 11/03/2004 00:55:48
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Am plecat din tara acum trei ani. Am rabdat si dupa revolutie, alaturi de atatia romani. Ca toti de prin tara, eram cu slujbe (nu una), scoala, si imi aduc aminte cu durere ca ma imprumutam de la un salariu la altul (multi nu prea au nici macar norocul asta). Ma simt bine ca de cand am ajuns in State sa uit cand iau salariul pentru ca imi administrez venitul foarte bine si imi creez un credit fara de care nici o institutie financiara nu se uita la tine. Nu mai dau spaga nici la doctor, nici la alimentara...ceea ce in tara din pacate nu calculam la salariu dar realizam ca incet-incet, "nu avem marunt" ma afecteaza si ma face sa ma simt penibil asteptand restul ce mi se cuvine. Aici democratia si legile se aplica si nimeni nu risca sa-si piarda slujba pentru cativa centi.
Cu parere de rau, inca citesc ziarele si ma minunez cum familiile din Romania pot fi asa de dezbinate incepand cu bautura, certurile din casa, tipete si batai, crima dintre fii si parinti...
Nu mai pun ca guvernantii care inca-si aranjeaza culcusul inainte de a pleca din pozitia tinuta cu strasnicie, au comfortul moral si financiar sa nu treaca prin ce trece muritorul de rand.
Un exemplu a ceea ce fac guvernantii americani, inainte si dupa alegeri este sa ajute pe cei in nevoie folosind toate posibilitatile legale si relatiile la dispozitie; acel om ii va face reclama gratuita si in urma faptului, guvernantul va avea cateva voturi in plus.
Mi-e dor sa vin in tara dar nu de romani mi-e frica, ci de tigani. Ei ne-au dezbinat si ne e teama sa ne unim intr-un autobuz cand suntem buzunariti sau pipaiti pentru ca nu stim cati dintre ei sunt in jurul nostru. Ei nu se dau in parti de la contraventii de tot felul si stim foarte bine ca ne rad in nas ca nu vor sta prea mult pe la sectie sau in tribunale pentru ca banul le rezolva pe toate. Aici, da, pot spune ca am prejudicii, asa cum are neamtul cand aude de romani si se gandeste la tigani. Poti sa le spui ca nu sunt romani? NU! Legea le da cetatenia romana si asta ne duce de rapa.

Atata timp cat pana si ziarele "mototolesc" imaginea Romaniei ca sa aiba ziarele franceze ce barfi, nu ma intorc in tara sa imi stric buna dispozitie si vacanta pe care cu greu am castigat-o!

Aici sunt romani care vor sa aiba relatii de prietenie cu alti romani (de obicei sunt singuri, fara familie sau cu frati prin tara) dar sunt si alte familii care au problemele lor si desi personal am incercat sa-mi impun macar un telefon pe luna, de complezenta, dupa mai mult de doi ani, cat ai avea bunavointa, prost sa fii sa nu realizezi ca "dragoste cu de-a sila nu se poate". Taiati de pe lista de prieteni, incercam sa implementam traditiile noastre aici, chiar recent am oferit martisoare trimise de mama, colegilor si sefilor de serviciu. Unii dintre ei incearca cate o expresie romaneasca (adevarul ca le aleg pe cele usoare) si intotdeauna mi-am afirmat originea fara a-mi fi teama de prejudecati sau rusine.
Am un prieten roman care vrea sa mearga la scoala dar mai trebuie sa munceasca un pic la engleza si-l ajut. Dar si el are vointa. Daca unul ar fi "hais" si altul "cea", am ajunge la concluzia generala ca romanii din diaspora nu sunt uniti. Padure fara uscaturi?

Bafta la viza loteriilor sau pe orice alta cale legala!
thelinuxguy :-) - de desdemona la: 29/04/2004 03:47:01
(la: Romanii si co-operarea)
Imi place nickname-ul tau, dar mi se pare ca sistemul de operare linux e mai rabdator si mai rezonabil si nu trage concluzii eronate :-) !!!

Stai, nu sari ca nu dau turcii !!! Ce treaba-i asta, vii si imi dai in cap cu Irak, Iran si Afganistan ! Nu ma refeream la ele, ci la alte societati traditionale : bastinasi australieni, amerindieni, indieni, greci, japonezi, chinezi, popoare africane, si chiar est-eurpoeni. Nu tin sa intru in detalii si polemici pentru ca e o pierdere de timp, cred ca mesajul meu e suficient de clar pentru cei ce vor sa-l inteleaga. Ma referam mai mult la influenta moralitatii asupra evolutiei persoanelor membre ale acelei societati si nu la posibilitatea de-a exista in acele societati grupari de guerilla si extremisti, fanatici, violenti. De fapt ideea mea a gasit o confirmare recenta intr-un subiect prezentat pe acest site cu cateva zile in urma (despre 'islamizarea europei', regret ca nu mai cunosc titlul exact).
Ideea de la baza afirmatiei mele era ca traditia joaca un rol regulator in societate, si ca siguranta pe care ti-o da ea poate fi uneori preferabila libertatii absolute a gandirii, care ridica o multitudine de probleme de soutionat, pentru care e greu sau imposibil sa gasesti singur raspunsuri intr-o viata, oricat ai fi de genial. Uite, imi vine in minte un exemplu, iarna, haita de lupi se deplaseaza prin zapada adanca unul dupa altul, folosindu-se de urmele celor dinainte. Nimeni nu opreste pe un lup sa o ia pe alt drum daca vrea, dar e mai greu sa isi croiasca singur un drum prin zapada neumblata. Intelegi ce vreau sa spun ? E mai usor sa urmezi o traditie straveche, macar in liniile mari. Sigur, aici nu vreau sa ridic in slava 'extremismul traditionalist' adica sa adopti toate practicile si superstitiile inaintasilor, cum ar fi de exemplu evitarea planificarii familiale (sa fie cati prunci o da dumnezeu), sau sa scuipi de trei ori cand trece matza neagra. Dar sa ai respect pentru principiile traditiei, sa iti folosesti simtul masurii si bunul simt, si sa te privesti pe tine insuti in mod obiectiv pe cat se poate (sa iti dai seama singur cand exagerezi). Desigur rebeliunea e buna, si e un factor de progres, dar o schimbare trebuie sa fie justificata de efectele ei pozitive.

Sigur ca societatea umana a fost mai violenta si mai destructiva ca azi, dar asta nu e neaparat vina legilor morale de care vorbeam. Dar in ce priveste distrugerea eu ma refeream la autodistrugere (sinucideri, dependenta de droguri, violenta in familie, depresie si nebunie). Cati dintre locuitorii Columbiei si Boliviei sunt dependenti de drogurile pe care le produc ? Cati se sinucid in tarile sarace ?
Cred ca m-am lungit prea mult, dar sper ca ai inteles ce voiam sa spun. Nu te supara daca tonul mi-a fost cam 'beligerant', imi place sa pun energie in exprimare, sunt un dragon (chinezesc) deci e normal sa scuip flacari :)

O zi excelenta !
Desde
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
#14692 (raspuns la: #14404) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Voturi din Florida doamnei Lia de la romani pentru Romania - de (anonim) la: 25/05/2004 11:11:38
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Doamna Mely si doamna Lia Roberts,

Am plecat din tara in 2001 si am tot sperat ca revolutia va aduce ceva mai bun in viata mea. In afara de libertatea cuvantului (nu a presei) am tot rabdat de foame de la Revolutie incoace sperand in mai bine. Aveam 16 ani si imi doream o rochita mai buna, pantofi pentru mama si cojoc pentru bunicul de la tara. Bunicul s-a prapadit inainte ca eu sa am un salariu cat de cat rezonabil. Aveti dreptate, ca si mama care inca plateste cheltuielile fundamentale fara sa mai calculeze bacsiul obligatoriu de la piata sau mancarea dintr-o amarata de pensie insuficienta dupa 51 ani de munca (a lucrat in mediu cu noxe), sunt milioane de romani. Mai deunazi citeam despre un amarat de la tara care avea pensie 10 lei. Romanii care n-au rude in strainatate, fac foamea si au cate doua-trei slujbe prost platite, intinzand de putinii bani ca de guma de mestecat. Batranii isi lungesc ciorba de la o zi la alta. Dureros...
Vin strainii la noi si pleaca cu gust amar, fie ca n-au gasit o toaleta publica, fie ca au fost jefuiti fara vreo rezolutie pozitiva.

VA ADMIR CA VENITI CU OPERATIUNI AMERICANE IN ROMANIA, INCLUSIV PENTRU FAPTUL CA VA SPONSORIZATI SINGURA CAMPANIA ELECTORALA fata de contra-canditatii prezenti care nu mai stiu cat de adanc sa isi infunde mana in buzunarul public.

Aveti deja voturi de la romani din Florida. Preferam sa mergem pana in Washington decat peste ocean, desi n-ar fi o idee rea ca in statele americane care au comunitati romanesti sa existe un birou pentru voturi prezidentiale care sa urmeze filiera legala prin Ambasada Romaniei la Washington.

Bafta multa, doamna Roberts!

Antonia, H. si Parker D.
#15838 (raspuns la: #15684) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
surse - de AlexM la: 22/06/2004 15:53:47
(la: Rolul lui Traian in formarea natiei romanesti .)
nu stiu ce are aici formatia de matematician cu o sursa istorica ce nu este refutata de nimeni. Intrati pe web, cititi despre cine a fost Lactantius, vedeti daca este considerat un istoric caruia i se poate da crezare comparativ cu mult citatul Jordanes de exemplu. Intrebarea mea aici ar fi: - ce raspunsuri sa fi dat lumea stiintifica la remarca lui Lactantius despre censusul pus pe daci de Traian? Pe cine a interesat de fapt acest lucru ? A fost observata o astfel de remarca? Aparent pe nimeni dintre români. Da, a pus si? Dacii s-au dus, au murit, aia e concluzia. Sa fie sanatosi cu censul pus pe capul lor cu tot, ce ne intereseaza pe noi ce s-a mai intamplat cu Dacii dupa ce i-a invins Traian? Tot lumea stiintifica de care vorbiti tace ca melcul in genere cand este vorba de surse mai recente. Uitati , de exemplu chiar si pe acest site s-a scris despre tricolorul românesc mentionandu-se o sursa. Adica Nuvella XI a lui Justinian din 535 unde , marginal ni se dau detalii valoroase despre locuitorii Daciei din sec VI unde tribul burilor era bine mersi inca pe acel nume mentionat. Invatsaram noi la Istorie asa ceva? Nu , nu este interesant. Aspectul "indigen" este necesar numai pentru a arata ungurului ca "noi am venit inaintea voastra aici" in rest, acest element indigen este redus la o masa caraghioasa care s-a latinizat rãpide rãpide, pentru a primi si ei ceva din gloria Romei.
Problema este asa: - este un subiect foarte vast, este un subiect unde fiecare informatie trebuie dezbatuta si analizata. Ori acest lucru se face de ceva ani bunisori de grupuri de pasionati. Exista grupuri pe msn pe yahoo unde se discuta aceste probleme. Arhivele de acolo sint rabdatoare si puteti citi prin ele. Daca chiar sinteti interesata o sa va dau adresa unui astfel de grup unde puteti citi ce credeti de cuviinta si puteti intreba la altfel de nelamuriti.
E o ironie oare ca acum, in urma acestor "adevaruri" care au fost cunoscute de 200 de ani dar care abia acum au fost facute cunoscute publicului romanesc, este oare o ironie ca noua Istorie a Academiei si-a schimbat oarecum opiniile si nu mai acorda asa importanta romanizarii si trece tãt ashe di rãpide preste ea? O fi doar o simpla coincidenta.

Chestiunea este ca nu doream sa ezbat subiectele in detaliu si nici nu doresc sa o fac pe un astfel de site pentru ca nu este un loc care sa fie special amenajat pentru asa ceva.

ptr partea arheologica o sa revin seara cu ceva de citit.

Alex
#16579 (raspuns la: #16571) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SeBe SeBe.... - de Belle la: 11/07/2004 18:30:09
(la: Alice)
nici nu stiu daca s-o iau ca pe-un compliment sau nu lol
se pare ca n-am de ales si va trebui sa mai astept.... da' nu prea mult ca nu-s foarte rabdatoare din fire, deh zodia taurului ;)
#17635 (raspuns la: #17617) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hehe SeBe - de Belle la: 11/07/2004 20:57:27
(la: Alice)
pai daca tu esti ala rabdatorul, anunta-ma cand binevoieste alice plice sa ma onoreze cu rugamintea ;)
#17646 (raspuns la: #17645) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mp-uri, setari sh-alte 'treburi'... - de Alice la: 17/07/2004 09:45:50
(la: despre barbati ... fara suparare :))
io-mi facui un obicei de-al stresa pa shafu', cand nu stiu ceva.
el isi facu' un obicei bun (merci!) de-a-mi raspunde.

daca ar sari toti pe el, fireste, l-ar putea innebuni de cap, dar, stiindu-l destul de rabdator din fire, cred ca te-ar putea ajuta si pe tine, Belle.

je ne parle pas aux cons, ça les instruit!
#17997 (raspuns la: #17981) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lorelei - de (anonim) la: 20/07/2004 14:54:09
(la: Scandal medical in RO)
Ce pot sa spun. Sunt uimita din nou. Si acesta este un alt motiv pentru care romanii ar trebui sa plece din tara daca nu vor lua masuri. In 1998 a fost o greva a medicilor. Tatal meu a facut un preinfarct si a ajuns la spital. In loc sa il interneze la cardiologie, l-au internat la neurologie. Avea o semipareza pe partea stanga. A doua zi a facut al doilea preinfarct si cand au chemat pacientii pe cineva, au gasit-o doar o asistanta ce le-a raspuns ca ea e in greva si nu o priveste. Asta ne-au povestit oamenii din salon. De gura oamenilor s-a dus si a vazut ca a facut un preinfarct si l-au mutat la cardiologie . A doua zi a murit. La fix un an mama a facut un infarct .Era acasa. Au chemat fratii salvarea, si desi, locuiam la 10 minute de mers cu masina fata de spital , ambulanta a venit dupa aproape 40 de minute. Era prea tarziu cand au ajuns.
O alta poveste despre spitalele din Ro. Am probleme cu rinichii. Intr-o zi am ajuns la urgenta cu o criza. Mi-au dat un calmant. Si m-au trimis la etajul 5 sa fac ecografie. Liftul era plin cu medici si asistente , iar pe mine m-au pus sa urc scarile pana la etajul 5. Aveam niste dureri ingrozitoare. Asistenta mi-a spus ca sunt tanara si ca nu voi muri doar dintr-atat. Intr-adevar, nu am murit. Dar am scrasnit din nou din dinti si am rabdat. Mi-am dorit sa nu ajung ca parintii mei. Voiam sa plec din tara numai din cauza ca daca ajung pe mana medicilor binenu voi ajunge. Dupa ce am terminat facultatea , am prins o slujba in strainatate. Am avut o noua criza, acum 3 saptamani. Am ajuns la spital in tara aceasta. Cand m-au internat , nici sa ma dezbrac nu m-au lasat. Cand m-au dus sa fac analizele m-au pus sa ma asez in scaunul cu rotile. Eu voiam sa ma ridic din carucior si sa merg, asistenta imi spunea ca asa e obiceiul. Mi-au facut tot felul de investigatii. De la varsta de 14 ani am probleme cu rinichii si am tot fost prin spitale, dar de asemenea investigatii nu am avut parte. Imi doresc ca in Romania sa mearga lucrurile cum trebuie intr-o buna zi. Mie frica de-a dreptul sa merg la medic. Singura solutie pentru mine ce am gasit-o a fost sa plec din tara. Nu ma pot lupta cu morile de vant.
LMC dear, - de Mary la: 30/07/2004 10:18:19
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Acum ca stim ca esti aproape gata cu treburile casei, ok, mai asteptam rabdatori sa termini si curtea (desi nu inteleg de ce nu il lasi pe sot, sau el face numai gradina?? :) )...Dar dupa ce termini cu TOT(calcat, gatit de bunatati care fie vorba intre noi, ne-a lasat cu gura plina cu apa si tare ne-am fi dorit sa ne prostim si noi mincind din ele) si luna luceste peste tot, hai invita-ne si pe noi sa vedem macar o mica creatie a ta de arta, sa facem cunostinta si cu partea aceea a fiintei tale.
Ca sa ne completam mai bine imaginea despre tine, din care cu uimitoare generozitate ne oferi detalii zi de zi.
Nu imi amintesc sa fi citit daca faci pictura, sculptura etc, dar murim de curiozitate....E vina ta, tu ne-ai facut curiosi, dupa ce ne-ai dat voie la toti sa tragem cu ochiul la Jurnalul cu ce faci tu zilnic, acuma chiar ca numai scapi de noi...Vrem sa stim tot mai multe dspre tine.
#18580 (raspuns la: #18549) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ai dreptate, daca-i bal, bal sa fie - de Belle la: 01/08/2004 02:09:35
(la: Cum gandim?)
si ne da admin cartonas la amandoi si dup-aia de potolim

raspunsul e "cand se satura de-a lui"

iar de celelalte simturi nu mai vorbim ca daca intram in detalii chiar c-o sa intram si-n bucluc cu admin

chestia cu ideile nastrusnice a fost doar caterinca, da' stiu ca deja stii asta, nu strica insa sa precizez

si-apropos, mersi de companie, pe mine m-apuca bazdacii cu computer-ul asta fixand una-alta si daca n-as avea cu cine sta la trancaneala meanwhile, cred ca m-as sui pe pereti fiindca nu-s foarte rabdatoare iar tu ma ajuti sa-mi treaca timpul mai usor asteptand sa se intample minunea
#18720 (raspuns la: #18718) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lui ampop sau ... lu ampop (ce-o zice, oare, AlexM?) - de Alice la: 04/08/2004 15:59:50
(la: Scandal medical in RO)
mi-am dat seama, mai apoi, ca am zbarcit-o.:)
dar recunoste si tu ca astfel de limbaje pacatuiesc prin faptul ca datorita insuficientei termenilor tehnici, se cam bat cap si in cap si-n definirea lor, iar cand reusesc sa te lamureasca, hm ... insemneaza ca esti teribil de rabdator.:))))

te-asigur si eu, ca, din punct de vedere strict semantic, cele doua cuvinte sunt sinonime.
fireste, exista mai multe tipuri de sinonimie ... nu trage, is gata sa spun ca in cazul nostru sinonimia e departe de-a fi absoluta.

merci ca nu te-ai suparat.
#18979 (raspuns la: #18950) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu L-as mai lasa! - de mya la: 26/08/2004 11:03:08
(la: Daca in fata dumneavoastra ar aparea Dumnezeu, cum ati reactiona)
Nu L-as mai lasa sa plece! Sau mai corect zis...nu as mai pleca eu de langa El.

L-as pastra in ochii mintii (de fapt in al treilea ochi ;-) ). El e acolo mereu, iertator si rabdator, tot asteptand sa-L iubesc si eu - neconditionat (precum o face El cu mine/noi in fiecare clipa).

Doar ca eu uit treaba asta din cand in cand ...:-(. Tot ce trebuie sa fac este sa nu uit - ca atunci cand uit de El - uit cu mintea, involuntar poate (din ignoranta si frici) si sa-mi readuc aminte cum si unde e El de fapt atunci cand nu uit de El. Noroc ca El nu are probleme nici cu memoria si nici cu perceptiile :-).
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
ivy :) - de dinisor la: 02/10/2004 20:45:15
(la: prenumele si influentza lui)
te intrebi daca ai doua prenume....mda! bun gandul tau! si eu am doua prenume. pe cel de al doilea insa il capatai de pe urma nasei (cum era obiceiul pe atunci). nu l-am intrebuintzat multa vreme. pana cand am venit aici. unde obiceiul este sa te strige dupa toate prenumele care le ai. la inceput mi-a sunat straniu.apoi m-am obisnuit! acum cand iti scriu , ma gandesc... si da! sunt doua persoane diferite. caci eu-l meu strigat doar cu primul prenume este un "eu" luptator, care nu se sperie nici de greutati, nici de rautatea oamenilor, nici de tristeti , nici de hopuri. al doilea "eu" al meu, cel ce ar raspunde la cel de-al doilea prenume...este eu-l bland, calm, rabdator si cu drag de cei apropiati.
cam asa vad eu lucrurile acum!
hm...putini, sunt cu sigurantza, cei ce imi dau dreptate. si putin conteaza. am vrut sa iti spun toate astea, doar ca sa intelegi ce ganduri imi trec prin capsor!


Viata este timpul ce ne-a fost daruit de la prima pana la ultima clipa!
#24020 (raspuns la: #23939) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: