fiecare dintre noi avem

Citez: "Personal cred ca versurile[...]exclud(e) minoritatile nationale..."
Tot mai multe tari civilizate pun sub semnul intrebarii ideea de multiculturalism. Cateva exemple ce le'am vazut recent la TV: Olanda, Canada, UK.

Si parerea mea in aceasta materie: Fiecare tara trebuie sa'si conserve valorile traditionale (religie, traditii specifice, etc.). De exemplu: in SUA si Canada nu se mai foloseste expresia 'petrecere de Craciun' atunci cand companiile dau petreceri cu ocazia Craciunului; un alt exemplu: s'a interzis arborele de Craciun din malls si alte locuri publice la cererea unor minoritati care se simt ofensate de acest simbol.

Eu am plecat definitiv acum 18 ani, pe vremea raposatului. Motivele plecarii nu le voi dezbate aici, dar bottom line, am plecat sa am sansa sa-mi pot realiza intregul potential. Daca vorbim de bani, banii au fost (si sunt) doar o masura a implinirilor pe care le-am avut. Am inceput aici cateva companii care pe parcursul anilor au ajuns sa fie profitabile, si pe care le-am vandut. As fi putut sa ma retrag acum 2-3 ani, dar am inceput o alta companie, care ma tine destul de ocupat.
Ultima intrebare pe care o pui este de cati bani ai nevoie sa te retragi. Eu cred ca asta depinde de fiecare in parte. Daca tot ce ai este platit (case, masini, si alte jucarii), $100k pentru fiecare an pe care speri sa-l traiesti ar fi indeajuns. Din nou, asta depinde de modul de viata si de nivelul de trai cu care te-ai obisniut.

Pui apa intr-o sticla pina la virf si apoi pui dopul. Daca scoti sticla in ger, pentru ca ghiata are volum mai mare decit apa, sticla se sparge. Iti dai seama ce forta mare este prezenta. Si daca poti sa o acumulezi undeva (ice-battery).
Daca ai lua 1000 de sticle si le-ai pune afara la fiecare 3 minute (nici mai mult nici mai putin) atunci ai avea aceasta energie pentru 3000 minute. Nu ai nevoie nici de vint nici de valuri nici de soare sau de balegar....
Te muti la polul nord si iti contruiesti o fabrica de sticla si esti 'in business'.

Ideea asta mi-a venit in timp ce beam o sticla de bere asa ca...deschideti ochii. Energie este peste tot. Rabdare sa o colectam...ne trebuie...:)

Numai bine
Florin si atat

In Europa sunt o multime de Burse de Actiuni, mai toate orasele mari au una. Iar multe firme vor fi avea actiuni tranzactionate la mai toate bursele mari. Posibil ca banci locale sa te lase sa joci la bursa si in alte tari din EU. Nu sunt sigur, trebuie sa citesti pe tema asta.

Dupa cum spunea Sixpack, optiunile sunt printre cele mai complexe forme de investitie. De fapt nici nu sunt considerate investitii ci speculatii la bursa. Mie-mi plac pt ca imi permit sa joc cu un capital mic, chiar si numai $200-300 la o tranzactie si au posibilitatea de castig mult mai mare. Iar riscul e limitat la suma jucata. Am practicat insa "pe hartie", dupa cum zicea si Sixpack, aproape un an de zile.

Ca incepator nu iti recomand optiunile. Nici piata de comodities (oil, soy beans, coffee, cattle, etc). Nici macar bursa de actiuni. Si eu iti recomand sa citesti si sa practici pe hartie, fara a investi bani reali.

Intradevar, dobanzile la termen pe care le ofera bancile in ziua de azi sunt destul de mici (aici sunt intre 2.5-5%, in functie de termenul depunerii si de banca). Dar mai sunt si alte forme de investitii decat depozitele pe termen la banci. Nu stiu care e situatia exacta in Europa, dar sunt convins caci, ca si in USA, fiecare tara are si alte forme de investitii garantate de guvernul tarii respective, deci sigure 100%. Trebuie sa fie ceva echivalent cu "treasury bonds" din USA. De obicei dobanda pe care o vor da e ceva mai mare decat dobanda pe care o platesc bancile. Trebuie sa citesti pe tema asta. Si daca mergi la banca, functionarii de acolo iti vor da sfaturi peste sfaturi, dar nu poti sa fii sigur ca sunt cele mai bune. Daca in schimb citesti inainte si te informezi, cand mergi la banca vei pute pune intrebari mai inteligente si ai sanse sa iti dai seama daca individul vrea sa te ameteasca sa-ti investesti banii in ceva profitabil... pt banca. Iar oricum, daca bankerul vede ca ai idee despre ce incearca el sa-ti vanda, va deveni brusc mai cinstit, am observat asta din propia experienta.

Cand vine vorba de investitii, idea generala e caci cu cat profitul posibil e mai mare, cu atat si riscul e mai mare. Nu chiar intotdeauna totusi. Mai sunt si exceptii, dar e greu de explicat in cateva cuvinte.

600-800 euro/luna daca reusesti sa-i pui deoparte se pot aduna intr-o suma frumusica cu vremea. Sau pot disparea intr-o clipita daca-i investesti aiurea.

In primul rand nu te astepta ca o sa incepi sa cumperi actiuni si ca in cateva luni valoarea lor o sa creasca de 2-3-4 ori, asa cum ai citit unele mesaje anterioare. Ca incepator... ai mai multe sanse sa castigi la loterie. Si chiar si avansat fiind, sansele sunt f mici. Pe fiecare piata bursiera sunt mii de firme. Intr-un an, cate dintre ele isi dubleaza valoarea? Aproape ca le poti numara pe degete. Cate dintre ele scad la jumate din valoare? Poate de 2-3 ori mai multe... Care sunt sansele reale de a nimeri una dintre acestea? fff mici. Dar in schimb, in fiecare an, aprox 50% firme merg un pic in sus, restul merg un pic in jos. Daca e un an bun, mai multe merg in sus decat merg in jos. Care ar fi sansele sa alegi una care sa mearga 10-15% in sus? fff mari daca iti faci tema ca lumea.

Mult succes si Paste Fericit la toata lumea!

Dan

Draga Adelina,

In Anglia m-am ferit de tren, pentru ca nu merge prea bine si costa prea mult (mai ales in ultimul moment). Desi in 4 ani am luat trenul doar de vreo 4 ori dus-intors (jumatate din aceste ocazii fiind create de drumul la aeroportul Manchester) totusi am reusit sa prind un tren care a mers pana la jumatatea drumului si pe urma a fost inlocuit de un autocar ;-)

De fapt eu nu am incercat sa fac apologia transporturilor publice din Anglia ci mai degraba sa ma plang ca in Franta e si mai rau. Am calatorit mult si am vazut multe de peste tot. Si stiu ca masina e o necesitate (uneori pentru timpul economisit alteori pentru ca nu exista alta alternativa). Dar cand esti fara servici si nu ai venituri si trebuie sa te duci in cel mai apropiat oras mare (la 30 de km de unde stai) doar ca sa te duci la niste intruniri cu consilieri ANPE (agentia nationala pentru munca din FR) de doua ori pe saptamana, ai vrea sa poti sa iei un tren sau un autobuz (chiar daca merge o ora in loc de jumatate). Si, 'mai placut', daca trebuie (doamne fereste) sa mergi la Paris la consulatul roman, nu ai de ales decat sa iei TGVul caci alte trenuri nu exista pe acea ruta. Intr-un final, constati cu uimire ca un dus-intors cu un avion (Ryanair) pana la Londra te costa mai ieftin decat un banal dus-intors cu trenul la Paris (doar 350 de km mai incolo). Efectul acestui monopol al transporturilor 'nationale' e cel mai puternic asupra celor mai saraci. Evindent, daca ai venituri de cel putin 1000euro pe luna, te poti gandi la un bilet TGV fara sa iti dea fiori. Deci am ceva motive sa regret National Express-ul.

In ce priveste carnetul de soferi britanic, ar trebui sa stiu cat de greu se obtine, caci am avut de suferit de pe urma lui. Am dat examenul (proba practica) de 5 ori pana sa-l iau, si (daca de doua ori recunosc ca am facut greseli suficient de mari din neatentie) de alte doua ori am 'picat' din cauza zilei din luna cand am sustinut acest examen. Dupa ce DSA (agentia de standarde ale conducerii) si-a facut 'cota' de trecuti (in a doua jumatate a lunii) devin foarte intransigenti si 'te pica' pentru greseli adesea discutabile. Plus ca, pentru a reusi totusi sa dau acest examen inainte de-a parasi tara, a trebuit sa dau telefon cam de trei ori in fiecare zi la DSA, pentru a 'prinde' un loc de examen inainte de 3 luni (rezultatul unei anulari facute de altcineva). Dupa mai bine de 110 de ore de condus si 5 teste, am obtinut si eu carnetul, si ma consider foarte norocoasa. Pentru ca -odata ajunsa in Franta- ar fi trebuit sa iau totul de la inceput.

Si dupa toate aceste aventuri, cand vad ce 'stil' au multi dintre soferii de pe continent mi se pare un subiect ingrijorator.

Scuze ca m-am lungit atat de mult.

Iti urez sarbatori fericite

Alice (Poreclita Desdemona)


***
Las' ca-i bine ca nu-i mai rau !

eu am plecat acum 4 ani in germania ca si au pair. decizia de a pleca am luat-o foarte greu. acum cand ma gandesc la acel timp ma bucur ca am decis in acest fel. prima noapte petrecuta in strainatate, departe de familia mea am plans. intre timp am invatat sa cunosc tzara, oamenii, limba...mi-am facut noi prieteni, am inceput sa studiez...mi s-a schimbat viatza complet...si eu m-am schimbat in mod radical. din fata timida de la inceput am ajuns sa ma transform intr-o persoana care are incredere in ea, care stie sa ceara ce e al ei, care lupta pentru un viitor al ei mai bun. bineantzeles ca mi-e dor de tzara!dar...de fiecare data cand merg in vacantza in ro imi doresc dupa o saptamana sa ma intorc in germania. motivele sunt mai multe: lipsa de nepasare a oamenilor in "functzie"(de exemplu o simpla vanzatoare)fatza de nevoile, cererile omului de rand. doresc sa spun ca in germania nu esti trimis de la ghiseu la ghiseu, ti se ofera solutzii de rezolvare a problemei pe care o ai...un neamtz te trateaza cu mult mai bine si mai politicos decat un concetatzean de al tau. pacat! asta ar fii doar ce imi trece acuma prin cap cred ca as gasi mai multe motive de a ramane in strainatate!
catzi bani ai nevoie de a trai bine in tzara? la intrebarea asta nu stiu ce sa raspund insa stiu un lucru: cei care se intorc in tzara cu bani nu au avut niste joburi de vis pe meleagurile straine! au dat probabil cu sapa, au facut curat prin nu stiu care case...au castigat un salariu de nimic (prea mic in comparatzie cu ce ar primi un localnic in mod legal), au tremurat sa nu fie prinsi ca lucreaza ilegal, au renuntzat la o gramada de lucruri doar ca sa puna banutz langa banutz,ca pe urma sa se intoarca in tzara si sa se dea mari cu ce au realizat! hmmm! asta nu e viatza in strainatate! mai bine fruntash la tine in sat decat codash la orash!

Daca am invatat ceva din istorie, stim ca daca asta e o viziune la moda in fiecare vreo 500 de ani. Fiecare conflict mondial a fost perceput -- in special de cei care au luat bataie -- ca vremuri apocaliptice. Daca comparam situatia de azi cu razboiul al II-lea mondial, sau cu perioada epidemiei de ciuma (si ar fi si alte exemple), ne dam seama ca nu e chiar asa de rau acum. Da, intr-un fel e atragator sa ne imaginam ca sfirsitul lumii se apropie si deci ar trebui sa ne trezim si sa ne imbunatatim ca s-a apropiat cutitul de os, dar adevarul e ca frica nu e motivatia cea mai buna pentru omenire sa se puna la punct.

Sa zic drept, nu stiu de ce se pune accentul pe stiinta in aceasta discutie. Cu sau fara developarea stiintifica, oamenii tot oameni au ramas, unii buni, altii rai si pacatosi. De fapt, tehnologia ultimilor ani ne-a dat multora acces usor la informatie. Acum stim ce se intimpla pe partea cealalta a lumii in decursul a citorva minute. Putem tine contact cu oameni de peste tot cu usurinta. E opinia mea ca astfel putem sa luam decizii bazate pe mai multa informatie decit inainte. Ii putem ajuta pe cei mai oroptisi ai planetei mai usor, daca alegem sa o facem. Acum nu mai avem scuzele umanitatii din secolul trecut, ca e prea greu sa-i ajuti pe altii, pentru ca acum e chiar usor sa o facem. Dar uite, ca tot nu prea-i ajutam pe cei sarmani.

Un raspuns opiniei ca omenirea e pe duca din cauza cromozomului Y. Uitati ca pina atunci o sa putem sa ne dublam fara probleme (cloning). Si zicala "iarba rea nu piere" ne spune ca barbatii n-o sa dispara oricum.

Raspuns celui care crede ca stiinta o sa descopere pe Dumnezeu. Pai o sa rida de tine cei religiosi: ei l-au descoperit pe Dumnezeu de mult. Cu cit stim mai mult se pare ca ne dam seama cit de putin stim. Si pina ceea ce stim nu sintem prea siguri ca o stim bine. Cine poate sti unde o sa ajunga stiinta?

Daca exista Dumnezeu, numai el stie.
- relu

Cine ti-a spus tie ca ai mei au bani?
Cred ca ma confunzi rau de tot.
Ai mei sunt oameni obisnuiti care-si duc traiul cum pot.
Care masina? Drumu-i lung pentru ca mai este de muncit si de umblat ca sa ajung unde-mi doresc.(N-am masina):)
In Ro. daca nu ai bani muncesti pentru dorintele tale.
Simplitatea de care vorbesti tu porneste tot in urma unei dorinte.
Eu vorbeam serios dar vad ca tie-ti place sa te ti de shotii.
Ce vrei sa insinuezi cand ai spus"Cind eram eu de 18 ani, tu nici nu erai nascut"?
Iti doresc sa ti se indeplineasca si pe viitor toate dorintele.
Daca traim in tari si societati diferite inseamna ca nu avem o poveste?
Eu cred ca fiecare are o poveste dar daca tu nu vrei sa ti-o spui pe a ta asta este.
Sarbatori fericite

Mi-am indeplinit cu mult efort toate dorintele.
Am avut dorinte simple dar una foarte apriga:
Am vrut sa traiesc sa-mi vad baiatul.
Eram mult mai tanar si lucram intr0o uzina de confectionari motoare.
Intr-o noapte am lasat un brat al unui utilaj pornit fara sa vreau.
Nevasta-mea era la spital si numai la munca nu-mi statea gandul.
Am atipit si bratul s-a desprins lovindu-ma in spate.
M-am trezit la spital si medicul mi-a spus ca am un cheag de sange linga inima, cheag care trebuie scos de graba ca altfel dau ortu'.
Am incremenit! Aflasem de nevasta ca a nascut in seara accidentului si ca am baiat.
Pana la operatie am plans ca un copil de ciuda ca nu-l vad si de frica mortii.
Operatia a reusit dar am mai stat in spital 2 luni in care am turbat de furie ca nu puteam primii vizite.
M-am rugat pentru sanatatea copilului si a mea in fiecare zi.
Acum fiul meu are 20 de ani si-s mandru de el.
Asta a fost dorinta mea cea mai apriga: sa-mi vad copilul mare si sa fiu mandru de el.
Restul a venit de la sine.
Sarbatori fericite!

Altfel de Paste


Pentru evrei, Pesahul inseamna sarbatorirea scaparii din robie




Raluca Ion
Steluta Voica
Sambata, 10 Aprilie 2004


Obiceiurile difera de la o confesiune la alta, la fel si canoanele care trebuie respectate de credinciosi
Lenesi, mincinosi, circotasi sau pofticiosi se chinuiesc in Saptamina Mare, daca nu in tot postul Pastelui, sa-si tina firea in friu si sa se poarte cum scrie la Cartea Sfinta. Ortodocsii intra in curatenie generala: spala pacate, se zgircesc la placeri, limpezesc spiritul sau macar pun casa in dreapta rinduiala. Nici cei de alte confesiuni nu stau sa le pice din cer gratia divina. Indiferent de ce inseamna Pastele pentru fiecare, toti se straduiesc sa-i faca pe plac lui Dumnezeu, chiar daca asta inseamna doar sa renunte la o prajitura Tiramisu.

Anglicanii, care celebreaza Invierea la aceeasi data cu catolicii, spun ca la ei e democratie. Tin un post mult mai putin riguros, renuntind, la libera alegere, doar la un lucru care le place: friptura, bere, ciocolata, tigari sau orice altceva de la care tot anul nu se pot abtine. “E un fel de sacrificiu. De exemplu, nu mai maninc prajituri Tiramisu. Postul vostru e mult mai greu”, spune Alison Mutler, ziarista la Associated Press, care s-a hotarit anul acesta sa tina postul ortodox. “In primele cinci saptamini am postit cite doua zile. O iau incet, sint ca o atleta. Nu pot sa incep sa alerg direct la maraton. Mi se pare bun pentru spirit, te ajuta sa te controlezi. Noi sintem niste fiinte cu alegere libera: putem sa alegem sa ne ghiftuim cu ciocolata sau sa facem putin sacrificiu. Azi dimineata mi-a venit sa pun lapte in cafea si am spus: “Nu! Astazi nu pui lapte in cafea!””, se destainuie Alison, care ne mai spune ca putini anglicani tin post si se spovedesc. “Daca iti vine sa te duci la preot sa te spovedesti, te spovedesti. Dar cred ca am facut asta de trei ori in viata. Nu exista ca preotul sa-ti puna intrebari. Ii spui tu singur ce te apasa, uneori chiar la o cafea sau la o bere. Desi anglicanii nu se inchina la icoane, in biserica noastra din Bucuresti gasesti citeva tocmai pentru ca sintem intr-o tara ortodoxa”.
Jurnalista britanica ne-a mai dezvaluit ca toleranta anglicana se vede cel mai bine in timpul rugaciunilor si predicilor. “Orice enorias poate sa vina sa citeasca din Biblie (trebuie doar sa aiba talent la citit in public) si chiar sa serveasca la impartasanie. Eu, de exemplu, am facut rugaciuni si am tinut predici. O predica la noi e un fel de editorial cu citate din Biblie. Sau asta e pentru mine, ca sint ziarista”, spune Alison.


Text complet:
http://www.expres.ro/social/?news_id=151640


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Mesaj de Sfintele Paşti


Dragi creştini,




Întreaga creştinătate îşi primeneşte, în această săptămână, a Patimilor, trupul şi sufletul pentru a primi în curăţenie Învierea Domnului.
Chiar dacă lumea modernă pare mai puţin preocupată de dimensiunea spirituală a vieţii, realitatea este cu totul alta. Nici unui om nu îi este indiferentă starea şi evoluţia propriului suflet. Marile traume ale umanităţii nu au fost niciodată generate de crizele materiale ci de alienarea sufletului individual şi colectiv.
Nu sunt un credincios habotnic sau practicant fervent. Sunt un om care îşi pune mereu întrebări despre sine şi despre lume. Cred în Dumnezeu. Într-un Dumnezeu iubitor şi înţelept cu creaţia lui. Cred că fiecare om poate, prin faptele sale, prin grija de a nu răni, de a nu călca peste vieţile altora, prin vorbele sale să-şi încununeze propria viaţă. Dumnezeu şi-a iubit atât de mult creaţia încât ni l-a dat pe Fiul Său Preaiubit să-l sfâşiem pentru a putea descoperi veşnicia vieţii. Un mare gânditor spunea:”De două mii de ani ni se spune să ne iubim şi noi nu încetăm să ne sfâşiem”. Lecţia răstignirii Mântuitorului este o lecţie perpetuă, din care n-am învăţat să extragem esenţa. Este o lecţie despre nesocotinţa şi instabilitatea noastră, tentaţi de Rău care e mai lesne şi nu de Bine, care e anevoios. Dumnezeu ne-a dăruit un univers de ale cărui minunăţii să ne bucurăm deplin. Dumnezeu ne-a dat viaţă să trăim şi pentru alţii, Dumnezeu ne-a dat suflet şi conştiinţă pentru a iubi, pentru a ne bucura, pentru a împărtăşi bucuria cu cei asemenea nouă, pentru a sluji luminii şi binelui. Şi nu pentru a spori răul şi suferinţa în noi şi în lume.
Vă doresc să vă regăsiţi sufletul dumnezeiesc, să găsiţi calea spre fericire şi să păşiţi în lumina Binelui.




E. BARBU


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Domnule Lazar.
Acum douazeci si ceva si mai bine ani, pe vremea cind locuiam in Romania, fotografia era pentru mine un miracol atit de mare incit aproape ca credeam ca in fiecare aparat locuieste un Dumnezeu micut care face poze.
Intre timp, sa nimerit ca am ajuns in America, sa nimerit sa fiu poate mai mult, poate mai putin din intimplare in locuri si momente prielnice, si astfel sa facut ca am avut privilegiul de a fi platit sa invat fotografie.
Ce sa spun, in primii 2-3 ani eram convins ca stiu totul, dar absolut totul.
Ceva m-ai tirziu, am incept sa ma prind ca pe masura ce invat, stiu din ce in ce mai putin.
Si mai tirziu am realizat ca incep cu adevart sa invat fotografie, abea in momentul in care uit ceea ce am invatat .
Astazi dupa atitia ani, amintindu-mi de Dumnezeul acela micut de care va pomeneam la inceput, acum, va garantez ca El exista, si ca traieste in fiecare aparat .
Sunt momente in care stiu ca trebuie sa fac o fotografie impotriva tuturor regulilor si a tot ce scrie in carti. Si simt ca daca nu o fac ma doare fizic. Intotdeauna o incerc si intotdeauna imi iese. :)
Asta este miracolul fotografiei .
Adevarat insa, la genul de fototografie pe care o fac eu, nu am niciodata timp sa gindesc o imagine mai mult de jumatate de secunda. O fac si gata .
Ce as mai putea sa spun...
Poate ceea ce am mai spus si unor studenti de ai mei cindva.
Cind faci o casa incepi cu fundatia iar ultimul lucru pe care il faci te muti in ea.
To asa si cu fotografia.
Imaginea, compozitia, o construiesti ca pe o casa. Incepi cu fundalul si adaugi fiecare element in ea pe masura ce te apropii de primele planuri. Subiectul fotografiei, este ultimul element pe care il introduci in compozitie.
De spus ar mai fi o multime, mi-e teama insa ca as supara o groaza de lume daca as spune tot ceea ce cred ca un tinar fotograf ROMAN ar trebui sa stie :)
Totusi, nu ma lasa inima sa inchei fara a comenta un mic "narav"
in special al incepatorilor.
Nu echipamentul face poza. Un fotograf adevarat trebuie sa fie in stare sa faca poze si cu cutia de conserve.
Domnule Dinu va multumesc pentru urari :
Petre Buzoianu

Am astepta cu sufletul la gura sa mergem sa vedem aceasta capodopera de film. Ne-am propus cu totii ca vom merge sa vedem filmul in joia patimilor, incepind acest weekend de sarbatoare cu reamintirea jertfei lui Hristos. Imaginile si regizarea filmului m-au coplesit, muzica a fost formidabila, iar din punct de vedere artistic cred ca a fost cel mai grozav film care l-am vazut. Vazusem mai multe reportaje la televizor despre filmul acesta, poate ca nu trebuia sa ma uit la ele pentru ca aproape ca ne-au aratat tot filmul in reportajele lor luind mult din efectul care iti creeza un film cind il vezi pentru prima data. In orice caz despre violenta si cruditatea filmului cred ca sa exagerat prea mult in reportajele facute de media, am vazut alte filme care au avut mult mai multa violenta si singe in imaginile lor. Cred ca Mel Gibson a realizat exact ceea ce a vrut sa realizeze, si acesta a fost mesajul de Iubire si Sacrificiu care Dumnezeu, Domnul Isus are pentru noi. Nu am vazut nici cel mai mic efort de antisemitism, dimpotriva tot timpul filmului ma gindeam ca din punct de vedere pamintesc cred ca orice natie ar fi fost in locul lor l-ar fi condamnat pe Isus la fel, avind in vedere ca Isus a revolutionat traditia si datinile lor. Puterea Adevarului a fost prea orbitoare pentru oricine care nu a fost pregatit pentru El. Doar simplitatea si umilinta omului a putut distinge cine era Isus cu adevarat, iar Mel Gibson a reusit sa redea aceste elemente atit de importante care sint la fundatia Crestinismului. Sper sa pot sa vad filmul din nou, cind va iesi pe DVD, vreau sa-l studiez mai mult, sint sigura ca voi face o traditie personala, sa ma uit la el in fiecare joie a patimilor, inainte de Pasti.

PS: Cineva mentiona ceva despre a face bani pe asemenea subiect; cred ca putem sa cadem cu totii de acord ca mai bine dam banii pe un asemenea film decit pe o stupizenie de film care nu are nici o menire. Ma bucur ca Mel a reusit sa-si scoata cheltuielile lui si sa-si mai faca si alti bani pe deasupra. Aduceti-va aminte ca la inceput tot Hollywood-ul ridea de el ca-si sinucide cariera, ca nu o sa faca nici un million pe asemenea film etc. etc. Ghici cine ride acuma in drum spre banca, si cine si-a bagat coada intre picioare?

Acum am inteles!!

Aveti de ales intre "ciuma si holera"!!

Fiecare cu alegerea lui, dar de ce unii par atat de "entuziasmati" de acest Kerry(si ciuma si holera sunt "boli neplacute")??

anita47

P.S.
===

Apropo de "propaganda electorala": tu ce crezi ca Bush face pe situl sau?

====

Acum intelegi de ce preferam sa mi se faca un rezumat(de catre cei "entuziasmati" de aceasta candidatura!) al parerilor lui Kerry si sa nu fiu trimes la "site-ul" sau propagandistic.

Am dat peste acest forum si binenteles subiectul mi-a atras curiozitatea pentru faptul ca arta Pre-Raphaelita este favorita mea. Ma consider dotata in acest domeniu din moment ce am studiat istoria artei si arta plastica pentru mai mult de sase ani in cadrul universitar al Californiei. In biblioteca mea personala am un numar de carti despre Pre-Raphaeliti in general cit si despre anumiti pictori Pre-Raphaeliti. Deci stiu despre ce vorbesc...

Undeva in forum cineva a scris:

"Gasesc ca pre-rafaelitii nu te fac sa gandesti, ci mai degraba sa visezi. E foarte multa poezie in tablourile lor. "

Tin sa va contrazic, Pre-Raphaelitii sint poate cei mai mari stimulatori al gindirii, nu contenesti niciodata sa te gindesti la simbolurile si la temele care ei incerc sa-ti redea, fie intr-un mod direct sau subtil. Dante Gabriel Rossetti, favoritul meu pictor dintre toti care i-am studiat, are o Pictura numita "Veronica Veronese". In aceasta pictura, daca te uiti bine si de aproape observi o multime de flori, un canar, o vioara, etc etc. Fiecare dintre aceste lucruri au o insemnatate enorma, un simbol al unei cauze, simboluri care-ti spun totul despre aceasta Veronica si motivul pentru care ea pare asa de ginditoare, s.a.m.d. La fel vei gasi si in alte picturi Pre-Raphaelite care nu sint doar imagini de vis, ele au un mesaj anume, temele si subiectele lor sint alese intr-un mod decisiv, nu doar pentru a unmple un tablou si ai creia o estetica. Tineti in minte ca acesta miscare sau curent artistic cind a aparut pe "piata" cum s-ar zice a fost foarte revoltatoare. Cititi istoria lor, poeziile, proza dar mai mult cititi scrisorile lor si veti intelege mai mult de ce au pictat aceste imagini si care a fost scopul acestui curent artistic.

In momentul de fata pe pereti camerelor noastre sint expuse tablourile din colectia lucrarilor mele, si cinci picturi originale, una al unei pictorite foarte recunoscuta din Romania, altul este un tablou mic care l-am cumparat intr-un magazin de antichitati in Timisoara, nu stiu cine-i artistul, nici nu pot distinge semnatura, dar seamana foarte mult cu ceva care ar fi fost facut de oricare dintre Pre-Raphaeliti. Celalalte trei le-am cumparat de la un pictor care isi vindea schitele pe strada in Timisoara ca sa-si faca bani de tren. Mi-au placut foarte mult pentru ca erau facute la Garana, un sat nemtesc dincolo de Resita, un loc care niciodata nu ma plictisesc sa-l vizitez. Atit. As vrea sa-mi mai adaug la colectie dar nu am loc unde sa le pun. Toti peretii sint ocupati.

"Socrate (filosof grec), Adrian ( Publius Aelius Hadrian - imparat roman), Lord Byron (poet britanic), Walt Whitman (poet american), Oscar Wilde (scriitor irlandez), Marcel Proust (scriitor francez), Leonard Bernstein (compozitor american), Jean Cocteau (scriitor francez), Michelangelo si Leonardo da Vinci (artisti italieni), Desiderius Erasmus (calugar si filosof olandez), Tchaikovsky (compozitor rus), Iuliu Cezar (imparat roman), Petre cel mare (tar rus), Papa Ioan al XII-lea, J. Edgar Hoover (director FBI), Suleiman Magnificul (conducator otoman), Aristotel (filosof grec), James Dean (actor american), Alexandru cel Mare (general si conducator macedonian), Charles Baudelaire (poet francez), Ludwig van Beethoven (compozitor german), Boticelli (artist italian), Marlon Brando (actor american), Caravaggio (artist italian), Pablo Picasso ( pictor si sculptor spaniol), Papa Pius al XII-lea (teolog), Rafael (artist italian), Stravinsky (compozitor rus), Jules Verne (scriitor francez), William Shakespeare (poet si actor britanic), Christian Dior (creator de moda francez), Ferdinand I (conducator bulgar), Michel Focault (filosof francez), George Gershwin (compozitor american), Schubert (compozitor german), Goethe (scriitor si om de stiinta german), Grieg (compozitor norvegian), Handel (compozitor german), Horatiu (Quintus Horatius Flaccus - poet roman), Schopenhauer (filosof german), Isaac Newton (om de stiinta britanic), Ovidius (poet roman), , Wagner (compozitor german),
si voi incheia cu preferatul meu Giuseppe Verdi (compozitor italian)..."




- Ai avea amabilitatea sa ne indici si noua titlul enciclopediei(?!) din care ai compilat aceasta impresionanta lista de nume celebre de homosexuali?

- Esti SIGUR ca in FIECARE din cazurile mentionate mai sus se poate DOVEDI cu rapoarte biografice AUTENTICE orientarea lor homosexuala, sau... despre unii... se crede DOAR ca AR fi fost homosexuali?!...

E UNA sa fii homosexual... si e ALTA sa fii doar SUSPECTAT de homosexualitate!...

Nu m-am suparat pe tine deloc.
Nu intelegeam niste lucruri dar m-am linistit acum pentru ca stiu ca fiecare din noi mai avem momente.
Cred ca stiu si cu cine m-ai confundat si daca este asa,
crede-ma ca si eu (daca nu in scris, macar in fata monitorului) i-as fi spus vreo doua .:))
HRISTOS A INVIAT!

e destul de greu sa dai un raspunss onest deoarece sint tot felul de prejudecati vis-a-vis de cei care pleaca si vis-a-vis de cei care raman. incep prin a spune ca este o decizie personala si motivele acestei decizi, oricare ar fi ea, nu trebuie generalizata.
ai dreptate, cel putin in ceea ce ma priveste: familia - parintii - este ceea ce ma tine deocamdata aici. dar si un fel de sentiment ca nu m-as simti bine traind in alta tara. vreau sa vizitez alte tari, sa traiesc pentru o perioada relativ scurta de timp - 6 luni sa zicem - in alta tara, dar nu vreau sa plec pentru totdeauna. poate e si asa o chestie de constiinta, ca si cum as fugi de ceva. nu pot sa spun ca o duc bine material, dar in mod sigur as duce-o prost spiritual in alta tara. este si asta ceva ce tine de felul in care suntem fiecare si de felul in care simtim.
nu as pleca pentru ca in romania ai parte in fiecare zi de un spectacol, mai mult sau mai putin placut. schimbarile in bine sau in rau sunt atat de rapide incat daca pleci 6 luni, cand vii risti sa nu mai recunosti nimic. apropo de asta, un scriitor occidental spunea ca ii invidiaza pe cei esteuropeni pentru ca au despre ce scrie. asa si eu. am teme de gandire cat incape.
nu plec pentru ca sunt convinsa ca poti avea o viata buna si aici.
mi-ar lipsi incursiunile in natura cu familia si prietenii, mi-ar lipsi petrecerile de sambata seara, discutiile de zi de zi, mirosurile de placinte si prajituri din fiecare duminica, chiar si sarmalele desi nu mi-ar lipsi sarmalele, agitatia din vinerea mare din oras si piata, colinzile din saptamana craciunului, sentimentul ca faci parte din ceva (nu stiu ce) si o senzatie de protectie ca indiferent ce se intampla in lumea mare aici este in loc sigur (asta deja tine de superstitie nu neaparat de o realitate). mi-ar lipsi mormantul bunicii mele.
si este ceva ce nu imi lipseste: vesnica intrebare ce ar fi daca? am luat o hotarare si deocamdata nu cred ca este cea gresita. poate ca peste cativa ani o sa cred altceva, dar in mod sigur nu o sa regret decizia de acum.

Daniel Racovitan scrie:
"Ok, am sa iti respect dorinta, numai cu conditia sa nu le dai apa la moara. :)
In orice caz, mesajele cu injuraturi nu le voi publica."

Bufnila zice:
Daniel, esti un luptator adevarat. Nu am ce si cui sa dau apa la moara. Fiecare e liber pe lumea asta sa se angajeze sau sa angajeze ce stari conflictuale are chef. Bineinteles ca trebuie sa si stii sa conduci un razboi. In privinta mesajelor anti-Bufnila, nu e nici o problema! Nimeni nu va primi vreo replica sau vreo explicitare in acest elegant arhipelag digital. Absolut NIMENI. Asa cum ti-am spus in mod public, nu sunt dator nimanui cu vreo explicatie. Eu imi construiesc destinul in aceasta viata care este numai a mea asa cum cred de cuviinta.
Iti multumesc pentru intelegere, Daniel.

S-a deschis un nou magazin.

S-a deschis un magazin unde femeile pot cumpara soti, avand de ales dintr-o gama generoasa.
Magazinul are 6 etaje, iar la fiecare etaj se pot gasi barbati cu tot mai multe calitati.
Exista, totusi, un impediment: cand deschizi usa de la un etaj, poti alege un barbat de la etajul respectiv, dar daca urci la etajul superior, nu te poti intoarce, decat pentru a iesi din cladire.
O femeie intra in magazin pentru a-si cumpara un barbat. Urca la et. 1. La intrare scrie:
Etajul 1: Acesti barbati au slujbe.
"O", isi zice ea, "astia-s ma buni decat ultimul meu prieten.... dar oare ce-o fi mai sus?"

La Etajul 2: Acesti barbati au slujbe si iubesc copiii.
"Grozav, dar ce o fi mai sus?"

Etajul 3: Acesti barbati au slujbe, iubesc copiii si sunt foarte aratosi.
"Hmm, mai bine, dar hai sa vad ce e mai sus."

Etajul 4: Acesti barbati au slujbe, iubesc copiii, sunt foarte aratosi si ajuta la treburile gospodaresti.
"Foarte tentant, dar trebuie sa vad ce e mai sus..."

Etajul 5: Acesti barbati au slujbe, iubesc copiii, sunt foarte aratosi, ajuta la treburile gospodaresti si sunt foarte buni la pat.
"Exact ce-mi doream! Dar... ma gandesc cat de perfecti sunt cei de la etajul urmator?"

Etajul 6 - Sunteti vizitatoarea nr. 3,456,789,012. Nu exista barbati la acest etaj. Acest etaj a fost construit doar pentru a demonstra ca femeile sunt imposibil de multumit. Multumim pentru ca ati vizitat
magazinul nostru, Va dorim o zi buna.