fiecare dintre noi avem

As vrea sa spun ca nu purtarea unei cruci zilnic te va ajuta sa ajungi in Cer, ci numai simpla ta credinta in jertfa pe care Iisus, Fiul lui Dumnezeu a facut-o in locul tau si al tuturor. Acolo meritam noi sa fim, atarnati pe acea cruce, nu El. Dar asta nu ar fi rezolvat problema... Tot ce tine de noi este sa ne comportam cu umilinta inaintea incercarilor pe care Dumnezeu ni le da. Biblia spune ca "Suferinta este scoala rabdarii!" De ce ne trebuie rabdare? Cred ca stie fiecare bine de ce. In lumea de astazi te intrebi cum vei razbi pentru ca iti spui ca tot ce ai nevoie este rabdarea...
Poate ar trebuie sa ne uitam mai mult in sus, nu pentru a spune: "Of, Doamne", ci pentru a spune: "Doamne, stiu ca numai Tu ma cunosti intru totul si numai Tu poti sa imi dai si azi ceea ce imi lipseste".
Incearca sa te bizuiesti numai pe El, si mai putin pe oameni. Vei vedea rezultatul si nu cred ca vei spune ca m-am inselat. Sunt sigura.

desi nu am o mie de ani, cea mai buna metoda pe care am invatat-o este aceea de a trai, degusta, savura fiecare secunda din viata noastra. Daca este de greu de inghitit fiecare mizerie care ne apare in drum cu putina lamaie trece totul. Tocmai acesta este farmecul vietii. Sa poti sa o trai viata asa cum este ea, mai buna si mai rea. Exact ca sarea in bucate...

Cred ca e o ideie super, pentru a evita parazitarea subiectelor, deviatia discutiilor sau "capra vecinilor"

Este dificil sa ignori in subiectele puse de tine..trebuie sa citesti ca sa vezi ce spune fiecare mesaj
deschizi un subiect pentru a-l impartasi, pentru a avea opiniile celorlalti sau pur si simplu sa schimbi opinii..

Sunt convinsa ca este o buna ideie
in rest ramane la latitudinea fiecaruia sa-si puna sau nu "dreptul de gazda" in aplicare.

Personal, nu ma deranjeaza acest drept,
cand am o problema personala pladesc o consultatie la psy si atac pe forum ca sa ma defulez.. chiar daca-i mai economic.. :-))

la fel si "tu me manque à mourir", este plus de un dor, devine o chestie de existenta..

spuneam, fiecare, cate ceva. Eu incercam sa inteleg ce spunea el, nu subscriam la ceea ce am inteles eu c-ar fi vrut sa spuna El.

Ce spun eu este ca un fluture cu aripile arse, chiar de privindu-se-n oglinda vede inca tot un fluture, de vrea sa zboare-i doar lacusta, ce-n salturi lungi mimeaza numai zborul.

as face doar o remarca...
de fiecare data când un "anonim" a intervenit aici, a fost doar sa insulte, sa arunce cu pietre si sa faca remarci neplacute pt. administrator.
am tot cautat sa gasesc un mesaj sau subiect "in tema", constructiv sau civilizat postat de un "anonim".. imposibilitate totala, nu exista..

concluzie??
vin doar sa faca vrajba, si putem numi cum vrem atitudinea lor, se reduce la acelasi lucru... spirit de economie :-))

economii importante: plata consultatiilor la un psy...

cred ca trebuie lasat un pic sa vedem ce si cum...
deja am sa creiez cateva subiecte pe categorii, la fiecare categorie un subiect de comentariu...asta pt inceput..
am sa incerc sa pun o reteta la fiecare categorie, creiez antecedantul... :-))

categoriile se pot creia si mai tarziu ?

Ba da, dar NUMAI impreuna lumineaza. (de-aceea, cu placere te citesc).

Caci separat, au fiecare doar o aura, asemeni poleielii.

Iar cand una lipseste si dac-ar fi s-aleg, mi-e tot mai drag de Continut decat de Forma.

"Armanlu nu chiare" e mesajul pe care ei l-au transmis lumii de fiecare data cand cineva i-a ascultat.
Mai nou, Academia Romana refuza sa recunoasca cele 4 conjugari ale verbelor romanesti ( in aromana sunt tot 4), ca limba noastra sa semene mai mult cu franceza si italiana, inchipuindu-si, probabil ca ca asa ni se recunoaste mai usor filiatia romanica. Ca, ce, numai grecii, macedonii, albanezii? Si noi, nene, ne furam caciula si ne dam mai boieri decat boierii.

Eu sufar de singuratate ca de boala. Niciodata nu mi-e rusine, desi,de fiecare data, ea ma gaseste prima...
Lupt. Mi-e teama ca sufletul meu ar putea ajunge sa semene cu un cuib de vultur batran la care nu razbat decat paduchii ce se oplosesc la ultima caldura a penelor lui.
Singuratatea: o legatura la ochi. Sau un loc unde te poti retrage ca sa vezi mai bine lumea.
PS. Cine zicea ca omul e un animal care rade? Il prescriu ca panaceu. Rasul, nu animalul.:))))))))))))

Mâncare de pui cu ciuperci si taietzai

6 linguri de faina
sare, piper
piept de pui, fara os, cca 900 gr carne
80 gr unt
6 ciuperci mari de "Paris"
2 cepe taiate in felii subtiri
500 ml de supa de pui
1 linguritza de concentrat de rosii
o jumatate de lingurita de semintze de mustar
300 gr de taietai largi (daca de casa sau proaspetzi - ideal)
sare in grauntze mari
200 ml de smântâna

Intr-o farfurie se amesteca 4 linguri faina cu sare si piper, si se trece carnea inauntru, ca sa fie bine acoperita de faina

Intr-o oala in fonta, cu jumatate din unt se rumeneste carnea la foc slab, câte 3 minute pe fiecare parte, apoi se adauga ciupercile taiate in delii si ceapa;
se continua inca 4 minute pe foc, amestecand des

Se scoate totul si se pune intr-un recipient adânc
In untul ramas in oala se adauga restul de unt (40 gr) restul de faina (2 linguri) si se rumeneste mestecand 30 secunde, apoi se stinge cu supa, se lasa sa se ingroase cca 5 minute, amestecand tot timpul, apoi se adauga bulionul si semintzele de mustar.
(daca n-aveti supa de pui, faceti una cu cuburi)

Se amesteca bine totul, se pun inauntru bucatile de carne rumenite, ceapa si ciupercile rumenite si zeama pe care au lasat-o; se amesteca cca 1 minut, se scade focul, se acopera si se lasa 10-15 minute pe foc scazut, pana cand carnea este fiarta bine

se adauga smântana si amestecand se mai tine pe foc pâna incepe sa clocoteasca.

Separat in apa fierbinte, sarata se fierb taietzaii, se strecoara
si se pun pe o tava mare in inox pt servit la masa

deasupra taietzailor se rastoarna contzinutul oalei (carnea cu sosul)

Vioara a murit? Ce-ti pasa? Rasuna-va cantecul din nou!
De ce muri vioara? Sa fie cantecul mai pur pentru urechile ce vor s-asculte!
Nu te mira de moarte, mira-te ca in fiecare zi ti se deschid ochii la lumina!
PS. A vrut Senatul sa treaca Cezar Rubiconul? Stim doar ca s-a temut!

...sa nu revina nimic inapoi!(Glumeam, desigur!)
Psihologii care s-au ocupat de problema sunt impartiti in exact doua tabere.Fiecare cu argumente extrem de convingatoare.
Eu sunt de partea lui "mixt": doar traind impreuna ne putem cunoaste.
Voi refuza deci sa trimit un copil la o scoala din care va iesi nitelus hadicapat social, incapabil sa creeze punti catre un suflet ...de alt sex.
PS.
1.Citeam, mai ieri, ca fetele sunt mai agresive decat baietii. Cel "putin" din momentul in care constientizeaza ca le sunt superioare pe scara dezvoltarii psiho-somatice. Vorbeam aici de adolescenti.
2.Eu recunosc ca atunci, imi placea sa ma dau mare (si inca nu mi-a trecut!):), nu de alta, da’ sa vada EL ce desteapta mi-s! Invatam mai mult, si chiar daca scopul imediat era infantil, rezultatele se vedeau in catalog si profii ziceau "uite un copil care vrea sa invete!:)

...pe care nu stiu unde l-am postat, ca aici n-a ajuns:
Dupa mult zbucium in mijlocul lumii, te intorci la tine cu nostalgia cu care mangai pe crestet un copil bolnav. Poate ca de-aia "sa dezleaga", il doare durerea lui. Si se-ntoarce, in fiecare zi! Intr-un final, ca sa-l ingroape!
Morala ar fi ca daca reusesti sa nu te "dezlegi" niciodata, copilul ala iti va zambi sanatos pana dincolo de moarte!

Dupa cum vezi, nu prea-s de acord...

Rasul e bun daca il prescriem ca ultim remediu, nu ca panaceu. Sunt atatea lucruri peste care nu poti trece razand...

Faptul ca te simti singura, (fizic vorbind) este doar o stare temporara, in care fiecare dintre noi simte cate-odata nevoia sa evadeze. Ramane sa te hotarasti cand este momentul sa schimbi ceea ce te "ingheatza" cu ceva care sa-ti incalzeasca sufletul. Vulturul-pereche poate ca deja da rotocoale in inalt...

Singuratatea in doi...te macina, te distruge, te ingroapa incetul cu incetul...Se instaleaza in momentul cand cei doi isi cauta fiecare un refugiu permanent in singuratate, alturi fizic fiind. Incearca fiecare scaparea fatza de angoasele unei convietuiri in compromis, (copii, casa, masina, afaceri, toate... "bunuri" comune).
Tristetea, intimitatea ranita, zambetul fortat, de fatada...
Ce a fost candva frumos, (daca a fost vorba de asa ceva) e ingropat.

Cea ce descrii tu Sanjuro poate fi tratata printre citeva vizite la un doctor specializat in probleme maritale si daca nici asta nu va ajuta, un divort amical va fi bun venit , sotii raminind prieteni cel putin de dragul copiilor .Bunurile materiale vor fi impartite egal intre cei doi soti. Ca la o adica ce conteaza chestiile materiale intre soti daca nu exista fericire.?:)
Dupa care fiecare o va lua de la capat; un nou partener,o noua casa, copii intre ei,alte masini...
P.S. Cei care sufera cel mai mult nu sint sotii despartiti ci copiii lor. Aicea-i buba si in multe cazuri sotii stau impreuna numai de
dragul copiilor.Atit.

stiu ca n-are. Ma rog, se zice ca fiecare dintre noi avem un Dumnezeu de buzunar pe care-l lustruim in anumite zile, carora le zicem sarbatori.
Te-ai intrebat vreodata de ce omenirea n-a canonizat oamenii extaordinar de destepti? Eu, dac-as fi fost lumea, m-as fi gandit si la ei...

In primavara, in drum spre Siret, grabindu-ma spre dulcea Bucovina unde-mi petrec de la o vreme Sarbatorile de Pasti, am trecut prin Suceava. In apropierea orasului se afla o bisericuta ridicata pe o movila, la care se ajunge coborand o panta abrupta. Cei ce vin sa se roage aici, coboara in vale, si apoi urca movila in genuchi, pentru ca se spune ca aceluia care face penitenta, i se vor ierta pacatele...
Maintuire prin durere? Imagini dintr-un ev intunecat...Pe cine vrem sa pacalim? Atat raiul cat si iadul se afla pe pamant...Crampeie din fiecare ni se azvarla din cand in cand.

sanjuro

In Budo, codul samurailor, sta scris: "Viata sau moartea sunt la fel. Trebuie respect pentru amandoua". Poate asa a gandit si ciobanul moldovean pregatindu-se de "nunta". Si-a pregatit trecerea intr-o noua lume, sarbatorind evenimentul. Resemnat fiind, n-a facut nimic sa impiedice un lucru ce-l simtea sortit, si asta ma necajit pe mine.
Soarta nu poate fi schimbata in esenta, dar sunt lucruri care depind doar de noi sa le schimbam, si merita incercat oricat de firave se intrevad sansele.
Imi amintesc de un citat celebru al lui McMurphy, ("Zbor deasupra unui cuib de cuci" ) cand si-a insangerat mainile incercand sa ridice o greutate peste puterile lui: "- Dar macar am incercat!"

Ne mor mereu fiinte dragi, dar cat de pretioasa ne este amintirea lor. Sunt lucruri de care iti amintesti cu drag, si care-ti incalzesc inima in serile lungi de iarna: un bunic, un parinte, un caine, un copac...
La nivel "macro" nu inseamna nimic, dar luat la nivel de individ, fiecare isi traieste propria-i drama.


sanjuro