fiecare gand pe care il emitem ne modeleaza viitorul

fiecare gand, transpus in vers, e ca o mangaiere pe obrazul inlacrimat de asteptare...ma doare...aceasta bucurie de-a citi ..si zbor...mi-e dor...daca n-ai fost, acuma esti;daca vei fi? cine poate stii?...vei fii!

Cei care sprijina ideea construirii Catedralei din parc se refera la asa numitele "nevoi pastorale". In ce constau ele la inceputul mileniului 3 ? Din pacate nu se ofera amanunte. Se sugereaza, pur si simplu ca, daca este vorba de Dumnezeu sau Credinta, orice comentariu este de prisos. Iata un astfel de comentariu:

" BOR nu construieste in mod obsedant ci conform unor nevoi pastorale. Este nevoie de biserici si lucrul acesta se probeaza cu cele peste 30 de biserici construite in Bucuresti de la revolutie pana in ziua de astazi. Nu va obliga nimeni sa intrati intr-o biserica (de altfel, nici nu cred ca o faceti). Cert este ca oriunde s-a construit o biserica ortodoxa, acasta s-a facut din donatiile oamenilor din zona si nu din alti bani. Dovada? Priviti orice biserica de cartier nou construita: este plina pana la refuz de credinciosii care vin si se roaga lui Dumnezeu !"

Daca se va considera ca fiecare bloc dintr-un cartier va avea, in viitor, " nevoi pastorale" de ce n-am construi cartierul aferent format din biserici, care s-ar raporta ,in acest mod, la numarul locuitorilor ? Cum se calculeaza aceste "nevoi pastorale" si cine are dreptul sa o faca ?
Nu se ofera nici un exemplu.
Am constatat ca aceasta credinta a ajuns o obsesie pentru unii, care nu reusesc sa dea exemplu decat citate si minuni care s-au petrecut acum doua mii de ani. De fapt nici nu se stie sigur asta.
De pilda in istoria Egiptului un eveniment ca distrugerea armatei unui faraon, migrarea unei mase mari de oameni, sau molime, nu ar fi trecut neobservat. Dar nu exista nicaieri scris, asa cum este consemnat evenimentul in biblie. ATUNCI CARE ISTORIE ESTE ADEVARATA ?
Apoi inca un comentariu:

"Priviti orice biserica de cartier nou construita: este plina pana la refuz de credinciosii care vin si se roaga lui Dumnezeu !"

In afara de pensionari NU PREA AM VAZUT TINERI frecventand biserica. Probabil ei au alte probleme, mai serioase...
Iar daca nu banuiti raspunsul, ceea ce mi se pare normal, vi-l pot sugera : Noi si noi generatii de preoti au nevoie de biserici. De unde
sa-si cumpere masini si obtina niste bani, acolo, de buzunar ?

"Eu v-as ruga sa-mi explicati invierea lui Lazar sau vindecarea celor paralizati sau demonizati."

Slujitorul bisericii se refera la invierea lui Lazar sau la alte minuni. Oare as exagera daca l-as intreba daca este la curent cu faptul ca EXISTA STIINTA si ca STIINTA se dezvolta in ritm alert si multe lucruri, care acum 2000 de ani erau considerate minuni, acum pot fi realizate ?


"... monumentul din parcul Carol nu este in administrarea BOR. Prin urmare, nu BOR trebuie sa-l mute de acolo!
Tot se bate tam tam pe cazul banilor publici. A facut cineva scandal cand din banii publici politicienii se intrec in vile, masini si acte de milostenie publica. Ori chiar credeti ca le platesc pe toate din buzunarul lor?!? Eu zic sa fim seriosi !"

Dar de ce sa ne referim la BOR ca si cand am accepta ideea ca poate construi oricum si oriunde ? Cred ca se deviaza de la subiect. Probabil ca studiatul bibliei este, pentru domnul care sprijina constructia Catedralei pe domeniul public, singura sursa de informatii. Chestie spirituala care este mai presus decat citirea presei pamantene. Oricum a inceput epurarea. Mai intai "pestisorii marunti" dupa care vor urma "greii" .Cineva trebuie sa castige niste alegeri, nu-i asa ?...
Sa nu uitam ca problema monumentului a devenit publica si este vorba de banul public pe care eu, ca cetatean ( si nu sunt singur) NU SUNT DE ACORD SA-L DAU, indiferent daca e o biserica sau altceva. Banii trebuie justificati. In loc de demolari absurde cred ca ar fi mai util sa construim sosele, alte parcuri, locuri de parcare. Sa ne gandim, mai intai la "cele lumesti".
Nu s-a intors nimeni de DINCOLO ca sa ne spuna ca e mai bine, asa ca am prefara sa ne facem viata mai buna, aici !

Iti dai seama Cami...acuma intelegi de ce se mai incing spiritele pe aici din cand in cand. Personalitati puternice, oameni care stiu ce vor!!! Ghe. Doja de ce nu o veni sa ne zica din defectele dumnealui ;)?

Horia, ideea era sa ne zicem noi insine defectele...nu nevestele (foste sau actuale). Da' nu conteaza. Chiar asa "rebut" nu puteai sa fi fost ca altfel nu te lua de barbat de la inceput. Si apoi, daca zici ca ai 4 cai si-ti place de ei...nu e dracul chiar asa de rau. Mai bine cu cai "care te iubeste" decat cu nevasta care sa te critice, nu?:)))

Chestia cu gandurile "necurate" e si aia un defect. Am citit intr-o carte despre sfinti ca fiecare gand rau care iti vine in cap, ajunge sa se intoarca catre tine mai devreme sau mai tarziu. Cica scorpionii sunt de doua feluri: foarte buni sau foarte rai. Ampop tu esti bun, deci esti salvat.

Si ca sa inchei printr-o formula magica :

There is a magnificent temple: those whose eyes are open see beauty; but those who keep their eyes closed see not the temple but darkness. Great souls are able to see God's glorious presence in all soul temples. Paramahansa Yogananda

Asa ca mai bine sa ne concentram asupra calitatilor si sa ne corijam defectele :)))

P.S. Fara nici o legatura cu subiectul in cauza va anunt ca am aruncat pe piata alte doua subiecte. Tre' sa apara pe felie in curand. Le fac reclama aici ca sa vie lumea pe urma si sa scrie ;). Unul suna asa:
"Daca ati afla ca mai aveti de trait numai o luna de zile, ce ati face in luna respectiva"? Si al doilea: "Cum va vedeti peste 10 ani? In ce loc, sub ce forma..." cam asa ceva. Una calda - una rece, ca sa nu ziceti ca sunt macabra :)))

Dar ce are daca a pus pe Iisus alaturi de alti avatari si iluminati? sau Evangheliile alaturi de Coran si alte "paganisme" ? Cine a spus ca Biblia e "cea mai cea" adevarata deasupra Upanisadelor, Cartii Mortii Tibetane, sau Coranului? iar crestinismul mai aproape de adevar decat hinduismul, budhismul, shivaismul, confucianismul, sau credintele strabune ale aborigenilor, mayashilor etc sau iar, Iisus ... "the only One" care ne poate conduce la mantuire (iluminare, realizarea Sinelui samd) ? Cine a instaurat aceste ierarhii? Cu siguranta nu Dumnezeu. Ma rog, s-ar putea ca la ora asta, -chiauna de somn- sa ma aflu si eu intreaba si sa fi inteles gresit , si ca nu ai nimic impotriva in a-i fi "pus in aceeasi oala" pe cei mai sus amintiti, iar daca e asa imi cer scuze. Discriminarea asta dintre religii, si orgoliul fiecaruia dintre adepti, inflacararea cu care se bat cu pumnul in piept cu numai credinta lor revendica Adevarul Suprem.... ma irita la culme. Sunt botezata in credinta ortodoxa, dar nu cred in religie, mai cu seama in dogme, si nici in Biblia citata si interpretata ad literam de cei mai multi dintre preoti si parint.i Sunt mult prea rigide si depasite aceste dogme ptr mileniul acesta, sau si mai mult ptr aceasta era ( a Varsatorului). Cred cu tarie in acest suflet nemuritor, cred cu tarie ca spiritul fiecaruia dintre noi este picatura din Ocean, sau raza acelui Soare, sau cantecul Cantaretului..... creatia manifestata a Creatorului.... Si mai cred ca nici picatura nu e mai prejos decat Oceanul si nici Oceanul (Dumenzeu, Brahma, Marele Arhitect, Zeul Suprem, Divinitatea sau cum vrea fiecare sa il denumeasca) mai prejos decat Picatura (noi, fiintele umane, animalele, plantele, mineralele, si orice atom din materie...noi, creatia manifestata). Si mai cred in reincarnare, in karma, karma de care cred la fel de bine ca ne putem elibera, mai stiu ca ca au fost texte cu dovezi despre reincarnare scoase din Evanghelii ( am citit mesajele pe sarite, sunt prea multe), si mai stiu ca noi suntem creatori deasemenea....ca noi ne cream aceasta realitate tridimensionala si aceasta lume care de altfel tot noua nu ne place, ca fiecare gand, dorinta si intentie, si cuvant rostit mai de vreme sau mai tarziu se materializeaza in acest plan fizic... si ca viitorul sta in mainile noastre de al crea sau schimba, ca noi avem o uriasa putere creatoare de care nu suntem constienti si responsabili.....responsabili ptr vietile noastre si lumea noastra, ca nimeni nu e vinovat de nimic.... ci doar responsabil.. si mai cred ca in acea "lege a rezonantei" ca si in alte legi cosmice universal valabile, si mai cred ca asa cum e sus e si jos, si cum e jos e si sus, in acel micro si macrocosmos, acea holograma a intregului . In sfarsit, mai cred ca acest unic Dumenzeu este Iubire si in nici un caz nu ar trebui sa o luam ca pe deviza de viata afirmatia (una dintre ele) "a avea frica in Dumnezeu" ....cum poate un copil sa isi iubeasca parintele avand teama fata de el, teama de puterea si "autoritatea sa"? In fine, vorbesc toate acestea mai putin din cele citite si auzite si mult mai mult din cele traite, experimentate si concluzionate de mine pana acum in micuta mea viata de numai "doi ani si o luna", ca de altfel si de altii din jurul meu, la fel, din experiente traite! si mai putin din auzite. Si in sfarsit, mai stiu ca nimeni nu m-a intrebat de ce cred eu :-)))
Ah, da si simt ca "totul e relativ" chiar si acele puncte de vedere si prisme prin care fiecare privim atat de individual si diferit iar ceea ce ptr unii e "partea de suprafata", isignifianta, ptr altii aceea parte suprafata are mai multa relevanta si vice versa.
Ptr asta va trimit o "cugetare adanca" dar haioasa si crud de adevarata:

" Ce au spus cei cinci mari evrei ai lumii?
1. Moise: Totul porneste de la cap, sa fi intelept, luminat, etc, etc...
si
problemele se rezolva!
2. Isus: Ba e de mai jos, de la inima! Sa fi bun, cu ceilalti, sa-ti
iubesti
aproapele, etc... si problemele se rezolva!
3. Marx: Ba e si mai jos, de la stomac! Daca ai burta plina, ai
problemele
economice satisfacute, etc... problemele se rezolva!
4. Freud: Ba e un pic si mai jos! de la sex! daca nu ai probleme
p-acolo,
esti satisfacut , etc... problemele se rezolva!
5. Einstein: Totul e relativ! Eu cred ca mai bine ne bagam picioarele... "

Toate cele bune, cu bine si cu bye!

Daniela

p.s, abia ce am descoperit in seara asta site-ul si topicurile, si nu aveam in intentie de a posta ceva, scuza-ti-mi acest "un anonim"

Dar ce are daca C.M a pus pe Iisus alaturi de alti avatari si iluminati? sau Evangheliile alaturi de Coran si alte "paganisme" ? Cine a spus ca Biblia e "cea mai cea" adevarata deasupra Upanisadelor, Cartii Mortii Tibetane, sau Coranului? iar crestinismul mai aproape de adevar decat hinduismul, budhismul, shivaismul, confucianismul, sau credintele strabune ale aborigenilor, mayashilor etc sau iar, Iisus ... "the only One" care ne poate conduce la mantuire (iluminare, realizarea Sinelui samd) ? Cine a instaurat aceste ierarhii? Cu siguranta nu Dumnezeu. Ma rog, s-ar putea ca la ora asta, -chiauna de somn- sa ma aflu si eu intreaba si sa fi inteles gresit , si ca nu ai nimic impotriva in a-i fi "pus in aceeasi oala" pe cei mai sus amintiti, iar daca e asa imi cer scuze. Discriminarea asta dintre religii, si orgoliul fiecaruia dintre adepti, inflacararea cu care se bat cu pumnul in piept cu numai credinta lor revendica Adevarul Suprem.... ma irita la culme. Sunt botezata in credinta ortodoxa, dar nu cred in religie, de fapt mai cu seama in dogme, si nici in Biblia citata si interpretata ad literam de cei mai multi dintre preoti si parinti, si apoi de enoriasi... Sunt mult prea rigide si depasite aceste dogme ptr mileniul acesta, sau si mai mult ptr aceasta era ( a Varsatorului). Cred cu tarie in acest suflet nemuritor, cred cu tarie ca spiritul fiecaruia dintre noi este picatura din Ocean, sau raza acelui Soare, sau cantecul Cantaretului..... creatia manifestata a Creatorului.... Si mai cred ca nici picatura nu e mai prejos decat Oceanul si nici Oceanul (Dumenzeu, Brahma, Marele Arhitect, Zeul Suprem, Divinitatea sau cum vrea fiecare sa il denumeasca) mai prejos decat Picatura (noi, fiintele umane, animalele, plantele, mineralele, si orice atom din materie...noi, creatia manifestata). Si mai cred in reincarnare, in karma, karma de care cred la fel de bine ca ne putem elibera, mai stiu ca ca au fost texte cu dovezi despre reincarnare scoase din Evanghelii ( am citit mesajele pe sarite, sunt prea multe), si mai stiu ca noi suntem creatori deasemenea....ca noi ne cream aceasta realitate tridimensionala si aceasta lume care de altfel tot noua nu ne place, ca fiecare gand, dorinta si intentie, si cuvant rostit mai de vreme sau mai tarziu se materializeaza in acest plan fizic... si ca viitorul sta in mainile noastre de al crea sau schimba, ca noi avem o uriasa putere creatoare de care nu suntem constienti si responsabili.....responsabili ptr vietile noastre si lumea noastra, ca nimeni nu e vinovat de nimic.... ci doar responsabil.. si mai cred ca in acea "lege a rezonantei" ca si in alte legi cosmice universal valabile, si mai cred ca asa cum e sus e si jos, si cum e jos e si sus, in acel micro si macrocosmos, acea holograma a intregului. In sfarsit, mai cred ca acest unic Dumenzeu este in "toti si in toate" , fie ei, pacatosi, criminali, sinucigasi sau mistici, sfinti ....toate sunt roluri de scena,fiecare are lectiile sale de invatat... si mai stiu ca tot El este Iubire(a) si in nici un caz nu ar trebui sa o luam ca pe deviza de viata afirmatia (una dintre ele) "a avea frica in Dumnezeu" ....cum poate un copil sa isi iubeasca parintele avand teama fata de el, teama de puterea si "autoritatea sa"? In fine, vorbesc toate acestea mai putin din cele citite si auzite si mult mai mult din cele traite, experimentate si concluzionate de mine pana acum in micuta mea viata de numai "doi ani si o luna", ca de altfel si de altii din jurul meu, la fel, din experiente traite! si mai putin din auzite.
Si in sfarsit, mai stiu ca nimeni nu m-a intrebat de ce cred si stiu eu :-))))
Ah, da si simt ca "totul e relativ" chiar si acele puncte de vedere si prisme prin care fiecare privim atat de individual si diferit iar ceea ce ptr unii e "partea de suprafata", isignifianta, ptr altii aceea parte suprafata are mai multa relevanta si vice versa.
Ptr asta va trimit o "cugetare adanca" dar haioasa si crud de adevarata:

" Ce au spus cei cinci mari evrei ai lumii?
1. Moise: Totul porneste de la cap, sa fi intelept, luminat, etc, etc...
si
problemele se rezolva!
2. Isus: Ba e de mai jos, de la inima! Sa fi bun, cu ceilalti, sa-ti
iubesti
aproapele, etc... si problemele se rezolva!
3. Marx: Ba e si mai jos, de la stomac! Daca ai burta plina, ai
problemele
economice satisfacute, etc... problemele se rezolva!
4. Freud: Ba e un pic si mai jos! de la sex! daca nu ai probleme
p-acolo,
esti satisfacut , etc... problemele se rezolva!
5. Einstein: Totul e relativ! Eu cred ca mai bine ne bagam picioarele... "

Toate cele bune, cu bine si cu bye!


p.s. abia ce am descoperit in seara asta site-ul si topicurile, si nu aveam in intentie de a posta ceva, s-ar putea sa imi mai apara acest mesaj ca de la "un anonim", scuze.

Comentariu de Georges Valch
Nu scrie! Pentru ca suntem in orice caz o multime care o facem. Pentru ca unii dintre noi, astia, chiar depind de ceea ce scriu, si astfel nu ai ce cauta intre noi sa furi prin talent ceea ce putina societate care citeste ne da din mila. Mai ales, nu scrie pentru ca vorbele tale sunt oricum destul de grele si numai daca le rostesti.
Dar apoi... Incearca totusi sa scrii ceva. Pentru ca fiecare gand care zboara-n vant, ramane-n vant. Sunt vremuri cand ca si mine, un biet nimic iti vei aminti cu placere de vremuri cand nu erai mare lucru. Pentru ca, draga mea, nu-i nimic care sa ne faca mai anonimi decat expectatiile noastre de a fi cineva.
In orice caz, continua sa o scrii. Pentru simplul fapt ca simti o neimplinire din cauza ca nu o poti face. E un destin pe care nu-i bine sa-l dorim dusmanilor nostrii. Dar defapt, de asta ni-l asumam.
Poate intai de toate ar trebui sa cuget de ce scriu cu atata usurinta, apoi citest cu atata greutate...
Si-am sa inchei. Pentru ca am ceva de scris chiar acum... Stii... Poate am vorbit de lucruri triste. Acum imi umbla prin cap o nebunie: voi scrie! Despre cat sunt de viu, despre oameni, despre iubire... Ingaduie-mi sa prind aceasta secunda tesuta in panza vremelniciei. De dragul unei aduceri aminte, lasa-i pe ei sa tintuiasca un fluture cu un bold in cap intre copertile insectarului. Tu... Scrie! Caci pentru noi, floarea nu mai e floare, strivita intr-o afurisita de carte.
Ma iarta, prietena! Mi-e greu sa las o idee sa zboare dincolo de mine. O prind si o strecor, adesea altundeva decat isi afla locul.
Dar scrie!

Nu stiu pe nimeni care sa spuna despre sine 'Sunt un om rau!' asa ca, rasturnand intrebarea si cum negatia negatiei e afirmatia am putea spune ...cu totii suntem omeni buni :))))) Aiurea!

Iar ma iau de ender, maine poimaine fac un fan-club, dar chiar a zis-o simplu si bine ... ti se incalzeste sufletul cand te gandesti la el.

Exemplul meu e strabunica mea pe care o tot citez, femeie simpla de la tara. La inmormantarea ei a venit lume ca la o nunta mare din toate satele invecinate, desi avea 85 ani. Cred ca vreo 50 oameni.. in varsta toti, pe care nu-i vazusem in viata mea imi ziceau 'saru' mana nasa!', iar la pomana toti povesteau cum strabunicii mei ba le-au dat o bucata de pamant, ba' le-au dat bani de nu-stiu ce operatii sau chiar le-au tinut copilul in scoala.
Mi se incalzeste sufletul cand ma gandesc la ea si aprind o lumanare cu fiecare gand. A fost un om bun!

to live is to die, to love is to lie

am un roi de fluturi in caiet...
pe fiecare fila, cate-o aripa franta,
pe fiecare gand, cate-o adiere
pe fiecare vers, cate-un tremur...
cine ar avea nevoie de fluturii mei presati?
cine ar avea puterea
sa-i invie si sa dea drumul roiului
intr-o pajiste cu flori de camp?

ma scuzi pentru divagatie...mi-a placut poezia ta...:)

___________________________________
semper idem...

trasaturi fizic vs. psihice ... hmm ...

in primul rand atrage cel fizic, cel putin la mine... normal ca pe net ajungi sa cunosti o multime de oameni carora nu le cunosti aspectul fizic, dar care totusi de impresioneaza prin gandirea lor, prin modalitatea lor de a vedea lucrurile; si totusi ... ai o anumita retinere atunci cand le vezi o poza si de fapt nu arata asa cum te asteptai.

spunea cineva aici ca, barbat fiind, el ar alege o femeie cu minimul de calitati fizice ...
mai spunea cineva ca fiecare are propriul sistem de valori ... si atunci as putea spune ca nu are rost sa mai discutam pe nici o tema, fiecare gandind in felul sau :)

faza e ca (incerc sa nu'mi pierd ideea) ... eu cred inca in faptul ca toti ne avem perechea si nu ar trebui sa ne batem prea mult capul cu asta. in momentul in care este dragoste, aceasta trece peste toate "trasaturile" de orice gen, fizice, psihice...

ca si o concluzie, nu stiu pe cine o sa "aleg" ... apreciez foarte mult trasaturile psihice la o persoana, dar, daca nu este dragoste (aici ma refer mai mult la relatia sot-sotie, desi merge in orice relatie de prietenie - nu o luati in sensul rau!) atunci degeaba, fiindca tot dupa aspectul fizic umblam toti

ps: sunt de acord pt faza cu poza :)

discriminarea exista in fiecare zi, oriunde mergi ...

COMERCIAL...cam asa e dan brown..si n-as avea nimic impotriva daca o mare parte din cei care citesc se incerd in cartea asta mai rau decat in proprioa persoana..cand autorul cauta senzationalu...auzi dracovenie...sufletul ar avea 21 grame...si atunci fiecare gand al nostru e roz u picatele..si alte carti ale lui

Sunt plina de contradictii, da! Sunt inconsecventa si nu ma intereseaza notiunile, inclusiv "notiunea de iubire", tot notiune este. Fiindca viata e prina de contradictii, de neprevazut si de incosecvente...
Asa ca in ce ma priveste, am trimis la plimbare notiunile, teoriile in in general orice lucru static, care nu corespunde dinamicitatii vietii.
Te simt ca inca mai esti suparat, de la conferinta aia pe tema prostiei, de regula aveai raspunsuri mai empatice. Ei bine..asta este, astept sa iti treaca :) Stii ce imi vine acuma? Sa iti raspund pe acelasi ton. Dar...mi se pare o prostie sa reactionez asa. Sa uit ca de fapt te simpatizez, cu toata supararea ta. Asa ca..rasusflu adanc si caut sa continui conversatia.
Da, fireste ca iubirea fata de o persoana de sex opus nu e acelasi lucru cu iubirea pentru mama, tata, frate, prieteni..insa fiecare iubire pentru o alta fiinta umana te face mai bun si te aproprie de Dumnezeu. Cel putin acest lucru il au in comun. Iubirea pentru o persoana de sex opus este "mai" misterioasa decat alte iubiri, mai ales cand apare brusc, fara nici o explicatie, fara nici o motivatie. Pentru mine iubirea nu are motivatii. Ar fi asa usor sa aiba...atunci as fi iubit pe acela care imi dadea toate motivele (cel putin cele insirate de tine se regaseau in comportamentul lui). Aveam toata motivele sa il iubesc, se purta minunat, din toate gesturile lui razbatea o profunda afectiune pentru mine, era intr-adevar omul potrivit. Il apreciam pentru calitatile lui si era ceea ce am gandit mereu ca vreau de la un barbat. Nici o contradictie aici. Numai a...nu l-am iubit. Am tinut la el, dar asta nu echivaleaza cu iubirea.
Pai ce sa ii ceri lui Dumnezeu? Numai ca asa cum nu ii ceri lui poate asa ar fi frumos sa nu ceri nici altuia. Adica..nu cer creatorului dar cer creatiei sale? :)
Nu simte la fel de mult..nici macar nu cred ca este o chestiune de a masura...Sa masori in ce? In kg, in km, in amperi? In ce? Mai degraba este o modalitate diferita de a simti si o profunzime diferita a sentimentelor, care oricum nu pot fi cuantificate.
Iubirea nu are nimic de a face cu principiile. Orice iubire insa este poarta catre iubirea suprema sau iubirea de Dumnezeu cum vrei sa ii spui.
n ce priveste cuplurile, foloseam "iubire" in alt sens, asa cum se paote desprinde din context. Nu am nici o treaba cu Sulfina Barbu, insa apropo de ceea ce a zis ea, am facut o conexiune care mie mi se pare ca atinge un punct nevralgic - si anume ca ai viata pe care o meriti. Sa dezvolt? Crezi ca este cazul?
Normal ca ce insiram nu e iubire. Aceea este ceea ce se intampla cel mai adesea si care oamenii considera a fi iubire. Dupa care, cand se termina se pot lauda ca ei au iubit si mai ales cat au suferit. Ca au fost tradati, ca bla bla...in fine. Ca doar doar impresioneaza pe altul si vor fi iubiti ca deh, destul au suferit.
Ma rog, poate compasiunea si prietenia nu sunt forme ale iubirii pen tru tine. Asta este altceva. Dar nu imi spune tu mie ce simt, cum simt si asa mai departe. Nu are sens, nu ma cunosti, nu te cunosc.
Pentru mine compasiunea nu inseamna mila. Nu vorbeam in sens de dictionar. Compasiunea in sensul de acea iubire in care tu nu mai esti. Si nu voi teoretiza deoarece nu are nici un sens.
Daca tu iubesti o persoana si ea nu stie, cel mai firesc este sa ii aduci la cunostiinta acel lucru. Nu este iubire intre voi, dar poate ca tu o iubesti chiar si asa. Sau poate esti obsedat. de unde sa stiu eu?! Ei bine...o anunti...si daca stie, ce? Poate ca nu e deloc interesata. Iti moare iubirea pe loc? Ei..poate nu a fost iubire atunci.
Sunt destui oameni care spun ca il iubesc pe Dumnezeu si care in acelasi timp nu pot iubi pe cineva care nu le da atentie. Asta este...e mult mai usor sa iubesti un concept decat o persoana care nu te baga in seama.
Nu discutam despre iubirea pentru cineva trecut in nefiinta. Observ ca tu simti la fel pentru toti cei trecuti in nefiinta. Asa simti tu si poate ca altul simte altfel. Sa nu crezi ca daca tu simti in anume fel si altii simt la fel. Asa cum fiecare gandim in felul nostru, asa fiecare simtim in felul nostru.
Chiar doresc sa citesc parerea ta vis a vis de cum mi-a fost mie denaturata notiunea de iubire. Ai facut o afirmatie dar nu ai adus nici un fel de argumente. Ce pot spune deocamdata, pe langa ce am spus despre acea iubire este ca urmare a ceea ce am simtit pentru el, am inceput sa am mai multa toleranta si fata de altii, am inceput sa ma inteleg mult mai bine cu colegii mei, cu parintii mei si ami ales, total surprinzator pentru mine, au inceput sa imi palca oamenii, dupa atata vreme, de cand ma stiu, ca nu-i puteam suferi. Asa ca mi-o fi denaturat mie "notiunea" in orice caz ma simt tare bine cu oamenii, mi-s dragi, imi plac si intr-un fel ciudat, pe cei pe care ii iubeam ii iubesc acum mai mult. O sa zici ca ma contrazic? Da, fiindca nu vorbesc rational si o stiu foarte bine.
"Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia".
Te rog, nu imi spune "scumpa" daca nu simti asa. Ce sa recunosc? Asta e afirmatia ta. In viata nimic nu "trebuie". Asa s-a intamplat, a fost o experienta si nu as schimba nimic. Nu am ce sa schimb. Am facut asa cum am simtit. Viata nu este asa cum si-o planuieste omul. Da..mi-am dorit sa raman cu barbatul iubit, sa avem o viata impreuna. Dar..daca el in cel din urma a ales altceva, ce pot sa fac decat sa merg mai departe.
Daca ma intrebai cu ceva vreme in urma ce trebuie si ce nu iti spuneam in primul rand ca "nu trebuia sa ma nasc", apoi ca nu am iesit asa cum trebuia si tot asa mai departe la infinit. Viata isi are cursul ei, indiferent de ce trebuie sau ce nu trebuie.
Da de unde..auzi jos palaria..pai pentru ce?! Vrei sinceritate si luciditate? Din partea mea, oricand...nu imi palce sa fiu altfel decat asa cum sunt.
Oricine paote fi pacalit. Daca nu vrei sa fi pacalit, lasa orgoliile la o parte si atunci s-ar putea sa incepi sa vezi realitatea. Cel mai usor de pacalit sunt oamenii orgoliosi. Si totodata sunt cei pe care ii poti manipula cel mai usor.
Nu a trisat nimeni. Nu am zis vorbe mari daca nu am simtit ce spun. Chiar si cand ti-am zis tie "dragul meu" asa am simtit, pentru ca m-au binedispus comentariile tale. Nu am umblat niciodata cu chestii de genul "te iubesc, esti viata mea"...ca sa creez atmosfera placuta in budoar. La fel cum nici nu am facut pe interesanta pretinzand ca sunt total rece si doar interesata de sex. Imi place aproprierea intima si din aceasta cauza nu o voi face oricum, ci o voi face asa cum merita acest act frumos intre doi oameni.
Pe mine nu ma intereseaza acea conventie sociala numita casnicie. Nu-mi doresc, nu mi-am dorit.
Lasa te rog tonul asta dojenitor ca nu te prinde. Ca te asteptai sa parafrazez pe altcineva..uite ai putea sa tagi invatatura ca asteptarile iti sunt de regula inselate si ca altul nu are nimic de-a face cu ceea ce astepti tu de la el. Si ma indoiesc ca ma cunosti. Doar fiindca ai citit cate ceva din ce am scris. La fel cum nici eu nu te cunosc pe tine.
Nu am parafraza-to nici admirativ, nici peiorativ. Am explicat mai sus care e treaba cu parafrazarea.
Da o sa ma contrazic tot timpul! Asta e perceptia ta despre mine, care nu este neaparat adevarul. In sinea mea nu exista contradictii, oricum nu in ce priveste iubirea.
Daca se intampla sa fiu iubita, ok sunt de acord :) Chiar daca nu voi sti niciodata cat de profund sunt iubita. Daca nu se intampla, asta este. Sunt lucruri care nu depind de mine. Nici chiar iubirea pe care o simt eu nu depinde de mine.Este sau nu este. Nu imi irosesc energia dorind lucruri care nu depinde de mine. De fapt toata "afacerea" asta cu doritul e o mare tampenie.
In final...nu ti-as putea da argumente si oricum probabil ar fi multe contradictii. In ce priveste ultima intrebare, daca ar raspunde altul, dupa ce ar fi la curent cu povestea vietii mele ar spune ca am fost iubita. Eu insa simt ca nu stiu cum este sa fii iubita. O replica la aceasta ar putea fi ca eu am standarde prea mari...disputa ar continua la nesfarsit, ce rost ar avea?!
Scopul publicarii acestui text nu a fost de a diseca iubirea si nici de ma ma transforma pe mine in obiect de disectie. I-am zis lui Cri Cris care era ideea.
Astept sa iti treaca pasa :) Si apropo de conferinta aialalta nici macar nu am citit ce ai scris tu acolo. Inerent, nu aveam cum sa ma refer la tine.

Este interesant modul cum privesc unii oameni pe cei care nu au credinta in Dumnezeu.
Trebuie sa fac un profil de ateu, ca sa inteleaga unii ca a fi ateu nu inseamna neaparat ca esti impotriva credintei in Dumnezeu.
Toti cei pe care ii cunosc, absolut toti, de la familie pana la prieteni, cred in Dumnezeu (multi dintre ei stiu ca sunt ateu, insa nu toti), in fiecare an, de Paste si Craciun, sarbatoresc ca un crestin ce nu sunt, daca ar fi dupa mine as sarbatori in fiecare zi, de Paste, "Hristos a inviat!Adevarat a inviat!", de Craciun, ascult colinde si uneori ajut persoane care sunt lipsite de ajutor.....
Evident ca voi face nunta atunci cand ma voi casatori, daca va fi necesar, imi este indiferent. Evenimentele religioase le privesc cu indiferenta, dar respect fiecare credinta pe care o au familia si prietenii. Familia mea este ortodoxa, am fost botezat la nastere si la moartea mea nu am pretentii sa nu mi se faca slujba sau alte nebunii......faptul ca sunt ateu nu inseamna ca trebuie sa evit evenimentele religioase cu orice pret.
Trebuie sa se inteleaga un lucru foarte clar, a fi ateu nu inseamna a fi impotriva credintei unei persoane intr-o "divinitate".
Fiecare ateu are anumite principii, fiecare dintre noi (ateii) privim lucrurile diferit si abordam lucrurile diferit, singurul element comun care este cert este faptul ca nu credem in Dumnezeu sau in orice alta "divinitate". Asta nu inseamna ca orice ateu se considera mai presus decat crestinii (desi unii atei probabil asta cred, eu nu cred acest lucru). NU cred in teoria lui Darwin, dar nici in teoria Bibliei.
Important este ca fiecare dintre noi, crestini sau atei, sa avem o credinta, avem nevoie sa credem in ceva pentru a putea trece peste greutatile pe care le intampinam.
Consider ca existenta bisericii in lume are un rol important pentru a oferi oamenilor nevoiasi ajutor, sprijin pentru a putea duce o viata mai buna si bineinteles de a oferi oamenilor speranta ca daca vor face fapte bune vor ajunge in rai.
Deasemnea, nu incurajez pe nimeni sa devina ateu, pentru ca daca majoritatea oamenilor de pe Pamant ar deveni atei, progresul ar fi prea rapid in raport cu resursele de care dispunem in acest moment, iar oamenii care nu au posibilitatea de a fi educati (ma refer la oamenii din zonele defavorizate din unele tari sau chiar la tari defavorizate din punct de vedere economic, care nu pot permite oamenilor un nivel de educatie astfel incat acestia sa poata gandi rational) ar putea intelege gresit ateismul, iar spiritul de turma ar avea consecinte grave la nivel global.
Am incercat sa fac un profil de ateu, este clar, ca nu exista ceva standard, fiecare gandim si actionam diferit chiar daca avem cel putin un element in comun.

Nu crezi ca faci un caz prea mare pentru nimic ?
Chiar iti inchipui ca as fi in stare sa starpesc fiinte umane de orice fel ar fi ele, sau ca le-as trimite in exil precum nu stiu ce tirani de dreapta sau de stanga ? Sa fim seriosi. M-am jucat cu vorbele. Ce-ar fi acum sa stau sa-mi controlez fiecare miscare, fiecare gand, fiecare vorba, ca sa nu fiu interpretata gresit ?
No, thanks ! Atunci mai bine ies din joc. Tocmai aici e ideea. Nu ma intereseaza ce cred prostii. Si nu-mi spune ca nu exista prosti, ca natura ne-a facut egali. Ca nu e asa. Si acorda-mi dreptul de a-i ignora.

Lost without music in a world of noises

si cate un pup pentru fiecare gand bun :)

E atat de usor sa fim ideatici in cuvinte puse pe foaie, sau batute pe tastatura, incat uneori ma intreb daca nu fiecare gand prins in cuvant e doar o oglinda a acum-ului. Sa nu mintim, motanel, sa recunoastem, desi nu stim daca noi suntem ai nostri, e placut sa credem ca ''iubitul meu/ iubita mea'' sunt cumva proprietate... dupa cum ziceam, nu minti...

Dincolo de orizont este intotdeauna ceva. Binecuvantata graba cu care a inchis Pandora cutia.

Curat e aerul dupa ploaie.
Dar uneori e nevoie de un tsunami. Pe masura zagazului. Iar pentru asta, asteptam pe dig, cutremurul.

Cuminte.
Cuminte si cu minte, asezat in fata oglinzii. Privire furisa. Cine e acolo? Privire repetata. Da. Ochi in ochi. Pana inveti fiecare rid, fiecare umbra, fiecare gand si pana intelegi ce spune celalalt. Binefacatoarea intelegere. Cu rabdare asteptata. In sfarsit venita.

Nu ma lua in seama...Aerul mirosea amarui azi. Oameni de peste tot veneau, vin, au venit, vor veni. E un zvon de miracole in oras. Daca inchizi ochii, le poti vedea. Daca-i deschizi, miracolele se prabusesc sub pasii oamenilor, sub monedele schimbate in lucruri, sub gustul de derizoriu.

Puterea vine din credinta ca poti intotdeauna sa faci totul mai bine. Mult mai bine. Pana cand privirea din oglinda se limpezeste si capata o umbra de zambet si una de liniste.

Domnule...:)

Asta este diferenta intre orice forma artistica si realitatea, daca vrei sa vezi exact cum gandesc tarefele, atunci vorbeste cu una, daca vrei sa vezi cum gandeste ''tarfa asta'', in amalgam cu ideile cartii... asta a iesit. Iar chestia cu intrigile e mult mai simpla, exista cate una in fiecare gand de renuntare al ei, exista si o miza, numai ca e mult mai soft integrata in piesa...

Exista o multitudine de abordari cu privire la acest aspect. Unii au scris (oricat de absurd ni s-ar parea astazi) tratate despre impotrivirea fata de cele 8 ganduri rele. Pentru fiecare gand rau exista un "remediu". Problema cu ele e ca niciodata omul nu poate zice ca a scapat. E o lupta foarte subtila, cu noi insine si cu lumea. De fapt era un raport foarte interesant intre lume si antilume. Intre logica umana si logica divina (nebunia pentru intelepti). Nici un om nu poate spune ca a scapat de aceasta lupta pana cand si-a dat ultima suflare.

Aproape fiecare gand de-al tau ma face sa spun: Cunoaste-te! Citind printre randuri ma intreb cati ani ai, deoarece mi se par cunoscute aceste simptome. Si daca e asa, atunci incearca sa vezi unde ai gresit (suntem oameni, imperfecti, si care gresesc) si sa ierti pe ceilalti.

Corect, daca esti dispus sa lasi zidurile orfelinatului sa creasca in jurul tau.
Dar fiecare carte citita - fiecare gand dincolo de cotidian, fiecare raza de soare pe care o percepi constient, fiecare culoare al carui nume iti vine fara sa trebuiasca sa te gandesti - e o evadare din curtea orfelinatului. Intre zidurile-i n-ai timp sa mai zabovesti...