fiecare minut in care esti incruntat

"Paianjene... si eu care credeam ca ca putem merge impreuna la femei dar se pare ca avem gusturi diferite :-((("


- Pai tocmai in asta ar consta avantajul: avind gusturi diferite, probabilitatea de a ne angaja in competitie pentru partenere ar fi practic nula!...


"A avea grija de tine nu inseamna ca esti sau nu multumit de cum arati... inseamna ca stii sa te respecti."


- Din punctul meu de vedere, machiajul nu se include la capitolul "a avea grija de tine", eu evitind din start o femeie care consider ca are nevoie de machiaj. O femeie nu poate fi machiata fiecare minut din 24 de ore... iar momentele in care ar apare in prezenta mea nemachiata ar fi penibile...

Ce grea intrebare... Cred ca apreciez la o persoana puterea si optimismul cu care continua sa lupte impotriva destinului inversunat... Imi plac oamenii care nu stau la pamant mai mult de 5 secunde, se ridica, si continua mai hotarati ca niciodata... Pofta cu care traiesc fiecare minut din viata, fara sa uite sa aprecieze, sa iubeasca, sa se bucure de lucrurile simple dar foarte importante... O calitate, o mare calitate este sa fi atent la ce este in jurul tau, sa reusesti sa gasesti un strop de fericire in fiecare amanunt... Restul, cred ca sunt relative... Oameni, prin natura lor, sunt putin buimaci, asadar nehotarati, nu stiu daca m-as supara pe un om care nu a fost sincer cu mine, stiind ca in momentul in care m-a mintit, se mintea si pe el... As putea trece cu vederea... Molustele care se lamenteaza toata ziua, si stau cu soda caustica la subsoara, sau sunt gata sa se arunce de pe nu stiu ce cladire, asa zisii milogi care se lamenteaza tot timpul, nu imi plac...

Pentru a sti ce iubesti trebuie sa stii ce urasti. Monotonia este un dar, un dar care te face sa cunosti placerea, care te ajuta sa iti definesti visele si care te impinge in lupta pentru implinirea lor. "Astazi am sa lupt! Am sa ma ocup de mine. Tot ce imi trebuie este un minut. Atat!" Un minut. Un minut petrecut petrecut in visare, un minut sorbind o tigara, un minut in care arunci un ochi prin magazin, un minut in care bati pixul in birou, un minut in care te uiti la un serial, un minut in care arunci o privire persoanei de langa, un minut in care dansezi in camera sau un minut in care esti prins intr-o discutie. O zi din viata noastra este o insiruire de minute. Fiecare din ele reprezinta o decizie. Este vorba de alegerea de a-ti petrece minutul intr-un fel sau altul. Ai pierdut un minut, sau ai castigat unul ? Ceea ce conteaza este ca seara cand te intinzi in pat si reflectezi asupra zile pe care-ai avut-o sa fii fericit cu modul in care ti-ai petrecut timpul, cu deciziile pe care le-ai luat.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------
We tend to forget that happiness doesn't come as a result of getting something we don't have, but rather of recognizing and appreciating what we do have. Frederick Keonig

interesant,fiecare om are de rezolvat ceva cu el insusi,partea proasta e ca nu ne poate ajuta in mod real nimeni,partea buna e ca am identificat problema,nimeni nu se poate pune in pielea ta cel putin nu aici,poti vorbi cu altii ce se confrunta cu aceeasi problema desi ma indoiesc sa te ajute la ceva ,consider ca totusi un medic sau oricum un specialist iti va fi mult mai folositor decat o consiliiere pe site...dar ca o sugestie...daca nu poti fi ce iti doresti doreste ceea ce poti fi,pare un carambul dar departe gandul,oricum nu dispera si las-o balta cu curentul ca nu esti peste ,gandeste-te cum ai arata cu burta in sus intr-o balta ,sunt si mai nenorociti ca tine daca asta te consoleaza ,viata e frumoasa si merita traita pana la capat ,fiecare minut trait inseamna infinit mai mult decat eternitatea de dupa ,eu spun sa mai scri aici chiar daca o faci doar pentru tine ,hastalavista baby

tu cine mai esti,draga...eu sunt copil al nimanui si n-am nici bani nici casa.... dar am ochi urechi si gura ,cineva spune ca ideiile tale sunt nonconformiste,spun idei pt ca altceva nu ma intereseaza cum sunt convins ca nici pe tine cu adevarat,aceeasi voce spunea ca nu suntem la gradinita cu panselute ,de acord si cu aceasta afirmatie dar vreau sa stiu totusi unde suntem ,gb vorbeste de o dama de companie cica ar fi viata dar eu stiu ca viata este altceva...este chiar o curva,de ce,pentru ca platim fiecare minut pe care il petrecem cu ea....intr-un fel sau altul,dar cel putin sa il petrecem frumos ,cui i vin lacrimile gaseste batista celesta ...undeva pe aproape

Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:
- Acesta - a spus - nu este un simplu pachet, e lenjerie.
A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela.
- Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.
S-a apropiat de pat şi a aşezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:
- Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.
Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa.
Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.
Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.
Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.
Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.
Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre.

Şi în fiecare zi imi spun că este o zi deosebită, fiecare oră, fiecare minut este deosebit.

cam multe intamplari dintr-astea intr-un timp atat de scurt,dar asta nu inseamna decat ca esti un om norocos!si atat pe tine cat si pe noi aceste intamplari ar trebui sa ne faca sa traim cu intensitate fiecare minut din viata asta.

the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Gabi,

Am citit articolul tau la fel si toate celalalte comentarii, am stat apoi citeva ore pe ginduri, si nu stiam daca ar trebui sa-ti fac o predica sau sa tac din gura. Binenteles ca am fost intr-un fel ofensata de unele prejudecati care le-ai adus la iveala, dar mai apoi mi-am dat seama de un lucru foarte adevarat. Undeva in Biblie scrie despre o magarita care i-a vorbit unui proroc care nu a ascultat de vocea lui Dumnezeu atunci cind l-a trimis sa faca o lucrare, probabil ca si tu ai fost folosit la fel. Nu te fac magar si nu am sa-ti aduc nici o ocara asupra numelui tau, din contra, eu vreau sa-ti multumesc (sincer, fara nici un pic de sarcasm) pentru ca mi-ai dat o lectie, si m-ai indrumat sa fiu si mai "pocaita".

Sint cu adevarat una dintre acei "pocaiti" fiind crescuta de mica intr-o familie de "sectanti" dupa cum ne spuneau comunistii ca sintem, si din bunici si strabunici, majoritatea familiei mele am fost "pocaiti". Am ajuns si in America, asa cum au ajuns si altii, in '85. Am crescut si am continuat mersul la biserica, si si la momentul de fata merg la biserica. Am terminat si eu 6 ani de facultate. M-am casatorit tot cu un "pocait" care este inginer structural care si el din bunici au fost "pocaiti". Avem prieteni in tot felul de cercuri, si totusi sintem si continuam sa fim pocaiti. La masa servim bere si vin, si nu ma ascund cind fac lucru acesta, din contra mi se pare ceva normal. Ne place sa ne distram cu prietenii si sa mergem la tot felul de concerte si alte programe culturale. Putem sa stam de vorba cu oricine in orice domeniu, nicidecum nu sintem "prosti" sau "inculti".

De ce iti multumesc? Iti multumesc pentru ca mi-am dat seama ca in viata nu poti sa convingi pe nimeni prin cuvinte despre ce inseamna a fi sau a nu fi pocait, ci doar prin simpla ta viata si atitudine. Sper ca pina in momentul de fata nu am dat nimanui o impresie urita despre viata crestineasca, dar am sa incerc si mai mult de acuma sa-mi rinduiesc viata, vorbele, gindurile, privirile, atitudinea, tot ce sint eu, intr-o singura directie, inspre Dumnezeu; in asa fel incit atunci cind ma vei intilni sa fii impresionat pentru prima data de un "pocait". Dar dorinta mea nu este sa ma intilnesti pe mine, dorinta mea este ca toti acei care se numesc crestini sa inteleaga care este impresia si imaginea care o au unii oameni ca tine despre "pocaiti", iar apoi sa incerce sa-si schimbe viata lor insasi intr-una care sa oglindeasca dragostea lui Dumnezeu si-a mintuirii care El ne-a dat-o. Cum am spus mai sus, vorbele noastre spuse sau scrise nu v-or putea sa schimbe pe nimeni, dar comportarea noastra de zi cu zi poate. Exista un pasaj in Biblie care mi-a venit in minte in timp ce-ti analizam articolul, care suna c-am asa: Daca oamenii ramin tacuti, atunci pietrelele vor vorbi. Si acuma ma adresez celor care se considera credinciosi: au ajuns pietrele sa vorbeasca in locul nostru, oameni care nu au avut si nu au nimic in comun cu Dumnezeu, stau si se uita la noi crestinii, ne analizeaza fiecare miscare si ne condamna pentru ca viata noastra a ajuns sa fie mai rea decit a celor care nu se considera crestini. TREZITI-VA!! Pietrele vorbesc, caci noi am amutit si-am uitat sa-i aducem onoare lui Dumnezeu.

Deci Gabi, iti multumesc, pentru ca mi-ai adus aminte de slujba si menirea care o am si care trebuie sa o mentin ferma in fiecare minut din viata mea.

1. Dragostea eterna dureaza 3 luni.
2. Nu te baga in lumea drogurilor.....suntem si asa destul de multi
3. A avea constiinta curata inseamna a avea o memorie proasta.
4. Cel care se naste sarac si urat are mari sanse ca atunci cand
o sa creasca.... sa isi dezvolte ambele calitati.
5. Cei cinstiti sunt inadaptatii societatii.
6. Pestele care lupta impotriva curentului....moare electrocutat.
7. Nu este important sa castigi...este important sa-l faci pe celalalt
sa piarda.
8. Nu sunt complet inutil....cel putin servesc de exemplu negativ pentru
altii.
9. A gresi este omeneste...totusi, a da vina pe altul este si mai
omeneste.
10.Cel mai important nu este sa stii! Mai important este sa ai telefonul
celui care stie.
11. Eu nu sufar de nebunie....ma bucur de ea in fiecare minut.
12. Este bine sa lasi bautura....insa rau este sa uiti unde ai lasat-o.
13. Banii nu fac fericirea....o cumpara gata facuta.
14. Inteligenta ma urmareste.....dar eu sunt mai rapid.
15. Fugi de tentatii.....dar incet sa te poata ajunge.
16. Exista o lume mai buna........ dar este foarte scumpa.
17. A studia insteamna sa te indoiesti de inteligenta colegului de
birou.
18. Daca o pasarica ti-a soptit ceva.....atunci inseamna ca ai inebunit
pentru ca pasarelele nu vorbesc.
19. Munca nu a omorat niciodata pe nimeni......dar de ce sa risti?
20. Alcoolul omoara incet incet......nu conteaza, nu ma grabesc.
21. Exista doua cuvinte care iti deschid multe usi......trage si
impinge.
22. De ce sa bei si sa conduci ....cand poti sa fumezi si sa zbori?

Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decit o papusa de zdreanta si mi-ar oferi în dar o farimitura de viata, probabil ca n-as spune tot ce gândesc, dar ca sigur as cintari ce as spune.

As aprecia lucrurilor nu pentru cam cit ar valora cit mai degraba pentru ceea ce reprezinta.

As dormi mai putin si as încerca sa visez mai mult. Stiu ca pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.

As merge în timp ce altii se misca fara tinta; m-as trezi în timp ce ceilalti ar dormi.

As asculta cind altii ar vorbi, si cit m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolata!

Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farima de viata, m-as imbraca simplu, m-as arunca la orizontal ca soarele sa-mi mingie cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul.

Dumnezeul Meu, daca eu as avea inima, mi-as scrie ura pe gheata si as astepta ca soarele sa o topeasca. Cu un vis de-al lui Van Gogh as picta in stele un poem de Benedetti si o serenada de Serrat ar fi serenada mea ofera Lunii.

Cu lacrimile mele as uda mai degraba trandafirii, sa simt durerea spinilor si sarutul (?!) petalelor.

N-as lasa nici o zii sa treaca fara a spune celor dragi ca ii iubesc.
As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai îndragostit de iubire.

Barbatilor le-as dovedi cit de mult gresesc atunci când cred ca nu trebuie sa se mai îndragosteasca atunci când îmbatrinesc, fara sa stie ca ei îmbatrânesc tocmai pentru ca înceteaza a se mai îndragosti. Unui copil i-as darui o pereche de aripi, dar l-as lasa sa învete singur a zbura. Pe cei batrâni i-as învata ca moartea nu vine o data cu virsta, ci cu uitarea.

Am invatat asa de mult de la barbati...

Am învatat ca fiecare vrea sa traiasca pe virful muntelui, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele spre vârf.

Am învatat cind un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, de fapt l-a vrajit pentru totdauna.

Am învatat ca un om are dreptul sa se uite de sus la un altul doar cind il ajuta sa se ridice. Am invatat asa de multe de la voi, dar in cele din urma nu-mi vor fii de nici un folos fiindca atunci cind ma vor pune inauntrul acelei cutii, din pacate, voi fi murit.

Ioi, ioi, ioi, fefelino cu ce te lupti tu acuma!!!! Eu in toata viata mea am avut trei migrene. Prima data m-am trezit din somn cu o durere de cap de credeam ca acolo imi dau duhul. M-am ridicat in capul oaselor si stateam nemiscata nu cumva sa-mi trezesc iubitul. Cred ca m-a tinut vre-o 20 de minute, si-apoi incetul cu incetul mi-a trecut. A doua oara eram la galerie, unde stateam de vorba cu un client cind dintr-o data in periferia ochilor vedeam niste luminite, ca razele de soare, iar capul il simteam ca e gata gata sa explodeze. Si atunci m-a tinut intre 15 si 30 de minute, nu mai tin minte exact. Ce era interesant era ca luminitele alea cu fiecare minut ce trecea se apropriau si mai mult de mijlocul ochilor pina a ajuns chiar la mijloc, de nu mai vedeam nimic direct in fata mea decit numai in periferie. Cum a disparut lumina, si durerea de cap a inceput sa ma lase. A treia oara eram la birou. Si tocmai trebuia sa servesc un client si eu nu vedeam nimic ce caut prin dosare. De durere si de emotii mai tirziu am inceput sa pling ca nu mai stiam ce sa ma fac. Cum spui tu, dupa aia ai greturi de la stomac, si nimic decit linistea si intunericul te mai calmeaza. Deci fefelino, ai grija de tine si ia-o usurel. Pune baietii la lucru sau comanda mincare la un restaurant sa-ti aduca acasa. Nu moare nimeni daca nu maninca snitzele deocamdata.

Anisia Ciocirlia io cred ca-s mai ramolita ca Belle. Nicicum nu ma prind dar raspund si eu:

pe picioare: de fiecare data cind se murdaresc, cind mor de cald, si cind vreau frectie (asta in fiecare minut as vrea)

Cafeaua: daca se raceste o bag inapoi la microunde sau o beau rece (cui ii mai pasa cum e cafeaua cind in toiul muncii nici nu-i mai simti gustul) daca se intareste (cum adica daca se intareste? se face mai tare in cafeina sau cum?) eu de obicei pun lapte sau crema in cafea, niciodata zahar.

Mai fac o pauza de 5 minute, poate mai esti in zona, ca eu intre timp a trebuit sa ies din zona...:-))

si inca n-a luat junior pc-ul? sau are alte treburi. eu ma lupt cu ai mei pentru fiecare minut.

Se trezeste Ion de dimineata buna ca avea de crapat lemne. No, si
> se apuca Ion de crapat, când il vede pe Gheorghe la poarta:
> - 'neata, Gheorghe!
> - 'neata, Ioane!
> - Ce faci ma, Gheo? Nu vii sa ma ajuti la lemne?
> - Nu pot ma Ioane ca is beteag rau...
> - No, tulai Doamne, da' ce ai ma Gheo?
> - Boala gre' ma Ioane!
> - Da' ce boala ai ma?
> - Boala venerica...
> - Ioi, ma... da' cum ii boala asta, ma?
> - Pa' stii tu ma Gheo... ma doare'n pix de lemnele tale!
>
>
> Doi tarani dadeau la coasa pe coama dealului : "Haarssh, haarssh .."
> - Ba Ioane, bre ! No, amu , vaca ta pipa ?
> - Cum bre Gheo' !?! Cum sa faca vaca me' asa ceva, ba ?
> - Bine, ma, cum o-i zace tu ...
> "Haarssh, haarssh ." Peste inca 10 minute :
> - Ba Ioane, sigur vaca ta nu pipa ?
> - Ba Gheo' ! Tu te-ai zarghit la cap ? Un' s-o vazut o vaca sa
> pipe, bre !?
> - No' ghine ma ... am zis si io' .
> Peste alte 10 minute:
> - Baa, tu esti sigur da tot ca vaca ta nu pipa ?
> - No ai innebunit ?! Da cate ori sa-ti spun bre : vaca mea NU pipa !!
> - No, atunci inseamna ca-ti arde grajdiul, ma !
>
>
> - Ioane, cumparatu-ti-ai masina?
> - Cumparat, Vasîi!
> - Ce culoare?
> - Pai ma Vasîi, ai vazut ceriul la apusu' soarelui?
> - Vazut-am!
> - E, tot ase îi, numa' ca verde.

veroscumpi, ti-am citit enuntul conferintei si am avut impresia ca tasneste din el suvoaie de invidie, in prima parte...invidia este urata, mereu a fost urata...incearca sa scapi de ea, ai sa vezi cat balast ai carat pe inima...
de ce am senzatia ca liceenii de azi au in cap doar tzoale, mirc-uri si telefoane mobile sunand in fiecare minut?...si fitze, da!

pana mi-am dat seama ca nu asa voiam sa fiu...nu asta imi doream...sa fiu mereu in competitie.

ce e rau sa fii mereu in competitie cu cei mai bine imbracati, cu iubitul altora raportat la iubitul tau, s.a.
competitia te ajuta sa te perfectionezi, sa-ti doresti si altceva si pe altcineva...totul e sa nu degenereze in invidie.

de ce am senzatia ca liceenii de azi au in cap doar tzoale, mirc-uri si telefoane mobile sunand in fiecare minut?...si fitze, da

Carissimo, ia vezi! :) Imi jignesti "specia" si implicit si pe mine:)
____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

asta imi aminteste de o artista (cred ca e contemporana inca), Hanne Darboven. Tipa e fascinata de numere, de estetica lor. Toata viata ei a studiat estetica numerelor, in toate directiile. La un moment dat, unul din marile ei proiecte a fost transformarea numerelor in note muzicale.
Spre exemplu, impartea o zi in unitati de timp, toate exprimabile cu ajutorul numerelor. fiecare minut putea fi astfel scris, reprezentat prin numere (sa zicem, primul minut din 1 ianuarie 2000: 01.01.2000 00:01. apoi aduna toate cifrele, si-i dadea egal cu 6. e doar un exemplu, ca sa intelegeti ideea. poate ea definea altfel minutul respectiv, dupa o alta metoda) . dupa ce umplea un caiet scriind toate minutele dintr-o zi (sau un interval oarecare de timp), transforma toate numerele in note muzicale, dupa un algoritm propriu. si astfel, fiecare fragment de timp avea o melodie anume, care bineinteles putea fi interpretata. si iata cum suna timpul :). cand am auzit de ea, m-am intrebat ce o face oare pe Hanne sa-si dedice viata unor astfel de calculatii. Mi-am promis ca la un moment dat o sa studiez atent opera ei, dar inca n-am reusit sa ma apuc serios.

zaraza

tu ai stat mult timp departe de casa?...numai daca ai avut experiente foarte neplacute legate de timpul petrecut acasa ar putea sa te faca sa iti uiti total tara...eu unul din experienta mea departe de casa va pot asigura ca am vazut romani care dupa ce petrecusera o perioada considerabila de timp departe de casa imi spuneau ca se simt f bine acolo( mai bine chiar decat in tzara),dar realitatea era mult mai neplacuta, se obisnuisera doar cu viata de acolo si le era teama sa se mai intoarca...nu stiu daca ati auzit despre cazuri in care multi romani plecati peste hotare au ramas cu probleme psihice datorita faptului ca, desi poate s-au adaptat la noua viatza nu au reusit sa se integreze psihic...eu din pacate am vazut in realitate astfel de cazuri situatii care nu pot sa fie descrise in cuvinte...unul din prietenii mei au trecut prin asa ceva, ajungand sa traiasca chiar mai rau decat in tzara, prizonier al viciilor diverse si al muncii fara de care nu ai avea cum sa supravietuiesti...eu unul am avut norocul sa am aproape persoana iubita si sa pastrez mereu contactul cu cei care nu imi erau aproape, dar chiar si asa am deja peste un an de cand nu am mai fost si probabil ca pana in vara cand o sa imi fac ceva timp nu voi putea pleca...dar cu sigurantza ca voi savura fiecare minut de vacanta pe care o sa mi-l petrec in tzara fara a ma gandi la intoarcerea "acasa"...pt ca in definitiv sunt si o sa fiu in continuare roman :-D...