|
te provoaca sa gandesti
fiecare varsta isi are farmecul ei
Fiecare varsta are sarmul ei..... precum anotimpurile.....
"-Nu port ochelari pentru ca vreau sa mi se vada ridurile. Arat perfect ca un om de varsta mea!" spunea Anthony Hopkins...
cunosc
- de
anisia
la: 07/08/2006 22:48:56
(la: Exista iubire intre un el de 24 de ani si o ea de 35?) un cuplu in care tipa este cu zece ani mai mare decat el. sunt casatoriti de cinsprezece ani, au un baietel de sapte ani si sunt in continuare impreuna. nu stiu cat sunt de fericiti, pentru ca au avut unele probleme. stiu insa ca rezista impreuna de dragul pustiului. e corect?
ma gandesc ca fiecare varsta isi are farmecul ei. traim pe etape, faze. oameni care au o asa de mare diferenta intre ei, se afla la faze diferite in viata. o femeie la 30 de ani isi doreste stabilitate, siguranta, copii s-a-m-d. pe cand un baiat la 20 de ani (scuze, dar nu-l pot numi barbat la varsta aia...) inca mai zboara din floare in floare, inca mai are ochii girofar dupa piei dezgolite si ochi neastamparati. o intersectare intre doi astfel de indivizi, poate fi faina pentru o perioada scurta de timp. brusc si pe neasteptate insa, drumurile se despart. superficialitatea lui nu multumeste dorintele ei, intransigenta ei irita simtul de aventura al lui, si tot asa... deci... nu functioneaza ;) _________________________________________________________ doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime... Pe de o parte ai dreptate, pe de alta parte, nu. Unul din motivele pentru care tineretea nu s-ar putea repeta intocmai pentru cineva cu experienta de la (sa zicem) 60 de ani e tocmai acela ca doar odata este 'prima data'. Nici eu cand am mers la cursuri la a doua facultate dupa ce absolvisem prima nu am mai simtit fiorul acela de initiere in tainele lumii, sarmul se pierduse. Era in schimb fain sa ii vad pe cei din jur cat de mult se stresau si cum luau totul in serios cand de fapt lucrurile nu erau deloc grave, ei isi traiau 'initierea', iar eu ii priveam si ma gandeam ca, desi am fost si eu asa, acel moment a trecut. Farmecul tineretii este tocmai aceasta inocenta, initiere si descoperire; lucruri care se intampla pentru prima data si iti marcheaza perceptia lumii intr-un anumit fel. Emotiile puternice sunt generate (pe de o parte si de hormonii care joaca hora, iar pe de alta parte) de noutatea situatiei. E o perioada frumoasa, cand inocenta se impleteste incet cu intelegerea. Fiecare isi iubeste amintirile tineretii, dar e aproape imosibil sa nu regreti greselile ce le-ai facut atunci, din prea mare avant, naivitate sau din slabiciune. Multi pot fi auziti 'ce prosti eram cand eram tineri'. Insa, cum spui, nu e sigur ca fiind din nou in aceleasi situatii nu vor face acelelasi greseli. Cand esti tinar, iti vine sa te agiti, sa te dai important, sa tzopai, dupa cativa ani te mai linistesti si te mai cumintesti. Se zice ca virtutea care vine din neputinta nu prea are valoare. Normal, cand nu mai ai energie sa te agiti iti este foarte normal sa stai linistit si sa ii dojenesti pe cei care inca mai au energie ca sa se agite.
Pana acum zic ca ai avut dreptate, dar sunt si locuri in care cuvintele ce le folosesti nu sunt chiar potrivite, nici prea generoase. Vorbesti prea iute, si prea 'la sentiment'. Emotiile nu sunt totul in viata (nici macar in tinerete) si vei vedea ca dupa ce trec zece ani, multe lucruri neesentiale se sterg. De asemenea varsta 15-25 de ani nu reprezinta niste timpuri 'primordiale'. Poate e doar varsta cand ai ocazia sa faci primele greseli importante. N-ai auzit niciodata ca 'viata incepe abia la 45 de ani' sau chiar 'viata incepe la 60 de ani' ? Poate crezi ca sunt baliverne, dar cred ca e ceva adevar in asta. Abia la o varsta mai mare ajungi sa vezi lucrurile la dimensiunea lor reala, fara exagerarea la care te imping impulsurile si sentimentele dinainte. La varsta aceea incepi sa te detasezi de lucrurile care altfel (in mod natural) te domina. Atunci poti fi intr-adevar, liber. Ai sa vezi. Prolema e ca suferinta sau mizeria, oboseala, dezamagirile, pot sa-ti inchida inima si sa-ti sece enrgia. De aceea se spune ca e cel mai bine sa fii tanar in suflet. Daca esti tanar in suflet, timpul curge in favoarea ta, si trecutul iti aduce doar experienta si amintirile placute, fara sa te chinuie regretele sau remuscarile. Daca reusesti sa-ti tii inima si mintea deschisa dupa zeci de ani, poti sa te consideri fericit. Si cu asta am ajuns la 'traiul plat de pensionar'. Nu generaliza. Nu toti pensionarii au traiul atat de plat, si chiar si cei care ti se pare ca il au, stii tu ce se petrece in mintea si inima lor ? Poate nu au aceeasi viata fizica activa dar ce stii tu de viata lor mentala ? E mai bine sa intelegi ca fiecare varsta are avantajele ei, altfel are sa te apuce disperarea cand te desparti de anii '20. Dar mai e timp; si opiniile de acum nu sunt facute din lemn ca sa nu se schimbe. De fapt, toata viata, de la 3 la 83 de ani e un proces continuu de invatare, si aventura descoperirii nu se termina decat odata cu viata. Cum era poezia aceea : copilul rade : iubirea si intelepciunea mea e jocul tanarul canta : jocul si intelepciunea mea e iubirea batranul tace : jocul si iubirea mea e intelepciunea No, sper ca nu m-am lungit prea mult si ca ai inteles ceva din mesajul meu O zi buna Desdemona Cel mai mult m-au interesat raspunsurile la a 5-a intrebare. Martin Eden a fost si sprijinul meu in studentie. Dar fiecare varsta are reperele ei.
La a 3-a intrebare as raspunde cu un citat din Tudor Arghezi, poate cunoscut mai putin de cei tineri. (El) vazu ca vorba "maestre" starneste O inviorare, parca-i frantuzeste, Si la batranete si la tinerete ... Cei chemati cu vorba care i se spune Infloresc in sine-ndata. Ce minune! Cum le zici "maestre" in ce-aveai de spus Gatul li se-nalta de trei ori mai sus, Omul e mai ager, mai vioi, mai sprinten, Ca un roib agale, indemnat de pinten, Si Pacala-si spuse: "Vorba asta scurta E ca mangaierea porcului pe burta. E cu farmec dulce si, din stramb ori ciung, Simti ca te lateste si te face lung. Insul se mandreste, limba-i se deznoada Isi ia vant si vesel, da-n nadragi din coada. Mai, ce bine-mi prinde! Am aflat si harul Sa-mi pui in picioare bine si magarul, Cum ajung acasa, vad cu cat ii este De fudul auzul, si-o sa-l strig: Maestre!" Astept si alte intrebari din placerea de a va citi raspunsurile. Cele mai bune chestionare le-am gasit in "Jurnal"-ul scris de Max Frisch. Cum chestionarele nu au titlu le voi cita doar prima intrebare (desi prima intrebare nu e si cea mai buna, ea reflecta subiectul abordat). Ch1. Sunteti sigur ca va intereseaza intr-adevar mentinerea speciei umane daca dumneavoastra si toti cunoscutii dumneavoastra nu mai exista? De ce? Ch2. Casnicia constituie inca o problema pentru dumneavoastra? Ch3. Deplangeti soarta femeilor? De ce? Ch4. De regula, stiti ce sperati? Ch5. Daca aduceti pe cineva in situatia sa-si piarda umorul (de pilda pentru ca i-ati lezat sentimentul de rusine) si daca atunci faceti constatarea - omul acesta n-are umor; socotiti ca dumneavoastra aveti umor pentru ca radeti acum de el? Ch5. Urati banii lichizi? De ce? Ch6. Va socotiti un bun prieten? Ch7. Va puteti aminti la ce varsta vi s-a parut de la sine inteles ca ceva va apartine, respectiv ca nu va apartine? Ch8. Va este frica de moarte? De la ce varsta? Ce faceti impotriva acestui lucru? Sperand ca v-am trezit un pic interesul pentru Max Frish, va promit sa transcriu oricare dintre chestionare, daca e cineva interesat. ideal e sa ne acceptam soarta. nu are niciun rost sa avem 50 si sa pretindem ca avem 30. Fiecare varsta cu farmecul ei. Oarecum.
Fiecare varsta are adevarul ei. Ai un adevar la 18 ani care la 24 devine "minciuna", dar nu e minciuna, e adevarul unui copil de 18 ani care a daramat niste ziduri, limite si s-a largit, modificat in adevarul tanarului de 24 de ani. Va urma probabil, nu stiu, adevarul mai larg, mai imbietor al varstei de 30 de ani si poate sau cu siguranta adevarul-intelepciune al varstei de dupa 50 de ani desi in privinta acestuia am ceva indoieli;pentru unii din acesti intelepti ai varstei a treia din pacate adevarul se ingusteaza si se fixeaza definitiv ramanand blocat"pe aceeasi placa".
Cum afli daca cunosti macar un sambure de adevar? Prin faptul ca recunosti de exemplu, ca nu stii ce-i bine si ce-i rau pentru cei din jurul tau. Fiecare are dreptul la adevarul sau. Nu putem spera in aceasta viata decat ca adevarul nostru sa ne dea un motiv, o justificare SA TRAIM la capacitate maxima. Avand in vedere faptul ca ne-am nascut cu sau fara voia noastra, nu ne ramane altceva de facut decat sa ne gasim propriul adevar care sa ne sustina sa traim frumos. Poate e bine, poate nu sa ne punem o multime de intrebari. Cine nu o face? Eu imi doresc un adevar care sa-mi dea pace interioara si acceptatea lumii si a vietii asa " varza" cum este ea.
burn identity
- de
giocondel
la: 23/08/2004 22:47:25
(la: Mai avem identitate cei plecati din tara?) ne pierdem parti din identitate si asta e natural,pentru ca nu poti cara cu tine mitocania,intoleranta si sovinismul prin lume...alte culturi sunt mai putin inchistate decat a noastra si ideal e sa pierdem numai aceste aspecte ale identitatii noastre de romani si sa imbratisam parti benefice si constructive din celelalte culturi...astfel devii nu numai un roman mai bun ci si Un Om caruia ii pasa de evolutia sa...
viata prin alte colturi ale lumii m-a invatat sa apreciez mai mult ,sa iubesc acele aspecte ale sufletului de roman pe care imi era greu sa le vad clar cand eram in romania. in aceasta mare gradina de flori care este planeta pamant,fiecare cultura are un farmec aparte si fiecare are parti bune si rele de asemenea.Sunt mandra si fericita ca sunt romanca, in ciuda tuturor greutatilor pe care le-am trait in romania(m-au ajutat sa cresc si sa ma formez ca om) Iubesc folclorul romanesc,iubesc dansurile noastre populare,iubesc poezia si sensibilitatea specifica noua,profunzimea,setea de cunoastere si ingeniozitatea romanului.Iubesc muntii,marea,delta ,Enescu,Porumbescu,eminescu si toti ceilalti 'esti'( cu exceptia respectivilor presedinti)......desi Romania nu este de cat o floare in gradina lumii,cu mirosul ei specific si culoarea sa distincta,ma simt mandra sa apartin aceste culturi si nu as schimba-o cu alta pentru nimik in lume.NU ma intelegeti gresit,nu sufar de nationalism indracit,ma consider mai degraba un cetatean al LUmii insa ador culoarea sufletului meu de roman,pentru ca stiu ca si noi contribuim la frumusteea acestei Unitati in Diversitate care este planeta Pamant,intr-un mod autentic. E adevarat ca as vrea sa fim mai toleranti si mai intelepti in alegerile noastre,in felul in care comunicam cu cei din jur si ma doare mizeria si saracia in care traiesc milioane de romani zi de zi,disperarea in care -s adusi de totala lipsa de oportunitati,de felul in care sistemul te scuipa in fata oricat de mult ai incerca sa traiesti demn si cinstit ,ma scarbeste nepotisul si birocratia,coruptia...si toate cele ,le stiti si voi la fel de bine ca si mine... Si ce??noi le avem pe astea rele,altii le au pe ale lor.....suntem inca imaturi ca natiune ,pentur ca ceausescu ne-a furat cam 40 de ani de evolutie...sunt incredintat ca timpul le va rezolva cumva cumva pe toate Fiti mandrii ca sunteti romani pentr ca romanii sunt frumosi si destepti.!!!Si daca sunt si jigodii cateodata sunt pentru ca viata i-a pus in situatii limita si pentru ca traiesc pe un nivel de supravietuire,pentru ca sunt incordati zi de zi ....luati un ameriocanoi sau orice alta natie de om si puneti-l in aceleasi situatii si veti vedea ca sansele sa devina prefacut si smecher sunt cam aceleasi.Daca ei sunt mai sinceri decat majoritatea romanilor si mai naivi(intr-un sens pozitiv) este pentru ca nu au cunoscut DISPERAREA.Think about it ,people,just think. Sa nu ne fie rusine de identitatea noastra pentru ca totul face parte din planul acestui Univers.Prea uzata expresie"nimic nu este intamplator" este totodata si atat de adevarata... -The warrior of Light is always trying to improve- cf DEX
obtuzitate: lipsa de întelegere sau pãtrundere, îngustime de vederi, mãrginire spiritualã, prostie tâmpenie obtuz: unghi mai mare de 90°; (despre oameni)=care pricepe greu, redus , marginit echivalarea mea cu "neclar" si "neclaritate" sunã parcã ceva mai dulce decat definitia care o da DEX-ul a manifesta:(1,2)a exprima, a arata, prin comportare, atitudine, etc. un sentiment o tendinta. Tranz. si reflex. a(se) face cunoscut, a (se) exprima, a (se) vãdi, a (se) arata. 3 Intranz. a face o manifestatie, a participa la o manifestatie, a demonstra . Nu se poate trai numai pe prin logica iar pentru fiecare varsta fiecare poveste se spune altfel. Pentru copii se vor aduce alte exemple pe care te astepti ca ei sa le inteleaga. Sau cumva o sa doresti sa le vorbesti copiilor despre reincarnare si despre motivele lui Dumnezeu de a crea omul, despre interdictia de sinucidere si despre modul de a te intoarce in rai vazut prin prisma logicii? Ma indoiesc ca sint subiecte care ar trebui sa fie explicate copiilor iar daca da, atunci nu sub aceasta forma si nu la o asemenea adancime. PS- divagashi:-)) Cu stima, AlexM
"echivalarea mea cu "neclar" si "neclaritate"...AlexM,
- de
DESTIN
la: 28/08/2004 11:09:40
(la: Cum gandim?) Definitiile insirate iti sunt de folos...daca simti nevoia sa ti-le reamintesti, o poti face intr-un cadru privat de unul singur.
"Dulce"-"echivalarea" ta...ai dreptul sa te autosustii,la nesfarsit. "echivalarea mea cu "neclar" si "neclaritate" sunã parcã ceva mai dulce decat definitia care o da DEX-ul" Ce mai zici tu: "Nu se poate trai numai pe prin logica iar pentru fiecare varsta fiecare poveste se spune altfel. Pentru copii se vor aduce alte exemple pe care te astepti ca ei sa le inteleaga. Sau cumva o sa doresti sa le vorbesti copiilor despre reincarnare si despre motivele lui Dumnezeu de a crea omul, despre interdictia de sinucidere si despre modul de a te intoarce in rai vazut prin prisma logicii? Ma indoiesc ca sint subiecte care ar trebui sa fie explicate copiilor iar daca da, atunci nu sub aceasta forma si nu la o asemenea adancime." Acum lasi deoparte logica,afirmand o aberatie : "pentru fiecare varsta fiecare poveste se spune altfel." Ehe!!! la tine adevarul se intalneste in "poveste" si avem cate unul pentru "fiecare varsta"... Numai razi...gresesti enorm...in felul de a gandi despre lume si viata,probabil este si motivul ce te-a determinat sa intrebi :"ce sunt acelea?"VALORI ALE UMANITATII. Spre finalul celor scrise de tine ai deviat de la subiect...demonstrand nesiguranta in continuitatea unei teme. Cu bine, Cine se teme de suferinta...va suferi de teama. Se zice ca fiecare varsta are rostul ei! Si daca tu simti ca te-ai grabit, inseamna ca pe undeva ai facut asta. Ca ai pierdut anii de studentie... este exact echivalentul pierderii unei experiente mai mult decat unice! Dar, asta e...ce fuse, fuse!
Ca esti singur si rece? Poate ca te-ai canalizat prea mult pe realizarea profesionala si materiala si ai uitat de prieteni, apropiati, familie? O solutie? Reorganizarea prioritatilor!!!! Nu ai sa gasesti caldura intre cei patru pereti ai casei ce ti-o vei cumpara. Dar ai sa primesti o vorba buna de la prietenii vechi sau noi care poate ca te asteapta. Tu sa nu te mahnii de vorba mea. Cine ma stie pe aici, stie ca sunt transanta dar nu rautacioasa si ca vorba mea e mai absconsa cateodata! Numai bine, _______________________________________________________ Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa! cand o sa ajungi adult, o sa ne intelegi de ce am vrea sa retraim anii adolescentei. la vremea respectiva nu stiam sa-i apreciem la adevarata lor valoare. ne plangeam, ne revoltam si ne vaicaream exact ca tine. ne simteam constransi si neintelesi, asa ca tine. timpul a trecut, ne-am facut mari, am intrat in randul oamenilor cu responsabilitati si probleme. in clipele de sinceritate si singuratate ne fug gandurile inapoi in timp... spre vremea in care singura grija ce o aveam era sa mergem la scoala, sa fim frumosi , sa ne distram si sa ne indragostim.
fiecare varsta isi are frumusetile ei. fiecare etapa in viata isi are si partile ei bune, si cele rele. acum tu treci printr-o perioada critica. o sa treaca! nimic nu e dureaza o vesnicie...nici cele bune si nici cele rele. ai rabdare! Dar o crema, un rimel, un ruj de buze nu poate decit sa imbunatateasca ce ne-a daruit "mama natura".
O casa poate sa fie cit de frumoasa dar daca nu este varuita si si nu are lemnaria vopsita?!... arata neterminata! - depinde cum a fost intretinuta casa...de la dta la care era noua si pana la momentl vorbirii!!! asa si cu frumusetea...depinde cum o intretii...ca daca incepi cu maglavaizurile de care pomeneam, apoi devii dependenta de ele si imbatranesti mai repede. vad la amicele mele, au cate 3-4 feluri de rujuri si farduri prin geanta, ca daca doamne fereste le pica vreun pic de culoare si se vede nu stiu ce rid... o aiureala! ridurile au si ele frumusetea lor...exact ca fiecare varsta, de altfel. nu zice nimeni sa arati la 40 ca la 18 . dar nici invers...ca le vezi pe fetele astea de 18 care se vopsesc de zici ca-s clovni...si arata mult mai in varsta decat sunt...:(
Ceea ce pot eu sa-ti spun, (i
- de
aiyana
la: 25/11/2005 10:20:36
(la: Dragostea mea, iubirea mea tarzie! Am nevoie de sfaturi!) Ceea ce pot eu sa-ti spun, (in cazul in care mai ai nevoie de sfaturi) este ca fiecare varsta are dramele ei, iubirile ei, dorintele si visele specifice. Doar ca toate acestea evolueaza fara sa fim constienti de ele. Daca o sa ai curiozitatea peste cativa ani sa privesti inapoi, din unversul ce o sa fie prezent, intr-unul trecut, o sa realizezi schimbarea. Din pacate toate aceste drame se amplifica si nu se topesc sub experienta varstei. Conluzia mea este ca desi uneori ti se pare ca traiesti un calvar, trebuie sa treci totul prin ratiune si sa inveti din absolut tot ce iti iese in cale.
Multa bafta... * ''Ne nastem goi, uzi si flamanzi, apoi lucrurile incep sa se inrautateasca.'' ''Omul e singurul animal care roseste, sau singurul care e nevoit sa o faca'' ma intreb daca timpurile care le-am ajuns, viata de azi, de cativa ani incoace, ne mai ofera linistea de alta data? Imi aduc aminte de vremurile cand mama imi citea dintr-o carticica povesti nemuritoare..Nu imi aduc aminte vreuna precis, retin doar imaginea in care mama imi citea din carte..De fapt daca stau bine si ma gandesc retin mai mult imagini din copilarie si asa imi aduc aminte si de oameni si de locuri si de intamplari.. banuiesc ca fiecare are metoda proprie de a retine anumite chestiuni...ce ma uimeste e ca uneori descopar ca retin imagini de demult, imagini care sunt descoperite de diverse intamplari fara vreo insemnatate anume...Merg pe strada si vad pe cineva care semana cu cineva din trecut si de aici se declanseaza rememorarea unor evenimente apuse... ferice de cei care pot visa frumos.. Nu ma martirizez! Nu..Am si eu nopti faste cand ma plimb si eu pe acolo pe unde imi place..ca nu visez exact cum imi doresc asta e altceva... bizar pentru mine e ca in scurt timp se poate dezvolta o poveste destul de complexa si poate e asa de complexa tocmai ca apare ca o legatura intre ce stiu eu din realitate...de multe ori cand e prea tragica situatia imi spun ca visez si culmea ma trezesc...
Fiecare varsta cu visele sale..de multe ori nici nu mai avem curaj sa ne gandim la ele, la vise, ne dorim sa adormim repede sa ne odihnim, iar la trezire sa nu uitam nimic din ce ne-am propus sa facem din ziua precedenta... cateodata am dispozitie buna si parca si ele, visele, vin la mine si se lipesc de mine si merg asocierile si parca se leaga visul si se dezvolata pe o sumedenie de piste, de alternative...Uneori vad ca nu are parca nici un rost sa visez si ca la desteptare situatia va fi la fel...da parca ele visele ne ofera "balonul de oxigen", speranta in ceva bun... Mi-as dori sa nu mai fiu pesimist niciodata si sa fiu de un optimism constructiv pentru mine...Am intalnit oameni care mi-au dat din optimismul lor.... la serviciu am anumite emotii legate de situatii ce pot sa apara situatii la care poate nu voi putea face fata..Am colegi care nu se consuma prea mult si parca le dau dreptate uneori... stresul zilnic ne otraveste visele si viata de dupa servici .. In zilele 'grele' parca si cei pe care ii intalnesc pe strada mi se par ciudati mi se par prea fericiti prea linistiti si eu sunt in goana neabuna dupa liniste dupa o solutie rationala a spaimelor mele.... Inteleptii or visa frumos? nu stiu, da nu cred...Si in general cei cu experiente multe sunt si aproape de final.... da e frumos sa visezi pentru ca e taramul in care toti putem sa fim ce nu suntem, sa avem ce nu avem, sa fim unde nu putem ajunge , sa fim cu cine nu putem fi.... Eu nu am vazut nici un conflict pana in prezent.
Ideea de conflict de fapt, imi repugna. N-ati remarcat ca razboiul, ca necesitate, a cam disparut? N-ati vazut ca lumea tinde catre o alta etapa, in care "conflictul" capata un nou inteles. Vorbiti ca pe vremea celui de-al doilea razboi mondial. Si ganditi la fel. Conflictul intre generatii este numai in mintea celui care nu are la ce sa se gandeasca. Daca ati gandi in alta maniera, nici nu v-ar mai trece prin cap asa ceva. Nu puteti gandi frumos? Daca ati incerca nu ati mai fi in conflict cu nimeni. Problemele pe care le expuneti sunt personale. Eliberati-va de ele si, incercati sa ganditi pozitiv. Exista, pentru ca am vazut ca va preocupa lectura, multe carti despre gandirea pozitiva, forta ei. Incercati sa priviti oamenii in afara notiunii de conflict, de diferenta de varsta, sex, sau mai stiu eu ce. Toti suntem la fel. Fiecare varsta are argumentele si justificarile ei. Puteti face urmatorul exercitiu: priviti un tanar cu care nu sunteti de acord in ceea ce priveste ideile, modul de comportare si incercati sa-l vedeti frumos si fara nici un defect. Faptul ca gandeste altfel decat dumneavoastra nu inseamna ca este gresit ce gandeste el si ca dumneavoastra aveti dreptate. Asta se numeste pozitionare. Este tendinta fiecarui om, fie el batran sau tanar sa se pozitioneze fata de altii, sa aiba un ascendent fata de celalalt. Orgoliu se numeste trasatura de caracter. In rest, va doresc numai bine si , lectura placuta. Iubirea misca soarele si...celelalte stele.
Omul,cand nu are de lucru,isi gaseste...Orice,in general.Sa ma apuc sa fac tumbe?!Ar fi o idee,in cazul in care chiar m-as plictisi intr-un asemenea hal,incat mi s-ar termina toate optiunile...Poate doar atunci. Pana acolo,insa,raman realista!Hai sa nu confundam cuvintele!Ce frumos e sa visezi...la un om amuzant,care sa faca pe prostul numai k sa te simti tu bine!Nici n-ai idee!Dar cand vezi mai clar niste lucruri,cand te maturizezi,evoluezi,depasesti stadiul de a face tumbe. Toate sunt bune la momentul potrivit,e bine cand sa stii sa le faci si cand sa nu le faci!Toate au o limita!Dar se pare k nu toata lumea a inteles asta..Inclin sa cred k fiecare varsta are caracteristicile ei.. ...viata-i tare frumoasa si are dulceturile ei puse deoparte in camara pentru fiecare varsta. Asa ca lasa poza gretei si uita-te la fat-frumosu` tau. Nu-i asa ca nu ti-ai ierta vreodata sa-i rupi inima cu fuga ta? No, stai mumos cu "batranetile" tale. :)
fiecare varsta are fericirea si nefericirea ei!
nu poti cere cuiva caruia poate nu i-a murit nimeni sa simta cum simte un om caruia i-a murit cineva! nu poti sa ceri unei tinere care nici macar nu se apropie varstei de a fi mama sa simta durerea unei mame careia...i-a fost smulsa viata din corp odata cu pruncul ei sau a unor parinti care si-au crescut copilul pana la o varsta si acesta le este adus mort de o salvare lugubra. cand esti tanar...deziluzia iubirii, sperantele spulberate...dor! vrem nu vrem...toti am fost atinsi de acest sentiment de nefericire cand ni se parea ca daca ne paraseste iubita/ul e capat de lume - pana cand descopeream ca nu exista capat de lume din cauza unei iubiri! Cine te iubeste cu adevarat nu te azvarle in capete de lume ci te insoteste daca e cazul! deci...totul e relativ, iar aici relativitatea este in functie de varsta, de experiente, de puterea de a percepe... s-a tot discutat despre anii de liceu.
au fost frumosi atunci, la vremea lor. sa te intorci in timp nu-ti aduce intotdeauna rezultatul scontat. plus ca fiecare etapa si are farmecul ei. apropos de metro... hahaha... era un coleg de la o alta clasa, Mihai. si, saracu, imi tot dadea intalnire. si io tot ii ziceam ca vin. sa ma astepte la metrou la Calea Victoriei. mai nene, si nu ma duceam niciodata. de afurisita. ca vroiam sa vad pana cand are rabdare sa ma tot invite. azi asa, maine asa... dupa vreo n-shpe refuzuri, zic... "hai sa ma duc si io sa vad ce vrea". si ma duc. ajung acolo, statea cu snopu de flori in mana si ma astepta. zic buna ziua, ce faci, zambesc. la care el: "bine, te asteptam. nu am vrut decat sa vad daca pana la urma ai sa vii, vreodata." mi-a dat florile si a plecat. apoi nu m-a mai invitat niciodata :) haha, ma intreb cum ne-am amuza acum, sa ne intalnim intamplator si sa ne amintim de timpul de-atunci :)
|
 loading... loading...cautari recente
"autocad-ul in 3 pasi"
"am neglijat-o" "Varianta posibila de Vasile Romanciuc" "ortograma s-a" "Cuvinte ce rimeaza cu mercedes" "pusca veche" "capra cu 7 iezi" "enunturi cu cuvantul acele" "valorile morfologice ale lui ma mai" "in limba ta tie dor de mama eseu" "you tube" "a sparge" "scarba" "ti-l trimit sau t-il trimit" "pasari de prada vintila corbu" "despartiri de suflete dragi" "exercitii rezolvare cuvant tudor arghezi" "lasa-l in judecata lui Dumnezeu 'ccai el nu bate cu ciomagul'" "Marea Trecere a fiintelor dragi eseu tu esti un geniu" "mistretii erau blanzi" "dumnezeu preabunul" "nu te las verb" "you tube" "vraji unghii" "defecte umane" "enut sarbatoare" "nava na-va" "cercetare sociologica" "cand se scrie insfarsit legat si cand dezlegat" "fisa tehnologica ciorba de burta" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)