comentarii

fii recunoscator cu cel ce te ajuta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
citesc si plang ...(din motive personale nu de ceea ce vad ) - de (anonim) la: 24/03/2005 05:04:28
(la: ati insela(ati inselat) persoana de langa dvs?)
va salut cu respect pe toti cei care vor citi acest mesaj!la randul meu am citit aceste mesaje si am ramas uimit oarecum !Adica daca dupa 2-3 saptamani e de inteles sa nu fii sigur ce vrei ,dupa 3 ani ce sa mai zici ?!
Imi pare rau ca am uitat sa ma prezint .. ma numesc Marius si am 23 de ani si recunosc ... am nevoie de AJUTOR !Eu am fost pana mai acum o saptamana cu o fata timp de 3 ani ... 3 ani foarte frumosi ..pentru amandoi! Nu mi-a dat niciodata de inteles ca ar fi cu altcineva .Am trait clipe nebune ... frumoase impreuna !Anii au trecut si parca , intr-adevar numai era totul ca la inceput .. de vina am zis ca e distanta ( eu sunt student in Buc la Automatica ea in craiova). Suntem din acelasi oras .. dar am avut nefericirea sa ne cunoastem exact in vara dinaintea adminterii la facultate ... exact cu vreo saptamana inainte ... fiecare isi alesese drumul lui ..dar am zis sa incercam!Am iubit-o din prima clipa de cand am zarit-o .Desi eram un om sportiv ..am devenit un romantic incurabil! am scris si o poezie ( mai bine zis un poem imens ) pentru care am fost chiar premiat de primaria mun. Slatina ( de acolo suntem amandoi ). Am iubit-o si inca o mai iubesc nespus de mult ...
M-a iubit exact 3 ani ...plangeam si eu si ea de fiecare data cand ne desparteam ... am petrecut atatea si atatea nopti impreuna ... cand eu la craiova cand ea la bucuresti. Am mancat din aceeasi bani pe care i-am avut. am impartit aceeasi cafea in fiecare dim ... am imparitit fiecare moment si stiu ca si a a simtit la fel. dupa exact 3 ani ... datorita faptului ca ne vedeam odata la o luna ... au aparut probleme.Era evindent .. ne vedeam prea rar si-atunci cand ne vedeam ,.,, nu mai aveam timp de cafea ... nu mai aveam timp sa-l impartim ...era prea scurt ! IN urma cu o saptamana ... am sunt-o si am incercat sa vad ce parere are despre viitorul nostru ( in cuplu ). Nici ea si nici eu nu prea aveam mari sperante ... era normal .. ne despart 300 km . E greu sa-ti vezi iubita sau iubitul doar o data la luna sau chiar mai putin!Am hotarat sa mai vb ..desi situatia nu era fericita de loc.Eu inca o iubeam acum o saptamana si cred ca , ea , ..inca .. nu ma uitase ...definitiv.Oricum a plans si ea am plans si eu la telefon !Am sunat-o din nou dupa 3 zile ... am simtit ceva schimbat ...si am intrebat-o ce s-a intamplat!Dupa 3 ore de convorbire la tel mi-a spus ca in astea 3 zile s-a intalnit cu un baiat ..ajungand pana la a se culca cu el( in doar 3 zile )!Am cazut din picioare ...!NU-mi venea sa cred .. si am intrebat-o de ce a facut-o ?!
MI -a spus : " din pura curiozitate" ... ( era o fata virgina atunci cand am intalnit-o ).I-am spus atunci pe moment ca inca o iubesc si ca nu vreau sa o pierd si mi -a raspuns :" Unde e mandria ta de barbat ? am stat cu altul ... nu te mai umili asha !" i-am spus ca nu ma umilesc ci ca fac ceea ce simt ...A doua zi am sunt-o iarasi si am vb din nou 3 ore .Mi-a spus ca regreta amarnic si ca s-a simitit ca ultima femeie a doua zi dar ca in seara aia nu stie ce s-a intamplat cu ea ... pur si simplu au facut sex aproape 2 zile la rand !Imi zice ca regreta si ca inca ma iubeste ... desi simt ca nu mai e asha ! ... tot ce am spus aici ...toata discutia mea cu ea a fost la telefon ! deci in 4 zile a distrus 3 ani superbi ... de inegalat vreodata ..si probabil viitorul meu ca om pe acest pamant ! Astazi e ora 5 diminteata si dupa cum vedeti cer ajutorul vostru ...( 5 dim Joi 24 - 03- 2005). maine seara ... urmeaza sa vina in bucuresti sa discutam despre noi ! Nu stiu ce sa fac ... AJUTATI-MA VA ROG !Inca o iubesc dar nu pot sa o iert ... i-am fost prea fidel si nu inteleg ce s-a intamplat ! Va multumesc ! astept raspuns cat mai urgent !
ampop, tu ai un talent grozav de a da cu bita-n balta! - de Dr Evil la: 27/03/2005 01:38:24
(la: Ce fac romanii pentru imaginea Romaniei in strainatate)
***In primul rand asa ar trabui sa sune pseudonimul tau, pentru ca imaginea Romaniei sa fie adecvata, Miere In Soare si nu Honey in the Sunshine :).***

Cea mai rea imagine pe care reprezentantii emigranti ai unei natiuni poate sa o creeze este neadaptarea si neacceptarea culturii tarii in care au emigrat. Asta da o imagine de inapoiere si inflexibilitate. Nimei nu-i apreciaza pe musulmanii care de o viata in vest inca mai umbla cu turbane si fustoaie... si le impune copiilor lor aceleasi reguli si standarde.
Daca te amesteci cu lupii trebuie sa urli ca ei.
Imaginea nationala se reprezenta la ocazii speciale, cu decenta si bun gust si nu in viata de zi cu zi.

***In al doilea rand, eu zic ca treaba asta cu "imaginea Romaniei in lume" este de fapt un bull shit imens. In lumea globalista actuala fiecare individ poate fi judecat in particular iar cei care generalizeaza naravurile unora...este treaba lor.***

Iarasi gresit! Ca sa fii acceptat in "lumea globalizata" trebuie sa fii la nivelul lor, si recunoscut la nivelul lor. Altfel vei ramine "ruda saraca" care este primita pe usa din spate si i se da sa manince la bucatarie...

***Am fost si eu in Italia (nu la lucru) si am fost primit cu multa caldura de o familie italiana (si tarani si intelectuali...). Eram noi pur si simplu si nu "imaginea Romaniei".***

Ca musafir oricine te primeste bine. Am prieteni care au studiat pentru doctorat in tarile vestice si care au fost tratati si apreciati cum nu se poate mai bine pina in momentul in care au cerut sa ramina acolo. Dupa care atitudinea "localnicilor" s-a schimbat total!

***NU SUNT RASPUNZATOR pentru romanii practicanti ai proxenetismului din Italia sau din intrega Europa, NU VREAU sa ofer alta IMAGINE europenilor. Proxenetii romani raman proxeneti, isi fac banii cum exista proxeneti italieni, albanezi etc.***

Nu te face nimeni razpunzator pentru asta si nu ei sint cei care reprezinta o natiune.
Scrusuri si gunoaie au toti. Nimeni nu-i intrece pe nemti, olandezi, belgieni si chiar pe englezi in privinta gunoaielor sociale... La o emisiune TV, spunea ca in Bucuresti sint 10 de mii de copii homeles care traiesc in subteranul de la Metrou... Un coleg de servicu zicea ca ar vrea sa traisca in Romania, pentru ca numai in Sydney sint peste 100 000 homeles people. Nu mai vorbesc de New York, Los Angeles... you name it!

***IMAGINEA este un mit al cleptocratie romane aflata la putere de 15 ani si al comunistilor de 45. Sa lasam colectivismul si sa respectam INDIVIDUL, nu gasca ce grohaie la troaca cu laturi oferita de conducatori, stat, tatuci.***

Total gresit! Fiecare natiune este mindra de imaginea pe care o are in lume si asta nu va disparea. Chiar daca intreaga lume ar deveni o singura tara, tot vor exista impulsuri si sentimente nationale. Pina si in cadrul aceleasi tari exista "competitie" intre regiuni si provincii. Si asta nu numai la noi. In toate tarile din lume.
Sentimentul national nu va disparea niciodata. Tu?!... bijbii in ceata si visezi "utopia". Gindeste-te la "The Animals Farm". Mai priveste odata desenul animat si incearca sa extrapolezi imagine si idea pe care incearca sa o transmita. Gindeste-te la ultimul conflict de la UE, si la reactia Italiei cind s-a incercat reducerea limbilor vorbite la forum...

***Sa lasam colectivismul si sa respectam INDIVIDUL, nu gasca ce grohaie la troaca cu laturi oferita de conducatori, stat, tatuci.***

Sa nu uitam cine a inventat "colectivismul" si unde este cel mai puternic!... Poate daca laturile au marca: Campbell's, Nestle, Cadbury, Jafa... nu ne mai ridicam improtrva troacei...

Ideile tale sint utopice. Nu va exista o singura tara pe glob sau o singura federatie. O singura tara pe un continent este Australia, si crede-ma ca tot exista frictiuni intre state si politicienii incearca co orice prilej sa traga spuza peste turta lor...
Idea denationalizarii este in acelasi timp combatuta de cei care o propaga prin dezbinarea statelor federale si instigarea sentimentelor nationaliste. Uite ce se intimpla in jurul tau, incepind din 1987, si toate frictiunile politice si militare nu se vor termina decit poate printr-un nou razboi mondial... care Dumnezeu sa ne ajute daca se va intimpla nu va mai exista nici o tara si nici popare... poate numai niste monstri creati de radiatiile atomice.

Good luck,

Dr Evil
#40892 (raspuns la: #40426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga maan - de mosu dochia la: 20/06/2005 01:11:03
(la: azi, acum 9 ani)
am vrut initial sa scriu ca-ti multumesc pentru vorbele bune si pentru intelegere. dar m-as si te-as insela daca m-as opri doar la o multumire. fiindca, la fel ca si sora mea, m-ai ajutat sa vad totul cu alti ochi si pentru asta simt ca n-am simple cuvinte sa-mi exprim recunostinta. sufletul meu iti spune insa 'multumesc'.
m-ai intrebat de tati. mi-e inca greu sa vorbesc despre el, desi au trecut 9 ani. am pus mai jos raspunsul surorii mele atunci cand i-am trimis ce-am scris. ea e 'habotnica' familiei si in ea mi-e sprijinul de cand tata nu mai e.
sa ma ierati cei pentru care durerea mea reprezinta poate un moment de intristare. mi-e dor de tata insa si nu stiu cum sa o spun. si simt ca vorbind cu altii despre el il aduc mai aproape. si-o fac public, pentru ca omul care a fost tatal meu merita sa traiasca, chiar si numai pentru o fractiune de secunda, si in memoria altora.

sorella:
"(...) Tati cu siguranta nu te blameaza pentru asta. Cred ca daca ar putea sa-ti vorbeasca, ti-ar spune cat de mult sufera din cauza supararii tale. Il doare durerea ta si ar vrea sa ti-o aline. Te-ar face cu siguranta sa razi, si ar rade cu tine, doar ca sa te scoata din asta. Cum radea el, asa, din toata inima, cu ochii. Si ar cauta sa-ti toarne prin privire direct in suflet, veselia lui.

Ma intreb, cum poti, din tot ce a fost tati, sa ramai cu durere si suferinta cand te gandesti la el. Cum poti sa mai ai resentimente, fie si vis-à-vis de niste preoti pentru care durerea oamenilor a devenit moneda de schimb, cand tati, de-ar fi fost, n-ar fi cheltuit pe ei, poate, nici o emotie. Cand ar fi inteles, si ti-ar fi explicat, pe intelesul tau, ca singurul mijloc de trai este pentru preoti taxa pe care o percep de la enoriasi. Ca Patriarhia le da un salariu mizer si ca ei se bucura, in definitiv, de fiecare eveniment din acesta din care mai pot primi ceva.

Ca ei, ca si toti oamenii, sunt buni si rai. Uita-te la tine in SOS (organizatie umanitara in care am lucrat 7 ani in romania). Oameni care lucreaza cu oameni, mai rau, cu copii, cu situatii dramatice la tot pasul. Spune-mi, in timp, cati oameni sensibili ai gasit? Ai mai gasit macar unul? Vei fi tentata sa spui ca da, dar, daca te vei gandi mai mult, vei realiza ca aveau parti sensibile, dar nu intregi. Nu aveau capacitatea ta de daruire totala. Pentru multi, limitele proprii de generozitate erau bine stabilite. In rest, rutina. In rest, probleme personale peste care vin altii sa se vaite. Cati au capacitatea de a darui? Putini.

Si intri in tagma preotilor. Altii care ar trebui sa fie cu daruire. Si cu har. Cati gasesti? Cam cati sunt si la SOS. Pentru ceilalti, rutina, serviciu pentru care se trezesc dimineata si se imbraca, slujesc, mai o inmormantare, mai o nunta, mai un botez… O slujba de seara, daca au ghinionul sa aiba enoriasi, si cam atat. Iar preotul nostru... tu te poticnesti intr-un om ale carui vise au fost de mult ruinate si pentru care singura ratiune de a fi, poate, sa ma ierte Dumnezeu, a ramas banul. OK, e preot. OK, ar trebui sa fie omul lui Dumnezeu pe Pamant. Cu atat mai dificil pentru el. Responsabilitatea ce apasa pe umerii lor e cu atat mai mare. Pentru ca noi incercam sa-l gasim pe Dumnezeu - unii reusim, altii nu, fara sa stim ca e tot timpul cu noi. Pe cand ei se joaca teribil cu focul. Pentru insensibilitatea lor, pentru transformarea ritualului in sursa financiara si atat, le va fi mult mai greu. N-ai vrea sa fii in locul lor.

Iar tati, dincolo de toate astea ramane omul cel mai minunat pe care l-am intalnit. Si care ne-a daruit din el tot ce a putut. Ne-a invatat sa avem mintea si inima deschisa, sa daruim cu drag, sa nu ne opreasca nimic. O fire vesela, optimista, plina de viata. Bland, bun si intelept. Cati oameni, din cati ai cunoscut, au avut sansa unor parinti ca ai nostri? Cati au fost binecuvantati, cum am fost noi doua, cu o atmosfera de familie linistita si armonioasa? Cand vei reusi sa intelegi si sa ierti? Nu poti ierta ca nu ti-a dat totul? Ti-a dat tot cat i-a stat in limite. Ti-a dat cat a putut el. Nu a vrut sa pici de sus, nu a vrut ca gustul dezamagirii sa-ti inunde sufletul. Il acuzi ca ti-a taiat aripile, ca nu a crezut suficient in tine. I-a fost teama de esec, si a vrut sa iti atenueze caderea. Dar altfel, ti-a dat materialul genetic si educatia necesara sa te uiti intotdeauna in sus, spre mai departe, sa nu fii niciodata multumita si plafonata. Sa-ti doresti sa explorezi mai mult, mereu.

(...) Eu cred ca tu ai ajuns si ai depasit conditia pe care ti-o doreai si pentru care ai fi avut nevoie de sprijinul lui tati. Tati ti-a dat exact ceea ce ai avut nevoie si culmea, exact asta iti lipseste. Increderea in tine la pachet cu precautia de a nu zbura cu aripi de ceara. Iar aripile pe care le ai tu acum nu sunt de ceara.

Mi-esti draga. Si, dincolo de experientele tale nefericite cu biserica, ar trebui sa intelegi ca Dumnezeu are mai putin de-a face cu biserica decat crezi. Biserica este o institutie pe care au facut-o oamenii, initial din credinta, pentru a-L proslavi pe Dumnezeu. Ulterior, s-a rutinat. Dar tu poti avea acces la Dumnezeu, direct, pe scurtatura, fara biserica. Adevarat, asa cum a zis tata, Biblia se poate constitui intr-un manual scris pentru cei mai simpli, iar biserica o poti privi ca scoala. Dar pentru oameni ca tine, ar trebui sa fie evident ca El iti este aproape. In tot ce-ti daruieste. Simt ca nu pot aborda acest subiect cu tine atata timp cat esti inca pornita. Atata timp cat ai in tine stranse multe dureri, pentru care, mai mult ca sigur, Il consideri vinovat, nu pot sa-ti deschid sufletul.

(...mi s-a spus ca pe mine oamenii) si poate Dumnezeu, ma percep ca pe un om bland, bun, generos. Si in clipa respectiva, desi poate parea absurd, am fost recunoscatoare. Pentru ca imi place sa fiu un om bun si generos. Pentru ca imi place sa dau o mana de ajutor, sa pot ghici ce-i trebuie celui de langa mine si sa-l surprind daruindui-i, sa ma hranesc din fericirea si bucuria pe care acesta o simte."

luciana
#55594 (raspuns la: #54921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Avertisment si raspunsuri - de Danila Prepeleac Jr la: 28/06/2005 18:06:17
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
“ca sa ajungi la 700000$/familie in proprietate, trebuie sau sa fii 2-3 generatii in canada (sau usa) sau sa fi liber profesionist in una din profesiile care produc venituri mari.- donquijote”

“Da, Zaraza..sunt EXISTA SI ROMANI CARE AU REUSIT PESTE HOTARE..exista si din aia...Si daca pentru ei reusita inseamna "a fi sofer de taxi"..care e problema ta?!?! - Ivy”

Doua comentarii edificatoare aproape de extreme.
“Ivy!” 1. Este primul avertisment serios. Un manager nu prea face "bancurile muncitoresti" azvirlite aici. Ma obligati, cu parere de rau, sa va interzic accesul la urmatoarea iesire de acest fel.
2.Va rog sa aveti in vedere ca noi aici nu ne tocim timpul si nervii pe considerente de realizare “conform muschiului fiecaruia”. Acest fapt este NEESENTIAL pentru societatea in care traiti. Vorbim despre STACHETA/NIVELUL de REUSITA PESTE HOTARE PE CARE O/IL STABILESTE TARA IN CARE EMIGREZI si nu emigrantul sau tara de origine. Daca nu ar fi asa ar insemna ca unul din Bangladesh, platit cu 30 centi pe ora ca inginer si care vine in CAN la 7 dolari pe ora/spalat WC sa fie considerat cel mai reusit din CAN.
Mai multi analisti economici de prin CAN si chiar din Romania plaseaza reusita la nivelul clasei mijlocii din tara respectiva. Nu am auzit sa se faca analize intre situatii similare din doua tari diferite fara a se pastra proportia.

"Dl. donquijote!" Nu iti trebuie chiar 2-3 generatii dar daca nu iti recunosc studiile si nu se elimina barierele protectioniste sansele sunt nule intr-o viata de om. Chiar daca ai 25-30 ani cind emigrezi dar incepi de la zero nu ajungi la nivelul de 700.000 avere fara datorii. Cum a-ti mentionat exista si exceptii precum liber profesionistii sau cei norocosi la loto sau investitii. Cine ar fi crezut ca 10.000 dolari investiti in CISCO in 1990 ar ajunge sa creasca la aproximativ 3 milioane?

Canadianul get-beget se considera a face un pas catre realizare cind devine mortgage-free, adica nu mai are datorii la casa (o casa in Toronto, in acest moment face cam “acele 700.000 dolari” ). In acel moment se retrage sau “sare” intr-o munca mai usoara daca avea una cu solicitare. Asta imi spunea cu mindrie un coleg de serviciu, canadian (bunici veniti din Anglia), ca in 8 ani va deveni mortgage-free si se retrage (la virsta de 52 de ani). Traditia anglo-saxona are un respect pentru cei ce traiesc dintr-o renta, fara sa aiba un serviciu salarial. Asta inseamna ca ajuta societatea trecind in rindul consumatorilor care nu ocupa un loc de munca.

Daca ai casa platita o poti vinde cu dreptul de sedere pina la moarte. Ti se da cam jumatate din valoarea de piata a casei. Ce ziceti de 350.000? Cu acesti bani oamenii realizati cu adevarat aici in CAN isi duc o batrinete linistita.

Fac o paranteza. Iata cum imi definea un prieten nivelul de fericire in Florida (SUA). Avea un prieten american John. La un moment dat acesta a inceput sa fie foarte suparat, parea ca i se innecase corabiile. Amicul roman a indraznit sa-l intrebe ce are. Ce credeti? Colegii lui John trecusera barcile pe motoare de 200 cai putere si rideau de el ca ramasese cu 100 cai putere (omul avea o jena financiara).

Credeti ca in Canada este diferit? In cartierele de case ce valoreaza peste jumatate de milion nu prea vezi decit masini tot pe masura si le tin in fata garajului chiar daca acesta este dublu. Pentru a fi vazute. Peluzele de iarba sunt mentinute cu iarba tunsa, flori, arbusti, pomi. Nu iti tai iarba, vine o firma trimisa de Primarie si iti trinteste un bill de te ustura o luna. Vinzarile de case sunt foarte dese. Ele au in principal doua scopuri. Unul, pentru cistigul de capital adus prin cresterea valorii investitiei. Altul, pentru ca cel in cauza face un salt la o zona si mai scumpa sau din contra devine falimentar si se muta intr-o zona mai ieftina. Si aici se aplica regula: daca ai o masina peste nivelul zonei si o gasesti zgiriata tu esti de vina ca nu te-ai mutat acolo unde sunt egalii tai. Daca ai o masina veche care face zgomot te poti gasi reclamat ca poluezi cu gaze sau sonor zona!
#57063 (raspuns la: #56977) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru mine, sa fii un om bun - de maria de la medgidia la: 03/11/2005 13:49:31
(la: ce inseamna pentru voi un om... bun?)
pentru mine, sa fii un om bun inseamna sa privesc cu atentie in jurul meu si sa reglez balanta dintre cat vreau sa ajut si cat pot sa o fac fara sa-mi bat singura cuie-n talpa...
mai inseamna sa impartasesc din experienta mea cui are urechi de auzit, sa accept omul asa cum este, cu suma tuturor defectelor sale, inseamna sa-mi ingrijesc deopotriva sufletul si trupul pentru ca ele sunt esenta si imaginea mea si sunt ambele la fel de importante, inseamna sa nu blochez fluxul de lucruri bune care vin spre mine si sa le trimit si eu mai departe, facand cate un bine mic in jurul meu acolo unde este nevoie...

cred ca cel mai pretios lucru pe care poti sa-l daruiesti cuiva este atentia ta, timpul tau de ascultare interioara activa... quality-time, cum zic americanii...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
Fii tare maan... - de latu la: 09/11/2005 10:31:10
(la: am si io o problema)
Desi n-am inteles exact care e drama: ca e oltean (asta nu e o drama) sau ca fetele sunt mai mari ca tine, o sa incerc sa-ti raspund.
Imagineaza-ti, ca noaptea trecuta ai riscat sa-ti aduca barza un pui de oltean, cracit si pios.
Imagineaza-ti ca sezi acum pe valiza impachetata si stai de vorba cu sotul tau, ca i te uiti in ochi si-i comunici cu voce neutrala, o realitate noua in viata ta, care va schimba si viata lui, dar nu pentru ca el ar fi de vina, ci pentru ca soarta e cum e: implacabila si de multe ori cruda.

Nu uita sa scoti in evidenta clipele frumoase din trecutul vostru comun, adaugand ca ele sunt ale voastre, numai ale voastre, si nimeni nu vi le poate lua. Dar concentreaza-te mai ales asupra vocii: o voce tremuratoare nu sugereaza stapanire de sine si nici nu contribuie la mentinerea neutralitatii momentului!

Nu intra in detalii lacrimogene: "M-am luptat zile si nopti cu mine insumi inainte de a lua decizia", etc... Astea oricum, in momentul acesta probabil nici nu patrund pana la creierul lui si in afara de asta ofera usite pentru prelungirea la nesfarsit a discutiei: "Hai sa dormim o noapte si sa vorbim maine, cu mintea clara".

Ridica-te din cand in cand in picioare si fa cativa pasi. Asta face impresie asupra unui barbat care simte ca i s-au taiat picioarele.
In afara de asta, nu-ti amortesc tie picioarele.

Discutia nu trebuie sa tina ore. Planifica 20-25 de minute in asa fel incat atunci sa fii nevoita sa pleci pentru a nu scapa trenul de Craiova.
Asta ajuta printre altele, la scurtarea scenei de despartire care altfel ar fi inevitabila si ar lasa pete umede pe rever.

Iar cand ai trecut de toate astea, scrie-mi te rog impresiile la mylifeinanutshell@hotmail.com.
Mi-ar fi de mare ajutor pentru cartea la care lucrez: "Transcendentalismul fructelor de camp".

Eu iti doresc multa putere in aceste clipe. Fii tare si nu uita: "Mai bine sfarsitul groaznic, decat groaza fara sfarsit..."
Aceasta varianta este cea mai buna si mai cinstita, pentru toti...
Maria si Mihai.. - de Sibipot la: 11/12/2005 22:44:01
(la: sa facem un film!)
Pe Maria o cuprinse o neliniste, sau poate chiar o teama. Era in pat cu un barbat, pe care il asteptase atata amar de ani dar nu-si explica ce resort o impunse se la acest gest. Prea usor a venit in camaruta lui si acest gand o facu sa tremure, cu toate ca era constienta ca nici un pericol nu o paste. Deodata se ridica in cot apasand cu degetul pieptul lui Mihai in dreptul inimi il intreba energic:
-Asculta, Mihai ce te-a facut sa dispari, atunci, asa fara nici un avertisment? Vreau mai multe lamuriri. Sunt convinsa ca imi ascunzi ceva. Nu stiu ce dar am acest sentiment.
Mihai privi spre Maria nevenindu-i sa creada ce auzise. Era convins ca Maria il iubea fara nici un fel de retinere, dovada asteptarea ei. Iar acum deodata sare ca o leoaica pe el si-i cere socotala. Oare e bine sa ii spuna toate povestea vietii lui? Sa-i spuna adevarul crud?..
-Maria, oare nu ai incredere in mine? Toti acesti ani sa stii ca numai la tine m-am gandit. Am intalnit o multime de femei, dar eu numai pe tine te vedeam si numai cu tine imi vedeam viitorul. Nici nu-ti inchipui cat de dureros este cand vezi cum ti se naruie visele, cum vrei sa faci ceva si nu poti. La un moment dat imi pierdusem orice speranta sa te mai intalnesc si simteam ca imi pierd mintile, iar tu acum... Dar imi faceam singur curaj si-mi reveneam
-Nu te supara Mihai dar este important pentru mine sa lamuresc aceasta. Nu inteleg cum ai putut sa nu ai incredere in mine si sa fugi pur si simplu.
-Nu de neincredere era vorba ci mai mult de teama sa nu ti se intample ceva rau. Eu trecusem deja prin multe nenorociri si nu vroiam sa-ti pricinuiesc si tie. Chiar Maria vrei sa stii viata mea? Te avertizez ca nu-i chiar ...
-N-are importanta, eu oricum te iubesc si te voi iubi mereu...
Mihai s-a ridicat, si-a pus un pahar de apa si asezandu-se pe marginea patului, privi lung la Maria si mangaind-o pe par spuse aproape soptit:
-Daca asa vrei tu, atunci fii pregatita sa auzi ceea ce s-ar putea sa nu-ti placa. In seara in care te-am intalnit la Cafenea eram tare necajit, ba chiar disperat. Aflasem in aceiasi zi doua nenoriociri. Stii ca o nenorocire nu vine niciodata singura. Dar sa incep cu inceputul.
Mama mea a murit dupa ce a fost intepata de o viespe cand eu aveam cateva luni. Am fost crescut de bunicii dinspre mama, caci tatal meu nu avea familie. Toate au mers bine pana cand tatalui mei i-au luat comunistii cafeneaua. Da cafeneaua aceia , ca si asta de acum unde eu sunt barman, deocamdata, a fost a bunicilor apoi a tatalui meu. Dupa ce a fost expropiat tatal a plecat in lume si nu s-a mai auzit de el. Bunicii m-au crescut, m-au educat si fiind in anul doi la facultate intr-o sedinta UTM un coleg, care mai tarziu am aflat ca fiind fiu de legionar, ca sa se puna bine cu partidul m-a demascat ca sunt fiu de capitalist si am fost dat afara. Toate incercarile mele de a fi reprimit s-au lovit de un zid. Acasa, cand au aflat bunicii ce am patit au incercat pe toate caile si cu toate mijloacele sa fiu reprimit, numai ca din aceasta alergatura ei au descoperit cine a fost in realitate tatal meu; un cersator care ca sa se razbune ca nu a fost primit intr-o zi in cafenea si-a jurat sa puna mana pe ea. A facut tot posibilul sa intre in gratiile mamei mele, care de ce sa nu recunosc nu era o frumusete si prin casatorie a devenit proprietarul cafenelei. Intr-un moment de desnadejde, bunica si-a pierdut cumpatul si mi-a spus, spre groaza bunicului intreaga grozavie. Pe langa faptul ca eram dat afara din facultate am aflat cu stupoare ca nu sunt nici de vita nobila asa cu aveam convingerea. Iti inchipui ce era in sufletul meu. Atunci ai aparut tu ca o raza de soare, dar aparitia ta a fost dupa ce eu ma hotarasem sa o sterg peste... imi aranjasem deja ploile. In noaptea cand ti-am propus sa ne intalnim peste ani indiferent de ce se intampla cu noi, eram convins ca te-am pierdut, cu toate ca de multe ori imi facusem planul cum sa mi te recapat.
Am ajuns dupa multe peripetii si pericole in Franta. Aranjasem sa fiu asteptat si ajutat sa pornesc pe un nou drum. Dar vezi oamenii nu se tin de cuvant. M-am trezit intr-o lume singur, fara nici un pic de sprijin decat ca vorbeam bine limba. Am incercat toate variantele. Marea mea greseala ca de aici am plecat fara acte si acolo a fost greu sa procur. Am vrut sa continui studiile dar fost aproape imposibil. Intr-o zi am intalnit intr-un bristou un tip care facea recrutari pentru legiunea straina. M-a incantat si cum eram disperat am acceptat. Vai de mine ce viata de caine am dus... dar cel putin m-am ales cu ceva banet.
Dar Maria sa stii ca tot timpul numai la tine m-am gandit. De multe ori mi-a incoltit gandul sinuciderii, dar icoana ta ma urmarea peste tot si imi dadea sperante.
De cum am aflat ca ma pot intoarece, ca dictatura a fost inlaturata, am venit imediat. Am cautat cafeneaua noastra si nici nu-ti inchipui cat de fericit am fost sa o gasesc aproappe ca atunci cand ne-am intalnit aici ultima oara. Am facut tot posibilul sa ma angajez si cu mare greutate am reusit. Acum ma lupt pe toate caile sa mi-o recuperez, mai ales ca te-am reintalnit. Acesta este cuibusorul nostru si acum il doresc si mai mult.
Maria ramase tacuta si ii parea rau ca il provocase pe Mihai sa spuna scurta dar dureroasa istorioara. Acum in fata ei era iubitul pe care de atatea ori il visase alaturi. Il cuprinse in brate si buzele ei se alipi de ale lui intr-o patimasa sarutare. Da, il dorea, asa cum l-a dorit in lunga ei asteptare...
Si maine este o zi... poate mai buna!
#94476 (raspuns la: #94263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Completare - de no_such_nick la: 12/01/2006 20:38:44
(la: Un adolescent)
maan: mi se pare ca ai pus punctul pe i ; imi place mate si imi place si sa invat in general. Nu stiu exact cu ce ma voi ocupa daca o sa termin Calculatoare , si nu m-am gandit serios la alte facultati. Cred ca am vrut Automatica dintr-a noua , eu sunt la liceu de mate-info exclusiv , sunt profi buni si la celelalte materii dar o activitate multilaterala in a invata pentru scoala , pe cat de variata , pe atat de obositoare mi se pare. Deci m-am gandit ca sa incep cu altceva si sa dau chiar la alta facultate ar insemna s-o iau de la 0 in acel domeniu si sa-mi pun bete in roate , pentru ca in afara de mate la incadrarea clasei mele altceva nu se face , asa ca...
Poate sunt neincrezator pentru ce e vorba de ceva real (mate si fizica) si pentru asa ceva iti trebuie o pasiune genetica , daca se poate spune asa sau multa inteligenta. Recunosc ca nu am o gandirea in simboluri matematice , sau ca aplic logica si rationalul in tot ceea ce fac. Numai lucrand si rumegand mult la mate am reusit sa retin si sa-mi formez exercitiul , dar mi se pare ca in acest moment al vietii mele scolare e prea tarziu sa dau inapoi.
Colegii mei sunt sinceri , dar sunt si indolenti in acelasi timp , constient sau incostient. Ca sa-i schimb eu ar trebui intai sa vor sa fie schimbati. Dar ii mai ajut pe unii la lucrari la mate cu cate un exercitiu sau doua , ca sa nu se supere pe mine.
Este intr-adevar si vina mea pentru ca nu am invatat la fizica inainte , dar e chiar vorba de invatat , aveam note mari , dar nu am invatat sa gandesc si asta ma dezavantajeaza acum. Pentru ca in a zecea aveam o profesoara care explica foarte bine , dar care a iesit la pensie , acum am o profesoara ca explica mai putin.
Da , nu pierd chiar asa de mult timpul la calculator , dar ai dreptate si am inteles ce vrei sa spui , "incerc" sa ma tin de programul meu zilnic.

M-am razgandit. Nu mai dau la Academie. Dau la Calculatoare , Bucuresti. Eu sunt din Craiova.

Ba e foarte bine sa fii idealist , dar asta sa nu impiedice sa traiesti in lumea reala.
Eu cred ca mai am un defect. Sunt prea de treaba. Incerc sa fac la toata lumea pe plac. Si o fac chiar atunci cand unii colegi imi cer favoruri neserioase , atunci ma simt de parca sunt luat de fraier , si mi-e greu sa ies dintr-o asemenea situatie.

Deja imi pare rau ca am zis ceva de familia mea. Eu sunt un om care vrea rezultate imediate atunci cand isi doreste ceva. Vad un film cu "the perfect family picture" , si cand ma duc si vad ca frate-meu nu e acasa sau tace agresiv si maica-mea se plange ca o doare nu stiu ce , ma simt amarat. As vrea sa-i schimb atunci , dar imi dau seama ca sunt neputincios.

Maica-mea nu putea sa-mi impuna ceva neaparat. A venit de la tara la oras si a devenit invatatoare. In plus , cred ca e si mai idealista decat mine si foarte sensibila pe deasupra. Mi-a zis si mie sa fac din ce auzise ca ar fi bine. S-a bucurat foarte mult cand fratele meu mai mare a luat la facultate , pentru ca ea nu a reusit sa ia la medicina cand a dat , si nu a mai dat a doua oara... Ai vazut cumva "Monalisa Smile" cu J. Roberts.

Ba maica-mea le face pe amandoua : se plange si ne si lauda , pe mine si Gabi (fratele). Dar chestia e ca atunci cand Gabi face vreo neregula , ma baga si pe mine in aceeasi oala cu el si ne ocaraste pe amandoi. Ma enerveaza cand sunt nevinovat si totusi sunt pedepsit verbal/emotional.

Maica-mea vede numai bani inaintea ochilor , crede ca banii aduc fericirea si e suparata toata ziua daca vede ca nu-i ajung.
Intotdeauna ca a fost vreo problema intre noi : "De , ma , daca nu am avut si eu mai multi bani , sa va fac mai fericiti..."
O ajut si eu cum pot. Si eu fac toate treaba cand nu poate sau e nevoie. G nu face nimic. Incerc tot timpul sa o fac fericita.

Chestia cu ceata ar fi tare faina. Dar cred ca nu poate fi indusa imediat , trebuie sa mai treaca ceva vreme si sacrificii din partea mea. Sper sa am taria sa merg pana la capat pe drumul pe care l-am ales , pentru ca este un drum lung , fara cotituri.

N-am inteles: asculta-ti inima? daca banii-s mai importanti ca sufletul, nu pune niciodata inima pe primul plan?
Intr-o zi mi s-a parut ca am o revelatie : Orice lucru poate fi in mintea mea cum vreau eu , asa cum eu il intrepretez. Asta dupa ce mi-am dat seama ca multe lucruri le-am interpretat complet gresit sau foarte anormal. Apropa de tipul intelectualului lucid al lui Camil Petrescu
reactie - de no_such_nick la: 15/01/2006 18:17:24
(la: Un adolescent)
maan: mi se pare ca ai pus punctul pe i ; imi place mate si imi place si sa invat in general. Nu stiu exact cu ce ma voi ocupa daca o sa termin Calculatoare , si nu m-am gandit serios la alte facultati. Cred ca am vrut Automatica dintr-a noua , eu sunt la liceu de mate-info exclusiv , sunt profi buni si la celelalte materii dar o activitate multilaterala in a invata pentru scoala , pe cat de variata , pe atat de obositoare mi se pare. Deci m-am gandit ca sa incep cu altceva si sa dau chiar la alta facultate ar insemna s-o iau de la 0 in acel domeniu si sa-mi pun bete in roate , pentru ca in afara de mate la incadrarea clasei mele altceva nu se face , asa ca...
Poate sunt neincrezator pentru ce e vorba de ceva real (mate si fizica) si pentru asa ceva iti trebuie o pasiune genetica , daca se poate spune asa sau multa inteligenta. Recunosc ca nu am o gandirea in simboluri matematice , sau ca aplic logica si rationalul in tot ceea ce fac. Numai lucrand si rumegand mult la mate am reusit sa retin si sa-mi formez exercitiul , dar mi se pare ca in acest moment al vietii mele scolare e prea tarziu sa dau inapoi.
Colegii mei sunt sinceri , dar sunt si indolenti in acelasi timp , constient sau incostient. Ca sa-i schimb eu ar trebui intai sa vor sa fie schimbati. Dar ii mai ajut pe unii la lucrari la mate cu cate un exercitiu sau doua , ca sa nu se supere pe mine.
Este intr-adevar si vina mea pentru ca nu am invatat la fizica inainte , dar e chiar vorba de invatat , aveam note mari , dar nu am invatat sa gandesc si asta ma dezavantajeaza acum. Pentru ca in a zecea aveam o profesoara care explica foarte bine , dar care a iesit la pensie , acum am o profesoara ca explica mai putin.
Da , nu pierd chiar asa de mult timpul la calculator , dar ai dreptate si am inteles ce vrei sa spui , "incerc" sa ma tin de programul meu zilnic.

M-am razgandit. Nu mai dau la Academie. Dau la Calculatoare , Bucuresti. Eu sunt din Craiova.

Ba e foarte bine sa fii idealist , dar asta sa nu impiedice sa traiesti in lumea reala.
Eu cred ca mai am un defect. Sunt prea de treaba. Incerc sa fac la toata lumea pe plac. Si o fac chiar atunci cand unii colegi imi cer favoruri neserioase , atunci ma simt de parca sunt luat de fraier , si mi-e greu sa ies dintr-o asemenea situatie.

Deja imi pare rau ca am zis ceva de familia mea. Eu sunt un om care vrea rezultate imediate atunci cand isi doreste ceva. Vad un film cu "the perfect family picture" , si cand ma duc si vad ca frate-meu nu e acasa sau tace agresiv si maica-mea se plange ca o doare nu stiu ce , ma simt amarat. As vrea sa-i schimb atunci , dar imi dau seama ca sunt neputincios.

Maica-mea nu putea sa-mi impuna ceva neaparat. A venit de la tara la oras si a devenit invatatoare. In plus , cred ca e si mai idealista decat mine si foarte sensibila pe deasupra. Mi-a zis si mie sa fac din ce auzise ca ar fi bine. S-a bucurat foarte mult cand fratele meu mai mare a luat la facultate , pentru ca ea nu a reusit sa ia la medicina cand a dat , si nu a mai dat a doua oara... Ai vazut cumva "Monalisa Smile" cu J. Roberts.

Ba maica-mea le face pe amandoua : se plange si ne si lauda , pe mine si Gabi (fratele). Dar chestia e ca atunci cand Gabi face vreo neregula , ma baga si pe mine in aceeasi oala cu el si ne ocaraste pe amandoi. Ma enerveaza cand sunt nevinovat si totusi sunt pedepsit verbal/emotional.

Maica-mea vede numai bani inaintea ochilor , crede ca banii aduc fericirea si e suparata toata ziua daca vede ca nu-i ajung.
Intotdeauna ca a fost vreo problema intre noi : "De , ma , daca nu am avut si eu mai multi bani , sa va fac mai fericiti..."
O ajut si eu cum pot. Si eu fac toate treaba cand nu poate sau e nevoie. G nu face nimic. Incerc tot timpul sa o fac fericita.

Chestia cu ceata ar fi tare faina. Dar cred ca nu poate fi indusa imediat , trebuie sa mai treaca ceva vreme si sacrificii din partea mea. Sper sa am taria sa merg pana la capat pe drumul pe care l-am ales , pentru ca este un drum lung , fara cotituri.

N-am inteles: asculta-ti inima? daca banii-s mai importanti ca sufletul, nu pune niciodata inima pe primul plan?
Intr-o zi mi s-a parut ca am o revelatie : Orice lucru poate fi in mintea mea cum vreau eu , asa cum eu il intrepretez. Asta dupa ce mi-am dat seama ca multe lucruri le-am interpretat complet gresit sau foarte anormal. Apropa de tipul intelectualului lucid al lui Camil Petrescu
#100399 (raspuns la: #98985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pride and prejudice - de thebrightside la: 16/01/2006 16:36:15
(la: Mândrie si prejudecata)
Termenul 'mandrie' are pt mine o conotatie pozitiva. Mandrie inseamna sa fii capabil sa te autoapreciezi obiectiv. Daca te autoapreciezi prea tare si in gura mare... se vede treaba ca ai orgoliu. Care, la mine cel putin, are conotatie negativa. Nu pot sa inghit oamenii care se lauda singuri, nici cu tone de lamaie.
Prejudecati? Subiect prea vast. Crestem cu ele. Sunt atat de puternic inradacinate in mentalitatea colectiva, incat de multe ori nici nu suntem constienti ca le avem. Foarte greu de schimbat.
E buna mandria? Yep.
Orgoliul? L-am aruncat. Undeva in cursul existentei mele, am ajuns la concluzia ca, daca vrei sa comunici eficient cu ceilalti, este imperios necesar a te detasa de orice argumente de genul "Nu sun io, ca nu da bine", "Daca recunosc, ma fac de kkt". Asta nu inseamna ca ma las calcata in picioare. No way. Demnitatea trebuie sa si-o pastreze fiecare.
Prejudecati? Am destule. Dar incerc sa le constientizez - e primul pas pentru a scapa de ele. A-i observa pe ceilalti ce etichete pun si cand, ajuta foarte mult. In general, ma straduiesc sa nu las prejudecatile sa se transforme in discriminare. Sux.
E greu sa fii adolescent,dar - de tweet la: 05/03/2006 22:11:38
(la: O adolescenta despre adolescenta)
E greu sa fii adolescent,dar toti trecem prin asta,e pur si simplu o stare ;un pas pe care trebuie sa il faci ca sa te maturizezi ...shi dupa parerea mea ,maturitatea nu este sinonima cu sete de bani,de putere,sau egoism ci pur shi simplu cu un mod de a gandi care iti permite sa iei decizii fara sa faci rau celorlalti.
In prima etapa a adolescentei simteam ca vreau sa fiu unica prin suferinta si frustrarile mele care mi se pareau cu mult mai deosebite shi importante,vitale chiar,decat ale oricui.Intotdeauna va exista un conflict generational,pe care noi insine il creeam datorita diferitelor perioade cu care suntem educati de catre societate,datorita chiar religiei ale carei traditii si mituri sunt respectate din ce in ce mai putin...

Am realizat incet, pe masura ce frustrarile mele chiar ma inchideau pur si simplu ,ma faceau sa imi doresc sa ma izolez,ca sunt lucruri in viata care merita toata atentia,ca sunt extraordinar de multe momente fericite pe care le poti rata foarte usor daca te lasi orbit d dorinta de izolare.Trebuie doar sa cauti lucrurile care te fac fericit...shi uneori ele vin de unde nu te astepti,in cele mai ciudate momente.
De exemplu...tin minte ca era toamna,o zi ingrozitoare,cu un cer mult prea gri,cu oamenii imbracati in culori sterse care se confundau cu ce era in jur.Mergeam pe strada si imi doream sa ajung cat mai repede acasa ,fuseese o zi foarte grea,avusesem destule probleme.Shi in toata uratenia care era pe strada,am vazut un indian,imbracat in matase portocalie cu violet...stiu ca pare absurd,dar parca rasarise soarele si era mai puternic ca niciodata .Si tot atunci am realizat ca fericirea nu este numai pentru o persoana,ca trebuie sa spun cuiva ce simt,si sa vad daca cineva m-ar putea intelege sau daca ar putea fi alaturi de mine...

Nu trebuie oricum niciodata sa uiti ca ai fost copil ,sau sa ignori asta.Nu suntem roboti ,nu gandim mecanic.Simtit si facem lucruri uneori din instinct.Maturitatea ne ajuta doar sa gandim intr-o asha maniera incat sa fim capabili de a da un sfat sincer,neconditionat.
cei cu alte inclinatii sexuale sunt victime sau conrupatori? - de jony la: 29/03/2006 18:51:28
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
nu de mult citeam acest articol si ma intrebam: de ce aproape toate mediile de informare ne prezinta o fatada atat de alba la ceva care este "ATAT" de gri ca sa nu zic chiar negru?oricum ceva ce nu este asa cum ni se prezinta:
HOMOSEXUALII AU PORNIT LA CUCERIREA LUMII


Comparându-i pe cei ce se opun homosexualităţii cu naziştii sau cu Ku Klux Klan-ul, activiştii homosexuali au pornit la cucerirea lumii
Louis Sheldon
HOMOSEXUALII AU reuşit să schimbe percepţia publică în favoarea lor. Majoritatea oamenilor însă nu realizează că acest efort face parte dintr-o campanie de propagandă atent gândită şi în desfăşurare de ani de zile.
Un sondaj realizat de Los Angeles Times şi publicat în iunie 2000 arăta că tot mai mulţi se obişnuiesc cu prezenţa homosexualilor şi chiar dacă cred că comportamentul homosexual este imoral, consideră că homosexualii ar trebui să se bucure de o mai bună protecţie din partea legii.
Conform studiului, 73% dintre americani cunosc pe cineva care este homosexual, comparativ cu numai 30% în 1983. Şaizeci la sută nu au nici o problemă cu prezenţa homosexualilor, comparativ cu numai 40% în 1985. Şaizeci şi opt la sută susţin legile anti-discriminare. Cincizeci la sută susţin acordarea de „beneficii casnice” partenerilor homosexuali – adică acordarea de drepturi pentru partenerii homosexuali, similare cu cele pentru cuplurile căsătorite.
Totuşi, numai 35% erau de acord cu dreptul homosexualilor de a se „căsători”, comparativ cu 58% care erau împotrivă. În plus, 64% dintre americani considerau că homosexualitatea este imorală. Treizeci şi şase la sută au declarat că i-ar deranja să afle că fiica sau fiul lor ar fi homosexuali. Treizeci şi şapte la sută ar fi „foarte supăraţi” să afle despre comportamentul homosexual al copilului lor. În urmă cu 15 ani, acest procent era de 90%. [1]

Maşina de propagandă a homosexualilor şi-a făcut treaba
Lumea ar trebui să înţeleagă că atitudinea lor faţă de homosexualitate a fost în mod programat schimbată printr-o campanie de marketing/propagandă abilă, comparabilă cu propaganda lui Adolf Hitler. De fapt, multe dintre strategiile folosite de homosexuali pentru a induce o schimbare culturală în intreaga lume sunt preluate din scrierile lui Hitler şi din manualele de război propagandistic. Eric M. Pollard, fondator al organizaţiei ACT UP, declară că filosofia lor se bazează pe ceea ce a scris Hitler în Mein Kampf. Pollard recunoaşte aceasta într-un articol apărut în Washington Blade pe 31 ianuarie 1991.
Potrivit lui Pollard, „am ajutat la crearea unei organizaţii cvasi-fasciste”. Pollard declară: „Am plănuit crearea unui grup de activişti care să exploateze eficient mass-media în scopurile stabilite, care să lucreze sub acoperire şi care să încalce legea fără menajamente… Sub influenţa drogurilor [LSD], aceasta chiar părea o idee bună.” [2]
Pollard recunoaşte că ACT UP a considerat că trebuie să recurgă la tehnici subversive „în mare parte preluate din Mein Kampf, pe care unii dintre noi au studiat-o ca pe un model de lucru. Pe măsură ce ACT UP s-a dezvoltat, am lovit programatic în fiecare instituţie care ne stătea în cale”.
Iată câteva extrase din scrierile lui Hitler despre folosirea tehnicii „Marea minciună” pentru a abate atenţia publică. [3] Data viitoare când veţi auzi sau citi un articol favorabil despre homosexualitate, ar fi bine să vă gândiţi la aceste tehnici:
Amploarea minciunii este un factor decisiv pentru ca aceasta să fie crezută sau nu, pentru că poporul este, în adâncul inimii, mult mai uşor de înşelat decât prin tehnici conştiente şi vădit negative. Simplitatea primitivă a minţii lor îi face să fie o pradă mai uşoară pentru o mare minciună decât pentru una mică, deoarece şi ei spun mici minciuni, dar le este ruşine să spună unele mari.
Întotdeauna rămâne sau se lipeşte ceva din cele mai neruşinate minciuni, lucru ştiut prea bine de toţi indivizii sau instituţiile care au de-a face cu arta minciunii, ele nedându-se în lături de la nimic pentru a-şi atinge scopurile.
Propaganda nu trebuie să slujească adevărului, mai ales dacă prin aceasta ar putea aduce un avantaj oponenţilor.
Printr-o folosire abilă şi constantă a propagandei, oamenii pot fi făcuţi să vadă raiul ca iadul şi invers, sau să considere cea mai nenorocită viaţă ca pe un rai.
Pollard a recunoscut că a folosit strategiile de propagandă ale lui Hitler şi ale naziştilor pentru a-i teroriza pe oponenţii activiştilor homosexuali. ACT UP a folosit violenţa pentru a proteja mişcarea homosexuală şi pe proprietarii de clinici unde se făceau avorturi la sfârşitul anilor 1980.
Cucerirea Americii heterosexuale
Homosexualii şi-au prezentat strategiile de propagandă în două documente majore. Unul este The Overhauling of Straight America (Cucerirea Americii heterosexuale) publicat în revista Guide, în noiembrie 1987. Celălalt este o versiune dezvoltată a acestui articol, numită After the Ball: How America will conquer its fear & hatred of Gays in the 90s (După bal: Cum îşi va învinge America teama şi ura faţă de homosexuali în anii `90).
Aceste două materiale trebuie citite de cei care vor să înţeleagă cum a avut loc homosexualizarea societăţii americane, prin intermediul unei minorităţi bine finanţate de activişti hotărâţi [*].
În The Overhauling of Straight America, autorii Marshall K. Kirk şi Erastes Pill prezintă un ambiţios program de înşelare şi demonizare a celor care se opun homosexualităţii. Iată o parte din aceste strategii:
Vorbeşte despre homosexuali şi homosexualitate cât mai tare şi cât mai des posibil. „Principiul din spatele acestui sfat este simplu: aproape orice comportament începe să-ţi pară normal dacă te întâlneşti cu el suficient de des, la intervale constante şi printre cunoscuţii tăi.”
Obiectivul este acela de a de-sensibiliza publicul vizavi de respingerea homosexualităţii, făcându-i pe oameni să discute constant despre ea într-o manieră neutră sau pozitivă. „În ceea ce priveşte de-sensibilizarea, ideea constă într-un mesaj de normalitate. Până acum, homosexualii de la Hollywood ne-au oferit cea mai abilă armă în lupta pentru de-sensibilizarea mass-mediei”, declară autorii.
Kirk şi Pill afirmă că este esenţial ca autoritatea morală a Bisericii să fie subminată, prin „tulburarea apelor morale”. Obiectivul este acela de a face grupările religioase liberale să susţină pe faţă homosexualitatea, simultan cu portretizarea organizaţiilor care se opun ca „homofobe” şi „retrograde sau total rupte de ultimele cercetări psihologice”. [4]
Autorii atrag atenţia asupra expunerii publicului american la adevărul despre comportamentul deviant homosexual. „La începutul campaniei de cucerire a Americii heterosexuale, masele nu trebuie şocate sau îndepărtate printr-o expunere prematură la comportamentul homosexual în sine. În schimb, trebuie minimalizate aspectele sexuale, iar drepturile homosexualilor trebuie reduse cât mai mult posibil la o chestiune socială abstractă. Lăsăm întâi cămila să-şi bage capul în cort, şi numai apoi arătăm şi partea din spate!”
Homosexualii ştiu că dacă practicile lor sexuale devin cunoscute, acestea îi vor îndepărta pe acei oameni care altfel ar fi gata să-i susţină. Care sunt acele comportamente pe care nu vor homosexualii să le ştim?
Homosexualii întreţin o serie de acte sexuale deviante. Iată doar câteva dintre acestea:
• Sex anal
• Sex oral
• Rimming - lingerea anusului; aceasta conduce frecvent la ingerarea de materii fecale, ducând la afecţiuni intestinale.
• „Duşuri de aur” - urinarea pe partenerul sexual.
• Orgii sexuale, la care participă zeci de bărbaţi.
• Glory holes - sex oral cu anonimi, prin intermediul unei găuri tăiate într-un perete despărţitor.
• Fisting – introducerea mâinii în anusul partenerului sexual.
• Sadomazochism, incluzând biciuire, tăiere, bătăi, etc.
• Folosirea de droguri, inclusiv amfetamine pentru sporirea plăcerii sexuale.
• Bareback parties – orgii la care participă mai mulţi bărbaţi, unii posibil infectaţi cu HIV, dar fără folosirea de prezervative. În multe cercuri de homosexuali, a avea SIDA a devenit acum un fel de „medalie de onoare” în cadrul revoluţiei sexuale.
Prezintă-i pe homosexuali ca victime, nu provocatori agresivi. Acest obiectiv trebuie atins prin portretizarea homosexualilor ca „victime ale sorţii”, ei neavând niciodată posibilitatea să aleagă sau să respingă comportamentul lor sexual. În mass-media vor apărea numai homosexuali cu înfăţişare normală. Homosexualii trebuie prezentaţi ca „victime ale societăţii”. Folosind această tactică, ei vor fi prezentaţi ca brutalizaţi şi victime la locul de muncă şi în societate.
Oferă-le protectorilor o cauză dreaptă. Homosexualii trebuie să evite să solicite „sprijin direct pentru practicile homosexuale. În schimb, tema lor principală trebuie să fie anti-discriminarea”. Evită discuţiile despre actele homosexuale şi concentrează-te pe libertatea de expresie, pe libertatea de opinie şi asociere.
Fă-i pe homosexuali să apară ca buni. Homosexualii trebuie prezentaţi nu doar ca nişte oameni obişnuiţi, ci chiar superiori moral faţă de heterosexuali. Kirk şi Pill recomandă menţionarea de nume din istorie, homosexuali cunoscuţi, pentru a arăta că homosexualii sunt de fapt superiori heterosexualilor în multe privinţe. „Niciodată nu a mai reuşit vreo campanie media, abilă şi inteligentă, să facă din comunitatea homosexualilor o adevărată naşă a civilizaţiei occidentale”.
Fă-i pe oponenţi să apară ca răi. Aici campania dusă de activiştii homosexuali a avut un imens succes. Potrivit lui Kirk şi Pill, cei care se opun homosexualităţii trebuie identificaţi cu naziştii şi Ku Klux Klan-ul. „Publicul trebuie să vadă imagini cu homofobi furioşi, ale căror idei şi concepţii îl dezgustă pe americanul de rând. Aceste imagini pot include: Ku Klux Klan-ul, care cere arderea pe rug sau castrarea homosexualilor; preoţi şi predicatori bigoţi, mânaţi de o ură isterică până într-acolo încât par şi caraghioşi, şi tulburaţi mintal; rockeri, derbedei şi deţinuţi care povestesc cu sete despre „poponarii” pe care i-au omorât sau pe care i-ar omorî; imagini din lagărele de concentrare naziste, unde homosexualii erau torturaţi şi omorâţi”.

Un activist homosexual poartă o pancartă prin care o compară pe dr. Laura Schlessinger cu Adolf Hitler. Dr. Schlessinger realizează o emisiune radio în cadrul căreia combate, pe baza Bibliei, perversiunile sexuale
Homosexualii s-au străduit din răsputeri să obţină anularea legii vârstei consimţământului, care îi proteja pe copii de agresiunile sexuale. Acum, ei îi atacă pe creştinii conservatori care consideră că homosexualitatea este imorală. Homosexualii se prezintă ca „victime”, ascunzând adevăratul lor obiectiv: coruperea copiilor.
Această tehnică a fost folosită cu succes când studentul homosexual Matthew Shepard a fost torturat şi omorât în bătaie de nişte derbedei în statul Wyoming. Maşina de propagandă a homosexualilor s-a pus imediat în mişcare. Obiectivul clar a fost acela de a lega uciderea lui Shepard de „incitarea la ură” şi de organizaţiile creştine care critică activismul homosexual.
Totuşi, aceeaşi maşină de propagandă a minimalizat torturarea şi uciderea lui Jesse Dirkhising, un băiat de 13 ani, de către doi homosexuali din Arkansas. Jesse Dirkhising a fost torturat şi violat de mai multe ori de Josh Brown, în timp ce iubitul acestuia savura scena. Gura băiatului fusese acoperită cu bandă adezivă, iar acesta a murit asfixiat.
Presa principală a ignorat această crimă, iar organizaţiile de homosexuali nu au reacţionat în nici un fel, de parcă incidentul nu ar fi avut nici o semnificaţie pentru ele. Evident, se acordă atenţie numai atunci când un homosexual este omorât de un heterosexual.
Dacă un băiat este violat şi asfixiat de doi homosexuali, acest lucru nu merită comentarii. În lumea lor, homosexualii pot fi numai victime, nu şi agresori sau ucigaşi.
After the Ball
În After the Ball: How America will conquer its fear & hatred of Gays în the 90s, autorii Marshall Kirk şi Hunter Madsen dezvoltă strategia de normalizare a homosexualităţii şi demonizare a oponenţilor.
Autorii explică faptul că societatea heterosexuală trebuie schimbată prin trei mijloace: de-sensibilizare, amestecare şi câştigare. Fiecare dintre acestea constituie un element al unei campanii de propagandă atent planificată. Publicul trebuie de-sensibilizat, prin expunerea constantă la dezbateri despre homosexualitate, până se plictiseşte de acest subiect. „Pentru a-i desensibiliza pe heterosexuali cu privire la homosexualitate, îi inundăm cu o mulţime de reclame legate de homosexuali, prezentate într-o manieră cât mai puţin jignitoare. Dacă heterosexualii nu pot închide duşul, în cele din urmă se vor obişnui cu apa. Desigur, indiferenţa este preferabilă urii şi ameninţărilor, dar noi vrem să obţinem rezultatele maxime”. [5]
Al doilea obiectiv este „amestecarea”. Aceasta este o tehnică psihologică de spălare a creierului, care implică Condiţionare Asociativă şi Modelare Emoţională Directă. În Condiţionarea Asociativă, persoana care se opune homosexualităţii este bombardată cu imagini prezentând homosexuali persecutaţi, discriminaţi sau omorâţi. Pe măsură ce omul vede asemenea imagini, el va începe să-i fie ruşine pentru atitudinea sa faţă de homosexuali. În Modelarea Emoţională Directă, heterosexualului trebuie să i se spună că opiniile sale sunt minoritare şi că sunt contrazise de ale altora. Majoritatea oamenilor au nevoie de aprobare de la cei din preajma lor şi nu doresc să fie catalogaţi ca bigoţi sau intoleranţi. Obiectivul este acela de a-i convinge pe oponenţii homosexualităţii că opiniile lor sunt minoritare şi pline de ură.
Al treilea obiectiv este „câştigarea” sau convertirea. Potrivit lui Kirk şi Madsen, „nu este suficient ca bigoţii anti-homo să fie dezorientaţi sau indiferenţi faţă de noi – pe termen lung, cel mai bine pentru noi este să-i facem să ne placă. La asta se referă convertirea.”
Prin convertire, autorii înţeleg „convertirea sentimentelor, gândurilor şi voinţei americanului de rând, prin intermediul unul atac psihologic planificat, sub forma unei propagande servite întregii ţări cu ajutorul mass-mediei”.
Cenzurarea opoziţiei
Intreaga lume se află sub un atac psihologic lansat de activiştii homosexuali. Pentru propaganda lor, aceştia se folosesc de mass-media şi nu îi interesează deloc adevărul. De fapt, unul dintre principalele lor eforturi este acela de a împiedica aflarea adevărului prin mijloacele de informare în masă. De exemplu, grupări de genul GLAAD (Alianţa Homosexualilor şi Lesbienelor împotriva Defăimării) au reuşit să-i convingă pe jurnalişti să nu mai prezinte difuzeze (ca să evităm repetiţia) ştiri care ar putea să-i înfăţişeze pe homosexuali într-o lumină negativă. De asemenea, activiştii homosexuali au reuşit, în mare măsură, să-i convingă pe jurnalişti că orice critică la adresa homosexualităţii reprezintă „incitare la ură”, care conduce inevitabil la violenţă.
Acest efort de a cenzura orice opoziţie faţă de homosexualitate este evident în cazul unei decizii emise de un judecător federal din San Francisco. Cazul se referea la un conflict între Consiliul Supervizorilor din San Francisco şi o campanie publicitară numită „Truth in Love”. Reclamele de la televizor erau sponsorizate de asociaţii cum ar fi Focus on the Family, Family Research Council şi Kerruso Ministries (asociaţii ale foştilor homosexuali – oameni care au realizat o trecere la heterosexualitate).
Când s-a început achiziţionarea de spaţii publicitare la TV, Consiliul Supervizorilor a contactat mass-media, pentru a le descuraja în ceea ce priveşte difuzarea respectivelor reclame. Una dintre reclame prezenta un fost homosexual care spunea: „Visul pe care îl credeam imposibil pentru mine – să am o soţie şi copii – s-a împlinit. Dacă eşti rănit, singur sau dezorientat, Iisus te poate ajuta.”
Consiliul Supervizorilor a pretins că aceste reclame contribuie la „oribilele crime săvârşite împotriva homosexualilor şi lesbienelor”. Pe scurt, ele reprezentau „incitare la ură” şi puteau conduce la crime împotriva homosexualilor. [6]
Asociaţiile care lansaseră campania au înaintat o plângere în octombrie 1999 pentru a opri cenzurarea mesajului creştin din acele reclame. Totuşi, un judecător federal a decis în iunie 2000 în favoarea Consiliului Supervizorilor, considerând că acesta are dreptate să cenzureze reclamele, din motive de „siguranţă publică”.
Brian Fahling, din partea Centrului pentru Lege şi Politici al Asociaţiei Familiilor Americane, vede în aceasta o gravă ameninţare la adresa libertăţii de exprimare. „Niciodată nu s-a mai petrecut aşa ceva. Este un lucru grav, care ar trebui să ne pună pe gânduri, întrucât avem de-a face cu o decizie a unei instanţe federale care afirmă că autorităţile pot lua măsuri pentru condamnarea credinţei religioase.” [7] Acesta nu este singurul atac la adresa libertăţii de exprimare, dar reprezintă un atac direct la adresa condamnării de către creştini, pe baza Bibliei, a comportamentului homosexual. Exact acest lucru este dorit de propagandiştii homosexuali – reducerea la tăcere a opoziţiei, fie prin incriminarea expresiei, fie prin cenzurarea ei.

Administraţia Clinton i-a ajutat pe homosexuali prin promovarea lor în cadrul autorităţii publice, prin „instruiri” pro-homosexualitate obligatorii pentru funcţionarii publici şi prin adoptarea de legi împotriva „incitării la ură”
Kirk şi Madsen arată clar în After the Ball că scopul lor este acela de a cenzura total orice punct de vedere opus homosexualităţii. Ei afirmă: „Opiniile bigote devin acţiuni agresive. Ele reprezintă o incitare directă la violenţă, un pericol clar pentru ordinea publică, asemenea unui om care strigă „Foc! Foc!” într-un cinematograf ticsit de lume, sau unui om care stă în faţa casei comerciantului de porumb şi îi spune mulţimii înfometate, cu torţe în mâini, că comercianţii de porumb sunt cei care au provocat foametea. Veniţi şi daţi foc. Mulţimea agitată ascultă, cu torţele în mâini, şi preia sloganul.” [8] Pe scurt, aceşti autori lansează pretenţia absurdă că a critica homosexualitatea înseamnă incitare la revoltă şi omor. Aşa justifică ei eforturile lor de reducere la tăcere a oponenţilor. Din fericire, Internetul constituie un mijloc de comunicare fără oprelişti a adevărului despre homosexualitate.
În loc de încheiere: un „revoluţionar homosexual” independent lansează o provocare la adresa Americii heterosexuale
“Vă vom viola fiii, simbolurile şubredei voastre masculinităţi, ale visurilor voastre derizorii şi ale minciunilor voastre vulgare. Îi vom seduce în şcolile voastre, în dormitoarele voastre, în vestiarele voastre, în sălile voastre de sport, în asociaţiile voastre de tineret… oriunde vin în contact bărbaţi cu bărbaţi. Fiii voştri vor deveni fetiţele noastre şi vor asculta de noi. Îi vom remodela după chipul şi asemănarea noastră. Vor ajunge să ne dorească şi să ne adore…
Toate bisericile care ne condamnă vor fi închise. Zeii noştri sunt tinerii bine făcuţi. Vom învinge, pentru că ne hrănim cu amărăciunea feroce a celor asupriţi.” (Michael Swift, Boston Gay Community News, 15-21 februarie 1987)
Louis Sheldon este preşedinte al “Traditional Values Coalition“
—-
[*] În 2005, Uniunea Europeană a acordat, cu girul Ministerului Sănătăţii şi Familiei din guvernul PD-PNL, o finanţare de 700.000 dolari organizaţiei ACCEPT a homosexualilor români. ACCEPT urmează să folosească acest cadou pentru dezvoltarea propagandei pro-homosexualitate în România. (Traducere si adaptare Bogdan Mateciuc)
BIBLIOGRAFIE
1. Alissa J. Rubin, “Public More Accepting of Gays, Poll Finds,” Los Angeles Times, 18 iunie 2000, ediţia pe Internet.
2. Tony Marco, “’Gay Rights’ Strategies Involve Conscious Deception And Wholesale Manipulation of Public Opinion,” Leadership University, ediţia pe Internet.
3. Ibid.
4. Marshall K. Kirk şi Erastes Pill, în “The Overhauling of Straight America,” revista pentru homosexuali Guide, noiembrie 1987, pag. 8.
5. Marshall Kirk şi Hunter Madsen, After the Ball: How America will conquer its fear & hatred of Gays in the 90s
6. Plume Books, Penguin Group, New York, NY, 1990, pag. 149.
7. Stuart Shepard, “Judge: S.F. Had ‘Duty’ to Stop Ads,” Family News in Focus, 27 iunie 2000.
8. Ibid.
9. Kirk, Madsen, pag. 101.

clody - de ooanna la: 30/03/2006 07:01:09
(la: Acceptati usor ajutor?)
.... sunt obisnuita sa-i ajut pe ceilalti , si nu mi se pare injositor sa cer si eu la randul meu ajutor , cred ca asa se pot depasi mult mai usor perioadele dificile , cand ne imprumutam din energie unii altora....nu astepta sa fii recompensata de fiecare data de persoana pe care ai ajutat-o , rasplata iti poate veni mai tarziu , dar nu de la ea , sunt energii care se acumuleaza si se intorc atunci cand ai nevoie mai multa .... daca ai facut un bine , nu gandi de rau persoanei respective doar pentru ca nu ti-a fost recunoscatoare , ajutorul dat trebuie sa fie dezinteresat , si daca prietena ta s-a comportat asa inseamna ca nu stie sa primeasca , este o problema a ei , nu a ta ....
Jennifer - de zaraza sc la: 19/04/2006 19:22:42
(la: Omul, o greseala?)
Poate ai sa te miri, poate nu, nu am raspunsuri precise...din principiu(principiu pe care l-am pastrat, e bun in lumea asta paminteasca...) nu cred daca nu pot vedea cu ochii mei-asa fiind nu cred in spirite, fantome, iar potopul a existat...in masura in care a existat...
Despre potop biblia ne spune clar ca a cuprins tot pamintul...dovezile gasite inclina spre inundatii de mai mici intinderi, dar nu aduc argumente de neclintit in defavoarea unui potop universal...Asta e! Pot trai cu aceste incertitudini...

Dumnezeu exista pentru ca a vorbit cu mine fara sa-l caut...am citit despre religie si am gasit-o coerenta si logica...dar asta evident dupa ce El m-a convins ca exista...daca nu esti deschisa spre aceasta eventualitate, ca el sa existe, nu il gasesti...

E firesc sa nu vezi nicio relatie, altfel toti oamenii ar fi credinciosi...or dumnezeu nu a vrut sa ni se impuna cu forta...

Natura cind se dezlantuie, sigur, nu pare a avea o comanda divina, dar uite ce au patit asiaticii de Craciun si romanii...ce bucurii au unii de Pasti cu inundatiile...Or fi coincidente, nu zic...dar cind stiu ca exista Cineva...stau si ma intreb...poate sint semne...si stau in expectativa sa vad ce se mai intimpla...si stau...si stau...nu prea mult, ca voi muri si voi avea vesnicia apoi la dispozitie...

Prin credinta este posibil orice...asa reusesc si fachirii sa ne uimeasca, calugarii budisti sa faca ce fac...daca de mica mi s-ar fi spus ca oricine poate sa mearga pe apa, poate ca as putea, nu crezi?

Stiu...aproape sigur...ca exista un cimp energetic in jurul fiecaruia...acesta este creat de ceva...sa zicem ca e ceva material care il creeaza...Cind au loc evenimente care tulbura o comunitate mare simt ceva ca si cum simt un cimp energetic care transmite catre mine starea de bucurie, neliniste etc Pentru cine crede e logic ca sufletul sa existe si fara corp...sorry pentru indrazneala...Exista praguri peste care se poate trece si sa se vada mai mult decit ca de obicei...Dincolo chiar nu stiu cum o fi...

Am fost atee, nu te astepta sa arunc cu pietre in atei...Dar nu cred ca cineva ar face-o...daca raspunde sincer...si ateii sint capabili de frumusete si inteligenta...la fel de mult...poate ca ai citit undeva despre religiosi ca vad frumusetea Sfintei Marii mai presus de frumusetile pamintesti...nu e logic ca ea sa fie preafrumoasa, mai frumoasa decit tot ce e pe pamint? Pur si simplu e vorba de logica...Inteligenta divina la fel...a, da, religiosii sustin ca ii ajuta inteligenta divina si astfel si-ar impune un respect...Nu trebuie sa te simti amenintata, doar daca unii religiosi cum le spui tu exagereaza...
Omul religios care beneficiaza de ajutor divin trebuie sa dea dovada de modestie, iar inteligenta sa o foloseasca asa cum ii impune dumnezeu-cu bunatate si pentru toti, in iubire si respectind pe toti...Altfel e un hot si lui dumnezeu nu-i plac astfel de oameni...
Paradis inseamna sa te bucuri de prezenta lui dumnezeu, sa fii iubit permanent si sa iubesti...ca in filme...;) sa nu ai nicio grija...sa ai acces la cunoasterea deplina...sa cunosti rostul acestei lumi...al intregului univers. Iadul? reversul...refuzul de a te bucura de prezenta lui dumnezeu...sa simti ca ai pe cap toate grijile lumii...toate suferintele...

Ce sint satanistii?

Am inteles tot ce ai scris...si imi place...daca scriai tot timpul clar n-as fi ajuns sa zic asa ceva...asa-i ca e ciudat? Imi dai posibilitatea sa spun ceva ce altfel n-as avea ocazia...Daca as avea multi amici cu care sa povestesc as fi tacuta, eu sint tacuta de felul meu, numai cind este atacat un subiect dureros iau atitudine...Cind eram atee iubeam adevarul mai presus de orice...acum sper ca m-am schimbat...ar fi culmea sa spun ca il iubesc mai mult decit pe dumnezeu...dar nu pot sa nu recunosc cind ceva este evident in lumea noastra...

cere si ti se va da
#117933 (raspuns la: #117763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hi, Zaraza - de Muresh la: 22/04/2006 01:58:56
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Zaraza, frumoasa Zaraza - frumos cantec.
1. "Iuda e o simpla persoana" - nu chiar. Adevaratul lui nume, numele ebraic, era Yehuda. Yehuda = Yehudi = evreu in traducere, a fost considerat in decursul veacurilor un ucigator de Mesia, un fiu al diavolului. Prin extensie - evreii, cu totii, au fost considerati in decursul veacurilor ucigatori de Mesia, fii al diavolului. Poate ca daca s-ar fi "integrat" in societatea din tarile in care au trait, scapau cu viata, sau daca erau mai putin abili in a face bani, sau mai putin destepti pt. a nu lua un procent atat de disproportionat de premii Nobel. Dar nu a fost sa fie si toata desteptaciunea lor nu a ajutat la nimic. Din 7.5 milioane de evrei din Europa au fost ucisi 6.
2. "Poporul evreu in general nu l-a recunoscut pe Isus ca fiu al lui dumnezeu si de aici educatia data crestinilor, traditia care vrea sa spuna ca evreii nu s-au aratat la nivelul asteptat, ca doar ei se bazau pe vechiul testament foarte mult, mai mult ca alte popoare..."
Si iarasi:
"ca doar ei se bazau pe vechiul testament foarte mult, mai mult ca alte popoare..."
Si ce daca...In Isaia scrie, intr-adevar, ca va veni Mesia - Imanuel(cu noi e Domnul), dar avem o problema aici. Mesia, dupa Isaia trebiua sa vina cu 400 de ani inaintea lui Iisus si anume in timpul domniei lui Ahab. Poate ca fost El, Ilie - cel ce s-a luptat cu cei 400 de mardeiasi necredinciosi si i-a casapit pe toti langa riul Kishon.
"Poporul evreu in general nu l-a recunoscut pe Isus ca fiu al lui dumnezeu " - asta pt. ca dupa parerea curtii rabinice, Iisus nu se potrivea cu criteriile din VT.
3. "Evreii, mai ales cei bogati si influenti nu mai respectau in fapt poruncile date de Moise, ci numai superficial, de forma...erau fatarnici...Au fost si evrei care l-au recunoscut pe Isus ca fiu al lui dumnezeu..."
Scrie undeva ca Moise dorea ca evreii sa-l recunoasca pe Iisus, specific? Evreii si inca cum respectau poruncile date de Moise. Iisus a avut treaba cu negutatorii care n-au gasit loc mai bun pt. desfacerea marfii decat tocmai in curtea Templului. Rusine lor. Dar restul...?
4. "cunosc oameni care le imputa evreilor defecte si nu se refera la crestinism..."
Ma intreb cum ar fi aratat lumea asta fara evrei:
credinta monoteista, Biblia, Iisus ...


#118443 (raspuns la: #117946) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa fii sanatoasa daca nu vrei - de mya la: 07/06/2006 08:18:39
(la: Despre ingeri)
Sa fii sanatoasa daca nu vrei sa citesti ceea ce a scris un yoghin adevarat, recunoscut in lume, primit la Casa Alba de un presedinte american, care are o gramada de carti publicate in zeci de limbi straine etc. Omul e o somitate in India, il stie o tara intreaga. O lume intreaga.

Dar nu pricep de ce mai vii aici ca sa pui intrebari. Sau poate vrei doar raspunsurile care-ti convin? Ramai cu ideile tale si cu asta basta. Nu stiu de ce te mai chinui, zau asa. Nu te supara dar tu insisti cu intrebarile si pe urma imi scrii ca nu am creier (ai facut-o pe alt subiect). Zii mersi ca nu m-am suparat, m-am gandit ca nu merita :).

#126610 (raspuns la: #126587) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tu ai prezentat mitul, sa presupun? - de spiritely la: 24/06/2006 19:06:51
(la: Uniunea Europeana, intre mit si realitate.)
ciudat, din vocabularul folosit dai impresia a fii un om citit, dar continutul te tradeaza enorm. cam asta ar fi modul de gandire al romanului ignorant, care traieste inca cu sechelele comunismului in mentalitate. daca ai intra pe website la UE, ai citi stirile internationale si te-ai interesa de niste tratate si carti scrise pe tema UE, ai vedea ca lucrurile nu sunt asa cum le-ai descris tu.

intitulezi post-ul: UE, intre mit si realitate...tu ai prezentat mitul. eu acum iti contraargumentez cu realitatea...

"Sunt un adept al culturii europene, sunt un adept al civilizaţiei occidentale (sau mai bine zis a ceea ce ar trebui sã fie aceasta), dar sunt categoric împotriva U.E.!"
- te contrazici singur si inca din primele randuri: nu te poti considera adept al culturii europene si in acelasi timp sa respingi UE, care se contureaza a fii urmatoarea perioada de glorie a civilizatiei europene de la sfarsitul secolului 19

"Dupã al doilea rãzboi mondial, Europa s-a trezit îngenuncheatã în faţa S.U.A. şi a U.R.S.S. fiind împãrţitã practic între aceste superputeri. Cu ajutor american - fãrã a fi totuşi niciodatã lãsate din lesã - ţãrile occidentale şi-au reconstruit economiile. S-a impus ideea unei cooperãri cât mai bune între ele şi formarea unui cadru în care sã nu poatã avea loc un rãzboi între ele. Astfel s-a nãscut in 1957, Tratatul otelului si al cãrbunelui, iar in 1972, Uniunea Europei Occidentale sau Piaţa Comunã. Pe scheletul acestei construcţii politice - demne de apreciat dealtfel - a apãrut monstruozitatea care este azi U.E."
- da, pentru ca acum exista aceasta "monstruozitate", tu te bucuri de pace si viata. daca europa ar fi avut inca un razboi asemanator cu world war 2, romania nu cred ca ar mai exista in forma in care e acum. si spun asta pe baza eternelor greseli politice facute de conducerea tarii de-a lungul timpului. multumim pentru lectia de istorie cu anii si tratatele, dar argumenteaza in nici un fel subiectul tau!

"Uniunea Europeanã este un organism extrem de birocratic. Sistemul de conducere al sãu este nedemocratic, ineficient şi extrem de corupt."
-da, UE este birocratica, intr-o oarecare masura...si America este birocratica. nu confunda insa birocratia cu coruptia. zici ca este nedemocratica...aici te joci cu un termen puternic pe care doar il arunci in propozitie ca sa sune mai bine. intereseaza-te mai intai cum se iau deciziile in institutiile europene, cum sunt formate board-urile de decision making...asta ca sa ai o idee despre cat de democratica este UE

"Din punct de vedere politic, U.E. este un stat totalitar, condus de o "elitã" birocraticã ce îşi doreşte permanentizarea puterii"
-din nou, folosesti cuvinte tari, care nu stii ce inseamna: "totalitar". plus ca UE nu este un stat!!! asta e chiar culmea!!! si care este "elita"despre care vorbesti?

"Sigur, formal existã partide politice, parlamente, chiar şi opoziţie etc. dar mişcãrile sau partidele considerate "periculoase" sunt ţinute în frâu: vezi cazul Frontului Naţional din Franţa, Partidul Libertăţii din Austria şi Partidul România Mare din România."
-vorbesti de partide nationale...nu prea inteleg de ce PRM ar avea un cuvant de spus, avand in vedere ca principiile sale politice nu sunt decat niste vorbe goale, fara pic de subtanta politica dar pline de furie catre orice sistem politic existent in romania.

"Totalitarismul U.E. se vede şi prin blocajul mediatic la care sunt supuse vocile critice faţã de U.E. - şi prin corul dezlãnţuit al aplaudacilor"
- au contraire, UE este mai criticata decat orice alt sistem politic existent la moment...si chestia asta e recunoscuta chiar de oficialii europenii.

"Acest lucru se întâmplã şi la noi - nu existã frazã în limba de lemn a politicienilor români în care sã nu se pomeneascã - ca într-o litanie - cuvântul magic U.E.: U.E. în sus, U.E. în jos, U.E la dreapta, U.E. la stânga! Acest cuvânt îl auzim mult mai des decât cuvântul România"
- statul face asta pentru a "educa masele" (intr-un fel) de existenta unei identitati europene care este deasupra celei nationale. nu e cazul sa fii nationalist aici. plus ca Romania nu e centrul pamantului...nici macar aproape nu e.

"Deşi nu se recunoaşte deschis, scopul U.E. este acela de a distruge naţiunile, cultura europeanã (care în mod genetic este o culturã a naţiunilor: francezã, englezã, germanã, italianã, românã etc.) şi tradiţiile naţionale şi de a forma un imperiu asemãnãtor cu S.U.A."
- tocmai, ca vrea cu orice pret sa keep alive cultura europeana!
- SUA nu e un imperiu. este cea mai mare putere la moment pt k cineva trebuie sa-si asume rolul asta pentru a asigura the balance of power. plus ca UE si SUA sunt atat de diferite...din toate punctele de vedere

"U.E. se remarcã prin introducerea de reglementãri - specifice unui control etatist totalitar - în cele mai mãrunte aspecte ale economiei şi ale societãţii. Un exemplu hilar: în U.E. se pot vinde doar castraveţi cu o curburã de un maxim precizat şi lungimi între anumite limite precise"
- bineinteles k sunt reglementari. eu nu inteleg: tu vrei anarhie sau ce? iar folosesti "totalitar"...OF! ... suna amuzanta propozitia cu castravetii, dar ca sa explic pe scurt: preferi castraveti de 30cm ca in america, plini de hormoni si chimicale, care numai sanatosi nu sunt, sau vrei mancare organiza si sanatoasa, care nu te face obez in 3 luni? eu sincer prefer sa masoare castravetii...

"Care ar fi poziţia ţãrii noastre faţã de U.E.? În primul rând, este irelevantã dorinţa României de a intra în U.E. Singurul lucru care conteazã este dorinţa U.E. de a anexa România. (în nici un caz pentru bine României!) Oare românii chiar nu se întreabă de ce doresc atât de mult oficialii U.E. extinderea acestei organizaţii? Chiar sunt atât de orbiţi de propaganda oficială încât îşi închipuie că Occidentul vrea să ne ajute cu sinceritate, şi că după "aderare" va curge lapte şi miere?"
- irelevanta? intr-adevar...avand in vedere k romania este cu 50 de ani in urma tarilor occidentale in materie de tot ce vrei tu, DA! ESTE ABSOLUT IRELEVANT CA VREM SA INTRAM IN PAS CU LUMEA! mai bine sa ramanem in epoca de piatra, nu?
- vorbesti de anexare...se cheama integrare!!! UE isi largeste granitele, dar granitele raman ale romaniei, pentru ca teritoriul este roman. nu-ti fura nimeni pamantul!
- UE vrea sa ne ajute pentru ca apoi si noi sa-i ajutam pe ei..mie mi se pare corect, nu?

"Ori este foarte simplu să vadă că nu este deloc aşa! E suficient să ne uitãm la vecinii noştri de la nord-vest. Efectele aderãrii Ungariei la U.E. se vãd cel mai bine în urmãtorul fapt banal: Pânã la data aderãrii, cetãţenii români plecau în Ungaria sã cumpere produse de acolo, pentru cã erau mai ieftine. Dupã aderare, sensul s-a schimbat: cetãţenii maghiari vin în România sã cumpere aceleaşi produse!"
- aici nu argumentezi bine asbolut deloc. si nu are nici cea mai mica legatura cu UE. este natural ca atunci cand cumperi ceva sa cauti cea mai ieftina si buna optiune. este legea cea mai de baza a economiei.

"Alinierea preţurilor la cele din U.E. va însemna sãrãcirea tot mai accentuatã a populaţiei"
- incorect. asta este un efect care va avea loc, dar numai pe o durata scurta. poti sa iei ca exemplu cele 10 tari admise de curand.

"România va trebui sã plãteascã miliarde de euro la bugetul U.E. fãrã a primi nici pe jumãtate înapoi."
-incorect. e chiar invers. vom incepe sa platim numai dupa ce UE va fii investit miliarde de euro pentru reconstructie si dezvoltare. dak ne facem treaba cum trbeuie si alocam fondurile eficient, cand va veni vremea sa platim, nu se va resimti asupra economiei.

"În scurt timp, bogãţiile naturale ale ţãrii - inclusiv terenurile agricole - vor încãpea pe mâna strãinilor (fenomen care dealtfel deja are loc cu o vitezã tot mai mare dupã modificarea prin ordonanţã de urgenţã a Constituţiei din anul 2003)."
- asta este efectul globalizarii in general si nicidecum numai al integrarii in UE. "bogatii naturale" e un termen relativ oricum, mai ales pt romania. plus ca daca eram asa de mandri de ele, de ce n-am avut grija sa le folosim cum trebuie si sa investim ca sa le mentinem la rangul de "bogatii"...

"Agricultura si taranimea vor avea cel mai mult de suferit - mica gospodarie rurala va fi practic desfiintata."
-va fii desfintata daca nu accepta faptul ca trebuie sa progresam, altfel ne e si mai rau

"Firmele româneşti mici şi mijlocii vor trebui să-şi închidă porţile (sau vor fi cumpărate de firme din occident), nefiind în stare să facă faţă concurenţei."
- dar asta este pentru ca domeniul de business romanesc este la pamant si legislatia care ar trebui sa ajute a fost aproape nula atatia ani

" În orice caz, şomajul va atinge cote înspăimântătoare. (cel putin in mediul rural)"
- asa e. poate ca ar trebui sa lucram mai mult la nivelul de educatie nationala?!?! somajul este mai mic in tarile unde tinerii sunt bine educati

"Doar astfel, cred oficialii din Bruxelles, economia U.E. - aflată într-o stare de criză prelungită - se mai poate redresa: prin acapararea colonialistă a unor piete de desfacere şi prin exploatarea fără milă a popoarelor înrobite."
-a naibii criza prelungita, d-aia e euro atat de puternic?! economia UE se extinde, pentru ca, asemenea unei firme in care daca nu investesti constant, da faliment, UE ar putea "da faliment" si ea.
- "exploatarea fara mila a popoarelor inrobite" - te intreb: tu ai trecut vreodata de manualul de istorie de clasa a 6a?!

"Mulţi români îşi închipuie că după aderare vor putea pleca mai uşor la munca în strãinãtate. Dar mai degrabă eu cred că se va întâmpla taman pe dos! Căci firmele europene care vor acapara toată economia românească vor prefera să folosească mâna de lucru ieftină din România, în România! Aşa că de fapt, după intrarea în U.E., cu mult mai greu se va putea munci în străinătate! Aviz amatorilor!"
- nu acapareaza nimeni nimic!!! esti culmea culmilor! zii mersi sa vina firmele europene la noi sa investeasca in economie! plus ca UE nu inseamna exod total.

da, la inceput am citit postul tau si am fost indignata. pe urma, chiar m-am infuriat! de ce? pentru ca ce ai scris tu aici suna ca un referat pe care l-as fi scris eu in primii ani de liceu, folosind cuvinte pompoase si nici un pic de substanta, cunostinte reale sau argument.
cartouche - de a399 la: 05/07/2006 19:37:12
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Totusi revin; am fost intrerupt: mesajele tale au fost incoerente; stii la ce ma refer. Nu doresc sa te aud cu atacuri la persoana, dar daca asta e alegerea ta, fie. Eu te-am acuzat nici ca esti paranoic, nici nici nu am spus cuvinte de mahala cum pretinzi. E un neadevar verificabil. Am recunoscut insa la tine stilul si limbajul de lemn, pe care aproape il uitasem.

"nu-ti rapund ca nu meriti" Ha ha ha! Tu stabilesti cine merita si cine nu Augustele tale raspunsuri! Si vrei sa ma feresti...tot pe mine de... paranoia?

Cu afirmatia ta despre viata ta mai sigura, ce sa zic: am inteles exact si eu; fi sigur ca si altii, despre ce e vorba Ai intors-o ca la Ploiesti.

Cand critic ce zici, asta fac: critic, pentru ca stiu ca nu e corect; dar a spune lucrurilor pe nume nu e jignire de mahala. Iti repet din nou: iluzia ta ca orientarea sexuala se schimba din plictiseala este doar atat: o iluzie a ta! Da, te-am ironizat, pentru ca este o gogoasa. Si atitudinea ta fatza de cei care sunt chinuiti si se sinucid nu-ti face cinste! Despre vot, nu am nici o iluzie ce votezi! De obicei cand intalneam persoane ca tine le faceam niste urari: sa treaca prin viata si sa simta ce inseamna sinuciderea cuiva iubit.

Si expresia ta cu casa de sticla: am inteles exact la ce te referi. E jignitor, intelegi si tu. Dar vei gasi o explicatie convenabila, o traducere cumva, sa sune bine si politic corect!

Dar las asta las la o parte toate astea, ca sa-ti rapund, tot corect,ca inainte, la intrebarile ce le-ai pus "ca sa ma incui", ( din grija fatza de mine ca sa nu ma imbolnavesc, precum zici).

citat "Purtati-va normal si recunoasterea si acceptarea vor veni de la sine." Neadevar total! In 1989 speram ca rapid dupa schimbarea de regim, vom intra intr-o societate normala, in care medicii psihiatrii apartinand de organizatiile internationale isi vor spune parerea si ea va incheia capitolul. Nu numai ca nu s-a schimbat nimic in bine, dar dupa 7 ani s-au schimbat toate in rau (in 1996, daca tii minte a fost atunci o perioada de demonstratii masive la ambasadele si consulatele Romaniei).

In ziare au aparut articole continand informatii despre viata mizerabila a homosexualilor sub regimul Ceausescu, incepand cu anul 1990, dar nici o schimbare in bine nu s-a produs. Din contra, BOR-ul a devenit si mai agresiv, ca si cand ar fi fost conducatorul moral neprihanit al tarii (dupa telegramele alea de felicitare).. Sub conducerea lui CV Tudor tara intreaga isi punea "problema: "cu ce parte intram in Europa", ceea ce arata si gradul de ignoranta a publicului, Nu insist. Bor-ul a organizat unitati de lupta din studentii ASCOR, care au agresat destui oameni. Nu am asistat la confruntari, dar mi s-au descris si cred. Ideologia ascor era de batausi pentru credinta. Un fel de cruciati, nu? Au uitat ce le-a zis mentorul: cine se atinge de sabie, de sabie va muri. Credinciosii isi uita tot timpul regulile.

Stand cuminti si nejignind pe nimeni, lucrurile au fost impinse spre tot mai rau. Din fericire abuzurile au ajuns la Amnesty International unde Romania a fost criticata ca stat, iar conducerea a schimbat cumva foaia si a eliberat din puscarie persoanele arestate. Dar NUMAI LA PRESIUNEA UNIUNII EUROPENE s-au schimbat in bine legile. UE a procedat la fel si cu ceilalti dreptcredinciosi ortodocsi: cu Ciprul, care se vedea exclus chiar din discutii pentru acelasi motiv.
Votul nu a contat deloc, cum stii! Puteai sa votezi orice, adica contra!

Acelasi lucru s-a intamplat si in alte tari: numai dupa ce a izbucnit un mare scandal in New York in 1969 in Greenwich Village (sud- Manhattan) si dupa ce politia a luat bataie o serioasa de la multimea homosexualilor (la Stonewall; ei erau revoltati ca politistii au venit sa-i aresteze chiar dupa ce au primit mita obisnuita ca in fiecare an) s-au schimbat si legile si s-a spart gheata. Asta se aniverseaza la parazile gay din toata lumea, numai ca azi si Politia participa la parada! Eu credeam ca se poate cum ai scris aici: ca lumea va intelege situatia si lucrurile se vor schimba , dar lumea e cum zici tu ca faci: spune ca nu e homofoba dar voteaza contra...Nu poti pune nici o baza pe coerentza altora si nici sa astepti pana la sfantul asteapta! Deci parerea ta nu corespunde deloc cu realitatea.

2. Te citez: "Discriminare?
In ce privinta?
Poti sa mentionezi o circumstanta in care a trebuit sa-ti declari preferinta sexuala?
Poti sa relatezi o situatie in care ai fost discriminat?
"

Desi percep bine tonul tau batjocoritor si agresiv, totusi incerc sa-ti raspund cat mai corect:

Discriminare? Da, cu ghiotura. In iepoca de aur voi puteati dormi linistiti in casele voastre, eu si altii ca mine, nu! Nu numai ca am fost batut de militieni "in civil" , nu numai ca am fost dus la Militia capitalei, dar m-au si impins sa ma "tratez". Sa ma fac "barbat" . Cunosc bine mai multi psihiatrii si unora nu le-ar face placere sa public tot ce mi s-a intamplat atunci sub "grija lor". (psihiatria de partid si de stat). Dar tot vreau sa fac publice unele lucruri). Unii dintre ei erau corecti (extrem de corect a fost dl dr Hanganu, care mi-a soptit: nu poti sa schimbi nimic, pleaca si ascunde-te de militie! Altul mi-a impins o hartie in fatza, a chemat la telefon militia si mi-a spus: esti aici ca sa declari! Ce Hipocrate, ce juramant! Securitatea! Niciunuia dintre voi nu i s-a intamplat asa ceva! Iar alti barbati au fost gasiti morti in ganguri, fara sa se cerceteze cine i-a ucis! Un om cunoscut in mediul homosexual ca fiind extrem de bun, care ajuta pe oricine cand era la ananghie, fie ca era gay sau nu, a fost gasit intr-o dimineata mort intr-o baie de sange, pe strada, langa Cismigiu! Chiar si baieti foarte tineri! Compara asta cu viata ta! Dar asta nu a fost nimic: din cauza restrictiilor nu puteam face conectii decat cu persoane de cea mai joasa calitate (toti oamenii cumsecade se ascundeau de frica). Eu eram bine educat, idealist, credeam numai bine despre oameni, si am intalnit un tanar foarte dragutz si stilat. Nu stiam ca era abia iesit din puscarie. L-am adus acasa si am avut o relatie cu el; eu eram chiar indragostit. Dupa incident, primul lucru ce l-a facut a fost ca si-a batut joc de mine, declarand ca nu e un jeg poponar (mai rau) ca mine ci hetero, ceea ce era adevarat. 90% din clasa lor erau hetero si traiau din exploatarea celor ca mine. Hetero insemna si atunci superior, cum declari si tu: statea bine cu ziua de maine si nu traia in casa de sticla, nu?) dupa care m-a santajat: daca nu-mi dai 4000 de lei pe loc, chem militia la telefon! Nu conteaza ca intru si eu la puscarie, ca abia am iesit de acolo! Mi-a luat toti banii din casa. A doua zi, a trebuit sa ascund toata criza prin care treceam, si sa joc teatru la serviciu (trebuia sa ascund si ceva vanatai si am inventat un motiv fictiv), sa nu observe colegii...cand ajung acasa imi gasesc apartamentul spart si nimic in casa!

De atunci orice posesiune materiala (cu exceptia cartilor) nu mai valoreaza nimic pentru mine.

Mi-era frica sa reclam, evident, dar tatal meu m-a sfatuit sa reclam imediat! A venit militia poze, etc, dar mie imi era frica sa...nu-l gaseasca! Cand l-au gasit, la Militia capitalei m-am trezit ca la confruntare hotul spune adevarul (declarand tot ce a furat de la mine), iar eu mint de frica de a fi descoperit, negand ca sunt ale mele! El facea parte dintr-o banda care ucisese doi francezi cu cateva zile in urma.
Modul cum prezenta ofiterul de militie Covaci (de la Militia capitalei) faptele a fost ridicol: spunea ca cei doi francezi voiau sa gaseasca femei usoare, asa ca s-au legat de banda lui, sa le prezinte...etc. Bineinteles ca intelegeam minciuna, dar totul era considerat atat de dezonorant, atat de josnic (sa fii homosexual) incat noi ne uram cu foc pe noi insine! Prin asta nu ati trecut niciunul dintre voi homofobii!

In atmosfera asta de frica am trait atatia ani, dar cel mai rau a fost ca nu exista nimic informativ, ca sa inteleg ca societatea e cea bolnava, nu eu! (Nici azi nu exista nimic informativ, e periculos (chiar?) sa publici adevarul; iti sare poate biserica in cap, nu? Nu vad altfel nici o explicatie in privinta absentei totale a informatiilor corecte macar in carti de psihologie! Am consultat acum doi ani tot ce putea fi gasit in librarii si...nimic corect!!) Revenind la trecut, noroc ca am dat la timp in bibliotecile mari si foarte bune (nu in librarii) de suficienta literatura, inclusiv stiintifica, Journal of Psychology - la zi si multe altele. Uneori le gaseam adnotate usor - evident de unii psihiatrii constiinciosi (cati or fi existat, ma intreb?) si am inceput sa ma autoaccept, ca altfel as fi fost mort acum: la 17 am incercat ceea ce multi tineri incearca si azi, din aceleasi motive, in Romania de azi. Si chiar in America: viata nu e usoara mai ales pentru tinerii sectanti, dati afara de parinti de acasa pe acest motiv. Vorbesc despre tinerii de care spui ca nu-ti pasa! De curand s-a sinucis un mormon de 18 ani din Salt Lake City, pentru ca nu mai suporta stressul legat de orientarea lui sexuala.).

Surprinzator a fost faptul ca si in occident romanii care isi declarau "persecutiile" erau cei care au avut pozitii mari sub ceausescu, ca de ex.directori de intreprinderi, ingineri sefi, adjuncti de ministri! Niciunul din cei ca mine nu s-a plans: erau bucurosi ca au scapat de "traditionala ospitalitate romaneasca" si de spatiul mioritic cu behaiala lui cu tot. De cate ori m-am reintors in tara am intalnit pe diferite aeroporturi tineri homosexuali romani care declarau ca mai bine isi dau foc decat sa spuna in tara ce sunt! Nici macar familiilor lor!

Nu-mi trebuie nici simpatia ta si m-ar scarbi "mila" oricui. Dar sper ca generatiile urmatoare sa nu mai urmeze acelasi drum, al fricii continue, al amenintarii permanente si al santajului de stat sau al santajului plevei, doar pentru ca niste romani needucati stabilesc valorile in societate.

Dar cand am citit lucrari de Patapievici...m-am lamurit si cu noii intelectuali....m-am apucat de cap...




#131731 (raspuns la: #131491) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...