|
te provoaca sa gandesti
fii vesel
Ne exprimam sentimentele, emotiile prin aceste randuri si putem sa dezvaluim o parte din fanteziile intime fara teama de ridicol. Asa ca ceea ce va fi, va avea suflet; va fi un scenariu viu care sa prezinte personaje, vieti, sentimente si mai putin fapte concrete. In felul acesta va fi mai interesant...vom picta trasaturi.
Il durea capul. Nu mult, doar cat sa bage de seama ca exista si el. Trebuia sa mai ia o bere ca il poata ignora total. Era singur, dar nu pentru mult timp. Asa se intampla mereu; desi cateodata si-ar fi dorit sa fie lasat in pace, nu trecea mult timp si se lipea cineva de masa lui. Nu era un tip frumos, ba si placut, cu greu ai fi putut spune ca era, si totusi avea succes la femei. Mai ales la cele tinere, adica la pustoaice. Daca se analiza bine nici nu era mare lucru de capul lui: inalt ca o prajina si slab, cu parul negru si drept atarnind in suvite de ziceai ca e nespalat, fata ciupita si nasul cam mare si ascutit, desi aristocratic, s-ar putea zice...cam asa se putea caracteriza la ora aceasta din aceasta zi, cand aproape ii venea sa planga de ciuda ca altii voiau ca el sa fie vesel...Si auzi la ei motiv: implinea 40 de ani! Pai asta e motiv sa fii vesel? Cu toate gagicutele care vor roi pe langa el in curind nu se va putea gandi ca asa ceva e un motiv de veselie. Ar fi vrut sa devina invizibil, in asa fel incat sa poata citi in liniste cartea pe care azi o primise cadou: "Viata dupa moarte" . O rasfoise putin si il prinsese. Scoase o tigara si o aprinse tacticos tragind cu nesat fumul: nu se prea potrivea teoria din cartea asta cu filozofia pe care o studiase el ani la rand. Si ii veni in minte iar acelasi gand: de ce azi? Cati ani ai tu draga "anaa" de gandesti atat de lugubru? Oricat de suparata ai fi azi, nu uita ca ziua de maine poate sa-ti aduca o schimbare in bine, o surpriza sau un vis implinit. Niciunul din noi nu suntem aruncati pe pamant aiurea. Toti avem un mesaj pe care, vrem sau nu vrem trebuie sa-l ducem pana la capat. Fii vesela incepand de maine, incearca sa visezi mai frumos si bucura-te de viata! Sunt in lume atat de multe persoane bolnave care nu au ce ai tu si totusi lupta sa-si duca crucea pana la capat si tie ce ti-a venit draga mea?
Poate maine gandesti alfel! Stau si mai stau cat consider eu ca este nevoie.Nu am cautat sa va impresionez, am scris doar ce simteam in momentul respectiv.Cand voi fii vesela te voi anunta ca asteptarea a luat sfarsit.Nu m-a suparat chiar deloc comentariul tau pentru ca oamenii ca tine ii imping pe altii ca mine sa faca ceva mai mult.Asa ca probabil ar trebui sa iti multumesc.
Mai citeste o data si fii si
- de
Gabriel Shoutzu
la: 23/01/2006 15:17:12
(la: Optimistul, optimism, optimizat) Mai citeste o data si fii si tu mai optimista...si mai vesela. Umorul nu-l obtii vorbind despre ingeri si miere...
Tara buna de trait
- de
darianne
la: 21/10/2003 09:37:08
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?) Vad ca deja s-au pornit polemici legat de care tara ar fi mi ocosa si mai buna de trait. Si desi ziceati ca studentii nu se pun, ca au bani putini si viziuni "deformate", ei bine, ma bag si u in vorba pt. ca am dreptul sa imi dau cu parerea :) Asa consider eu, dupa catava vreme de "sezut" intr-o tara democratica in care, chiar dca nu esti nii macar imigrant, faptul ca locuiesti in ea iti da dreptul sa spui ce ai de spus fara sa ti se spuna ca nu esti decat un amarat de cetatean strain.
Sa imi dau si eu cu parerea: am intalnit multe persoane (romani) locuind prin strainataturi (diverse) care aveau pareri extrem de variate. Asa ca am indraznit sa trag concluzia ca nu TARA ci PERSOANA conteaza: in aceeasi situatie financiara si in aceeasi tara (chiar in acelsi cartier din aceasi oras) 2 persoane pot avea pareri opuse: una poate sa iubeasca fiecare fir de iarba din tara aia, iar cealalta sa planga de dorul "ierbii verzi de acasa" 24 in 24. Asa ca tot ceea ce se exprima aici pe forum sun pareri discrete si pur personale. Nu se pot generaliza! O alta observatie ar fi ca romanii se impart in optimisti si pesimisti. In general ai pesimisti raman in RO si nu misca nimic, asteptand ca "Guvernul" sa le rezolve treburile (chiar si plata intretinerii la bloc - ii scot din aceasta discutie pe cei amarati rau, multi din pacate, care nu au bani nici de o paine). Acesi "pesmisti" sunt greutatea de "piciorul natiunii". Sunt fetele mohorate din tramvai, sunt fetele incruntate cand te vad ca esti vesel, sunt cei care se cearta cu tine pt. orice amarat de motiv, sunt cei care te injura pe strada daca te impiedici in fata lor, sunt cei care scuipa pe jos, sunt... dar cred ca ii stiti si voi bine. "Optmistii" ... o parte pleaca in tari unde sunt mai multe zambete pe fetele oamenilor, unde a merge la munca (munca prestata cu placere dupa ce termini macar 4 ani de facultate) nu o consideri o corvoada zilnica, unde cand intra autobuzul in statie, cel de langa tine nu iti devine dusman pt. ca s-ar putea ca el sa ajunga sus iar tu nu, unde ai dreptul la replica, unde ai voie sa te plangi de chestiile care nu merg bine intr-o institutie fara sa fii amenintat ca vei fi dat afara, unde democartia tinde sa fie democratie in general iar oamenii vor sa traiasca. In incheiere, o parare personala despre Germania, Franta si alte tari EU (totusi, NU Italia - ei se aseamana prea tare cu Ro): tari superbe, in care respiri istorie in fiecare piatra, dar in care, din pacate, oricate studii ai avea cand mergi acolo ca roman, chiar si in vizita, crudul adevar e ca tot timpul se va gasi cate unul "localnic" sa te faca "tigan roman" (nu am nimic cu tiganii, stiu cateva persoane "de culoare" f. de treaba) si ai sa gasesti pe usi la magazine "romani, va rugam nu furati". Asta e ne e eticheta europeana din pacate... In rest, pe 500USD la oferta va puteti cumpara un bilet dus intors "peste ocean", unde tigan inseamna acea persoana boema care haladuie o tara, e vesela si canta mai tot timpul. Alegerea pt. destinatie e cumva intre California lu' muskiulosu' sau Canada lu renu' - totul depinde de preferintele legate de anotimpuri. Cei ce merg, trebuie sa mearga cu mintea "deschisa", SUA si Canada primesc pe oricine (in SUA cu exceptia tarilor de pe lista "galbena": Siria, Pakistan, Iran, Iraq... stiti voi. Canada n-are problemele astea insa). Final: bucurati-va de tara care va place! :)
Ar fii interesant si util
- de
Madalina
la: 15/11/2003 20:15:18
(la: Subiecte traduse si in franceza sau engleza) Ar fii interesant si util pt. situatiile despre care vorbesti. In acelasi timp insa as dori f. mult ca tot ceea ce se scrie sa fie in l. romana. Nu toata lumea care participa la discutii stie franceza,engleza, germana, etc. Sau nu suficient de bine...Iar accesul la informatie ar trebui sa fie egal.
Ca mai departe se poate traduce pt. altii care nu stiu l.romana...asta ar fii interesant si util...pt.ei. Ce spuneti? Admin? Din an in an sosesc mereu
La geam cu Mos Ajun. E ger cumplit, e drumul greu Da-i obicei strabun. Azi cu stramosii cint in cor Colindul sfint si bun. Tot mos er si-n vremea lor Batrinul Mos-Craciun. E sarbatoare si e joc In casa ta acum. Dar sint bordeie fara foc Si maine-i Mos Craciun. Si-acum te las,fii sanatos Si vesel de Craciun. Dar nu uita, cind esti voios Romane, sa fii bun! Sorcova, vesela, sa traiti sa-n batriniti.
Ca un mar, ca un par, cda un fir de trandafir, tare ca piatra, tare ca sageata, tare ca fierul, tare ca otelul, la anul si la multi ani, dati-ne si noua baniiiiiiiiiiiiiii
cum e sa fii un film?
- de
core
la: 14/01/2004 07:34:50
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca") Dle Firimita,
legat de filmul The Art of Leaving, cum puteti descrie experienta respectiva dincolo de tema documentarului (viata si creatia dumneavoastra)? Nu am vazut productia, iar intrebarea mea e chiar infantila pana la un punct. :) Totusi, inteleg ca apareti masiv in film, cu alte cuvinte sunteti actorul care se interpreteaza pe sine, apoi, fiind vorba de un portret, se poate spune ca v-ati lasat pictat de altcineva. Povestiti-ne putin cum v-ati simtit ca obiect de studiu cinematografic, cat de greu v-a fost sa va lasati regizat de altcineva cu o viziune diferita asupra vietii dvs, cum ati reusit sa ii concesionati lui Brian Kamerzel libertatea de a va re-crea profilul, cum ati trecut peste pudoarea intrinseca autorului de jurnal intim care e nevoit sa il cedeze spre lectura unui director de film? Apoi, cand ati vazut pentru prima oara produsul finit, s-a intamplat cumva sa descoperiti interpetari noi date experientei dvs de camera de filmat? V-ati vazut cu alti ochii? Pe scurt, cum e sa fii un film? :) In plus, o curiozitate personala: ce loc ocupa credinta in viata dumneavoastra? Multumesc. Înainte să moară sufocat în abundenţa de cîrnaţi, şorici, raportări guvernamentale glorioase şi zgomotoase veselii în masă puse la cale de primarii noii lumi, anul 2003 a strecurat, cu ultimele-i puteri, o dezamăgire în inimile unora care nu meritau, sub nici un chip, un asemenea cadou. Pentru acea categorie firavă care mai crede, încă, în idei întrupate şi care mai priveşte, încă, cu respect pios spre simboluri istorice şi naţionale, decembrie 2003 a fost o lună proastă. Desuetă în maniere şi nostalgică în aşteptări, ridiculizată de şleahta de pragmatici dezlănţuiţi ai tranziţiei noastre, prostiţi de o istorie care s-a scris peste capetele lor, cu capetele lor, minuscula categorie de români care mai crede, încă, în M.S. Regele Mihai I a putut vedea, stupefiată, în imagini vii şi adevărate, la emisiunile de ştiri, abdicarea Sa. Căci Regele a abdicat în decembrie 2003 şi nu în decembrie 1947.
Abdicarea din 1947, semnată de tînărul Rege de atunci în condiţiile ştiute, a fost şi este nulă din punct de vedere juridic şi imposibil de considerat din punct de vedere moral - ea există doar din perspectiva, e drept, decisivă, a lui real-politik. De aceea, am fost dintre cei care s-au revoltat, în decembrie 1990, cînd Regele a fost alungat din ţara sa ca un borfaş alogen care a trecut ilegal frontiera. De aceea, am fost printre cei care au plîns de bucurie, cîteva luni mai tîrziu, cînd au vazut mulţimea venită pe Calea Victoriei să-şi ovaţioneze Suveranul - pentru prima dată după instaurarea ciumei roşii. De aceea, am fost printre cei care s-au umplut de admiraţie şi respect cînd l-au auzit pe Rege pledînd, în 1991, cauza României în faţa Consiliului Europei - adevărată demonstraţie de nobleţe şi de patriotism. În ochii mei, Mihai I umplea fără rest conturul majestuos al regalităţii. În acel timp, aveam fotografia Majestăţii Sale pe masa mea de lucru. Cînd, mai tîrziu, administraţia Constantinescu, temîndu-se şi de umbra ei, a înţeles să lase chestiunea monarhică în coadă de peşte, am fost dezamăgit. Mai apoi, cînd Regele s-a aşezat cu preşedintele la masă, mi-am temperat nedumeririle cu truismul "Regele e deasupra..." Istoria pe care o încarnează îl plasează nu dincolo, ci deasupra preferinţelor noastre politice. Micile noastre idiosincrazii, fie ele şi politice, nu au cum să intre în logica regală. În fond, dacă mie nu-mi place preşedintele României, Regele nu e în nici un fel obligat să-şi croiască atitudinile în consecinţă. La fel mi-am spus cînd am aflat că ginerele regelui, "Prinţul", a acceptat un post de consilier al actualului prim-ministru. Am refuzat mereu să cred zvonurile privitoare la starea materială a Regelui şi a familiei . Sale şi la dependenţa acestora de bunăvoinţa actualului guvern. Mi-am spus, de fiecare dată, că "Regele e deasupra..." Dar, în ultima lună a lui 2003 (de bună seamă, luna decembrie nu e deloc fastă pentru acest Rege), am încetat, pentru prima oară, să-mi repet mantra monarhiştilor şi mi-a venit în minte o întrebare mult mai republicană: bine, bine, dar Regele e chiar deasupra a orice, pluteşte inocent şi angelic, fără responsabilităţi? Nu există, totuşi, rigori ale acestei detaşări? O atare situare deasupra nu impune, totuşi, o oarecare cenzură în relaţia cu imediatul? A fi deasupra te îndrituieşte să fii la braţ cu oricine de dedesubt? A fi deasupra, în sens regal, îţi dă dreptul să operezi indiscriminat în raporturile cu lumea "supuşilor"? Aşa m-am gîndit cînd l-am văzut pe Rege înmînînd dlui A. Năstase, la festivitatea organizată de o revistă mondenă, titlul de "omul anului 2003". Nu ştiu ce o fi fost în mintea Regelui cînd a acceptat să joace rolul de vedetuţă la butoniera acestui prim-ministru, hrănindu-i ştiuta obsesie de "a da bine" şi dîndu-i iluzia anvergurii istorice. Şi nici ce o fi fost în sufletul lui cînd a schimbat elogii cu premiantul anului, pe scenă. Dar nici nu mă interesează, pentru că nici lui nu i-a păsat ce va fi în sufletul puţinilor care, încă, mai credeau în el. Deşi efectele sale ţin de exercitarea puterii, substanţa oricărei abdicări e extra-constituţională. Strict juridic, abdicarea unui rege înseamnă părăsirea tronului, a puterii prin voinţă unilaterală. O abdicare în sens constituţional poate fi oricînd discutată şi disputată. Scurta istorie a monarhiei noastre ne oferă două abdicări, amîndouă cît se poate de controversate. Dar adevărata abdicare a unui Rege înseamnă părăsirea stării de regalitatate, a nobleţei superioare, a aristocraţiei autentice, înseamnă demisia din logica demnităţii pe care trebuie să o încarneze un Suveran - înseamnă, de fapt, părăsirea lui "deasupra". Mihai I a abdicat de la starea de regalitate în decembrie 2003, împins, probabil, de nevoi pămîntene. Mihai I a devenit un personaj monden, cu nimic diferit de Mutu, Jojo sau Pepe. Mihai I s-a integrat în mecanismul pieţei notorietăţii bucureştene şi cel mai puternic om al momentului l-a afişat, vanitos, în vitrina sa. Păşind pe scenă în dans tandru cu dl Năstase, în coregrafia celebrului Micky, Regele a întors spatele destinului său înalt şi a părăsit inima cîtorva români, de Sărbători. Sigur că, la urma urmei, asta nu are nici o importanţă. Într-o ţară rănită aproape fatal de atîtea dezamăgiri, gestul neputinciosului Rege nici nu adaugă, nici nu scade ceva. Şi poate, cine ştie, Regele pe asta s-a şi bazat... Sever VOINESCU sa fii succesorul lui Bush?? :))
Eu cred ca nu trebuie sa fii
- de
(anonim)
la: 27/02/2004 08:11:49
(la: Cum poti deveni un personaj popular?) Eu cred ca nu trebuie sa fii nici pashunist nici antipashunist. Ambele categorii mi se par extreme.
Elefantule, nu fii dihor, spune tot.
Unde locuiesti, cit cistigi ( brut si net; ce meserie ai, ca sa stim si noi nivelul de salarii pe acolo) si cit dai; si pe unde. SB ................................................................ it's nice to be important, but it's more important to be nice ! Andrei,
spune tot , nu fii circotas! ...sau pune mina si munceste. SB ................................................................ it's nice to be important, but it's more important to be nice ! ...fii atent, sintem de-un leat. Si ai dreptate!
SB ................................................................ it's nice to be important, but it's more important to be nice ! sparg eu gheata.
Eu traiesc in Spania. Intr-o tara in care oamenii spun ca ¨viata are patru zile¨si ca ¨trebuie sa muncesti ca sa traiesti, iar nu sa traiesti pentru munca¨. O tara in care oamenii se trezesc de dimineata, iar dejunul, la ora zece punct, se ia in comun. Atunci barurile se umplu de indivizi de toate clasele, soiurile si temperamentele, stau si mananca impreuna, cu o sticla de vin, o farfurioara de masline din partea casei, un sandwich cat toate zilele invelit in staniol, si cu o cafea la final. Daca e un ¨carajillo¨ si mai bine, ca asa concluzionarea discutiilor avute pe tematica sportiva. Subiectele sunt Real-Barcelona, Aznar si teapa cu petrolu´, si/sau gastronomice. (de exemplu, o exclamatie comuna - ¨ce bun e jambonul iberic¨,insotita de expresiile faciale aferente, semn ca si la ei exista stereotipuri culturale traditionale) Si nu in ultimul rand o tara in care pentru un strop de adrenalina si o explozie de endorfine sunt in stare sa se arunce nervosi, nervosi si in fata unor tauri speriati si inebuniti. O tara catolica pana la viziunea a zeci de intruchipari ale Mariei, zeci de viziuni obscure si feudale, tot felul de perceptii recunoscute si oficializate de Biserica lor, intr-un sublim contrast cu restul populatiei (in general masculine), care injura folosind cu frecventa, ¨me cago en Dios¨ diftongat fonetic in ¨caguen diooos¨* O tara cu o vitalitate foarte puternica si incapatanata, vesela si narcisista, si cu un orgoliu evident pasional iar nu flegmatic. Sunt emigrant intr-o tara in care pe langa romani, oamenii astia atat de prizioneri culturii lor, sau trezit vecini cu marocani, ecuadorieni, columbieni, chinezi, romani, bulgari, rusi. In aceiasi ordine de idei, tot din randurilor lor apar cei care se ocupa cu traficul de hasis, de prostituate, de restaurante ieftine,de furturi din magazinele alimentare, de haine si case de vacanta, vin ca raketi sau ca si clasa muncitoare ideala. Parte din ei inca nu stiu limba. Iar orice gest cu aluzie religiosa e inca discutat chiar in Franta laica. E evident, ca emigrant aici, vei fi deci respins, dar cred ca e normal sa respinga pe toata lumea; o va face la o adica, ca o oricare alta natie ce se va simti invadata de un curent de mentalitati si scali valorice diferite, fara sa fii invatat cum sa-l asimileze. E un fel de dozaj al culorilor, si foarte greu se creaza o multiculturalitate reala. Iar ca un caz aparte, romanii au supertalentul de a turna un maroniu dens, peste tot ceea ce sunt relatiile sociale. Nu au doar o suspiciune perpetua fata de cei din jurul lor, dar traiesc si un vesnic supliciu pe calea parvenirii. Aici se disting mai ales generatiile de proletari, pe care Ceausescu i-a mutat de la sate la orase, intr-o urbanizare total neinspirata, si cu niste dezradacinari cumplite, si care lipsiti de orice criteriu de judecata, din nou se trezesc fara sa stie de ce, in masini nemtesti, treninguri Nike, vizite la parcuri tematice, sau cate o escapada interna cu vag iz istoric. In plus, regula generala e sa se plaseze un soi de nationalism ignorant si superior, care in general face ca romanii sa fie de obicei insuportabili. Cam atat deocamdata din Spania cunoscuta mie. p.c. Cum tu, sa se structureze o diaspora? Atata vreme cat nu exista o finalitate comuna? *un amestec de cafea si coniac, cu un patratel de coaja de lamaie si un bob de cafea copt; e amestecat cu zahar caramelizat initial. *unde cagar-inseamna a caca; in expresie ¨sa ma cac in...¨
Intrebare despre filmul "Ce lume vesela..."
- de
Dragos Bora
la: 13/03/2004 00:48:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) Avind in vedere antecedentele dumneavoastra cinematografice, care, in ritmul actual vor deveni si penale, si faptul ca ati umblat (macar putin)
in "culisele" filmului "Ce lume vesela...", ne-ati putea spune de ce este considerat (de unii) ca fiind "fascist" si "catastrofa"? Multumiri! Dragos Bora
Intrebare despre filmul "Ce lume vesela..."
- de
Dinu Lazar
la: 14/03/2004 16:52:57
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) Am vazut si eu filmul asta acum, s-a dat la Romania International in seara aceasta.
Nici macar nu m-au trecut pe generic, ceea ce e o alta magarie a regizoarei. Ma rog, ar fi al treizecilea film la care am facut cite ceva. Filmul asta as putea sa-l compar cu un avion. Ai o elice aparent buna, ai motoru` care pacane, ai tren de aterizare, tren de decolare, aripi, fuselaj, dar nu zboara nici daca se prabuseste. Mi s-a parut un film extrem de slab, incredibil de slab, raportat la ceea ce am vazut eu la filmare, aproape de neinteles de slab. Catastrofa. Dialoguri artificiale, stari aiurea, sunet de teatru la microfon, ce mai, incredibil. Dar, eu am niste poze bunicele facute la filmare. Ca sa vezi cit poate sa minta fotografia si sa falsifice realitatea. Dar titlul e foarte bun; pe bune, ce lume vesela. Filmul e din banii publici... nu stiu cite miliarde. E o lume vesela...
optimism si atitudine pozitiva
- de
desdemona
la: 30/04/2004 03:54:29
(la: De ce e poporul nostru pesimist?) Natural, toti ne nastem optimisti (copiii sunt mereu veseli, nu se plictisesc si nu vad nimic rau in jur); atitudinea negativa se invata de la parinti/mediu. Cred ca pe undeva e si o 'moda' sa ne plangem si sa afisam o mutra posaca (vezi francezii care vesnic au un motiv de nemultumire : sa facem greva). De fapt (cum arata medicina psihosomatica) atitudinea pozitiva e o calitate care poate imbunatati starea de sanatate. Deci ar trebui macar sa incercam a fi optimisti. Atitudinea (pozitiva sau negativa) se si cultiva, si ar trebui sa nu ne exageram starile negative, chiar daca e placut a poza in victime ale sortii. Totusi, e greu sa fii optimist consecvent, intotdeauna va veni cineva sa te catalogheze 'naiv' si 'imatur' si sa zica 'lasa ca vezi tu cand mai cresti/imbatranesti'. Efectiv, abia astept sa am vreo 70 de ani si sa pot fi optimista fara sa ma acuze nimeni de lipsa de experienta. Atunci or sa ma numeasca senila :)
Prefer sa adopt dogma lui Gandhi : "sourire" "un suras nu costa nimic si produce mult" In concluzie ..... :-)))) ___________ "Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
|
 loading... |
(la: Viata gay romaneasca)