comentarii

filmari


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Poze filmari - de Ciprian Strugariu la: 20/03/2005 20:16:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cu intarziere arat si eu pozele facute la filmari:

    http://www.gallery.mywebpro.net/film/


o selectie de la casting, cotton club si tabara pustnicul (cu
tot cu pete verzi) si

    http://www.gallery.mywebpro.net/film2/


, o selectie din ce am fotografiat la Buftea.
#40090 (raspuns la: #40084) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Au inceput filmarile. - de Pasagerul la: 02/07/2005 02:10:44
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
La Ritz si Louvre.
Cu Tom Hanks, Audrey Tautou, Jean Reno, Sir Ian McKellen, Alfred Molina si Paul Bettany.
Westminster Abbey a interzis filmarile.

--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.
plic, am gasit filmarile de l - de cico la: 26/08/2005 08:43:05
(la: Dezgolirea femeii)
plic, am gasit filmarile de la intilnirea voastra!! E exact cum ai descris, doar ca ne-ai ascuns unele detalii! :))) :
http://www.metacafe.com/watch/28433/video_conference/

ps Si-nca una (daca nu-i prea mult :)). Iata ce pateste barbatul care se holbeaza (chiar daca NU la ce crede nevasta :))) : http://www.metacafe.com/watch/21971/wow_pissed_off_wife/

pps Si alta, ca-i durere :)))) Cind aparentele inseala : http://www.metacafe.com/watch/2780/dancing_queen/
Foto aeriene si subacvatice - de Dinu Lazar la: 19/11/2003 09:42:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
1. Sigur, am facut cursurile cu domnul Constantin Scarlat, unul dintre marile spririte ale scafandreriei romanesti, si mai am cred intr-un sertar brevetul de instructor scafandru sportiv. Nu am facut atit fotografie submarina cit am filmat sub apa, de la filmul "Bratele Afroditei" de sub regia lui Mircea Dragan, pina la filme de documentare, in anii cind am fost operator la Buftea, la Filmari combinate.

2.Nu ma tenteaza sa fac fotografii aeriene aici. In Romania nu se poate face nimic.

Asta e teorema. Iata si demonstatia teoremei.

Acum vreo 3 ani o mare companie care facea ghiduri europene a facut un ghid al Europei si avea nevoie de fotografii aeriene cu monumente clasice din 4 capitale europene din 4 puncte cardinale; din est a ales Bucurestiul, si mi-a trimis o comanda urgenta sa fac 2-3 fotografii aeriene cu Ateneul si Arcul de Triumf din Bucuresti.
Am zis "saru`mina" si m-am apucat de lucru; am facut devizul, aia au zis ca e OK, m-am dus la Tziriac Air, sa inchiriez elicopteru`; sa le zic dom`le uite banu`, in 2 -3 zile vreu sa fiu la ora cutare in locul cutare.
A, pai nu se poate, mi-au spus. Aprobare de la SRI aveti? Aprobare de la cutare si cutare este?
Pai ce, s-au instalat rachete nucleare pe Ateneu? - zic eu. E Ateneul fratilor!
Nimic. Mi-au spus ca obtinerea tuturor vizelor dureaza cam 30 de zile, mi-au dat un formular sa-l completez de am ris o saptamina dupa ce l-am citit, in care trebuia sa semnez ca ce obiectiv folosesc eu sau ca filmele se tin in dulap de fier si developarea se face sub control de docomente secrete, imaginile trebuie sa fie avizate de nu stiu cine si aprobate de alt nu stiu cine, si oricum dimineata si seara cind voiam eu sa zbor nu se putea, din nu stiu ce motive. Cam asta e cu fotografia aeriana in Ro. Am mai fost pe urma la Aviatia utilitara, unde 10 piloti taiau frunza la ciini, si la ceva posesori particulari de elicopter, ca am crezut ca faceau misto de mine primii; aiurea, era adevarul adevarat...
Asa ca am pierdut comanda, trebuia facuta intr-o saptamina, si pe coperta respectiva cu ultima capitala din Est a Europei a aparut Parlamentul din Budapesta, care s-a putut fotogrfia imediat...
Deci "Romania vazuta din cer" nu ma tenteaza sa fac.
Dar daca titlul "Romania vazuta din balamuc" e liber, poate ma tenteaza sa fac o chestie in sensul asta...

#4726 (raspuns la: #4682) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sic transit - de Dinu Lazar la: 04/12/2003 16:44:33
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In tara exista citeva fotocluburi mult mai active decit in Bucuresti, unde de fapt nu e nimic, din cite stiu, in sensul asta.
Exista la Oradea fotoclubul Nufarul, apoi mai exista din cite stiu fotocluburi active la Slatina, Craiova, Brasov, Iasi si Botosani.
Si in jurul grupului de discutii Fotomagazin s-au facut niste adunari, intr-o vreme amatorii se adunau in acelasi loc cu profesionistii de la Asociatia Fotografilor de Presa, pina acestia nu au mai avut loc si au zis valea, va mai duceti si altundeva. De fapt realitatea e mai putin roza, veneau unii amatori care nu plateau ( plata se facea la gramada in centrul mesei) si ramineau pe capul lui Sigheti citeva milioane la sfirsitul serii de platit, si asta a umplut paharul.
Eu am incercat sa organizez un fotoclub la cele mai inalte foruri la HP, la Canon, la Kodak, dar nu au fost ecouri, nu le pasa; s-au mai facut multe intruniri ale fotomagazinarilor la studioul foto al lui Feri de la Union si studioul altui fotograf din Bucuresti; apoi la o agentie de manechine, si s-a mers chiar la filmari la un film al lui Margineanu. S-au facut si deplasari in grup in Maramures sau la Valea cu Pesti sau la Biertan, s-au distribuit sute de kg de reviste si haine si cadouri trimise de un inimos fotomagazinar devenit intre timp mai diferit, s-a mers in gashca foto la eclipsa, la padure, primavara, la Muzeul Satului... al carui director a pus sala de expozitii la disopzitie dar nimeni nu a facut nimic mai departe...
Ramine ca cineva cu initiativa, timp, spirit de organizare, sa puna cumva la punct un fotoclub valabil si in Bucuresti.
Si eu ma mir ca asa ceva nu exista. Si ma intreb daca nu exista pentru ca nu se poate dintr-un motiv sau altul sau nu se poate pentru ca nu exista...
Nu stiu daca menirea unui fotoclub e sa faca pe unii aflati mai la inceputuri sa invetze de la altii mai rasariti; aia de obicei nici nu vin... Ar fi si asta, desigur, dar un fotoclub ar trebui sa fie un loc unde sa se faca workshop-uri, unde sa se puna mina de la mina si sa se ia la comun surse de iluminare si fundal si manechin, unde sa se manince un fursec si sa se citeasca ultimele reviste foto, sa se discute poze la greu si sa existe o emulatie fotografica, sa se participe la concursuri foto...unde sa fie o adresa, sa se primeasca si sa se trimita lucrari si chiar fotografi... vise...

In alta ordine de idei, persoanele care viziteaza orice sit inscris la un server de traking pot fi vazute simplu, clicaind pe butonul din pagina; la Fotomagazin sunt citeva sute pe zi.

Poate usurinta de a comunica pe web sa fie la originea lipsei nevoii de comunicare din viata reala?

Ca sa revin la o intrebare anterioara cu lupii tineri... am vazut acum un sit absolut impresionant, pe care il asez printre cele mai bune situri de fotografie din partea asta a Europei... discret, exemplar facut ca design, imagini si cuvinte care se imbina intr-o simbioza de invidiat: www.gserban.com
#6011 (raspuns la: #5999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Top 3 - de Dinu Lazar la: 05/12/2003 19:06:11
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In timpul unei filmari, am facut mai multe imagini "muncitoresti" cu oamenii de la trupa de teatru "voua"; imagini care s-au vrut apolitice, nu comuniste,nu capitaliste, si care sa faca misto de un mediu si de o stare care exista in orice hala de productie in care intri in Ro - exista un sentiment special pe care am incercat sa-l definesc; o sa pun pentru onor lunetishtii la www.fotografu.ro/lamunca citeva imagini muncitoresti contemporane, care definesc acel extraordinar si romanesc principiu de supravietuire: "merge si asa"
Am fost si am facut un reportaj acum citiva ani la uzina Daewoo de la Craiova; nu o sa uit niciodata figura unui specialist coreean, care in primele 24 de ore de stat in Ro era sa cheleasca si a invatzat bilbiind cuvintele esentiale, "nu asa" si "merge si asa". Trebuiau bagate niste boltzuri in pistoane; muncitorul roman lua ciocanul si triosc, baga boltzu; coreeanu se facea verde si spunea "nu asa" si muncitorul zicea vesel "merge si asa" ; adica ce sa incalzeasca el pistonu` si sa se friga sau ce sa dea cu vaselina pe boltz, daca poc cu ciocanu si "merge si asa".

Poza cu fumul si cimitirul si ogorul si taranul, mie mi-a placut oarecum pentru ca e foarte filmica si pare permanenta; adica mai sus de cimitir, e unu` care arde niste frunze, si intre fum si cimitirul de rigoare e unu` care ara impietrit pe vecie un coltz de ogor cu un cal si un plug de lemn. Mai sus e alt pamint frumos arat dar nu e al lui... Cum nu are spor acolo ramine in cadru intre fumul impietrit si cimitirul primavaratec. Copacul asimetric nu face decit sa imparta cadrul ca o tabla de shah. Exista miscare si impietrire deopotriva...dar poate toate astea nu le vad decit eu. De aceea e buna o discutie la gura sobei...
#6047 (raspuns la: #6034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
KGB si revolutiile din Europa de Est - de anita47 la: 14/01/2004 12:15:05
(la: La multi ani Romania !)
Probabil ca numai in Romania anatomia comuna a evenimentelor istorice din anul 1989 continua sa fie - vorba poetului - lung prilej de vorbe si de ipoteze. In Occident, ca si in restul statelor Europei de Est, evenimentele din 1989 sunt de mult clarificate. Faptul ca multimile au fost atrase in strada de perspectiva ispititoare de a scapa de comunism a fost infatisat de Iliescu & Co drept o explozie populara, spontana. Trecandu-se, ca de obicei, sub tacere evenimentele care au facut posibila eliminarea, printr-o lovitura de stat, a clanului Ceausescu. Altii insa, ca presedintele Havel, n-au ascuns propriului popor adevarul legat de planul rasturnarii comunismului ca sistem si nici factorii, de mare complexitate, care au guvernat si monitorizat aceasta schimbare istorica generala, a unei jumatati de continent.

Cunoscutul dizident sovietic, Vladimir Bukovski - una dintre sursele cele mai bine informate, in ultimii douazeci de ani, din Estul Europei - dezvaluia urmatoarele, inca din 1990:

"Niciodata rolul KGB-ului in interiorul tarii [U.R.S.S. - n.n.] si in strainatate nu a fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, care au lansat “revolutia de catifea” in Cehoslovacia, care au luat masuri pentru rasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producand indeosebi circumstantele favorabile distrugerii zidului Berlinului" ("L'Empire du moindre mal', Libre Journal, Paris, nr. 1, sept-oct, 1990, p.30).

Strategia urmarita de U.R.S.S. fusese pusa la punct, inca din 1984, de Andropov si KGB (Directoratul nr. 1 - PGU) si urmarea un scop strategic. Acest scop strategic a fost definit de contele Alexandre De Maranches (fostul sef al SDECE-ului francez), care l-a citat pe unul dintre apropiatii lui Gorbaciov, anume Gheorghi Arbatov, cel care a afirmat: "U.R.S.S. va face cel mai rau lucru cu putinta: ea va va lipsi de dusmanul vostru" (Le Figaro, Paris, 10 ianuarie 1990). Mai limpede a expus aceasta strategie sovietica, initiata de Andropov si transpusa in practica de Gorbaciov, Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat ca "Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca, pentru a ramane" (vezi art. "Les marches lointaines de l 'Empire: partir pour rester", in Jean Marie Benoist "Apres Gorbatchev", Paris, 1990, p.137 si urmatoarele).

Si mai explicit asupra scopului strategic urmarit de Gorbaciov prin schimbarea la fata din 1989, ulterior prin puciul lui Potemkin (august 1991), a fost Lev Nevrozov, cand a scris "In partida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei Occidentale ("The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment", Midstream, 1990, p.1)". Insusi Erich Honecker, liderul comunist est-german, a confirmat ca a existat o strategie pe termen lung a KGB-ului si a evocat "o scurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre in toamna lui 1984, adica inca in timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut de acord asupra faptului ca totul trebuia sa se schimbe, in Uniunea Sovietica si in alte parti" Erich Honecker, interviu acordat televiziunii germane DSF, la 10 octombrie 1990, orele 20,15). Ac!elasi Honecker dezvaluia, la 21 noiembrie 1990, politica "Casei comune si europene" a lui Gorbaciov si adevaratele sale resorturi, intr-un alt interviu: "Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unei manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt altceva decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor schimbari extrem de importante, care nu au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala. (...) Reunificarea Germaniei trebuia sa fie considerata ca o contributie la construirea “Casei europene si, data fiind situata actuala, lucrul acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG" Erich Honecker, interviu acordat ziarului "Berliner Wochenpost", 21 noiembrie 1990). Este, probabil, una dintre cele mai importante dezvaluiri asupra culiselor geostrategice ale rasturnarii comunismului in intreaga Europa de Est, facuta de stapanul STASI. De remarcat este faptul ca Honecker vorbeste de schimbari planificate de multa vreme, nu numai la scara europeana, ci si mondiala. Evenimentele ulterioare lui '90 au confirmat aceasta directie: eliminarea lui Mobutu, Suharto etc. pledeaza pentru un proces continuu la scara internationala. Un lucru este cert: tratativele Gorbaciov-Kohl, privind conditiile reunificarii Germaniei, s-au materializat prin pactul Kohl-Gorbaciov, de la Geneva, din septembrie 1990, care a stabilit, intre altele, noile sfere de influenta, din Europa de Est si Balcanica. Razboiul din Iugoslavia, declansat in 1991, este un exemplu notoriu in acest sens.

Daca Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei comuniste - vechi membru al serviciului secret maghiar AVO (vezi declaratia contelui Stephen Bethien, membru al Parlamentului ungar) si documentele transmise de televiziunea ungara in mai l994 - a deschis granita pentru miile de refuigiati est-germani aflati la frontiera cu Austria, in schimb, Zidul Berllnului a cazut, in urma unui asa-zis accident. In realitate, inca de la mijiocul anilor '80, KGB-ul a creat la Berlin o antena (rezistenta) ultasecreta, codificata Luci (Fulgerul), care actiona independent de sediul est-german al KGB-ului, de la Kalhorst, si care nu avea nici cel mai mic contact cu STASI. Existenta acestei unitati ultrasecrete nu era cunoscuta decat de membrii Diviziei a 4-a a KGB-ului si de cativa din membrii statului sau major de la Moscova, in primul rand de generalul Anatoli Novikov. Sarcina grupului Luci: restructurarea peisajului politic est-german, conform strategiei Kremlinului, in pregatirea reunificarii (vezi Raif Georg Reuth, Andrea Bonte "Das Komplott", Munchen, 1993, p.210 si urmatoarele). Printre altele, grupul Luci organiza manifestatii de strada - unele insumand cate 100.000 de oameni - cu caracter anticomunist si chiar antisovietic.

Ori pentru a elimina din viata politica lideri interimari, ca Hans Modrow. Demolarea Zidului Berlinului a fost doar una din sarcinile grupului Luci, in modelarea peisajului est-german, in vederea reunificarii negociate de Kohl cu Gorbaciov.

Cele mai importante declaratii privind rolul KGB-ului in evenimentele din 1989 raman, probabil, cele ale presedintelui ceh Vaclav Havel. Dizident binecunoscut de peste trei decenii, Havel este unul dintre oamenii care - asemenea lui Lech Walesa - au facut istorie in Europa de Est. Remarcabil este faptul ca, dupa ce a devenit presedinte al tarii sale, Havel nu a rescris istoria, dupa modelele binecunoscute, ci a continuat sa marturiseasca adevarul, indiferent care ar fi fost acesta. Astfel, Presedintele Havel a dezvaluit ca 'Revolutia de catifea" de la Praga, din 17 noiembrie 1989, a fost declansata de KGB. Havel a definit aceasta operatiune drept "un complot pentru abolirea regimului comunist", condus de brejnevistul Gustav Husak. Complotistii, potrivit lui Havel, s-au folosit de protestele studentilor pentru a ridica noul regim in sa, si pentru a realiza reforma de tip gorbaciovist. Tot Havel a mai dezvaluit ca, initial, s-a dorit aducerea la putere a unui membru al cabinetului Dubcek (din 1968), aflat in exil la Viena, dar acesta a declinat oferta. Marturisirea lui Havel de la BBC (vezi filmul documentar "Czechmate", (BBC) a fost apoi reluata, in rezumat, si in "Die Welt", fiind sustinuta astazi si prin alte dovezi.

Astfel, generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB-ului), a sosit in ajun, personal, la Praga, impreuna cu un grup de visautniki, ofiteri spetznaz (operatiuni speciale), care actioneaza de regula in civil. Gen. Grusko si gen. Teslenko (insarcinatul la Praga al KGB- ului) au condus, impreuna cu colegul lor, cehul Alois Lorenc (Seful STB, Securitatea cehoslovaca), intreaga desfaasurare a revolutiei de catifea dintr-un apartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitase anterior Moscova, unde fusese instruit asupra viitoarelor evenimente. Practic, evenimenzele de la Praga au fost starnite de locotenentul STB Ruzicka, cel care a transformat, cu ajutorul sovieticilor; manifestatia de comemorare a unei victime a militienilor praghezi intr-una de protest. Ofiterii spetznaz, care de la aeroportul "Ruzine" se imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent la curent pe gen. Grusko, seful lor, cu mersul revolutiei cehe. Un aspect interesant, semnalat de corespondentii straini: militienii praghezi, care s-au manifestat initial extrem de violent fata de manifestanti, au disparut apoi pur si simplu, lasand bulevardele in mana manifestantilor. Pentru multi corespondenti straini, violenta initiala neobisnuita a militiei pragheze a avut un caracter provocator, deliberat. In noaptea de 17 noiembrie 1989, gen. Grusko si echipa sa spetznaz au parasit Praga, la fel de discret precum aparusera. Revolutia de catifea izbandise. In ceea ce priveste Romania, ne multumlm sa-l citam pe Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, care a explicat: "Ion Iliescu avea in vremea aceea legaturi destul de strinse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Ceausescu" Toporovski adauga: "Pentru a incepe operatiunea propriu-zisa, noi am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece, altminteri, actiunea ar fi prezentat dificultati". Despre prezenta la Timisoara, apoi la Bucuresti, a turistilor sovietici n-are rost sa mai amintim. Acestia au actionat mana in mana cu ofiterii Romani de profil, de la unitatea 404, ca maiorul Ghergulescu ori simpaticul Trutulescu. Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in cateva ore, in dimineata de 22 decembrie '89, cand dictatorul a fost parasit, in mod subit, de toti colaboratorii. A fost arestat practic, in sediul C.C.-ului, expediat sub escorta la Targoviste si executat dupa un proces sumar



2. "REVOLUTIA", CA TEHNICA A "LOVITURII DE STAT"

In cartea "Gorbacev and the Est-European Revolutions" (Gorbaciov si revolutiile est-europene), publica la Londra in 1990, Mark Almod, profesor de istorie moderna la Oxford University, ajunge si el la concluzia ca revolutia de catifea din Cehoslovacia a fost declansata de un complot al KGB-ului, dirijat la fata locului de gen. Viktor Grusko (sosit special in acest scop de La Moscova la Praga), impreuna cu rezidentul KGB-ului din Cehosiovacia la acea vrerne, gen. Teslenko, si cu seful STB-ului Alois Lorenc, iar Frontul Salvarii Nationale din Romania fusese, in realitate, creat de KGB cu mult inaintea caderii lui Ceausescu. Almond noteaza: "Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile din Europa rasariteana si centrala, iar acestea s-au savarsit cu cea mai mare usurinta deoarece a fost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja."

La randul ei, Evghenia Albaz a oferit numeroase amanunte legate de aceste activitati ale KGB, in remarcabila sa carte Geheimimperium KGB (Munchen, 1992, pag.232 si urmatoarele).

In Polonia, in noiembrie 1987, ofiteni SB (securitatea poloneza) au oferit ajutor logistic membrilor opozitiei, grupati in sindicatul Solidaritatea, in numele mimstrului de interne Kiszczak, pentru organizarea grevelor care au izbucnit in aprilie 1988 (vezi Francoise Tolirn, "Les fins du comunisme", pag. 47). Pe langa aceasta, SB-ul a propus Solidaritatii sa tipareasca si sa distribuie ziarele de opozitie (vezi Andrej Zarach, in Solidarnost Waszoca, nr. 300, feb.1993). Pana la urma, Gorbaciov i-a dat lui Jaruzeiski ordinul de a abandona puterea in favoarea Solidaritdtii. Potrivit unei informatii aparute in presa americana, in septembrie 1995, Solidaritatea numara, inca de la infiintarea sa, peste un milion de membri de partid, inclusiv 42 dintre cei 200 de membri ai Comitetului central ales in 1981. Anatoli Golitin sustine in cartea sa "New Lies for Old" noi minciuni in locul celor vechi) din 1984 ca in 1981 Solidaritatea fusese suprimata la ordinul KGB de catre Jaruuelski, tocmai pentru a convinge Occidentul de autenticitatea miscarii, iar conducerea sindicatului internata intr-un castel, cu tot confortul. Dupa negocierile lui Walesa cu guvernul comunist (martie 1989), liderul Solidaritatii a acceptat ca 65% din Seim (parlamentul polonez) sa revina comunistiloriar Jaruzelski - adica tocmai cel ce suprimase sindicatul in 1981 si decretase legea martiala- sa devina presedintele primului Seim liber. In decembrie 1990, Jaruzeleski s-a retras elegant iar Walesa a devenit primul presedinte al Poloniei democrate. La 2 martie 1989, Walesa a declarat saptamanalului sovietic "Timpuri noi" urmatoarele: "Vom lasa puterea in mainile comunistilor, dar va fi altfel decat pana acum. O sa-i lasam sa-si slujeasca poporul mai bine, sa respecte legea si sa raspunda in fata societatii. Noi suntem pregatiti sa cooperam constructiv cu asemenea autoritati.

In Ungaria, istoricul Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: Ceea ce am trait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-a petrecut, si nu stim de ce, este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945, ne-a eliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese de "gat". ("Magyar Nemzet", 16 martie 1991).

Aceste intelegeri geopolitice, cu caracter istoric, s-au materializat in 1989 prin prabusirea, in numai cateva luni, a comunismului in toate tarile est-europene, printr-o serie de asa-zise revolutii, toate dirijate, fara exceptie, de serviciile secrete - KGB, in primul rind - dar si de serviciile secrete occidentale, precum si de retelele acestora din tarile est-europene,

pe un teren psihologic si de mentalitate pregatit minutios din vreme. Mai exact, imediat dupa venirea globalistului Gorbaciov la putere in U.R.S.S., in 1985, prin utilizarea tehnicilor de dezinformare si manipulare in masa. Estul si Vestul - Gorbaciov si Occidentul - se pusesera de acord in 1989 ca divizarea Europei sa fie abolita iar Germania sa fie reunificata (intre altele, si prin demolarea, simbolica, a "Zidului Berlinului", operatiune declansata de grupul "Luci" (Fulgerul KGB-ului). Scopul: reunificarea politica si economica a Europei, a construirii Casei Comune Europene, cum se exprima insusi Gorbaciov, ca o componenta esentiala a Noii Ordini Mondiale, preconizate de organizatiile globaliste, in primul rand de CFR (Council of Foreign Relations) si de Comisia Trilaterala, organizatii care grupeaza elita politica bancara, stiintifica si militara aflata la putere in SUA de peste jumatate de secol, cu enorme influente si ramificatii in lumea intreaga. Or, pentru a reunifica Germania, apoi Europa, pentru construirea unei Case Comune Europene era necesar ca, mai intai, vechile regimuri totalitare, comuniste, din estul Europei sa fie rasturnate. Sarcina rasturnarii acestor regimuri a fost incredintata, in chip firesc, profesionistilor serviciilor secrete din est si din vest, specializati in tehnica loviturii de stat si a manipularii in masa. Calea urmata a fost insa adaptata situatiei concrete din fiecare tara comunista est- europeana, mergand de la puciul de palat (Bulgaria) la revolutii (Cehoslovacia, Germania rasariteana, Romania), mai mult sau mai putin de catifea, mai mult sau mai putin sangeroase.

Trebuie precizat ca exista trei tipuri, trei scenani posibile, pentru a realiza o lovitura de stat si a prelua puterea: 1) "lovitura de palat"; 2) "puciul militar"; 3)"revolutia populara”. Prima forma a loviturii de stat - "lovitura de palat" - se realizeaza departe de ochii si urechile multimii, apartine de regula unei factiuni aflata la putere, apropiata clanului conducator (uneori chiar din cadrul clanului), si se sprijina pe unii sefi militari sau din serviciile secrete cistigatii de partea complotistilor.

A doua forma a loviturii de stat, "puciul militar", se deruleaza la vedere, cu desfaurarea de trupe si tancuri pe strazi, de cateva unitati rebele si poate avea caracter sangeros, mai ales daca exista confruntari cu trupele fidele clanului conducator. Nu antreneaza insa masele si urmareste acelasi obiectiv: arestarea sau suprimarea sefilor statului.

A treia forma a lovituni de stat, asa-zisa "revolutie", este, de regula, sangeroass. “Revolutia populard" are doua componente:

Un "puci militar", mascat de o "revolta-populara", provocata prin dezinformare si manipulare. Presupune scoaterea maselor in strada. Tipica pentru "lovitura de palat" a fost, de pilda, arestarea in 1943 a lui Mussolini, chemat pentru o asa-zisa "audienta" la regele Victor Emmanuel sau arestarea (dupa modelul italian) a lui Antonescu, la Palat, in august '44. In 1989, schimbarea lui Jivkov in Bulgaria, cu Mladenov, a fost o astfel de "lovitura de culise". In schimb, o lovitura de stat prin "puci militar" a constituit-o debarcarea presedintelui comunist Salvador Allende Gossens de catre armata (Chile, 1973), in momentul cand acesta pregatea (ajutat de serviciile secrete sovietice si cubaneze) propria sa lovitura de stat, impotriva armatei chiliene, si instaurarea comunismului in Chile. La fel de tipice au fost toate "puciurile militare", derulate in anii '50 si ‘'60 in statele latino-americane, cu sprijinul secret al CIA, ca Operatiunea “Diabolo", din 1954, contra presedintelui procomunist Jacobo Guzman din Guatemala ori "Lovitura de cocaina" din Bolivia din 1982, contra presedintelui Heman Zauso. Toate, orchestrate de asi ai operatiunilor speciale, paramilitare, din cadrul CIA, ca Howard Hunt, Frank Sturgis ori Guy Bannister.

Cit despre revolutii, mentionam doua asemenea lovituri de stat, exemple tipice in materie. Astfel, asa-zisa mare revolutie bolsevica din octombrie a fost in realitate un simplu puci, finantat de "Banca Imperiala" a Germaniei si realizat cu agenti germani, dupa ce Berlinul ii teleghidase anterior pe Lenin si vreo 400 de bolsevici, cu un tren plumbuit, din Elvetia (unde acestia se aflau in exil) in Rusia. Pentru ca Lenin sa preia puterea si sa incheie o pace separata in Est cu Germania, iar aceasta sa-si transfere grabnic trupele in Vest (debarcau americanii). In acest scop, pana si presa bolsevica ("Pravda") a fost tiparita cu finantare germana. Se cunosc astazi foarte exact, din documente, numele ofiterilor germani care au condus puciul de la Palatul de Iarna din Petersburg. Interesant este ca, pana in 1921, agentii germani au asigurat securitatea personala lui Lenin si a conducatorilor bolsevici, in timp ce consilierii militari germani dirijau Armata Rosie in Razboiul civil. Doar masa de manevra a fost ruseasca. Ceva mai aproape de zilele noastre, realizata printr-o "revolutie populara" dirijata de serviciile secrete, a fost "Operatiunea Ajax" a CIA, de la Teheran din 1953. Dupa ce sovieticii organizasera anterior o lovitura de stat, rasturnindu-l pe Sah de la putere si impunind in schimb o marioneta a Moscovei, pe presedintele Mossadegh (fostul prim-mimstru), CIA a contraatacat." Kermit" Roosevelt, cu ajutorul lui Otto Skorzeny (racolat de americani la sfarsitul razboiului, prin intermediul lui Gehien, pe "Filiera sobolanilor"), a declansat o "revolutie populara" la Teheran, incitand populatia religioasa impotriva lui Mossadegh, descris drept un ateu, o marioneta bolsevica a comunistilor iranieni sustinuti de Moscova. Manipuland astfel populatia revoltata, agentii CIA l-au alungat pe Mossadegh. Sahul (refugiat cu familia la Roma) s-a intors la Teheran, pre!uandu-si tronul iar SUA, influenta asupra Iranului.

O a doua precizare, importanta: toate serviciile secrete ale marilor puteri ori ale puterilor regionale detin unitati specializate in declansarea de revolte populare, revolutii si miscari de eliberare. Aceste unitati sunt formate din experti in tehnicile dezinformarii si manipularii maselor, care actioneaza in tarile-tinta, sub acoperiri diverse, la momentul oportun: turisti, ziaristi, diplomati, echipe de caritate, preoti, sportivi etc. Asadar, fiecare serviciu secret important include si o unitate speciala, care se ocupa de organizarea revoltelor populare, revolutiilor si a miscarilor de eliberare. Facem aceste precizari pentru a clarifica confuziile, cultivate deliberat de cei interesati sa profite in plan politic, prezentandu-se natiunii drept emanati ai unei revolte spontane a poporului, asadar impusi de vointa populara liber exprimata, cu avantajele politice conferite de o asemenea imagine publica. Fara sa mentioneze, bineinteles, si culisele care au facut posibila declansarea revoltei spontane si a manipularii maselor, soldata uneori cu varsare de sange nevinovat, de la cateva persoane pana la cateva sute sau chiar mii de morti. Pusa, de regula, pe seama odiosului regim proaspat rasturnat si a aparatului de represiune al fostului dictator. Regizorii adevarati, cei care au stat in umbra revoltei populare, a revolutiei, manipulind opinia publica prin mass-media, precum si nucleul paramilitar utilizat in lovitura de stat, raman ani de zile - ori pentru totdeauna - necunoscuti marelui public. Caci profanii nu sunt niciodata tolerati in templul conspiratiei. Complotistii prefera sa pozeze, in astfel de situatii, drept persoane aduse la putere pe creasta valului revoltei populare. Oameni care se cunoscusera in acele momente fierbinti, niciodata mai inainte. Fara nici o legatura cu fostul regim ori, mai ales, cu fortele externe. Negarea implicarii fortelor externe in orchestrarea unei revolutii populare este o axioma pentru noii emanati. Culisele sunt categorisite drept scenarii si teorii conspirativiste.

Poporul si revolta spontana, iata cuvintele cheie, rituale.



3. "COMPLOTUL GENERALILOR" - LOVITURA DE STAT ESUATA DIN 1984

In Romania, manevrele KGB-ului si GRU-ului, precum si operatiunile acestora de influentare a principalilor actori ai evenimentelor din decembrie '89, datau de mai multi ani. In iunie '89, doua personaje emblematice se intalneau in Parcul Herastrau: Ion Iliescu si generalul Nicolae Militaru. intalnirea conspirativa a celor doi a fost confirmata, ulterior, atat de Petre Roman in "Le Monde" din 05.01.1990, cat si de Silviu Brucan intr-un interviu din martie 1990. Din declaratia unui fost securist, din echipa de filaj, reiese ca Militaru dorea sa-l informeze pe Iliescu, cu ocazia plimbarii lor conspirative, despre constituirea unei alte grupari cu numele de Front. In iarna lui 1988, Comitetul Salvarii Nationale - infiintat inca din 1984 - se transformase in Frontul Salvarii Nationale. Acum aparuse concurenta.

In 1982, generalul Militaru il contactase pe Iliescu la spitalul "Elias". Iliescu venise la "Elias" ca sa-i faca o vizita lui Valter Roman iar gen. Militaru, internat si el in spital, profitase de moment si- l abordase direct pe Iliescu: "Dom'le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l arunce peste bord pe Ceausescu?" Prudent, Iliescu s-a ferit sa dea un raspuns transant dar, dupa ce generalul Militaru s-a externat, l-a rugat sa-l viziteze la "Consiliul National al Apelor", unde Iliescu avea rang de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pina in Parcul Herastrau, ca sa se explice.

Principala dilema a celor doi conspiratori a fost explicata mai tarziu, nu fara umor, de generalul Militaru. Iliescu era de parere ca, pentru rasturnarea lui Ceausescu, trebuia organizat un soi de puci militar. "Cativa militari, un fel de pir-pir-pir si cu asta basta!" ii rezumase Iliescu toata filozofia complotului. Militaru, in schimb, sustinea implicarea maselor in lovitura. "Dom'le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iese nimic." Pana la urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui. "Ne-am despartit cu aceasta idee: el cu pir-pir-ul lui si eu cu masele populare", si-a amintit, mai tarziu, Militaru. Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte.

La Moscova, in iunie '89, cand cei doi se plimbau prin Herastrau, lucrurile evoluasera mult fata de anii '82-'84. In '87, pe fundalul deschis de operatiunea tip "maskirovka" lansata de Gorbaciov, prin vehicularea conceptelor-capcana de glasnosti (transparenta) si perestroika (restructurare) - care incerca sa induca din nou in mass-media ideea comunismului reformabil (dupa aceea a comunismului cu chip uman, experimentat in cursul Primaverii de la Praga din '6 - Iliescu publicase un articol, Creatie si informatie, in care mesajul cifrat catre tovarasii sai era:

Este necesar sa introducem «restructurarea» (perestroika). Filiatia spirituala era foarte clara: Gorbaciov si operatiunea de imagine pe care acesta o derula din 1985, cu sprijinul Directoratului I al KGB. Or, glasnosti si perestroika nu erau niste concepte noi.

In sec. XIX, tarul Alexandru al Il-lea, in instructiunile sale catre cenzura, sustinea ca presa trebuie sa dea dovada de glasnosti - o transparenta limitata si subtil controlata - atunci cand articolele sau cartile dezbateau reformele din Rusia timpului. Mai clar fusese Cernasevski, in "Scrisoare fara adresa" (republicata la Moscova, in 1983), unde la pag. 495 denunta, foarte transant, glasnosti-ul pe care il definea astfel: "expresie birocratica plasmuita sa inlocuiasca conceptul propriu-zis al libertatii de exprimare". Era imposibil ca acest substitut perfid al libertatii propriu- zise de opinie sa nu atraga atentia bolsevicilor si propagandei lor. Potrivit lui Michel Hellei, Lenin insusi folosise cuvantul glasnosti de patruzeci si sase de ori in scrierile sale. NEP-ul (Noua Politica Economica), perioada de liberalizare relativa din Rusia dintre 1921 si 1928, fusese prezentata de Lenin drept o perestroika si un glasnosti, dupa anii comunismului de razboi (1918- 1921). Stalin folosise, la randul sau, conceptul de perestroika, in anii '30 si '40. Prin articolul "Creatie si informatie" din 1987, Iliescu isi deconspira inca o data legaturile vechi pe care la avea cu U.R.S.S. si aparatul de influenta al Moscovei.

Promovat de Ceausescu dupa 1965, Iliescu devenise, la 38 de ani, membru al Comitetului Central. Apoi, in 1971, secretar al CC al PCR, responsabil cu propaganda. Dupa calatoria lui Ceausescu in China si in Coreea de Nord din 1971, Iliescu primise sarcina sa regizeze un fel de minirevolutie culturala romaneasca si sa organizeze cultul geniului carpatin. Cum Iliescu se considera, inca din 1968, alternativa la conducerea partidului, nu s-a aratat dispus sa intretina cultul celui pe care, de fapt, abia astepta sa-l inlocrnasca de la putere. Temator fata de perspectiva ca Moscova sa-l schimbe cu Iliescu, Ceausescu l-a expediat pe acesta secretar doi al judetului Timis, apoi prim-secretar la Iasi. Ruptura de Ceausescu si adevarata marginalizare a lui Iliescu a aparut abia in 1984, cand Iliescu si-a pierdut calitatea de membru al Comitetului Central, devenind director la Editura "Tehnica". Functie, oricum, inclusa in nomenclatura partidului. in 1986, imediat dupa venirea lui Gorbaciov la putere, Iliescu iese in fata.

Celalalt plimbaret prin Herastrau in iunie '89, generalul Militaru, participase la toate conspiratiile urzite contra lui Ceausescu. Format in U.R.S.S. - ca si Iliescu - dar la scoala GRU-ului (serviciul secret militar sovietic), gen. Militaru se aliase inca din 1973 cu gen. Ion Ionita ministrul Apararii Nationale, impotriva lui Ceausescu. Dupa ce Militaru a fost martor la o discutie telefonica dura a lui lonita cu Ceausescu, ministrul Apararii l-a chestionat transant:

"Ma tu esti de acord cu mine?" "Da", a raspuns prompt Militaru. "Ramai pe langa mine, vor urma si altele", a prevestit lonita. Potrivit lui Militaru, in 1974, in padurea Baneasa, Maurer - mazilit si el de Ceausescu - i-a spus "Esti tanar, poti sa mai faci ceva pentru tara asta, Militarule. Eu te ajut cu ce pot, dar daca o faci, fa-o. Este absolut necesar" Militaru a incercat sa puna in legatura grupul generalului Ionita cu grupul civililor condus de Iliescu, intre care se numara Virgil Magureanu, dar si Vasile Patilinet ori Virgil Trofin (depistat, marginalizat si sinucis in 1982). In 1983, prima tentativa de lovitura esueaza. Un an mai tarziu, avertizati din vreme de Ioan Ursu cu detaliile vizitei in Germania Occidentala a lui Ceausescu, programata pentru toamna, a fost elaborat alt plan pentru o lovitura de stat militara, cu sprijinul aripii civile a conspiratiei. Informat de securitate, Ceausescu a dispus trecerea in retragere a mai multor generali si mutarea unitatilor rebele din Bucuresti, intr-o singura noapte, organizatia conspirativa a generalilor s-a dizolvat, cel putin aparent, iar Patilinet a disparut apoi intr-un accident de masina in Turcia. Dispare ulterior, in conditii suspecte, si Ion Ionita. Militaru considera ca tradatorii din 1984 se pare ca fusesera generalii Dragu si Popa. In iarna '84/'85 ia fiinta "Comitetul Salvarii Nationale", devenit in 1988 "Frontul Salvarii Nationale". In 1987, Militaru se deplaseaza la Constanta si ia legatura cu consulul sovietic, care il asigura ca U.R.S.S. va fi prima tara care sa recunoaste noile autoritati, in cazul rasturnarii lui Ceausescu. Un alt contact al complotistilor cu Moscova a fost consulatul sovietic de la Constanta, prin gen. Vasile Ionel. Dupa moartea lui Ion Ionita (1987), Iliescu si Militaru stabilisera sa se intalneasca in prima zi de marti, de la inceputul fiecarei luni. In vara lui '89, au loc alte doua evenimente importante, ramase in umbra: gen Stanculescu si familia isi petrec, ca din intamplare, concediul la Lacul Balaton, in compania ministrului ungar al Apararii, Ferencz Karpati; exilat la Damaroaia, Silviu Brucan face in noiembric '89 naveta Damaroaia - Washington - Moscova, unde afirma ca s-ar fi intalnit cu Gorbaciov si ar fi discutat cadrul in care urma sa cada Ceausescu, ca si cel al viitoarei noi puteri, exilat la Focsani, Virgil Magureanu intreprinde si el cateva vizite in U.R.S.S., in a doua parte a lui '89.



4. "FIRUL ROSU" CU KREMLINUL: ILIESCU, STANCULESCU SI MILITARU AU TINUT PERMANENT LEGATURA CU MOSCOVA DIN SEDIUL M.Ap.N.

Intrat in istorie prin celebrul sau picior de ghips, jocul generalului Stanculescu din '89 include si cateva pete albe, mai importante poate decit piciorul ghipsat. Prima, si cea mai importanta dezvaluire, este ca Stanculescu si-a petrecut concediul din vara lui '89 la Lacul Balaton din Ungaria, impreuna cu familia, in compania ministrului ungar al Apararii, gen. Ferencz Karpati, si el in vacanta cu familia.

Provenit dintr-o familie de ofiteri din Tecuci, gen. Stanculescu a jucat un rol cheie sub regimul Ceausescu, in domeniul sensibil al comertului cu arme. Intr-un amplu interviu din Ziua, Stanculescu a amintit cativa parteneri, pe care i-a cunoscut in afacerile cu armament ale clanului Ceausescu. Printre acestia se numara si sirianul Al-Kassar, unul dintre pionii binecunoscuti ai Moscovei in Orientul Apropiat, implicat in multe dintre afacerile oculte din anii '79-'80 (inclusiv in afacerile "Lockerbie" si "Achile Lauro"). Potrivit unor surse ungare, gen. Stanculescu s-ar fi angajat in vara ini '89 la Balaton ca Armata Romana nu va interveni in cazul unor actiuni anti- ceausiste (informatie confirmata si de Antonia Rados in "Die Verschworung der Securitate" (Hamburg, 1990). De ce in Ungaria? Este cazul aici sa precizam un aspect foarte important, pentru a intelege mai bine rolul Ungariei in declansarea evenimentelor din vestul Romaniei (Ardeal si Banat).

In primul rand, in Ungaria se afla in ianuarie 1989 comandamentul grupului de Armata Forta-Sud a U.R.S.S., aflat sub conducerea gen.lt.Demidov, corp de armata responsabil cu operatiunile in spatiul sud-est european. In cadrul Fortei-Sud din Ungaria, functiona o unitate spetznaz, pentru operatiuni speciale, cu profil de cercetare-diversiune in spatele inamicului. Altfel spus, expertii in declansarea, intre altele, de revolte, revolutii ori miscari de strada. Unitatile de tip spetznaz includ, de regula, atat unitati de tip comando (militare) dar si unitati care actioneaza in civil pe teritoriul inamic. Civilii poarta numele de visuatniki si ei au fost semnalati in Romania, in decembrie'89, in celebrele masini Lada ca turisti sovietici, atat la Timisoara, cat si apoi la Bucuresti. Comandamentul general al unitatilor spetznaz se afla la Moscova, in subordinea GRU (spionajul militar sovietic), aflat in '89 sub comanda gen. G. F. Krivosiev, adjunct al sefului Marelui Stat Major, maresalul S. F. Ahromeiev. Interesant este si alt detaliu: Directia a 13-a, de dezinformare activa, creata in 1967 de maresalul Ogarkov, l-a avut la comanda din 1974 chiar pe maresalul (pe atunci general) Ahromeiev. Asadar, la Balaton, gen. Stanculescu i-a avut drept parteneri atat pe ministrul ungar al Apararii, gen. Karpati, cat si pe gen. Demidov. iar prin acesta, pe gen.Krivosiev (comandantul GRU si unitatilor spetznaz), adjunctul maresalului Ahromeiev, Seful Marelui Stat Major sovietic, mana dreapta a ministrului sovietic al Apararii, Dimitri Iazov. Adica, intreaga filiera militara sovietica.

In tot cursul eveninientelor din 22 decembrie 1989 si in zilele urmatoare, gen. Stanculescu nu s-a miscat din sediul M.Ap.N. Chiar atunci cand gen. Guse l-a amenintat cu executia, pentru ca a refuzat sa se prezinte in fata lui, Stanculescu s-a rezumat la a-i da un telefon lui Guse, dar nu a parasit sediul M.Ap.N. De ce oare? Trebuie sa dezvaluim un mic detaliu, ascuns cu grija de complotisti, timp de zece ani: M.Ap.N. era singurul punct care avea o legatura directa cu Moscova si cu toate capitalele tarilor membre ale Tratatului de la Varsovia, inclusiv cu comandamentul acestuia. Deoarece Comitetul Central nu era un obiectiv militar, aceasta nu avea o legatura directa cu Moscova. Cand gen.Guse a fost apelat in ruseste la C.C. si a dat celebrul raspuns, tot in ruseste, ne panimaiu pa ruski (nu inteleg ruseste), el fusese apelat din Romania, in scop de compromitere. Militarii si Stanculescu, in schimb, au tinut permanent legatura cu Moscova si comandamentul Tratatului de la Varsovia din sediul M.Ap.N. lata de ce s-a deplasat acolo si Iliescu.

La sediul M.Ap.N. se primeau ordinele Moscovei si ale Tratatului de la Varsovia. Poporului roman nu i s-a spus insa nimic despre acest detaliu, in deceniul care a trecut, pentru a se crea astfel legenda revolutei spontane, cea care l-ar fi emanat pe Iliescu, prin vointa maselor, pe creasta valului popular etc. In realitate, dupa cum vom vedea, toate directivele veneau de la Moscova si comandamentul Tratatului de la Varsovia, prin legatura telefonica dfrecta de la M.Ap.N. Dar despre firul rosu, secret, romanii n-au aflat decit in anul 2000.

Intr-un interviu dat de Brucan in mai 1990, acesta a confirmat ca, impreuna cu Iliescu, vizita aproape saptamanal in 1989 ambasada sovietica de pe soseaua Kiseleff. Chipurile, pentru a citi “Pravda". Desi Ceausescu il exilase in Damaroaia, Brucan a putut pleca totusi nestingherit la Washington, cu un pasaport furnizat chiar de gen.Vlad. De la Washington, Brucan s-a deplasat direct la Moscova. El a sustinut apoi ca a discutat cu Gorbaciov cadrul in care urma sa se desfasoare revolutia romana, precum si cel trasat de Kremlin viitoarei puteri: conservarea partidului unic, cu tolerarea factiunilor si toata cosmetizarea, dupa modelul perestroika.

O serie de participanti celebri la revolutie, desi se aflau sub supravegherea stricta a Securitatii, au putut calatori in RFG, in U.R.S.S. etc. Sovieticii, in vara lui 1989, incep sa intoarca vizitele. Din marea tara vecina de la rasarit, in care unii avusesera marea bucurie sa studieze (intre altele la sectia A a Directoratului I din KGB) sosesc la Bucuresti vizitatori misteriosi, care intra discret in contact cu diversi comunisti, cazuti in dizgratia lui Ceausescu de-a lungul anilor, pe care ii atrag in discutii detaliate privind necesitatea reformarii comunismului, tatonandu-i cu privire la atitudinea fata de glasnosti si perestroika. In ciuda spontaneitatii evenimentelor din decembrie 1989, toti cei contactati de sovietici au dat fuga, in 22 decembrie '89, sa raspunda apelului televizat al lui Iliescu, pentru intalnirea de la orele 17 fix, din fata C.C.-ului.

In preajma Congresului al XIV-lea al P.C.R., desfasurat in noiembrie, Elena Ceausescu l-a convocat pe gen. Iulian VIad si i-a inmanat o lista cu proscrisii, printre care si Marcel, alias Iliescu, fostul favorit cazut in dizgratie dupa 1980, mazilit la Ape, apoi la Editura Tehnica. Proscrisii trebuiau arestati si tinuti sub supraveghere, pe tot timpul Congresului. Vlad a luat lista si i-a trimis imediat vorba lui Marcel sa nu stea acasa, in vila de la Floreasca. Marcel a cerut insa ajutorul familiei Petre Roman, reusind sa se ascunda la Snagov. (Vezi declaratia data de gen. Militaru lui Jean Paul Man in "Nouvel Observateur", mai '90). Cele patru zile ale Congresului P.C.R. au fost petrecute de Ion Iliescu in linistea si splendoarea specifice sfarsitului de toamna de la Snagov (vezi Antonia Rados, op.cit.). Marcel nici n-avea de ce sa se impacienteze. El stia prea bine pentru cine bat clopotele. Nu scrisese el, inca din 1987, in articolul de camuflaj Creatie si Informatie ca: "Este necesar sa introducem restructurarea", deci perestroika gorbaciovista?



5. CITEVA MII DE TURISTI SOVIETICI, DIN FORTA SPETZNAZ, AU PARTICIPAT LA LOVITURA DE STAT DIN DECEMBRIE 1989

Punerea in scena a loviturii din decembrie '89 a avut o repetitie generala in noiembrie 1987 cand, la doar cateva luni dupa vizita lui Gorbaciov la Bucuresti, pe 15 noiembrie 1987, a izbucnit revolta de la Brasov, o manifestatie muncitoreasca care a coagulat repede nemultumitii orasului, intr-o duminica in care in Romania aveau loc alegeri. Devastarea regionalei de partid, cele cateva momente de libertate ale brasovenilor, apoi interventia in forta a trupelor de interne au prevestit dezastrul lui Ceausescu din decembrie '89. Postul Europa Libera a intrat in actiune, difuzand comentanile lui Silviu Brucan, pe marginea evenimentelor, cateva saptamani la rand. Un fapt a iesit in evidenta: gradul de nemultumire al maselor atinsese pragul exploziei sociale. Era suficient un detonator pentru ca bariera psihologica a fricii colective sa fie depasita iar populatia, bine manipulata, sa ia cu asalt obiectivele din oras. Repetitia generala din '87 nu s-a rezumat la Brasov. Incidentele din 15 noiembrie '87 au fost sustinute apoi de manifestatii ale studentilor la Iasi si Timisoara. Axa Iasi-Brasov-Timisoara a revoltei din '87 va functiona si in 89, chiar daca evenimentele planuite pentru 15 decembrie '89 la Iasi nu au amorsat o revolta de proportii ca la Timisoara, datorita proastei organizari. Un lucru aparea clar: in '87, pentru rasturnarea guvernului Ceausescu, era necesara declansarea simultana a revoltei in mai multe orase industriale, culminand cu Bucurestiul. La Brasov, in noiembrie 1987, a iesit la iveala si capacitatea de represiune a regimului dar, mai ales, faptul ca mamaliga poate exploda. Invatamintele din 15 noiembrie '87 vor fi aplicate doi ani mai tarziu, cand spetznaz-ul sovietic va intra in actiune.

Declansarea evenimentelor din decembrie '89 a fost precedata de un fapt ocultat sistematic de "emanati", in ultimii 10 ani. Dupa data de 10 decembrie '89, in Romania patrund un numar fara precedent de turisti sovietici. Coloane intregi de automobile Lada, cu cate patru barbati atletici, sunt semnalate la granita cu U.R.S.S., Bulgaria si Ungaria. Un detaliu merita, deasemenea, mentionat: turistii sovietici au patruns in Romania fara pasapoarte, ceea ce dovedea o complicitate la nivel inalt. Conform unor statistici, se estimeaza la cateva mii numarul turistilor sovietici patrunsi in Romania in decembrie '89.

Pe 13 decembrie '89, rapoartele inspectoratelor de securitate Olt si Dolj semnalau deplasarea masiva a coloanelor de automobile Lada, cu turisti sovietici, in directia Timisoara. La o singura statie PECO, de exemplu, a fost semnalata o coloana de 12 autoturisme Lada. Turistii sovietici, atletici si sobri, au evitat orice contact cu bastinasli romani. S-a remarcat faptul ca, de regula, sovieticii evitau hotelurile, preferand sa ramana peste noapte in masini, prin parcari si campinguri. Si serviciile secrete occidentale au remarcat invazia de turisti sovietici din Romania in prima jumatate a lui decembrie '89. Turistii sovietici formau forta de SOC spetznaz, constituiti din operativi ai GRU, care actionau in civil (visuatniki), la care ne-am referit mai inainte. Totodata, la granitele Romaniei se semnaleaza constituirea unor forte de invazie militara straina. La granita cu U.R.S.S., in zona Galati-Braila, s-a semnalat o forta de interventie sovietica alcatuita din trupe de infanterie si tancuri. La granita cu Bulgaria, la Ruse, se semnaleaza o concentrare a unitatilor franceze GIGN. In timp ce la frontiera romano-ungara se aflau, gata de interventie, unitati vest- germane din cadrul cunoscutei forte GSG 9.

Elemente ale AVO ungar si UDB iugoslav sunt semnalate in Banat si Ardeal, in ciuda faptului ca Ceausescu, reintors la Bucuresti de la o intalnire a Pactului de la Varsovia desfasurata la Moscova (unde avusese o discutie la cutite cu Gorbaciov, care ii daduse un ultimatum privind introducerea in Romania a schimbarii, a politicii de perestroika), dispusese, subit, ca trupele de graniceri (17.000 de militari) sa treaca in subordinea Mimsterului de Interne. La 1 decembrie '89, la o sedinta a CEPEX, Ceausescu isi criticase aspru clica de potentanti. Dupa caderea regimurilor totalitare din Europa de Est, cu complicitatea vizibila a Moscovei, potentantii lui Ceausescu intelegeau insa perfect ca jocurile erau facute intre Gorbaciov si Occident, si ca zilele lui Ceausescu erau numarate.

Pe 17 decembrie, la un CEPEX de criza, Ceausescu anunta:

"Stim deja ca atat Est-ul cat si Vest-ul vor sa schimbe totul." A doua zi pleca in Iran. La reintoarcere, pe 20 decembrie, i se spune ca la Timisoara lucrurile s-au mai calmat. Rosteste un discurs televizat din studiourile TV aflate in subsolul Comitetului Central. La sugestia, se pare, a lui Barbu Petrescu, Ceausescu organizeaza un miting a doua zi, 21 decembrie. In timpul discursului rostit de Ceausescu la mitingul din fata C.C.-ului se aud brusc tipete de femei, rapait de gloante si scrasnete de tancuri. Ce se intamplase? La mitingurile lui Ceausescu, de regula, echipa de sonorizare utiliza o banda de magnetofon cu urale, aplauze si lozinci, amplificate prin statii in intreaga zona. Pe 21 decembrie, o echipa instalata in podul Ateneului s-a cuplat la reteaua de amplificare a Pietii Palatului si, in plina cuvantare a lui Ceausescu, a introdus in statie o banda sonora inregistrata anterior, la represiunea din fata Catedralei de la Timisoara. Pe banda se aud urlete de femei, rapait de mitraliere si scrasnete de tancuri. Pe 21 decembrie, cand banda este introdusa in statia de amplificare de echipa din podul Ateneului, lumea adunata la miting aude rapaitul de gloante si urletul femeilor dinspre zona Victoriei. Cei prezenti intra in panica, refugunda-se. Ceausescu, lipsit de vizibilitate in balconul C.C.-ului, nu intelege ce se petrece si striga: "Stati linistiti tovarasi." Elena striga si ea. Prea tarziu. Mitingul s-a spart. Alti manifestanti intra in Piata Palatului, cu pancarte anticeausiste. Se formeaza in Piata Universitatii un nucleu de rezistenta. Printre manifestanti se afla insa numerosi securisti in civil, care pozeaza in anticomunisti. Dupa-amiaza si noaptea are loc represiunea. De pe blocul Dalles si de pe fostul Carlton, echipe speciale de lunetisti trag asupra manifestantilor (conform declaratiilor locatarilor).

Avertizat, Ion Iliescu isi ia ramas bun de la colegii de la Editura Tehnica si pleaca intr-o directie secreta. S-a spus ca s-ar fi deplasat la Televiziune. Conform anchetei Antoniei Rados (op.cit.) Iliescu s-a deplasat mai intai la sediul M.Ap.N. care, cum am aratat anterior, avea legaturi telefonice cu Moscova si cu tarile membre ale Tratatului de la Varsovia. De la aparatul cu nr. 261, Iliescu a luat contact cu toate capeteniile Armatei si Securitatii, asigurandu-se mai intai de sprijinul lor, apoi a convocat o reuniune pentru orele 15.00, in biroul ministrulul Apararii. Abia dupa aceea, Iliescu a plecat in graba la TVR. Pe fir direct, M.Ap.N.-ul ramane in contact permanent cu gen. Piotr Lusev, cel care preia conducerea operatiunilor din Romania. (vezi interviul lui Militaru din "Nouvel Observateur", mai 1990, precum si interviul cu Mihai Lupoi)

In sediul C.C.-ului, gen. StancuIescu apare pentru prima data in civil in fata lui Ceausescu, cu piciorul in ghips, si il anunta ca afara sunt muncitori, dupa ce dictatorului i se spusese tot timpul ca sunt doar niste huligani. Il convinge apoi sa paraseasca cladirea C.C., insotit de o garda civila. Desi Ceausescu putea sa plece din C.C. pe mai multe cai, Stanculescu il convinge sa ia elicopterul, solicitat insistent chiar de el. In felul acesta, masele pot vedea ca dictatorul fuge. Intre timp, Securitatea deschide emisia in televiziune. O legaturi directa, facuta dintr-o camera de la etajul 7, de langa blocul studiourilor, permite Televiziunii Romane Libere sa transmita in releu, via Praga si Belgrad, atat in Est cat si in Vest. In "Studioul 4,” sunt adusi grabnic o multime de artisti, regizori, poeti, filosofi, figuri binecunoscute, in frunte cu dizidentul Mircea Dinescu (eliberat din arestul la domiciliu de ambasadorul o!andez Stork). Toata lumea face declaratii entuziaste. Din "Studioul S", insa, Securitatea vegheaza. La etajul II, directorul Petre Constantin, un vechi activist, este asistat de Dan Martian, lector la "Stefan Gheorghiu", un apropiat al lui Iliescu. Dupa regizorul Sergiu Nicolaescu, apare la TVR gen. Militaru care il cheama insistent pe Iliescu. Apare si Lupoi, omul lui Stanculescu, care ramasese la M.Ap.N., unde exista legatura directa cu Moscova. Soseste in cele din urma si Iliescu, care tuna si fulgera impotriva lui Ceausescu, la. ora aceea arestat la Targoviste. Anunta formarea "Consiliului Salvarii Nafionale" si cheama oamenii responsabili, la orele 17.00, la C.C. Dupa o jumatate de ora, Iliescu reapare, dar in "Studioul S". Mult mai sigur pe el, apeleaza membrii de partid, disociindu-i de cel care intinase nobilele idealuri ale socialismului. Pleaca imediat, insotit de Silviu Brucan. Citeva minute dupa ce Iliescu a parasit TVR, cei din "Studioul 5" inchid emisiunea si "Studioului 4". Pretext: s-a incins aparatura. Poetilor, filosofilor si artistilor li s-a pus astfel pumnul in gura. Rolul lor, in acreditarea lui Iliescu in ochii Romanilor, se incheiase. Nu mai era nevoie de figuratie.

In acest timp, Iliescu se grabea la intalnirea secreta de la Ministerul Apararii din Drumul Taberei, unde ii asteptau capii Armatei si Securitatii. Dupa un accident minor de masina, in Piata Victoriei, Iliescu si-a facut aparitia la Ministerul Apararii cu oarece intarziere. Generalii Stanculescu, Chitac, Mortoiu si altii ii asteptau nervosi. Sedinta secreta a debutat pe un fond de haos si neliniste: multi se intrebau ce cauta un civil, ca Iliescu, printre ei. Iliescu a cerut crearea unui organism provizoriu, care sa preia puterea in tara, pina la viitoarele alegeri. La sfarsit, l-a numit pe generalul Guse, seful Statului Major General, ca sef al comandamentului central al revolutiei, iar adjunct pe generalul Chitac, in acel moment comandantul trupelor de Securitate. I-a numit pe generali, desi in acel moment Ion Iliescu nu avea nici o functie oficiala, era un simplu cetatean, director al unci edituri de stat. Apoi, insotit deo parte dintre cel prezenti, Iliescu s-a grabit sa ajunga in Piata Palatului. ii insoteau, printre altii, Militaru, Guse, Brucan si Roman. Capitanul Lupoi, omul lui Stanculescu, le deschidea drumul prin multime. Ajuns in balconul C.C.- ului care, dupa intreruperea de o ora sij umatate a emisiei televiziunii, devenise singura tribuna a evenimentelor, Iliescu si-a modificat stilul. Saluta cu semnul victoriei, renunta la apelativul tovarasi, si se prezenta multimii drept sef al "Comitetului Salvarii Nationale". Cum rumoarea din piata crestea, Iliescu adauga, pentru a linisti multimea: "Securitatea nu mai exista. Trupele Ministerului de Interne au fost subordonate Armatei." Rumoarea ostila a multimii l-a determinat insa pe Iliescu sa-si intrerupa discursul. A intervenit, salvator, gen. Guse, ca reprezentant al Armatei, care a reusit pentru moment sa mai calmeze atmosfera. Sfatuit de cei din grupul sau, Iliescu se baga iar in fata, si incearca sa castige multimea din piata cu diverse promisiuni. "Dictatorul va fi dus in fata justitiei', a anuntat Iliescu, o afirmatie pe care curand o va regreta. Cum multimea nu reactiona pozitiv, Iliescu mai adauga cateva fraze populiste, apoi anunta: "Vom trece acum la formarea conducerii provizorii." Abandonind balconul, unde se va instala Dumitru Mazilu (creatorul "Forumului Cetatenesc", dupa modelul ceh), intregul grup, cu Iliescu in frunte - afisind un aer destul de panicat - a disparut in sediul C.C.-ului. Pentru a scapa de supravegherea permanenta si neincrezatoare a revolutionarilor lui Nica Leon si a altora, micul grup al lui Iliescu a pretextat ca avea nevoie de liniste, pentru a lucra. Cu totii s-au baricadat in camera 226 de la etajul II, unde s-au incuiat, lasandu-l afara, in fata usii, pe post de cerber pe Cazimir Ionescu iar in interior, pe acelasi post, pe capitanul Lupoi. Din acest moment n-au mai intrat in cameri decat persoanele agreate de Ion Iliescu. Afara, pe coridor, se adunau treptat barzii vechiului regim (ca Dumitru Popescu "Dumnezeu"), dornici cu totii sa se puna la dispozitia noii puteri democratice, dar si capi ai Securitatii, dintre care cel agreat de Iliescu a fost col. Gheorghe Ardeleanu, seful unitatilor anti-tero (U.S.L.A.). Care si-a pus pe loc, la dispozitia grupului de pucisti, toti cei 1600 de oameni ai sai. "Vom rezolva treaba, asa cum s-a discutat cu Victor" (Stanculescu), i-a spus Iliescu lui Guse, in timp ce avea in mana lista cu "persoane care ar putea ocupa posturi de raspundere". In camera 226 isi facea acum prezenta si Virgil Magureanu, cel care asteptase grupul ore in sir, in cladire, avand mare grija ca sa ramana permanent in spatele camerei de filmare. Postat in fata unei harti, Iliescu a luat legatura telefonica cu tovarasul Stanculescu, la Ministerul Apararii, cel care tinea permanent legatura directa cu gen. Piotr Lusev si ceilalti comandanti ai Tratatului de la Varsovia. Iliescu era obligat sa o faca. Comitetul Central nu era un punct operativ de comanda militara. Doar la Ministerul Apararii existau legaturi directe, secretizate, cu toti aliatii Pactului de la Varsovia. In primul rand, cu Moscova, cu Gorbaciov. Intre timp, cei din grup dezbateau aprins firma sub care pucistii urmau sa se infatiseze natiunii si lumii. Generalul Militaru o tinea una si buna: "Dom'le, sa ramanem la Frontul Salvarii Nationale". Cum nimeni nu parea foarte entuziasmat, Militaru a adaugat: "Frontul Salvarii Nationale exista de sase luni!" (De fapt, el exista din 1988, cand fusese constituit conspirativ, la sugestia sovieticilor. Cum am vazut, cu sase luni mai inainte, Militaru se intalnise cu Iliescu in Parcul Herastrau pentru a-l informa de existenta Frontului, asadar ca aveau o concurenta la gratiile sovieticilor).

Iliescu, fara jena, i-a informat pe ceilalti din camera ca el luase deja legatura cu ambasada sovietica, pentru a-i lamuri "cine suntem si ce vrem". Cel putin atit gasea de cuvinta Iliescu sa-i informeze pe cei din jur, in legatura cu convorbirea (ori convorbirile) cu sovieticii din acea zi. Sub pretextul ca sediul C.C. nu era un loc prea sigur - lipsea telefonul direct, firul rosu, cu Moscova si cu Pactul de la Varsovia - intregul grup s-a decis sa se refugieze la Ministerul Apararii, in Drumul Taberei. Conform amintirilor publicate de Dumitru Mazilu dar si a altor marturii, se pare ca, pe drum, grupul s-a abatut mai intai pe la ambasada sovietica. Episodul este controversat, din motive usor de banuit. Totusi, lasind deoparte alte marturii, intr-un documentar realizat la Bucuresti de CNN - in care sunt infatisate si tunelurile subterane, asa cum erau cele de sub sediul C.C. si Piata Palatului, pe care Ceausescu s-ar fi putut cu usurinta evacua - se sugereaza ca grupul lui Iliescu ar fi facut o halta la ambasada, in acea seara.

Imediat dupa plecarea lui Iliescu si grupului sau din sediul C.C.-ului, in Piata Palatului rasunau primele rafale. In jurul orelor 21 cadeau primii morti. In mod subit, aparuse pericolul terorist, oameni descrisi de Iliescu ca fiind antrenati sa "traga din toate pozitiile". Timp de doua zile, asa- zisul pericol terorist ii va permite grupulul lui Iliescu sa castige timp, cu un dublu scop: 1) sa acapareze total puterea si 2) sa scape de Ceausescu, care cunostea mult prea multe despre Iliescu, familia sa si legaturile acestora cu Moscova. La orele 23, Iliescu reapare la TVR si citeste primul comunicat al Comitetului Provizoriu al "Frontului Salvarii Nationale". De fapt, textul fusese redactat initial de Dumitru Mazilu dar fusese modificat, pe ici pe colo prin punctele esentiale, de Silviu Brucan care nu agrease nici macar formula finala: "Asa sa ne ajute Dumnezeu", deoarece i se parea, ca amintea prea mult de monarhie. Iliescu a mai citit o lista cu membrii Comitetului Provizoriu, lista in care el se trecuse ultimul, sugerand astfel telespectatorilor aparenta sa lipsa de apetenta pentru putere.

In realitate, lui Iliescu ii vor mai trebui inca dous zile pentru pune mana complet pe putere - doua zile in care teroristii vor trage din toate pozitiile, provocand astfel peste o mie de morti si sute de raniti, cu totii oameni nevinovati - ca si pentru a se debarasa de incomodul (in viata) Ceausescu, tinut inca din 22 decembrie, la pastrare, intr-o unitate militara de la Targoviste, dar a carui arestare nu fusese anuntata poporului decat douazeci si patru de ore mai tarziu. Timp de doua zile, in mare taina, Iliescu nu se ocupase decit cu restructurarea aparatului militar si cel al Securitatii. Ultimul, activat din 24 decembrie, cind ofiterii fostei Directii a 5-a, care avusese misiunea sa apere sediile, fusesera convocati la Ministerul de Interne. Pe 23 decembrie, in editia unica a "Scanteii poporului", distribuita cu o remarcabila promptitudine, aparea urmatorul comunicat al lui Iliescu:

"Noi, romanii, nu dorim sa copiem modelul vecinilor nostri. Protestul nostru era indreptat impotriva lui Ceausescu, dar era in acelasi timp (un semnal) favorabil mentinerii unei etici socialiste. Avem nevoie de diversitatea de opinie si de “ordine socialista” [subl. n.].

Insotit de fidelul sau paznic, Gelu Voican Voiculescu, Ion Iliescu a mai aparut de doua ori la TVR, in dorinta de a linisti cele 4 milioane de membri de partid. Din Studioul 4 fusesera alungati intre timp artistii si poetii. Stirile erau citite de acelasi Marinescu George care citise in 22 decembrie decretul de instituire a starii de necesitate. Iliescu a anuntat ferm, cu acest prilej: "Va veni vremea unui proces drept, condus de “justitia poporului” (subl. n.)." La a doua aparitie, Iliescu a devenit mai pragmatic: "Toti civilii vor preda armele pe care le poseda pana la 25 decembrie, orele 17", altminteri ar fi urmat sa fie considerati teroristi. Grijuliu, Iliescu a reamintit ca toate organizatiile din tara se subordoneaza Frontului Salvarii Nationale. Apoi, instalat in biroul directorului general al Televiziunii de la etajul II si pazit de Gelu Voican Voiculescu, Iliescu a inceput sa primeasca in audiente comunisti de rang inalt. Un preot si trei tineri timisoreni, sositi cu o declaratie a "Comitetului Democratic" prin care se cereau alegeri libere si pluripartitism, au fost intimpinati cu un refuz politicos. Peste cateva zile, Comitetul Democratic va fi integrat Frontului Salvarii Nationale.



6. UN ACT ISTORIC: PE 24 DECEMBRIE '89, INTR-UN WC DE LA M.Ap.N., CETATEANUL ILIESCU A DECIS ILEGITIM SA CONSTITUIE UN "TRIBUNAL MILITAR EXCEPTIONAL", CARE SA JUDECE PE CEAUSESTI

Arestati, practic, inca din dupa-amiaza de 22 decembrie, sotii Ceausescu au fost tinuti, sub paza militara, la unitatea de la Targoviste. initial, pucistii au mers pe varianta suprimarii imediate a cuplului Ceausescu. Scenariul asasinarii urma sa fie declansat de parola "Recursul la metoda". Populatiei i s-a ascuns, cel putin douazeci si patru de ore, ca sotii Ceausescu fusesera arestati inca din dupa-amiaza zilei de 22 decembrie, si tinuti sub o paza militara sigura. Mai mult, prin televiziune s-au vehiculat in acest rastimp fel de fel de zvonuri privind urmarirea sotilor Ceausescu, si actiuni teroriste de eliberare a celor doi, care aveau doar scopul sa mentina panica in randul cetatenilor, sugerandu-li-se astfel pericolul pe care il reprezenta, in continuare, un Ceausescu in viata. Pe 24 decembrie, planul "Recursul la metoda" a fost insa abandonat: se pare ca, la Moscova, Gorbaciov staruia inca din 22 decembrie pentru un proces al fostului dictator, in locul unui simplu asasinat. Acesta este si motivul pentru care planul "Recursul la metoda” nu a fost pus in practica, intre 22 si 24 decembrie. Ion Iliescu a luat decizia istorica de a constitui un tribunal militar exceptional, care sa-i judece pe sotii Ceausescu, in W.C.-ul din apropierea cabinetului ministrului Apararii din Drumul Taberei, unde grupul pucist se refugiase. In susurul apei de la W.C., Iliescu credea ca decizia va fi mai bine protejata si evitate, astfel, surprizele. Miza era imensa: lichidarea fizica a sotilor Ceausescu, cei care stiau prea multe despre Iliescu si grupul de pucisti. Decretul, redactat si semnat de Iliescu pe 24 decembrie 1989, fara numar de inregistrare, decidea - in numele Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN) din Romania - instituirea unui Tribunal Militar Exceptional care sa procedeze de urgenta (subl. n.) la judecarea faptelor comise de Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena. Acest document istoric este semnat de Ion Iliescu, in calitate de presedinte al Comisiei Frontului Salvarii Nationale (subl. n.). Numai ca la data de 24 decembrie 1989, CFSN-ul nici macar nu exista! Asa cum se stie, prima intrunire a CFSN a avut loc abia patru zile mai tarziu, pe 28 decembrie, la Palatul Victoria. Nici atunci Ion Iliescu nu a fost ales presedinte al CFSN. Rezulta ca Iliescu a semnat ilegitim - printr-o tipica uzurpare de titlu - un document ilegal, lovit de nulitatea absoluta din punct de vedere juridic.

Prima Consecinta: Tribunalul Militar Exceptional care i-a judecat pe sotii Ceausescu la Targoviste, datorita semnaturii ilegitime a lui Ion Iliescu pe decretul de constituire, este la randul sau ilegal. A doua consecinta: sotii Ceausescu n-au fost executati dupa un proces, ci asasinati. Gelu Voican Voiculescu a sustinut, ulterior ca sa-si salveze tovarasul de drum, cum ca: "Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea". Ceea ce a urmat nu este, de asemenea, prea bine cunoscut opimei publice. Astfel, deplasarea la Targoviste, unde urma sa aiba loc procesul, a asa-zisului Tribunal Militar Exceptional, s-a facut cu cinci elicoptere. Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu. Asadar; se stia inca inaintea procesului ca sotii Ceausescu urmau sa fie ucisi. Procesul nu a fost decat o mascarada, pusa la cale de Iliescu. Dupa aterizare, in timp ce gen. Victor Stanculescu se ocupa de detaliile executiei, Gelu Voican a cerut ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Detaliile procesului se cunosc. Interesante sunt insa concluzule profesorului legist francez Louis le Riboux privind momentul si conditiile in care sotii Ceausescu au fost impuscati. Dupa executie, cadavrele celor doi au fost aduse, infasurate in prelate, cu elicopterul, pana la stadionul Ghencea, unde au fost abandonate, in timp ce Stanculescu si Voican Voiculescu s-au dus la o gustarica. In realitate, asa cum demonstreaza o videocaseta, cadavrele celor doi, infasurate in prelate, au fost plimbate prin cladirea C.C., si in alte institutii, unde au fost expuse, deoarece multi nu credeau ca Ceausestii fusesera impuscati, in ciuda filmului prezentat pe 25 decembrie, intr-o versiune prescurtata, la TVR. Cert este ca abia a doua zi dimineata, la ora 8, trupurile sotilor Ceausescu au fost aduse la morga Spitalului Militar, unde cadavrul lui Ceausescu se pare ca a fost profanat de un autopsier, curios "sa vada p...a, cu care fostul dictator a f..t o tara timp de 24 de ani". Din dimineata de 26 decembrie pana in 30 decembrie 1989, cand s-a decis inhumarea, cadavrele Ceausestilor au ramas sigilate in instalatia frigorifica de la morga. De inmormintarea celor doi s-a ocupat tot Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim- ministru, cu prietena sa Cerasela Baijac Demetrescu, care a sterpelit cu aceasta ocazie bijuteriile Elenei Ceausescu. Au mai asistat: Mugurel Florescu, lt. maj. Trifan Matenciuc si col. Ion Baiu, cel care a asigurat, ca si la Targoviste, filmarile. De procurarea sicrielor se ocupase, anterior gen. Stanculescu, fostul protejat al familiei Ceausescu. Ambele cadavre au fost perchezitionate de Cerasela Baijac, grijulie mai ales cu cadavrul Elenei. Apoi, ambele cadavre au fost acoperite cu pinze de cearceaf. Mai intii s-a pus capacul peste cosciugul Elenei. Apoi peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican, prudent, a desenat cu o creta semnul lui Marte. Langa fiecare groapa se gaseau dale din beton si cate o roaba cu ciment. Groparilor li se spusese ca era vorba despre doi colonei in rezerva, ucisi de teroristi.

Ceausestilor nu li s-au pus cruci: fusesera uitate la morga. Pentru asasinarea Ceausestilor s-au intocmit doua dosare, care poarta acelasi numarul: 1/SP 1989. Nu vom intra in detalii privind continutul acestor doua dosare, precum si implicarile lor. Vom mentiona doar un singur detaliu: certificatele medicale, prin care se constata decesul sotilor Ceausescu, ca si actele de deces, au fost eliberate fara autopsiere si fara actele de identitate ale celor doi. Astfel, in absenta buletinelor de identitate, toate celelalte acte eliberate de medicul constatator, Vladimir Belis, si de notarul Sectorului 1 Bucuresti, Adrian Toma, sunt ilegale. Exact ca decretul, semnat ilegitim prin uzurpare de titlu, de Ion Iliescu, prin care s-a constituit asa-zisul Tribunal Militar Exceptional, care i-a trimis la moarte pe sotii Ceausescu. Numai pentru ca acestia sa nu poata dezvalui public ceea ce stiau despre proaspatul emanat, si despe firul rosu care il lega, inca din tinerete, pe Ion Iliescu de Kremlin
(rezistence.tripod.)
fundalul sonor era cel din ti - de Daniel Racovitan la: 09/02/2004 11:29:27
(la: delta dunarii pe France 3)
fundalul sonor era cel din timpul filmarii, nu a fost adaugat


..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"
#9226 (raspuns la: #9222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belazur - de Little Eagle la: 02/03/2004 12:11:16
(la: Oscar, file de poveste)
Hello,Belazur,
As avea o gramada de povestit si de fapt m-am gindit ca intr-o zi sa incep sa-mi scriu memoriile,pornind de la viata in Ro.si pina acum.De vreo citiva ani insa nu prea as avea ce povesti pt. ca acum duc o viata retrasa si pt. ca lucrind de acasa si deci stind in casa viata e monotona.
Dar in adevar m-am schimbat si f. mult de 14 ani incoace de cind sint casatorit cu Marilyn,poate m-am maturizat deodata si am lasat in urma viata de nebun ce am dus de parca there was no tomorrow!Eram adeptul acestui motto:
"live for today,tomorrow never comes"asa ca nu ma gindeam la viitor deloc ci imi traiam clipa la maximum.
De aici viata in desfriu si cu droguri in prostie.crede-ma ca nici pina azi nu stiu cum de mai sint inca in viata!
Trebuia sa fiu mort demult!!!!!!

Iti spun ca in afara de Bobby de Niro,ce am cunoscut prin tatal lui(pictorul)de la cursuri caci mi-a fost profesor si m-a simpatizat si pt. ca am fost talentat dar si pt. ca eram diliu si crazy,multi actori si muzicieni am cunoscut prin 1985-1987 prin meseria ce am avut atunci.
Am lucrat ca messenger in Manhattan pt. o firma(Enroute) al carei proprietar a fost actorul de culoare Richard Pryor.F. talentat si poate ai vazut filme cu el.
Toata clientela lui era compusa din celebri actori,actrite,muzicieni,oameni de afaceri milionari.
Eram trimis de firma cu pachete sau scrisori la ei acasa,nu uita ca ei nu au doar o locuinta undeva in Hollywood ori Malibu ci mereu mentin cite un apt. scump in Manhattan.Iti dai seama ca astfel de job a fost o oprtunitate unica pt. mine.
Un reporter sau fotograf nu poate patrunde in sanctuarul acestor personalitati ale lumii!!!Eu am intrat si de f. dese ori au stat la taclale cu mine,am dat mina cu ei,pe atunci inca aveam un accent mai puternic si erau curiosi sa stie de unde sint.
Am facut cred eu un serviciu Romaniei pt. ca le-am spus mereu ca sint roman.
Si atunci ma intrebau despre Ro.si cum am ajuns in USA etc.Unii imi ofereau cafea sau juice si ascultau interesati.Unii chiar stiau destule despre Ro. si nu musai aduceau vorba de Ilie Nastase sau Brancusi ori Nadia.
De ex.Jack Lemmon stia de biserici si icoanele romanesti ori despre actorii de faima romani-americani,John Houseman ori Edward G. Robinson.
In plus imi dadeau bacsisuri grase,Frank Sinatra de ex imi dadea mereu cite 50$,la fel Clint Eastwood sau Charlie Bronson.
Paul Newman un om fantastic si prietenos.Am fost trimis cu haine pt. filmari pt. Lee Remick si am intrat in multe studiouri de fotografi faimosi de fashion,asa am vazut si manechine celebre si unele chiar doar in...bikini si nu se sfiau ca le vad sinii!!HA! UN deliciu pt. mine.Dar citi nu am intilnit?Leonard Bernstein la fel f. prietenos,Billy Joel si Christie Brinkley(erau casatoriti atunci),Michael Landon si am avut privilegiul de a da mina(de fapt am sarutat-o)cu Katharine Hepburn ce a fost miscata de gestul meu si imi aduc si acum aminte ce mi-a zis:"
My,you're a real gentleman...they don't make them anymore these days".
Cum ti-am zis,intr-o zi ma apuc de scris si ii pun pe toti in carte.
Dar cam atitea pt. azi.

LOVE&PEACE,
Ozzy
#11135 (raspuns la: #11108) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MARLON - de Little Eagle la: 12/03/2004 12:16:27
(la: The Fugitive Kind -- cu Marlon Brando si Anna Magnana)
Vazut filmul de vreo 5-6 ori si mereu cind il vad parca e prima oara.Marlon,ca de obicei superb,dar si Anna Magnani colosala.Am vazut toate filmele lui Marlon fiind un mare fan al lui,la fel si sotia mea,chiar si cele considerate..flop!
As adauga citeva filme neaparat de vazut:"The Chase"cu Robert Redford ,Jane Fonda si E.G.Marshal,"Apalloosa"cu John Saxon,"Appocalypse now-redux" evident"Godfather",la filmari Al Pacino la un moment dat nu putea sa joace si intrebat de Coppola de ce are trac,a zis ca nu poate juca alaturi de Dumnezeu!Desigur"Don Juan de Marco"cu prietenul lui f. bun Johnny Depp,
si desigur "On the waterfront",pt. care a luat primul Oscar.
E stiut faptul ca Marlon mereu face glume in timpul filmarilor,Johnny Depp spunea ca nu se poate concentra cind joaca cu el pt. ca mereu il pufneste risul.In "Godfather " de ex.in scena de la spital cind Al Pacino vine sa-l scoata si il transporta pe hol cu patul,Marlon fara ca Al sa stie,a pus sub el sub saltea o gramada de caramizi de l-au luat naduselile pe Pacino!
Si in plus,Marlon e actorul improvizatiilor,schimba mereu textul lui pe moment,trebuie sa fii mare actor sa stii sa vii cu o replica imediata si la fix!
E o legenda vie si va ramine poate cel mai mare actor al lumii.Alt film bun este"The freshman" cu Mathew Broderick.

LOVE&PEACE,
Ozzy
Intrebare despre filmul "Ce lume vesela..." - de Dinu Lazar la: 13/03/2004 08:15:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Din pacate, eu nu am vazut filmul respectiv; regizoarea m-a dat afara de la ultima zi de filmare, cu skandal si tam tam, cind era scena cea mai interesanta si ma aciuasem si eu intr-un colt sa fac niste imagini necesare tot filmului, nu lu` bunica; nu faceam zgomot, nu deranjam cadrul, dar a apucat-o strechea si m-a dat afara de la filmare desi eu eram ala care chiar trebuia sa faca fotografiile de reclama si de racord.
Nu am citit nici scenariul; asta e un obicei mai vechi de-al meu din anii petrecuti ca operator la Buftea, unde distanta intre scenariu si film era ca de la noapte la zi ( cel mai adesea invers adica) - nu am idee despre cum putea arata filmul pe ecran, desi am vazut cam toate filmarile - la citeva am chemat de altfel si amici de la fosta grupare de mers pe coclauri a Fotomagazinului, care daca nu ma insala memoria au si jucat in niste cadre.
Ce pot sa spun e ca asa, superficial, regizoarea parea ca stie ce face, foarte exact; avea pregatit de dimineata planul de filmare, unghiurile, replicile, totul era organizat, ceea ce nu s-ar putea spune despre alte filmari ale unor tineri si talentati regizori romani, la filmarile carora am facut de asemeni fotografie, si care la filmari, zilnic, dupa citeva ore de introspectie artistica, cind ii intreba directorul filmului ce filmeaza azi cadeau in transa si spuneau "om vedea noi, ca mai sunt doua ore"
Asa ca un critic de film ar fi mai nimerit sa raspunda la intrebarea asta cu catastrofa si fascismul.
Eu am fost un simplu membru al echipei, fotograful, adica un nimeni, mi-am facut treaba cum am putut, pot vorbi despre fotografiile mele de la filmari, dar in rest, nu stiu ce au montat si ce a ajuns pe pinza.
Dar, personal, m-as mira foarte tare sa fi ajuns o catastrofa acel film... desi orice e posibil.
Cele 3-4 imagini care mi-au placut de la acest film sunt amestecate printre celelalte pe la www.fotografu.ro/film
Ce au facut ei cu fotografiile, mister; poate un afis; la noi promovarea filmului e la pamint, se dau zeci de miliarde pentru tot felul de aiureli in bugetul filmului romanesc, dar marketingu` si reclama sunt inca cuvinte misterioase si necunoscute in filmul romanesc.
Mai anii trecuti venea la mine un tinar regizor acum premiat si laudat, cu citeva bucati de film taiat de la montaj, zgiriate si vai de mama lor, scoase din buzunar, ca sa le scanez si sa ii fac o imagine de afis.
Cam asa merge treaba aici.
Cind l-am intrebat nene, dar ce era greu de facut o poza,mi-au spus ca nu au avut bani si de fotograf.
Asta in contextul in care o macara de filmare inchiriata tot filmul pentru 2 zile de filmare sau un reflector care ramine in masina de electrica ca operatorul e d`asta modern si filmeaza la lumina existenta costa pe zi mai mult decit un fotograf.
#11948 (raspuns la: #11943) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebare despre filmul "Ce lume vesela..." - de Dragos Bora la: 13/03/2004 14:33:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Va salut!

> fotografiile de reclama si de racord

In principiu, fotografia de racord este cea facuta la inche-
ierea unei/unor filmari si care permite reluarea filmarii/
filmarilor din aceleasi conditii (pozitii, lumini).

> Asa ca un critic de film ar fi mai nimerit sa raspunda...

Am inteles.

> Cele 3-4 imagini care mi-au placut de la acest film sunt
> amestecate printre celelalte pe la www.fotografu.ro/film
> Ce au facut ei cu fotografiile, mister; poate un afis;

Daca nu ma insel, una din ele apare in "Observator cultural",
la pagina a V-a.
Dragos Bora
#11972 (raspuns la: #11948) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Esti ceea ce fotografiezi - de andrei p la: 06/04/2004 05:57:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Trebuie sa recunosc ca sunt foarte placut impresionat de demersul domnului Cosmin Bumbutz, care are un fel de a fi intr-adevar responsabil. Isi asuma riscuri care uneori nu sunt mici.
Este cunoscuta vorba : “Cine nu risca nu castiga.”
Pentru ca in acest peisaj exista cineva care ar fi la baza operator profesionist sub-acvatic, n-ar fi lipsit de interes o conversatie mai specializata. Cum se faceau filmarile pe vremea lu” Nea Caisa si cum se fac acum. Cat costa un house Ikelite, poate 5000 cu accesorii.
Si cum se face ca acel profesionist nici macar nu a incercat asa ceva.
Pe cand C.B. a incercat si a reusit sa castige un pariu greu.
Castigat prin indrazneala si responsabilitate, nu atat prin calitatea imaginilor, bune dar mai ales foarte speciale. Facute intr-un domeniu specilizat, pe care nu il stapaneste acum, dar in care in mod sigur va progresa foarte repede cu multe mii la %.
Sincere felicitari domnului Bumbutz.
In ce priveste asumarea riscurilor, intram intr-o zona in care romanii nu prea exceleaza. Majoritatea incerca trasee de minima rezistenta, cu castiguri mai mici dar mai sigure.
Toate bune, Andrei
#13357 (raspuns la: #13175) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Esti ceea ce fotografiezi - de Dinu Lazar la: 07/04/2004 15:34:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Pentru ca in acest peisaj exista cineva care ar fi la baza operator profesionist sub-acvatic, n-ar fi lipsit de interes o conversatie mai specializata. Cum se faceau filmarile pe vremea lu” Nea Caisa si cum se fac acum. Cat costa un house Ikelite, poate 5000 cu accesorii.
Si cum se face ca acel profesionist nici macar nu a incercat asa ceva."

Pai sa incercam cu sfirsitul. Nu am incercat sa fac asa ceva pentru ca pentru mine imaginile subacvatice si de pestera si vulcanice si aeriene au avut mai mult valente documentare; am dus si eu manechine la muntele de sare si la Vulcanii noroiosi si la focurile veshnice si in pestera, dar sub apa nu m-am gindit ca s-ar putea face fotografii de moda sau de advertising, ca cele realizate de CB.
Nu pot sa zic decit cu o vizibila unda de invidie, bravo lui.
Altfel, am facut multe scufundari si in Mediterana ( in Maroc, la Nador si Melila, unde am facut filmarile subacvatice la "Bratele Afroditei" in regia lui Mircea Dragan,) si in Marea Rosie, si in marile tropicale; am facut citeva mii de fotografii cu un Rollei 6x6 cu carcasa Rolleimarin si cu un Nikonos III; dar nu am scos niciodata la iveala acele imagini, pentru ca nu am avut aparatul critic sa-mi dau seama daca e ceva de capul lor.
Sub apa totul ti se pare mirific, straniu, interesant, unic si altfel ; esti tentat sa apesi mereu pe declansator si sus iti dai seama ca ai expus niste flapsuri.
Cum se faceau filmarile pe vremea lu nea caisa si cum se fac acum?
Pai daca ne referim la Romania, acum 30 de ani cind eram eu scafandru, atunci se mai faceau filmari subacvatice, cam la citeva mii de metri de pelicula pe an, acum nu se fac de loc, din cite stiu.
Dotarea pe care o aveam era cam la nivel cu ce era in lume la ora aia; aveam un aparat de filmat pe 35 mm Aqvaflex, etans, cu turela de obiective, cu carcasa de magneziu, cu propria butelie de aer si detentor ( in interiorul carcasei se pastra o presiune pozitiva indiferent de adincime, sa nu intre apa).
Aparatul, cu acumulatori, aripi de stabilizare, 120 m de pelicula, avea in aer cam 80 Kg; echipamentul meu, costum etans, avea cam tot atit, cu doua rinduri de butelii de otel si toate cele necesare;sub apa totul era ca un fulg si exista numai inertia care era uriasa.
Daca la asta mai adaugam si doua reflectoare etanse de cite 30Kg, ne dam seama ca era o chestie.
Noroc ca la filmari eram doi operatori de obicei ( la "Bratele" era Tibi Lazar de la Sahia si cu mine) si erau si doi mecanici de camera, adica asistenti pe uscat.
Acum sigur ca tehnica a evoluat imens, exista carcase destepte in care intra aparate minuscule si care pot filma pe video incredibil de bine, exista aparate digitale si carcase etanse in aproape orice magazin din Bucuresti. Cred ca cu un pret de sub o mie de dolari se poate lua o carcasa cu care se pot face filmari sau fotografieri de calitate sub apa pina la 10 metri adincime, adica pina la limita scufundarii in apnee.
Ar mai fi un costum decent de calitate labe-masca-tub-centura de plumb si vesta si pantaloni scurti de neopren de 8mm, totul cam pina in 800$.
Problema e ca la bazin ce poze sa faci, Marea Neagra are vizibilitate sub apa de un metru sau doi, in riurile si lacurile interioare nici nu poate fi discutie sa faci poze... unde sa te scufunzi, in lacurile alpine? ca sa faci ce? Muntii de cutii de conserve ?
Tot in marile calde ramine de facut poze...
Pentru ca sa faci fotografie subacvatica de mare calitate trebuie muncit imens... pai noi nu stim sa facem in general poze la un mar pe masa, dar sub apa.
D`aia bravo lu` CB.
Si cind vezi revistele de specialitate si vezi calitatea uluitoare a imaginilor subacvatice si unde s-a ajuns, iti cam vine sa te lasi.
Si nici nu mai zici ca ai facut si tu o data.
Cam asta e...
#13458 (raspuns la: #13357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta - de SB_one la: 18/04/2004 14:10:33
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14049 (raspuns la: #13830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Robert de Niro! - de Little Eagle la: 17/05/2004 21:39:48
(la: Actori preferati)
Dear sister Ingrid,

Robert de Niro!Imi aduc aminte cand imi dadea castane in cap in gluma si imi zicea ca-s "vampir"si de obicei ma numea...."the crazy romanian"
Candva cand voi incepe curind memeoriile mele,poate va fi chiar un film,de ce nu?

Am cunoscut si pe el dar si pe tatal lui(acelasi nume,fiind Sr. insa),amandoi niste mari caractere,tatal actorului mi-a fost profesor de pictura la Art Students League,in Manhattan,a murit cu ani in urma,God rest his soul...!

Bobby de Niro cred ca e un mare actor,dar la fel sunt multi altii si actrite la fel
e greu sa spui cine e cel mai preferat.Am fost odata la un concert cu Rolling Stones si pt. ca ,cumnatul meu are mari relatii,am avut rindul 1 la mijloc in M.S.G.
Am stat linga Uma Thurman,era gravida atunci,poate in 6 luni.O femeie f. interesanta,eram cu sotia mea langa mine,Ethan Hawke sotul ei era la filmari,dar sa stii ca in frenezia(si spune-mi cine NU e inca si azi un R.S. fan) concertului ne-am luat in brate si tipat si cantat impreuna cum Mick Jagger,ca la concerte,esti transpus.

Alt actor preferat este Johnny Depp,Russel Crowe,Gary Oldman,imi place de Jennifer Connelly(sotia mea arata ca ea),Jennifer Aniston(o fata minunata!)si desigur Brad Pitt,eu cu sotia si ei suntem membri ai org. "Vital Ground"pt. ajutor si suport material si scrisori la guvern ,senatori etc,pt. conservarea mediului si ai grizzly bear...acest teritoriu(Vital Ground) este in Montana si unicul in USA in care acesti ursi sunt protejati!

cam acesti actori ar fi nu doar ai mei preferati dar si ai sotiei,Cameron Diaz e la fel o fata,un suflet f. bun,mi-a scris acum o luna un email si ea e f.f.f. pt. protectia naturii si mediului si crezi ca vor vota pt. Bush???NOOOOOOO!!!!!
Au in ei un spirit de brave warriors!Sunt la fel si pt. fratii si surorile mele indieni.
Dar in final ce sa zic de ...Marlon Brando....A inventat actoria si improvizatia in realul sens.

Draga surioara a mea,inchei aici,dar sa nu uitam de actori ca Graham Greene
Chief Dan George si multi alti frati si surori indieni care abia de cativa ani incoace real sunt in rolurile lor....nu cand era John Wayne(a urat indienii toata viata si e rau pt. Karma lui) si multi ani apoi cand indianul...era un actor ..ALB vopsit si cu peruca si mereu portretizat ca fiind...rau!

Vezi din nou"Dances with wolves"si la fel "Dead Man"(cu Johnny Depp)regizat de un mare regizor ce admir,Jarmusch.

Love&peace,
Ozzy.

May that the great eagle take you on his wings towards the happiness and love,for every creature in the whole Creation.
Te iubesc mult si din suflet,esti una cu mine mereu si intotdeauna.

Little eagle who cries

hai sa-mi dau realul meu nume acum.
















































Iluminare - de Dinu Lazar la: 24/05/2004 15:04:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In principiu iluminarea ar trebui sa fie un subiect important pentru cine face fotografie.

Zic in principiu, pentru ca asa cum compozitia nu mai e importanta pe aici sau cum limbajul plastic e deseori cam inutil, si iluminarea a devenit o necunoscuta - vedem asta mai ales cind ne uitam la un chiosc de reviste romanesti la publicatiile pentru dame, la coperti.

Daca pe coperta se pune si vedem una dintre cele mai bune poze, atunci fotografii romani ar trebui sa dea acatiste de trei ori pe zi la cel care a inventat iluminarea cu lumina difuza si umbrela... arta iluminarii se reduce acolo la o descriere cit mai rapida si mai ieftina a subiectului... ce atmosfera, ce stare, ce pictura cu lumina, astea sunt bancuri azi.

Daca vorbim de lumina in imagine - si s-ar putea scrie multe carti pe linga miile deja scrise pe aceasta tema - ar trebui sa vedem si sa memoram multa pictura, si sa analizam chiar si in fuga principiile de baza ale iluminarii cadrului.

De regula, exista o lumina principala, careia ii sunt subordonate celelalte lumini: lumina de umplere, adica de modelare a umbrelor, lumina de fundal, lumina de contur, lumina apicala ( cea care se vede in ochi) si accentele de lumina.

Din modelarea si raportul acestor lumini, din alegerea modalitatilor de iluminare ( concentrata sau difuza) si din alte citeva ingrediente, se poate orchestra un subiect si se poate modifica fundamental o atmosfera.

Acelasi subiect, cu un tip de lumina poate parea optimist, cu alta lumina poate parea dramatic; se pot schimba stari, forme, atmosfere si concepte, cu o folosire judicioasa a luminii.

In afara de folosirea artistica a luminii, treuie sa tinem seama de necesitatile obiective de expunere si de inscriere a tuturor elementelor din cadru in gama de straluciri pe care captorul digital sau filmul folosit le poate incasa.

Daca ar fi sa dau ca exemplu fotografiile mele, eu incerc pe cit posibil sa folosesc lumina existenta, si daca nu o am, sa creez cheia de lumini ca si cum ar fi lumina naturala; in exterior de obicei folosesc un blit pe aparat cu un softbox gonflabil, cu masurare a luminii intotdeauna TTL si deseori setez lumina blitului la -2 diafrgme fata de lumina principala; in interior de obicei la imaginile de reportaj folosesc mai multe blituri cu softboxuri, telecomandate de o unitate de comanda de pe aparat, care imi permite sa setez luminile intr-o gama de plus sau minus 4 diafragme fata de lumina principala; la imaginile unde nu timpul este esential, folosesc niste blituri de studio portabile ca lumina principala si bliturile TTL le folosesc cind fac o atmosfera mai complicata.

De mare folos este la fotografia digitala vizionarea pe loc a imaginii si analiza histogramei; partea dificila este ca modalitatile artistice de exprimare cu ajutorul luminii trebuie sa se combine cu necesitatile de expunere, astfel incit, daca se poate, sa nu avem zone mari in supra sau subexpunere fara detalii, mai ales daca imaginea urmeaza a fi tiparita...

Acum, fiecare fotograf a incercat mai multe solutii si se regaseste intr-o experienta si intr-o modalitate de exprimare sau alta; pentru mine, perfectiunea o constituie tipul de imagine gen Yousuf Karsh sau Irving Penn, Philippe Halsman, si chiar Nadar!

Asta nu inseamna ca atunci cind vreau sa vad ce se face in domeniul iluminarii, sa nu ma uit cu invidie infinita la filmarile de reportaj de la Discovery, unde vedem deseori la portrete chei de lumina tip cleste de lumina, cu lumini dure si colorate, cu contururi pregnante, cu o lumina pe fata si o lumina colorata extrem de diferit pe fundal, genul cald/rece...

Cit de diferita este o imagine cu o lumina plata si inexpresiva de o imagine unde lumina este nu numai un catalizator al limbajului plastic, ci si o parte vitala a imaginii insasi.

...dar, retina nu doare ca timpanul; o vioara care scirtiie ingrozitor mai greu va gasi aplaudaci, pe cind o imagine proasta... asa ca traiasca umbrela si softboxu`...

Ca sa revenim la intrebarea initiala , eu blende nu prea folosesc...
#15814 (raspuns la: #15793) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LMC - de Little Eagle la: 27/06/2004 02:24:52
(la: Cum sa devii un liberal de nota 10!)
Eu sunt si am fost multi ani,freelance artist,fie ca am lucrat in Comic Books industry,fie ca azi de 7 ani la fel sunt free lance in advertising industry(TV comercials-sunt sigur ca ai vazut la TV multe la care am lucrat,fi pe faza la toate legate de De Beers-diamonds are forever,Ragu,Smirnoff ice,Volvo,dentyne,trident,adica ce am lucrat nou in ultimele 2 luni,poate nu-s inca la tv-apar cam dupa 4-6 luni de la realizare si filmari etc.,dar definitiv sunt cele vechi lucrate anul trecut,sau la inceput de an actual,sunt ale mele toate).

Vreau sa-ti spun ca exista diverse feluri de a plati taxe mici ca freelance,eu de
ex. am un f. bun accountant(italian),de 4 ani si MEREU primesc bani de la IRS si State,cel putin cate 4000$ de la IRS si cam 1000$ de la Nj State.
NICIODATA NU am platit un cent la guvern!

I file W2 forms(estimated tax return),la fiecare 3 luni pe an,uneori I skip si nu e neaparat nevoie sa platesti la data fixa!Ci poti plati mai mult si depinde cand ai banii la indemana,asa-i ca freelance.
Inteleg ca esti freelance in meseria ta,nu stiu in ce fel poti face deductions,dar cred ca poti.

Iti dau ex. meu:
-Orice iesire cu masina in interes de serviciu= aduni costul la benzina si la tolls pe highway,pastrezi orice chitante.
-Orice iesire la restaurant in interes serviciu= deduci din taxe.
-Orice materiale de lucru,de la agrafe la mese si birouri deduci din cost cel putin 80%.
Am cumparat de ex. computerul meu(IMAC10.5,imbunatatit azi,+G5 etc,I mean,scanner pro,Fax.xerox DSL connections with Verizon on line etc,all about 6000$.Acum 2 ani,si am primit acesti bani INAPOI,fiind pt. Business-ul meu propriu.

Culori,hartie,creioane,gume,ORICE legat de arta deduc din taxe.
La fel lumina electrica,daca lunar platesc sa zic 34$,deduc din plata 24$.
La telefon la fel,daca am lunar 128$ de plata +48$pt. cell phone,platesc in total cam 50$.Fiind V.I.P la Verizon,the use of computer is 20$ a month instead of 54!Am totul hooked with Verizon.La fel deduc si plata la TV,am satelite dish cu Directv.Stii de ce? Pt. ca mereu pot spune ca urmaresc filme si orice programe TV din p.d.v de meserie....sa ma educ in arta comerciala si pt. asta ORICE program este pt. mine un mijloc de a studia....daca lunar costul la peste 200 canale e de 76$,eu platesc 22$!!!

De fapt,orice fac este pt. arta si deduc si daca merg la plaja,pt. ca e un drum de facut in interes de serviciu!Sa observ lumea sa vad valuri si ocean etc.
Dar pot sa-ti spun ca nu intotdeauna sunt si corect.Ha!
De ex. merg cu Marilyn la un restaurant,evident nu e ...interes de serviciu,dar iau chitanta si scad din taxe costul....HA!Zic ca a fost business lunch or dinner

Daca as veni de ex. sa te vad(NU cred ca ai dori pt. ca azi ma urasti)in CA,as primi inapoi 90% din costul biletului de avion,pt. ca as declara la taxe ca am facut o vizita in scop de lucru!

De aceea NU am de ce sa ma plang.Cred ca platesc cam 3% taxe.
Viata de artist...ziua vesel,noaptea trist.

Dar ca veni vorba de noi doi,habar nu am DACA tot ce am scris azi(in prostie,atatea texte),vor fi si publicate.Mi-ar parea sincer rau pt. ca sunt ultimele mele cuvinte in cafenea,de maine,Nu mai aveti de-a face cu mine.
Am spus deja adio tuturor.
Incerc sa scriu azi cat pot de mult.
Inca odata Nu e vina ta ci a mea,recunosc si pt. ultima data iarta-ma,sa pot dormi linistit tonight.
Chiar daca nu vei crede niciodata,am fost si sunt sincer,NU v-am mintit pe nimeni din cafenea,Nu am gandit macar(in naivitatea mea)ca pot starni contradictii si lumea ma va vedea altfel de cum sunt,pt. ca putini ma cunosc cu adevarat,multi trag concluzii pripite.

I really love you,simt asta in mine si NU e vorba de..... sex...ce tampit pot fi uneori imi e rusine de mine insumi!!!!Imi vine sa ma ascund undeva sa nu ma vada nimeni.

Adio Magdalena(un nume ce de mic copil am iubit),ne vom vedea in alta viata,nicidecum in ...hell!

Ozzy










































































#16831 (raspuns la: #16698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scuze dar cred ca te inseli! - de (anonim) la: 17/08/2004 13:32:37
(la: Cum ar fi aratat Michael Jackson fara operatii estetice?)
Michael Chiar daca nu il credeti nu a facut operatii pt albirea pielii sau eu stiu ce... Medicii spun ca este absolut imposibil sa schimbi pielea omului in totalitate.O parte pe aici pe acolo, da, se mai poate ,dar nu in totalitate.
Here it's the true! Sufera de o BOALA numita VITILIGO, care cauzeaza depigmentare pielii in totalitate.( E adevarat nu e ceva inventat, am gasit boala si definitia ei in enciclopedi de medicina)De asemenia boala cauzeaza si o mai mare sensibilitate a pielii la soare si creste de asemenia riscul cancerului de piele.( mastile, ochelarii de soare, palaria, va-ti prins,nu?)
Da a facut operatii. El recunoaste ca sut 2:- prima in urma unui accident in timpul repetitiilor cu The Jacksons, cand si-a spart nasul ca urmare la si micsorat(motivele:fratii enervanti si pt. o respiratie mai buna)
- in urma accidentului Pepsi (cand Michael a avut arsuri de gradul 2 si 3 in timpul filmarilor) cand pielea cefei si a capului a avut nevoie de operatie estetica
Cam atat despre acest subiect. Eu una il cred. (Cautati poze mai vech si maritile, priviti atent piela mainii sau bratului, arata de parca ar fi murdar sau ceva de genul... si un megastar cred ca nu se zgarceste sa-si cumpere un sapun!)
Silvia
#19907 (raspuns la: #6911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotografie subacvatica ! - de Dinu Lazar la: 19/10/2004 09:30:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Spuneti parerea despre fotografia subacvatica."

Am avut norocul, acum mult timp, sa pot sa stau in Maroc, pe coasta mediteraneana, aproape o jumatate de an, si sa am la dispozitie oricite butelii de aer doream si un costum de scafandru si cele necesare ca sa fac oricite scufundari; eram in acel timp operator la Buftea si faceam filmari subacvatice la un film romanesc in regia lui Mircea Dragan, "Bratele Afroditei", care avea multe filmari subacvatice.
De filmat, filmam cu un aparat Aqvaflex, care cintarea cu cele doua reflectoare atasate, binisor peste suta de Kg; de fotografiat, aveam un Nikonos 3 cu un obiectiv de 35mm si o carcasa etansa pentru Rollei 6x6, Rolleimarine - o bijuterie din titan si aluminiu.
Acum, problema este ca totul sub apa ti se pare extraordinar, senzational, esti tentat sa fotografiezi orice, oricum, senzatiile sunt atit de uluitoare si grozave, ca esti tentat sa crezi ca ce simti grozav se va transmite si pozelor pe care le faci.
Fals.
Dupa filmari, am constatat ca imaginile fotografiate pe care le credeam senzationale sunt de o platitudine infinita, ca in afara ca sunt facute sub apa nu au nimic, ca estetic sunt o catastrofa, ca lumina e prea plata, si tot asa.
Oricum, eu din citeva mii de fotografii subacvatice si facute in pesteri pe vremea cind mai mergeam cu domnul Cristi Lascu nu am nici o imagine de care sa zic ca sunt mindru
Este foarte greu de facut imagini sub apa - nu trebuie sa fii numai fortos, sa ai echipament si bani ca sa te scufunzi; mai trebuie si putina cunoastere asa, mai amanuntita, a tehnicii si esteticii fotografice si a fotografiei submarine, care e o chestie aparte.
Ar fi o discutie interesanta aceasta tema - fotografia speologica si subacvatica.
Cred ca exista niste retete de succes, sub nivelul 0, asa cum exista afara fotografia de pisicute, moshnegi simpatici, calugari ingindurati si dame lascive pe fotoliu; anume, fotografia de siluete contre jour, pesti interesanti, lumini razante pe stalacmite.
Bun, si in afara de asta???
Lasind la o parte dificultatea realizarii acelor imagini, pe care nu o contrazice nimeni, cred ca fotografia subacvatica, ca si fotografia de alpinism sau de ciclism sau de parasutism, necesita o abordare totala (tehnica si estetica) si care sa tina seama de trendul estetic al zilei in domeniu; o surfare a unor situri din domeniu ne va da o imagine de ansamblu, dar oricum exista numai citeva imagini dintr-o suta care sunt cu adevarat bune, si la ei; deci scubadriver e o chestie grozava, bine ca exista, si poate vom vedea si imagini senzationale cindva, poate chiar facute in poluatele ape romanesti, unde este foarte foarte greu de gasit o minima vizibilitate sub apa - cu exceptia pesterilor si lacurilor de munte, lacuri unde insa nu cred ca se poate face o poza interesanta ( estetic).
Fotografia sub apa cere multi bani. Cu cit se poate vinde aici la noi un reportaj subacvatic, chiar la o revista de prestigiu? Cu atit cit sa amortizezi citeva bule de aer...
#25517 (raspuns la: #25467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...