comentarii

filme-online-indiene-vechi-traduse-gratis-on line


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Moment Vesel - de Pasagerul la: 09/11/2005 22:24:49
(la: Arde Parisul?)
E cazul sa ne si destindem un pic:

Urmatorul ghid pentru calatorii americani care

se-ndreapta spre Franta a fost compilat de specialisti

de cea mai inalta calificare din documente

confidentiale si publice provenind de la US State

Department, Food and Drug Administration, Central

Intelligence Agency, US Chamber of Commerce, Center

for Disease Control si cativa sateliti-spioni extrem

de scumpi, despre care francezii n-au habar.



Este un ghid exclusiv pentru calatorii americani.

Garantia rigorii nu este nici urmarita, nici

intentionata."



Privire generala: Franta este o tara straina de marime

mijlocie situata pe continentul Europa. Este un membru

important al comunitatii mondiale, chiar daca nici pe

departe atat de important pe cat crede. Se invecineaza

cu Germania, Spania, Elvetia si alte cateva tari mai

mici fara o importanta deosebita si care nu reprezinta

o destinatie atractiva pentru cumparaturi.



Franta este o tara foarte veche cu multe tezaure, cum

sunt Luvrul si EuroDi! ! sney. Printre contributiile

sale la civilizatia occidentala se numara sampania,

Camembertul si ghilotina. Desi Franta se considera o

natiune moderna, aerul conditionat este putin utilizat

si este aproape imposibil sa gasesti o mancare

mexicana comestibila.



Un motiv continuu de exasperare pentru vizitatorii

americani este acela ca locuitorii se incapataneaza sa

vorbeasca franceza, desi multi sunt capabili sa treaca

pe engleza daca zbieri la ei. Ca in orice tara

straina, numarati restul in magazine si restaurante.



Populatia: Franta are o populatie de 54 de milioane,

din care majoritatea beau si fumeaza zdravan, conduc

ca lunaticii, au libidoul exagerat si nu cunosc

conceptul de a sta rabdatori la rand. Francezii sunt

lacomi, temperamentali, mandri, aroganti, zapaciti si

indisciplinati: toate acestea sunt punctele lor bune.

Majoritatea francezilor sunt romano-catolici, desi nu

s-ar zice dupa comportament.



Multi sunt socialisti, iar costumele de baie topless

constituie un aspect frecvent. Barbatii poarta uneori

nume de femei ca Marie si se pupa atunci cand isi

decerneaza decoratii. Calatorii americani sunt

sfatuiti sa mearga in grupuri, purtand sepci de

baseball si pantaloni colorati pentru a se recunoaste

reciproc mai usor.



Siguranta: In general, Franta este o destinatie

sigura, desi calatorii trebuie sa stie ca, din cand in

cand, este invadata de Germania. Traditional,

francezii se predau mai mult sau mai putin

instantaneu, dar, in afara dificultatii temporare de a

procura whisky scotian si de a afla scorurile la

baseball sau cotatiile bursiere la New York, viata

decurge aproximativ la fel pentru vizitatori.



A fost construit recent un tunel sub Canalul Manecii,

pentru ca guvernul sa poate fugi mai repede la Londra.



Istorie: Franta a fost descoperita de Charlemagne in

Evul Mediu. Alte figuri istorice importante sunt Louis

XIV, hughenotii, Jeanne D'Arc, Jacques Cousteau si

Charles de Gaulle, care a fost multi ani presedinte,

iar acum este aeroport.



Guvernarea: Forma de guvernare este democratica, dar

zgomotoasa, Alegerile se tin mai mult sau mai putin

continuu. Din considerente administrative, tara este

impartita in regiuni, departamente, municipalitati,

orase, comune, sate, cafenele, baruri si placi

ceramice de pardoseala.



Parlamentul consta in doua camere, Superioara si

Inferioara (desi se afla amandoua la parter), ai caror

membri sunt fie gaulisti, fie socialisti, nici unul

dintre ei nefiind cu totul demn de incredere.

Principalele preocupari ale parlamentului sunt

plasarea de bombe atomice in sudul Pacificului si

mimarea indignarii atunci cand se plange cineva. Dupa

cele mai recente comunicari de la serviciile secrete,

in prezent este presedinte unul pe care-l cheama

Jacques. Nu avem alte informatii pentru moment.



Cultura: Francezii sunt mandri de cultura lor, desi nu

este usor sa-ti dai seama pe ce. Toate cantecele lor

suna la fel si au facut cu greu filme in care merita

sa vezi si altceva decat scenele de nuditate. Si nimic

nu este mai plicticos, desigur, decat un roman scris

de un francez.



Bucataria: Sa fim sinceri, oricat usturoi ai pune pe

el, un melc nu este decat o rama cu cochilie in

spinare. Dar orice croissant este excelent, desi este

imposibil pentru cei mai multi americani sa pronunte

acest cuvant. In general, calatorii sunt sfatuiti sa

se rezume la cheeseburgeri in hotelurile bune cum sunt

Sheraton sau Holiday Inn.



Economia: Franta are o economie puternica si

diversificata, depasita in Europa doar de Germania,

ceea ce este surprinzator, deoarece oamenii nu prea

muncesc. Daca nu sunt in pauza de patru ore de dupa

pranz, sunt fie in greva, fie blocheaza soselele cu

camioane si tractoare.



Principalele exporturi ale Frantei sunt, in ordinea

importantei: vin, arme nucleare, parfumuri, rachete

teleghidate, sampanie, arme de mare calibru,

lansatoare de grenade, mine terestre, avioane de atac,

armament divers si branza

Sarbatori oficiale: Franta are mai multe sarbatori

decat oricare alta natiune.

Printre cele 361 de sarbatori nationale se numara 197

de zile de sfinti, 37 de zile ale Eliberarii

Nationale, 16 zile ale Proclamarii Republicii, 54 de

intoarceri triumfale ale lui Charles de Gaulle ca si

cand ar fi castigat razboiul de unul singur, 18 zile

de trimitere in exil a lui Napoleon, 17 zile de

chemare din exil a lui Napoleon si 112 zile "Franta e

mare si restul lumii nu face doi bani". Sarbatorirea

Sfintei Brigitte Bardot este pe 1 martie.



Concluzie: Franta se bucura de o istorie bogata, un

relief variat si spectaculos si o clima temperata. Pe

scurt, ar fi o tara foarte placuta, daca n-ar fi

locuita de francezi. Cel mai bun lucru care se poate

spune despre ea este ca nu este Germania.



Prevenire: Serviciile consulare ale guvernului

Statelor Unite exista in singurul scop al promovarii

intereselor companiilor americane ca McDonald's, Pizza

Hut si Coca-Cola.



! ! In eventualitatea ca sunteti victima unui atac sau

accident serios, implicand cel putin pierderea unui

membru, contactati Ambasada Americana intre orele

17:15 - 17:20, marti sau vineri, iar un oficial cu

totul indiferent la problema dumneavoastra va va da o

lista de dentisti sau ceva tot atat de nefolositor.

Aveti in vedere ca nimeni nu v-a cerut sa plecati in

strainatate.

Noi ne facem intotdeauna vacantele la Miami Beach si

va sfatuim sa procedati la fel. Multumim si noroc!"


--------------------------------------------------
All you need is ignorance and confidence and the success is sure.
Mark Twain
horia - de cattallin2002 la: 12/11/2005 16:02:45
(la: Ce credeti despre yoga)
Nu as vrea sa-ti spun parerea mea despre M Eliade, care am vazut ca e si a altor ortodoxi.
Tagore a combinat cele doua religii, crestinismul si hinduismul. Parere de om. Tu chiar dai credibilitate oricui ce are o parere? Pai in religie e ca la fotbal, se pricepe toata lumea. In zilele moderne sint mult mai multe pareri si opinii ca pe vremea aceea, ce facem, ne luam dupa toti?
Eu am invatat ceva, mai mult dintr-o carte: ce zice cineva nu trebuie sa iei de bune, verifici. Daca observi asemanarile astea sint propagate numai din partea hinduso-yogina, din partea ortodoxa nu.
Asta inseamna ca ortodoxii nu cunosc adevarul? Atunci tu de ce zici ca esti crestin? Pai tu zici ca yoginii cunosc adevarul, iar ortodoxii numai o parte mai mica de adevar.
Hai sa o luam cu inceputul.
1. Crestin se numeste cel ce crede in Sf Treime. La baza religiei se afla Biblia, care se presupune de fiecare deniminatie crestina adevarata.
Yoginii, pina acum un secol, doua, nu cunosteau religia noastra, inclusiv pe Iisus. Ca sa nu mai zic ca Iisus a zis cine nu e cu noi e impotriva noastra. Pe vremea cind venit Iisus, cum scrie si in Biblie, evreii erau poporul ales a lui Dumnezeu, numai ei stiau de adevaratul Dumnezeu. Nu se scrie nicaieri ca mai e un popor care nici macar nu a avut nevoie sa vina Iisus pt ei. Ei (indienii) erau gata mintuiti. Ai vazut, nici macar nu au nevoie de botez!
2. Crestin ortodox e cel care recunoaste si dogmele ortodoxe (presupunind ca le cunoaste), biserica, preotii, etc. Altfel are o religie personala si simpatizeaza unele idei ortodoxe.
3. Poate tu cunosti f multe din yoga. Hai sa cunosti si cealalta parte pe care o compari: ortodoxia. In primul rind trebuie sa stim exact ce scrie Biblia. N-ar strica sa citim vietile sfintilor, Patericul si chiar dogmele.
Ca altfel vorbim despre ce credem.
4. Eu afirm chiar mai mult, fiecare om se naste ortodox, pt ca ortodoxia este insasi firea omului. Ca o comparatie, fiecare om cind e mic, e bun, normal, dar din ei mai iese si cite un criminal, etc. Asadar indianul cind se naste, sufletul lui e ortodox. El nu poate sa vada asta si face ce vede la ceilalti. De ce crezi ca in Legea veche se punea mare accent pe pacatele poporului in ansamblu? Daca parintii cuiva sint hoti sau se bat, de obicei copii invata de la ei. Asta nu inseamna ca ala mic s-a nascut hot.
5. Gresesti ca te uiti la asemanari. Asta ar fi cam ca la tribunal, cind vrea sa il judece pe unul. Si avocatul apararii aduce ca argument ca si el are 2 miini ca Popescu, deci nu poate fi condamnat. Asa zici tu, buddismul zice sa fii bun, deci e cam la fel ca si crestinismul!!!
6. Mai zici ca numai cine a facut yoga poate sa spuna daca e buna sau rea. Hai sa mai luam o comparatie. Un criminal poate zice ca numai cel ce a omorit un om poate spune daca e bine sau rau, de ce sa il bagam la inchisoare?
Nu trebuie sa ma sinucid ca sa vad daca e bine sau rau.
7. Pe noi toti ne ataca diavolul toata viata, cu ispite, pareri, ginduri,etc. Normal ca yoginii sau alte religii nu isi dau seama la cine se inchina sau daca sint sub influenta diavolului. Exista 3 categorii de diavoli (din ce au zis sfintii): prima tine de patimile trupesti, a doua de minie, sentimente in general, a treia, cea mai puternica de inteligenta, gindire, teologie. Diavolul poate face mari minuni, poate face bine pe termen scurt sau mai lung. De exemplu unii din cei ce omoara simt o placere deosebita in momentul respectiv si vor sa repete experienta. La fel si cei ce trag droguri. La fel si in yoga, atunci cind practici simti o stare de bine, care te duce cu gindul sa repeti experienta, doar nu e nimic gresit. Din cite am inteles eu, diavolul poate da din energia lui celui ce ii face voia. Sau daca se vindeca cineva prin tehnici paranormale sau chiar prin yoge, de obicei pleaca un diavol mai putin puternic, ce te tine legat de boala respectiva si vine unul care tine de inteligenta, teologie, care are o mai mare putere de a te duce in ratacire, crezind in el.
8. Legat si de cunostinte, am citit mai multe carti de yoga, printre care si Milarepa, marele yogin tibetan, Marpa traducatoul, despre ramurile yoga, etc. De asemenea, am practicat reiki, unde la gradul 1 aveam putere in miini, puteam sa vindec, iar la gradul 2 putem sa transmit informatie si energie cu gindul si semne in trecut, viitor, la orice distanta. Dar despre timpenia care e reiki alta data. Oricum nu era autosugestie, erau puteri pe care le simti pe propria piele.
9. Iti recomand carti de pe net ale lui Danion Vasile, care a practicat yoga. Cauta pe motor de cautare numele.
Ma opresc aici.
Numai bine.
#87011 (raspuns la: #86906) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
honey - de anisia la: 13/11/2005 17:17:38
(la: Premiile Cafeneaua 2005 - Sectiunea Literatura)
15 dec dead-line pana cand pot fi propuse texte sau pana cand trebuie sa fie alese cele ce-s considerate cele mai bune? daca e dead-line pentru propunere de texte, atunci consider ca-i ok. dar ti-am zis, pe mine nu contati in timpul saptamanii. duminica este singura zi cand am liber. o sa incerc, printre picaturi sa-mi fac lectiile. daca nu dau semne de viata, trage-ma de maneca pe email (sau mess, daca-s online), inseamna ca m-am luat cu viata reala.
___________________________________________________
my life is my prison!
#87254 (raspuns la: #87146) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. ender (#87389) - de Intruder la: 15/11/2005 09:47:24
(la: SA MORI RANIT DIN DRAGOSTE DE VIATA)
sigur ca suntem palarieri nebuni...si iepuri albi si soricei in lacrimi de Alice, jucam cricket cu palmele, cu vorbele, cu inima in loc de minge, ei si?...un tavonetz, doi tavonetzi, o Alice, doua Alice, un intrus, doi intrusi, o mie de intrusi nebuni, sau nu, intrati intr-o cafenea...intra unu' nou, timid, cu ochii orbiti de lumina realitatii, intra si ochii se obisnuiesc greu cu penumbra si cei vechi, cu mese rezervate, cu scaune rezervate, cu vieti rezervate, cu silabe rezervate, cu mesaje rezervate si private, privesc la primul intrus, la al doilea intrus, la al o miilea intrus, cu ironie mascata, sau bunavointa, sau rautate, sau condescendenta, sau superioritate, diploma de facultate este-n buzunar, masterul e luat, cartile sunt scrise, vorbele sunt spuse, you don't say so, cafeaua este turnata-n cesti, poti fuma, poti iubi, poti dansa pe mese, poti plange pe un umar, sau in pumni, poti striga la cer, poti vorbi singur sau cu toti intrusii, tiens-toi bien!
noul intrus, mai face un pas si inca unu', spune "buna seara", zambeste, mormaie ceva, vrea sa planga, sau sa-si strige bucuria, sau s-arunce cu petarde, sau sa dea un pumn in gura, sau sa-si fluture alte diplome, sau cheile de la masina, sau poza in fundul gol, pe patura, cand avea 1 an...cei vechi nu-l cunosc, cateodata nu se cunosc nici pe ei, isi apara locul rezervat si ceasca de cafea si masa si locul de la bar, unde sta barmanul, calm, unul din putinii oameni normali la cap, de-aici...cafeneaua-i apartine, nu da pe nimeni afara daca nu musca pe la spate, nu invita pe nimeni inauntru, nu striga in intersectii: lume, lume, veniti, intrati, o cafea gratis, din partea casei, poftiti, n-o sa va para rau!...nu, cafeneaua o descoperi singur, treci asa, la-ntamplare pe strada, si ti-e frig si ti-e sete si esti obosit si zaresti prin geamul aburit, oameni la mese, oameni care nu stiu ce fel de intrus esti, care nu stiu daca ai venit sa faci TU bascalie, daca ai petarde-n buzunar sau pistol sub sacou, daca n-ai intrat doar, sa scuipi in ceasca lor de cafea sau pe cuvintele scrise sau daca n-ai de gand, cumva, sa rastorni o masa, doua, sa te joci de-a seriful...in clipa in care intri, nu stii daca-ti trebuie tupeu sau curaj sau politete, deschide ochii si-nvata din mers, cei vechi au toanele lor, s-ar putea sa te treaca prin furcile caudine sau sa te ignore, ei si?!...s-ar putea sa scrii si tu cuvinte, cei vechi te pot lauda sau demola dintr-un condei!...ce bine e sa poti da calificative!...ce bine e sa te crezi rege doua minute!...dar, poate si tie iti place sa dai cu dreptu-n stangul si sa-mprosti cu noroi si sa-ti fluturi stiinta si limba engleza si sa-ti arati muschii si sa zbieri: baaa, va sparg pe toti, cacanarilor!...sau s-arunci un text, o conferinta, ca si cum ai arunca un os unor caini flamanzi si s-admiri navala creata de tine, un mic dumnezeu ce se crede destept si care, face ''sic, sic, sic!''...e bine si cald in cafenea, poti sa intri cu ce haine vrei, chiar si travestit, suntem toleranti, iti poti lua orice nume, poti sa te dai rotund, chiar dac-afara esti un nimic si un ratat, poti striga "Traiasca Regele", chiar daca esti republican, poti invata cate ceva daca ai rabdare, poti gasi pe-aici prieteni sau dusmani, tu sa vrei...welcome to cafeneaua.com!...sau nu!



















#87709 (raspuns la: #87389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder, - de ender la: 15/11/2005 10:28:47
(la: SA MORI RANIT DIN DRAGOSTE DE VIATA)
intr-o lume virtula poti fi ceea ce de fapt doresti sa fi...sau nu fi.
cati de pe forum sunt sinceri? dar daca macar unu la un milion spune adevarul, este in impas si cauta alinare/raspunsuri/sfaturi, si daca acel om, unul singur, pleaca de pe forum zgribulit, ranit, sangerand, mai sarac sufleteste decat a intrat, nu ne ramane decat sa ne fie rusine.
mie nu-mi pasa daca am de-a face cu un troll, regi pentru o zi, impostori. voi intinde intodeauna o mana, atat cat ma pricep, cu gandul ca exista totusi posibilitatea ca acea persoana sa aiba nevoie de ea.

si mai postam in topic-uri gen: "ce inseamna pentru voi un om bun" ...

cei vechi? hmmm...candva cafeneaua se numea...luneta.


Happiness is like TV
ON or OFF it's up to me
#87713 (raspuns la: #87709) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e si fotograful un artist - de niculae la: 16/11/2005 10:57:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"...cred ca trebuie sa ne concentram pe fenomenul de furt masiv de fotografie existent in piata presei scrise...'nu' numai atunci cand vine vorba de fotografiile noastre, ci mai ales sa stopam masiv furtul de afara. Asta poate ajuta cel mai mult comunitatea foto romaneasca..."
"...m-a impresionat placut faptul ca pe unele din fotografiile folosite pentru panotajul stradal era precizat numele fotografului. Cred ca obligativitatea publicatiilor de a indica numele fotografului sau agentia vanzatoare ar reduce drastic pirateria..."
- si aici sunt de aceiasi parere cu dumneavoastra.Din acest punct de vedere muzicienii sunt mult mai avansati (are vreo semificatie faptul ca unul din principalii aparatori ai drepturilor lor este acum Ministrul Culturii ? )In Romania daca folosesti o bucata muzicala intr-un film,reclama,sau orice scop comercial,nu e nevoie sa vina pagubasul sa spuna:e piesa mea! mi s-a furat ! Nu ! cel care o foloseste trebie sa spuna de la cine a cumparat drepturile,chiar daca e o piesa populara sau foarte veche trebuie sa precizezi sursa autorizata care a furnizat bucata si licenta softului cu care s-a lucrat.***Sunt perfect de acord cu dumneavoastra ca obligativitatea prin lege de a mentiona undeva pe fiecare tiparitura a sursei imaginilor,va duce la scaderea masiva a numarului furaciunilor si cresterea numarului de comenzi directe pentru fotografiii si graficienii care lucreaza legal. Chiar daca e vorba sa zicem doar de silueta unei cladiri ea a fost ori 'lucrata' dupa o poza ori reconstruita de un grafician,daca trebuie sa precizezi sursa,cel care minte indicand sursa aiurea,automat asuma si furaciunea.Mai e suficient un paragraf pentru sanctiuni si unul care sa indice o autoritate de control si iata o sursa importanta de venituri la buget,fiindca furaciunile nu se impoziteaza pe cand fotograful da factura,plateste taxe si TVA si cate altele...
"... Numai ca o asemenea initiativa nu va aparea din senin. In lipsa unei entitati care sa apere activ drepturile tuturor fotografiilor, din tara si de afara, nu o sa facem altceva decat sa ne lamentam si sa ne plangem de mila. Pacat!..."
- si aici va dau perfecta dreptate.Mai mult chiar; fie ca le place sau nu,ca au timp sau au altceva de facut,ca au mai incercat si nu a iesit nimic,tot nume reprezentative din breasla fotografilor trebuie sa se implice.Degeaba m-as apuca eu sau alti cativa ca mine sa facem ceva,ca de indata ce am deranja ceva interese,s-ar si incepe cu comentarii de felul : - Pai cine sunt astia frate,pe cine reprezinta ei ? cine a auzit de ei ? Sa vedem fotografii cei grei ce au de zis. Fotografii meseriasi, artisti,etc. ar spune pai da frate,ia uite cine s-a apucat sa vorbeasca in numele nostru,stai sa facem noi o asociatie care sa ne reprezinte,si asa s-ar mai pierde niste ani buni.
- aici nu e vorba de cine din ce gasca face parte,cine pe cine stimeaza,place sau iubeste,aici e vorba de statutul,interesul si bunastarea breslei,a tuturor celor care investesc timp,pasiune,bani, talent si treaba fiecaruia mai ce si nevoia,obligatia, de a fi rasplatit macar in parte pentru cea ce societatea primeste si foloseste de la ei.
- sunt prea multe de spus si se plictisesc invitatii,dar,sigur e nevoie de facut ceva si mai pot spune cu certitudine ca din toate grupurile de creatori ( CREATORI de frumos,de emotie,nu am nevoie sa perii pe nimeni,dar asa este,cate lucruri frumoase,naive si proaspete am vazut anul asta pe site-urile cu fotografii romanesti indicate aici la cafenea nu am mai gasit in nici una din artele romanesti contemporane) din Romania,fotografii sunt cel mai neorganizat grup,cea mai brambura adunatura si poate din acest motiv si cea mai creativa breasla.Sa stea in dezorganizarea,independenta salbateca si lipsa ei de ierarhii academice forta creativa,avantul inconstient ? cine stie ?

#87883 (raspuns la: #87553) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
exista si filme romanesti bune - de Alexand la: 16/11/2005 17:38:30
(la: Filmul bate viata)
un film romanesc care prezinta destul de realist viata romanilor este Filantropica cu Mircea Diaconu
Aseara am vazut filmul "Envy" - de bloom la: 17/11/2005 12:57:58
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Aseara am vazut filmul "Envy"-a lui Barry Levinson (rain man),in care tema principala este invidia care apare intre 2 prieteni, invidie cauzata de norocul celuilat, si situatiile prin care trec. In final au ramas totusi prieteni. rar gasesti prieteni dezinteresati. Ei sunt cei mai buni.
cu filmele de plans - de antilochus la: 18/11/2005 16:25:45
(la: filme care v-au facut sa plangetzi)
In general, a plange este o dovada de slabiciune, fiindca scoate la iveala umanitatea din tine in cea mai intima ipostaza, cea de fiinta impresionabila. In acest sens, un film care te face sa plangi poate fi privit ca un fel de arma, care tinteste acolo unde esi cel mai vulnerabil. Sincer, nu mi-a venit sa plang decat la un singur film si, surprinzator, un film al lui Chaplin - The Kid. Daca nu ma credeti, urmariti-l.
poveste despre prietenie - de Shtevia la: 21/11/2005 11:45:08
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Eram si sunt o fire prietenoasa…pot comunica orice cu oricine, oricand. E drept, cei mai buni prieteni mi-au fost mereu barbatii, dar am avut si am si multe prietene. Cateva foarte apropiate, chiar si dupa ani de zile.
Cea mai buna prietena mi-a murit la putin timp dupa ce am terminat liceul. Ne stiam de copii. Nu spuneam niciodata ca suntem prietene, fiindca ziceam ca cineva daca te raneste si cu o vorba vreodata, nu iti mai e prieten cu adevarat. Ca sa nu ni se intample, ziceam ca suntem doar colege de banca.
Am avut prietene si in facultate. Am ramas in continuare la fel, desi de unele ma despart mari si tari.
Dar, acum ceva timp, mi s-a “intamplat” ca una dintre cele mai bune prietene – sa se fi rupt de mine, vorbindu-ma urat, barfindu-ma si fiindca eram si oarecum colege de catva timp, toate lucrurile s-au rasfrant neplacut asupra mea. Culmea e ca nu mi-a spus nimic in fata niciodata. Ne intalnisem intr-o zi ca de obicei, apoi o sunasem, mi-a zis ca e ocupata - vroia sa plece catva timp din tara. Apoi, mi-a trimis un mail urat, rau, ranchiunos, meschin si imi cerea sa nu ii raspund vreodata la el si ea de atunci incolo nu ma mai cunoaste…Nu l-am inteles, la fel cum nu am inteles-o nici pe ea, care ii spunea fiecarei persoane care ma stia alta versiune a povestii “despartirii” noastre – nici una reala. Nu am suferit decat din cauza faptului ca nu am inteles si nu inteleg nici acum (iaca 2 ani jumatate) ce s-a intamplat. Ma gandesc ca nu am stiut eu citi in sufletul ei, ca am ranit-o fara sa vreau. Dar eu nu i-am facut rau, dimpotriva i-am stat mereu alaturi in problemele ei, imi schimbam programul dupa ea, ca sa mergem la film, ori aiurea prin magazine si niciodata nu am vorbit rau despre ea, ba nici macar nu am gandit…Are o fire mai ciudata si putina lume o place si erau multi cei care veneau sa imi spuna rau de ea, dar le ziceam ca e prietena mea si sa nu mai spuna nimic. De fapt, nu prea mai are acum nici o prietena; dintr-un motiv anume, si-a rupt toate relatiile cu prietenele vechi, la vreo doi-trei ani dupa divort. Poate ca doreste sa fie singura, nu stiu…Oricum, i-am respectat hotararea. Si daca maine va veni sa reia legatura, niciodata nu o sa ii amintesc de toata "povestea" asta fara noima, pentru mine.

E foarte greu sa intelegi oamenii in adancul lor, mai ales daca iti spun ceva si gandesc altceva. De asta ziceam si in conferinta cu “misterul” ca daca nu spui sincer ce crezi, simti, nu poti comunica real cu nimeni.
Mama m-a invatat de mica sa iau oamenii asa cum sunt si sa nu cer de la ei mai mult decat dau. Iar eu sa fac tot ceea ce pot pentru altii, cand pot, cand nu…sa merg mai departe, ca sigur cineva are nevoie de mine, de un sprijin, un zambet, o incurajare, o mana intinsa…si asta incerc sa fac mereu…

Cred ca prietenia este ceva ce nu incape in definitii, nu poate fi limitata la un concept, o notiune vaga. E o traire, o implinire si tine de suflet. Ca tot ceea ce tine de suflet, nu prea incape in cuvinte.
gigi, alex boldea, RSI - de Simeon Dascalul la: 21/11/2005 12:08:33
(la: Chiar vrem sa intram in UE? Cum?)
La început vreau să precizez că nu-s hotărât împotriva aderării. Tendinţa de agregare statală e firească pe termen lung. Mă gândesc la exemplul Franţei şi Germaniei – dacă două ţări mari şi ghiftuite au decis să uite ce-a fost şi s-au mai şi pupat prin reprezentanţi pe fostul câmp de bătaie, înseamnă că România flămândă şi redusă teritorial cu atât mai puţin va putea să mai trăiască mult timp de capul ei. Şi probabil e mai bine să fim înglobaţi în UE decât în altceva.

Dar mi se par mai realiste comentariile #88710 de alex boldea şi #89180, de gigi2005. Aderarea va fi un mariaj de interes, nu o căsătorie din dragoste şi de asta e de preferat să ne uităm bine la contractul prenupţial.

RSI, nu ştiu dacă o comparaţie medicală-i cea mai potrivită, dar nu-mi vine alta-n minte. Susţii că aderarea ar acţiona ca un antibiotic, limitând serios corupţia. Dar dacă va fi invers – viruşii „europeni” care la locul lor de origine aveau de-a face cu un sistem imunitar puternic, vor înflori de minune în mediul prielnic microbian românesc? Vezi exemplul cu 60% - 40 % dat de gigi, mie nu-mi pare cine ştie ce progres dacă voi fi furat de nişte spălaţi funcţionari europeni în loc de Oprişan.

Se spune că vom deveni o piaţă de desfacere serioasă – asta-i bine. Ne plac produsele europene, iar dacă Europa ne vrea consumatori poate or să ne crească şi veniturile ca să avem cu ce cumpăra.
Totuşi nu mi se pare liniştitor scenariul în care românii vor fi reduşi la a furniza forţă de muncă, iar proprietăţile industriale şi agricole vor fi deţinute de europenii „vechi”. Miile de hectare cumpărate de care scria gigi mă fac să mă gândesc la situaţia din 1907 când Stere caracteriza România ca devenind un „Fischerland”.
Poate că aderarea ar fi mai utilă unei ţări sănătoase, cât de cât pe picioarele ei.

RSI, susţii că bunăstarea post-aderare va fi un proces treptat care va dura ani, dar fără aderare va dura şi mai mult sau poate nu va avea loc. Cu ultima afirmaţie nu pot fi de acord – de la Războiul de Independenţă şi până la Yalta, România a progresat totuşi fără să fie sub tutelă.
În legătură cu prima afirmaţie - ştiinţele sociale nu intră la ştiinţe exacte. Frumos ar fi să avem la dispoziţie un sistem matematic în care să introducem variabilele „cu aderare”, „fără aderare” şi x care să reprezinte numărul de ani, iar la rezultate să avem venitul mediu pe cap de locuitor şi gradul de repartizare al bunăstării. Din păcate nu există astfel de sistem şi în lipsa lui atât partizanii, cât şi duşmanii aderării pot trage concluziile care le vor.

Sentimentele majoritar pro-aderare de azi ale românilor au la bază speranţa unui blid mai plin. Dar dacă vor trece un an, doi, trei de la aderare fără să se vadă vreun progres semnificativ şi fără ca măcar să se poată invada uniunea în căutare de salarii mai bune, atunci sentimentele noastre europene or să se schimbe cu 180 de grade.

Deunăzi Băse declara vitejeşte „Avertizez poporul român că şi după intrarea în UE vor urma ani de efort şi chiar de sacrificii". Dar asta într-un interviu pentru francezi, pe românii care nu urmăresc curent TV5 i-a mai lăsat să se legene un pic în iluzia belşugului european.

Deşi fără legătură cu subiectul vreau să răspund la #88671. Presupun că era vorba de NATO pe post de apărător. Dar care-s agresorii ăia nasoi de care am fi apăraţi? Khomeini, invazia lăcustelor, gripa aviară, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina sau Rusia? Mă gândesc că ultima, dar bine-ar fi fost dacă eram apăraţi de ea în ’45, nu acuma. O ipoteză mai drăguţă ar fi că suntem apăraţi chiar de NATO însuşi, dacă-i aparţinem nu-şi mai poate slobozi în capul nostru bombele aproape de expirare.
Care-s pretenţiile noastre teritoriale pe care le consideri injuste? Vrei să spui probabil că jumate de Banat a fost pe drept dată sârbilor, iar Basarabia şi Bucovina ar aparţine Ucrainei din vremuri imemoriale?
Nu că spun că n-ar fi trebuit să semnăm. Menţinerea împărţirii teritoriale prezente se bazează pe un echilibru de forţe, nu pe angajamente juridice. Oricum nu există ideea de justiţie în raporturile internaţionale, iar un teritoriu aparţine cui e în stare să-l păstreze. Dacă am avea puterea să ne recuperăm ce ni s-a luat atunci cincizeci de semnături nu ne-ar împiedica. Dar nu-i cazul, aşa că sigur vom sta în banca noastră cu sau fără tratate.

Ca să revin la subiectul conferinţei, adică ce va fi cu România în UE - poate că exagerez un pic, dar am impresia că situaţia noastră de azi e comparabilă cu cea din ’38. Se vedea că vor urma mari schimbări , totuşi nimeni nu a estimat cu precizie ce va veni.


Şi, gigi, aştept continuarea comentariilor.
Simeon - de RSI la: 21/11/2005 14:47:59
(la: Chiar vrem sa intram in UE? Cum?)
"România flămândă şi redusă teritorial cu atât mai puţin va putea să mai trăiască mult timp de capul ei. Şi probabil e mai bine să fim înglobaţi în UE decât în altceva"-Exact punctul meu de vedere ! Si de fapt concluzia intregii dezbateri.

"Aderarea va fi un mariaj de interes, nu o căsătorie din dragoste şi de asta e de preferat să ne uităm bine la contractul prenupţial." Exact-un mariaj de interese comune, chiar daca dragostea romanului este pentru ...cine? Rusia? Nu exista dragoste in politica.

"Totuşi nu mi se pare liniştitor scenariul în care românii vor fi reduşi la a furniza forţă de muncă, iar proprietăţile industriale şi agricole vor fi deţinute de europenii „vechi”" Nu cred ca se poate ajunge la asa ceva plus vezi experienta Portugaliei, Greciei si tarilor fost comuniste care au aderat recent. Asta este un slogan bun pentru extrema dreapta care pierde teren. Dar nu-i mai mult decat un slogan. By the way Fischer era cetatean roman daca nu ma-nsel ? Sau nu-ti plac "alogenii"? ;))

"Dar dacă vor trece un an, doi, trei de la aderare fără să se vadă vreun progres semnificativ şi fără ca măcar să se poată invada uniunea în căutare de salarii mai bune, atunci sentimentele noastre europene or să se schimbe cu 180 de grade." - Acesta este avertismentul meu: pe aici pe unde stau este o vorba marimea dezamagirii este dictata de marimea sperantei. Deci daca liderii Romaniei vor face propaganda ieftina fara sa explice poporului si costurile aderarii si la ce trebuie sa se astepte in mod realist sentimentele se vor schimba.
"Romania a progresat de la Razboiul de Independenta si pana la Yalta fara tutela"-Nici chiar fara tutela dar nu asta este esential. Atunci exista o clasa conducatoare care stia ce vrea si era scolita in Apus. Acum nu mai exista, toata floarea intelectuala a romanilor s-a ofilit (vorbesc in domenii ca drept, economie, politica) si mai trebuie sa treaca una-doua generatii pana sa reinfloreasca.

Nato si UE sunt pavezele militar-economice ale Romaniei contra hegemoniei ruse. Faptul ca vom fi in aceiasi alianta cu Ungaria si Bulgaria dezamorseaza potentialul de conflict cu aceste tari.
Nu imi place ca imi pui in gura cuvinte pe care nu le-am spus:"Care-s pretenţiile noastre teritoriale pe care le consideri injuste?" . Eu nu am vorbit de just sau injust. Conflictele din regiune au pornit totdeauna de la aceste pretentii teritoriale ale vecinilor asupra Romaniei si invers. Nu-i vorba de just sau injust. Romania Mare nu poate fi realizata cu orice pret. Am explicat ca aderarea la cele 2 organizatii NATO si EU apara Romania de pretentiile teritoriale ale celorlalti (avantaj) dar in acelasi timp obliga la renuntarea la pretentiile asupra teritoriilor aflate actualmente in cadrul altor state, indiferent cat de justificate sunt (dezavantaj). De vreme ce spui ca oricum Romania ar fi stat in banca ei si nu ar fi intreprins nimic, atunci aderarea are numai avantaj din acest pdv.
Situtia nu-i comparabila de loc cu 1938, Romania nu mai este intre 2 puteri totalitare si acaparatoare care se pun de acord ca sa sfasie tarile mici din apropierea lor.


==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"
#89248 (raspuns la: #89217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ondine - de Simeon Dascalul la: 22/11/2005 09:42:58
(la: Chiar vrem sa intram in UE? Cum?)
ai dreptate, lucrurile sunt bun încheiate, nu prea avem habar şi nici nu le putem influenţa

şi mult timp de-acum încolo vom fi manevraţi în sensul "cand lucrurile merg bine, e meritul guvernului, cand lucrurile merg prost, e vina UE"

dar sunt curios, vreau să văd cum îşi dă fiecare cu părerea acum, în loc să stau liniştit să aştept ce va fi peste un an, doi, trei sau cinci

până acum cele mai reuşite prelegeri pe temă le-am citit în dilema veche; reuşite d.p.d.v. formal, ca şi cantitate de informaţie concretă #89180 îmi pare mai concentrat decât un număr întreg dedicat integrării
#89530 (raspuns la: #89261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Homosapiens - de RSI la: 26/11/2005 10:19:08
(la: V-atzi gandit vreodata la sinucidere?)
Da, mi s-a intamplat sa ma gandesc la sinucidere, in urma unei mari nenorociri (moartea timpurie unei persoane foarte dragi). Nu stiu ce m-a impiedicat s-o fac: frica sau raspunderea sau pur si simplu indiferenta fata de tot ce se intampla in jurul meu. Incet-incet am iesit din starea de trauma si in 3-4 luni eram deja pe o linie de plutire, iar dupa un an eram aproape la "normal" (ce o fi si ala). Am cunoscut in aceasta perioada si tradarea unor oameni care ar fi fost normal sa ma sprijine, dar si mai important prietenia si umanitatea altor oameni care nu-mi datorau nimic dar au sarit sa ma ajute. Acestora din urma le datorez revenirea mea.
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"
Copiii au plasticitate cerebr - de Cassandra la: 30/11/2005 23:58:03
(la: Accentul si integrarea in societate)
Copiii au plasticitate cerebrala, sint in etapa in care isi construiesc si stabilesc circuite, sinapse etc. care odata formate e mai greu sa le desfaci. Asa imi explic eu de ce copiii pot invata una sau mai multe limbi confundindu-se cu nativii tarii respective in timp ce la adulti e mai greu dar nu imposibil. Eu am auzit de persoane ambitioase care au studiat cu logopezi pentru a vorbi fara accent, si chiar si asa a fost greu.

Sint locuri in lume unde e mai bine sa nu se stie ca esti roman pentru ca esti imediat considerat delicvent. Deci pierderea accentului ar fi foarte importanta in astfel de cazuri. In regiunile cosmopolite nu conteaza prea tare daca ai sau nu accent. Oricum se pare ca majoritatea avem instinctul de a cauta originea unei persoane atunci cind simtim ceva "diferit" in legatura cu ea. Asa ca majoritatea avem tendinta in astfel de situatii sa intrebam " De unde esti?" Pe multi romani ii supara intrebarea dar adevarul este ca e ceva firesc.

Imi amintesc acum de filmul Man on the Moon cu Jim Carrey, in care facea rolul lui Andy Kaufman. Cind l-a intrebat Shapiro de unde era (din cauza puternicului accent rusesc pe care si-l compusese), el a raspuns "Din Caspiar". Intrigat Shapiro il intreaba unde e asta la care el raspunde "In Marea Caspica, era o insula. S-a scufundat". :)
#91971 (raspuns la: #91967) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un film???...funny!!! - de Intruder la: 02/12/2005 17:42:23
(la: sa facem un film!)
mai degraba, un scenariu!...apoi ne gandim la niste sponsori, la niste fonduri de la Ministerul Culturii si...motor!
eu ma gandesc la un film intitulat "CAFENEAUA"...ceva in genul lui Bobrik si Clark!
...anisia, te bagi???
:)))

___________________________________
semper idem...
prezumtia de nevinovatie inca nu s-a desfiintat - de yogi bear la: 03/12/2005 17:37:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
In primul rand:
Articolul initial al acestui thread, cel care este vizibil intotdeauna, pentru orice nou venit, contine minciuni grosolane si este discriminator fata de practicantii yoga, autorul sau putand intra sub incidenta legii:

O.G. nr.137/2000 - privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Dreptul la demnitatea personalã
Art. 19. - Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, dacã fapta nu intrã sub incidenta legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandã nationalist-sovinã, de instigare la urã rasialã sau nationalã, ori acel comportament care are ca scop sau vizeazã atingerea demnitãþii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitãti si legat de apartenenta acestora la o anumitã rasã, nationalitate, etnie, religie, categorie socialã sau la o categorie defavorizatã ori de convingerile, sexul sau orientarea sexualã a acestuia.

In al doilea rand:
Cred ca fiecare individ trebuie sa-si vada de propriul drum, de propria batatura, sa si-o ingrijeasca, mature si curete de uscaturi (sunt o multime in cea ortodoxa, cu exemple in presa recenta, nu intru in amanunte, pentru ca nu imi face placere, si eu sunt ortodox). Cat timp ne tot uitam la capra vecinului a noastra s-ar putea sa moara de foame si nici noi sa nu ne mantuim.

Lipsa de argumente nu e indicata de prezentarea celor confirmate de organizatii aparatoare ale drepturilor omului (ba din contra), ci de apelarea la intrebari de genul "faci parte din MISA?".

S-au emis aici si in presa argumente spirituale, biblice, morale, juridice ... , prezumtia de nevinovatie a fost incalcata de nenumarate ori. De ce au fost necesare toate astea? Un proces e in derulare (desi autoritatile il tot amana), nu e de ajuns sa asteptam rezultatul lui?

Au fost necesare pentru ca "dovezile" prezentate in cererea de extradare facuta pe baza a 2 (doua) mandate de arestare nu stau in picioare. Au fost necesare pentru a putea amorti opinia publica cu ocazia abuzurilor si violentelor si sunt in continuare necesare pentru a-i apara pe cei vinovati de aceste abuzuri. Aceştia sunt Ilie Botoş, Lia Savonea, judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, Grigore Chaborsky, procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, George Bălan, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Virginia Chiriţă, Nelu Ogarcă, Virgil Bratu şi Alexandru Ionescu, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Eusebiu Şerbănoiu, Marian Delcea şi Marian Gherman, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Dumitru Ilieş, comisar în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Cercetări Penale şi Mihai Vlad, agent SRI, inspector principal în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog şi procuroarea Elena Sandu. În timpul percheziţiilor şi anchetelor care i-au vizat pe yoghini MISA, aceşti procurori şi magistraţi au comis abateri grave precum infracţiune continuată de abuz în serviciu, purtare abuzivă, furt calificat, vătămare corporală, ameninţare, tâlhărie şi încercarea de a determina mărturia mincinoasă.

In al treilea rand iata opinia unui preot crestin (nu este un document propagandistic ci unul din multitudinea de documente juridice si sociologice; aici este prezentat ca raspuns la calomnii):
Raportul realizat de expertul suedez Karl Erik Nylund despre MISA şi Gregorian Bivolaru

Acest raport a fost una dintre principalele probe ale apărării în procesul de extrădare judecat de Curtea Supremă din Stockholm în 11-12 octombrie 2005. Decizia finală şi irevocabilă a Curţii Supreme din Stockholm a fost aceea de a respinge cererea de extrădare formulată de statul român pe numele lui Gregorian Bivolaru.

Karl-Erik Nylund este doctor în teologie, preot şi poate cel mai mare expert al Suediei în materie de secte. Cea mai recentă lucrare a sa este ”A te juca cu focul – lumea sectelor” (2004). De mai bine de 30 de ani îi ajută pe cei care au devenit victimele unor diverse secte şi pe familiile acestora. Este adeseori angajat ca expert în aceste probleme şi este citat de multe ori în mass-media, deoarece este cunoscut pentru atitudinea lui critică la adresa sectelor nocive. De aceea Karl-Erik Nylund este calificat pentru a judeca dacă Mişcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut (MISA) are caracteristici similare sectelor nocive sau nu. În munca de cercetare depusă pentru a scrie acest raport, şi în timpul interviurilor, Nylund a colaborat cu doctorul în sociologie Örjan Hultåker, fondatorul şi conducătorul Institutului de sondaje de opinie SKOP-Research, Skandinavisk Opinion AB.

1. Şcoala de yoga MISA

1.1. Introducere

Pentru redactarea acestui raport au fost consultate o serie de materiale din literatura de specialitate, precizate în bibliografie. La ele se adaugă cele trei interviuri cu Gregorian Bivolaru realizate în perioada în care acesta se afla în custodia poliţiei din Malmö, interviurile cu Mihai Stoian şi cu şase cursanţi MISA. Trei din cei şase sunt din România. În plus am luat legătura şi cu alţi români care trăiesc în exil şi care nu sunt membri ai acestei şcoli de yoga.

1.2 Înfiinţarea şcolii de yoga

Asociaţia Mişcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut a fost fondată de Gregorian Bivolaru în ianuarie 1990. Asociaţia, care iniţial a avut 22 de membri fondatori, a pus bazele şcolii de yoga care are la ora actuală mai mult de 37.000 de practicanţi şi simpatizanţi în mai multe ţări, printre care şi Suedia, Danemarca şi Finlanda. În Suedia, fundaţia yoga se numeşte Esoteric Orient Yoga, iar în celelalte două ţări se numeşte Natha. Mişcări ca MISA apar adeseori în medii unde există un gol spiritual şi unde ideile religioase care nu sunt în conformitate cu religia oficială sunt persecutate. Aceasta se petrece de regulă în ţări comuniste sau fost comuniste. Gândirea liberă şi mişcările ce au un mare număr de membri nu sunt văzute cu ochi buni.

Biserica română ortodoxă nu este încântată de acestă mişcare yoghină care îşi inspiră ideile din hinduism, buddhism, creştinism, din ideile lui Jung, şamd. Mişcările care se bazează pe idei din mai multe curente religioase şi filozofice se numesc sincretice. Majoritatea religiilor şi mişcărilor religioase sunt sincretice. Fenomenul este mai degrabă o regulă decât o excepţie. Religia ca fenomen social înseamnă, foarte simplificat, un sistem de credinţe plin de înţeles şi un sistem de roluri legitime. Cei care cresc într-o comunitate religioasă au modele explicative şi modalităţi de a acţiona, de care se folosesc personal. Ei învaţă dogma şi riturile care îi conferă omului identitate.

1.2.1 Dificultăţi cu care se confruntă mişcările spirituale

Interacţiunile dintre societate şi mişcările spirituale, aşa cum este MISA, trec continuu prin momente dificile. Astfel de momente ce pot afecta sistemul de credinţe şi pattern-urile rolurilor, pot apare şi în alte împrejurări de viaţă cu care oamenii se confruntă sau chiar în interiorul structurii personalităţii individului. Apar uneori şi crize ale credinţei care sunt naturale într-o societate pluralistică. Iar mişcările spirituale au activităţi care îşi propun ajutorarea oamenilor care se confruntă cu astfel de crize, ca astfel să îşi recapete credinţa.

1.2.2 Activităţile din cadrul MISA

Yoga, care este la origine indiană, este privită ca străină şi periculoasă în multe ţări creştine, mai ales în ţări puternic ortodoxe, cum este România de exemplu. Yoga este privită ca un pericol pentru procesul de recrutare de enoriaşi pe care îl desfăşoară permanent Biserica, ca şi pentru faptul că enoriaşii pot fi atraşi de această "religie" străină, aşa cum e considerată Yoga de biserică. De aceea se simt obligaţi să lupte împotriva Yoga şi adeseori chiar să o demonizeze.

Yoga se practică de peste 4000 de ani. Este un vechi sistem hindus de autodisciplină şi tehnici menite să armonizeze şi să unifice corpul, mintea şi sufletul prin exerciţii fizice, controlul respiraţiei şi meditaţie. Cuvântul yoga provine din limba sanscrită şi înseamnă unire, punere la unison. Această unire este de fapt punerea la unison a sufletului individului, prin tehnici spirituale, cu universul, printr-un proces de autoperfecţionare.

Există diferite tipuri de yoga. Una dintre ramurile de yoga practicate în şcoala MISA este karma yoga. Aceasta ramură ar fi numită în limbajul nostru muncă voluntară sau benevolă. Pentru un hindus, scopul vieţii este moksha - eliberarea spirituală. Moksha înseamnă eliberarea de ciclul renaşterilor. Dar moksha, eliberarea spirituală, este atinsă şi de cel care s-a eliberat de ignoranţă, şi atunci există mai multe căi catre acest scop ultim: Jnana (calea cunoaşterii), Bhakti (calea devoţiunii) şi karma (calea acţiunii). Nu există o singură cale şi un singur mântuitor, ci există multe curente de opinie, conducători, guru şi zeităţi care contribuie la ajutorarea celor care cer ajutor pentru a parcurge calea spirituală.

Pe scurt, putem spune că una dintre modalităţile prin care cei care practică yoga în cadrul MISA urmăresc realizarea de sine este karma yoga. Nu este absolut deloc vorba aici de trafic de persoane, ci de o cale aleasă prin proprie voinţă de a se atinge scopul spiritual, cu ajutorul unui îndrumător spiritual. În cadrul MISA fiecare participant are îndrumarea spirituală a unui instructor care-l ajută pe calea spirituală sau îl temperează când este cazul. Practicanţii nu se izolează de societate sau de familie.

1.2.3 Ashram

Ashram-ul este un loc în care se trăieşte simplu, pentru a putea practica mai mult timp meditaţia. Chiar şi practica yoga este o formă de meditaţie. Scopul unui ashram este să îi înlesnească practicantului recuperarea sănătăţii şi o viaţă spirituală. De fapt orice locuinţă poate fi numită ashram. În cadrul MISA ashramurile sunt o formă de a locui în comun, asemănător cu un internat sau cămin. Fiecare internat are anumite reguli pentru ca viaţa în aceeaşi casă să funcţioneze. Ashramurile din MISA au următoarele reguli:

1. Nu este admis consumul de carne, alcool sau cafea. Nu este permis fumatul. Aceste reguli sunt valabile atât pentru cei care locuiesc în ashram, cât şi pentru cei care vin în vizită.
2. Sunt recomandate două ore de practică yoga zilnică, în afara orelor de curs yoga.
3. Toţi contribuie la treburile gospodăreşti din ashram, ca de exemplu curăţenie, întreţinerea casei, întreţinerea grădinii, cumpărături pentru casă.
4. Toţi trebuie să ia parte la întâlnirile de ashram (similare şedinţelor de bloc).
5. Fiecare face curăţenie singur atunci când a murdărit ceva.
6. Trebuie să se respecte liniştea după ora 23.
7. Trebuie să se anunţe în prealabil dacă vin oaspeţi care rămân peste noapte în ashram, cu excepţia cazurilor în care oaspetele vine în vizită în mod constant.
8. Toţi sunt rugaţi să anunţe dacă pleacă în concediu sau vacanţă.

Aceasta este şi viaţa dintr-un cămin sau internat. Internatul are un responsabil. Este normal că dacă cineva strică ceva, să înlocuiască obiectul. Aceasta nu este o pedeapsă ci ceva natural într-un colectiv în care ai stricat ceva ce ţinea de proprietatea comună. Fiecare grup are norme proprii, care exprimă valorile morale comune şi ce se aşteaptă de la fiecare individ în parte.

Aceste activităţi: karma yoga, meditaţii şi practica exerciţiilor fizice îl ajută pe individ să devină un om împlinit şi complet. Cei din MISA cred şi în posibilitatea de a se vindeca şi aceasta este numită terapie. Yoga nu este doar un antrenament spiritual, un antrenament de realizare de sine, ci şi terapie pentru trup şi suflet.

2. Rolul conducătorului

MISA este un grup coerent, adică un grup în care sentimentul de ’noi’ este puternic şi îţi crează sentimentul de apartenenţă la grup. Opusul unui astfel de grup este ceea ce se numeşte grup străin, aşa cum adesea este cazul în cadrul grupărilor religioase. De astfel de grupuri străine se distanţează majoritatea, fiindcă sunt într-un mare grad expresii ale negativităţii. În această categorie se înscriu grupările comuniste, teroriste, acoliţii mişcărilor religioase hedoniste şi grupuri pervertite sexual. Din informaţiile care există pe Internet (printre altele pe site-uri ale ziarelor româneşti) reiese clar că pentru Gregorian Bivolaru anumiţi politicieni fac parte dintr-un asemenea grup străin. El pomeneşte şi alte grupări în declaraţiile şi scrierile sale. Este de aceea evident că Bivolaru, prin afirmaţiile sale puternic critice la adresa unor politicieni români şi-a făcut duşmani puternici. Oamenii îşi exprimă părerea la adresa unor asemenea “grupuri straine” prin demonstraţii paşnice în Bucureşti.

2.1. Rolul de îndrumător al lui Gregorian Bivolaru

Diferitele roluri într-un grup nu au exact aceeaşi valoare. Fondatorul unui grup se bucură adeseori de respect special. Acest aspect este valabil şi în cazul grupărilor spirituale.

Unul dintre aspectele cele mai importante în viaţă este tendinţa spontană de a urma comportamentul majorităţii sau a conducătorului grupului. Aceasta se petrece pe nesimţite în orice grup. Începătorul, cel nou-venit sau cel care se află pe o poziţie inferioară nici nu remarcă rapiditatea cu care caută să se adapteze la normele grupului. Conducătorii puternici îi pot face pe indivizii grupului să urmeze normele şi valorile morale din acel grup. Cel cu autoritate are control asupra oamenilor prin diferite mijloace, ca de exemplu recompense sau pedepse (izolări, amenzi etc.). În studiul pe care l-am realizat asupra MISA nu am remarcat nici un fel de astfel de comportamente sau de pedepse.

Grupări religioase radicale, ca de exemplu mişcarea Guyana din anii ’70, mişcarea Heaven’s Gate din anii ’90 sau David Koresh din Waco SUA, sunt exemple de grupuri care impuneau o disciplină strictă membrilor lor. Cuvântul conducătorului era lege pentru ceilalţi până la moarte. Şcoala de yoga MISA NU ESTE o astfel de grupare.

MISA de asemeni nu poate fi numită o mişcare spirituală rigidă. Într-o asemenea mişcare nu sunt permise criticile. În cadrul MISA fiecare e liber să critice aspectele legate de activitate sau chiar pe instructori. De asemeni fiecare este liber să părăsească şcoala de yoga fără să se teamă de represalii.

Represaliile sunt o caracteristică a sectelor manipulative, adică: ”acele mişcări religioase sau de alt gen, în care crizele de credinţă sunt activ reprimate, negate sau pedepsite. Într-o sectă manipulativă se urmăreşte conştient ştergerea identităţii eului şi înlocuirea acesteia cu o pseudo-identitate care este condusă de un ideolog sau de o ideologie.”

Conform acestei descrieri a sectelor manipulative reiese clar că MISA nu este o sectă manipulativă.

Ca o mişcare să fie o sectă manipulativă, ea trebuie de asemeni să îndeplinească trei dintre cele patru A-uri.

Agresiune – pedepsirea membrilor care critică conducătorul sau mişcarea.

Aversiune – critică şi persecuţii ale celor din afara grupării, ca de exemplu părinţii.

Alienare – circuit închis în sectă, sub formă de colectiv geografic sau ideologic. Secta devine noua familie.

Adevărul absolut – nu există decât în cadrul sectei, şi conducătorul/conducătorii au drept absolut în a interpreta adevărul.

În discuţiile purtate cu practicanţii şi instructorii din MISA nu am regăsit nimic din primii doi A (Agresiune şi Aversiune). În ceea ce priveşte viaţa în ashram, doar o parte trăiesc acolo, iar activităţile nu sunt în circuit închis, cursurile sunt accesibile oricui din afară. La aceste cursuri poate participa oricine. Deci NU poate fi vorba de alienare. Câţiva dintre cei care sunt dedicaţi mai mult pot avea un contact minim cu lumea din afară, însă conducătorii urmăresc în mod activ să se opună acestei forme de alienare, încurajându-i pe aceştia să se întoarcă la servici şi la familie. Gregorian Bivolaru NU pretinde că are monopol de necontestat asupra adevărului. El este un îndrumător spiritual alături de alţii şi este convins de faptul că are o misiune în societate. În schimb el nu a avut şi nici nu are nici un fel de pretenţii politice. Dacă lumea se va transforma prin dieta lacto-vegetariană şi prin meditaţie, atunci aceasta se va produce treptat. Puterea lui Bivolaru se afla chiar în umilinţa de care dă dovadă. Prin urmare în cazul MISA nu regăsim nici unul din criteriile care definesc sectele manipulative.

Bivolaru s-a retras pentru a medita şi a scrie cărţi. Şcoala a fost preluată de un consiliu director, şi este condusă formal şi democratic de acest consiliu. Fiecare şcoală de yoga din celelalte ţări are un conducător, de regulă dintre membrii vechi ai MISA, şi este înregistrată ca fundaţie non-profit, cu un consiliu director democrat. Aş putea să-l numesc pe Bivolaru “membru onorific”, care datorită modestiei sale se bucură de un mare respect.

2.2 Acuzaţiile împotriva lui Gregorian Bivolaru

Interviurile pe care le-am avut cu Gregorian Bivolaru, între care la unul dintre ele am fost doar noi doi prezenţi, m-au făcut să pun serios la îndoială acuzaţia de pedofilie care i-a fost adusă. În cadrul mişcării relaţiile dintre oameni sunt apropiate, chiar şi între instuctori şi elevi. Însă fata implicată nu a fost eleva lui Bivolaru. Personal aş fi extrem de surprins de existenţa unei relaţii între Gregorian Bivolaru şi Mădălina Dumitru.

Cealaltă acuzaţie care i s-a adus în timp ce el se afla în închisoare în Malmö şi anume traficul de persoane, este pur şi simplu o neînţelegere a ceea ce înseamnă karma yoga. Vezi textul despre karma yoga de mai sus. Se pune problema de muncă voluntară, ca o modalitate de auto-perfecţionare şi de atingere a adevărului. Mulţi dintre cei care locuiesc în ashram nu au bani să plăteasca şederea lor aici, şi prin karma yoga au posibilitatea să participe la activităţile ashramului. Cei din MISA afirmă: karma yoga este o formă de meditaţie care îl ridică pe cel care o practică din îndoială şi rătăcire şi aceasta poate transforma în bine lumea în care trăim.

2.3 Taberele spirituale

În fiecare an în România se adună 10-12.000 de oameni pentru a participa la simpozioanele internaţionale de yoga organizate de MISA. Practicanţi din toată lumea vin aici unde umplu un întreg sat de vacanţă. Printre altele aceştia practică şi helioterapia. Participanţii la simpozion sunt admişi pe baza unei legitimaţii, pentru care trebuie să trimită poze, uneori în costum de baie, coducătorului MISA. Aceasta pentru a “citi” aura celor care vor să participe, pentru a se putea stabili dacă nu au probleme de sănătate. Conform MISA totul este viu – oameni, animale, plante – şi înconjurat de un câmp energetic numit aură. Capacitatea de a vedea aure poate fi dezvoltată prin antrenament. Fiinţele care au un înalt nivel în evoluţia lor spirituală au aură albă, care poate fi văzută de la kilometri distanţă. Există şapte niveluri vibratorii în aură, asociate celor şapte chakra sau centri de forţă. La o persoană sănătoasă aceste focare energetice sunt clare şi distincte. La persoanele bolnave, aura este neclară şi are culori întunecate.

Pentru selectarea participanţilor la tabere, printre care se află şi mulţi tineri, la aceste simpozioane internaţionale se adună un număr mare de fotografii. Aceste forografii au fost confiscate de autorităţile române şi clasate ca poze pornografice, evident pentru că aceştia nu vor să înţeleagă ce conţin fotografiile (adică o singură persoană în costum de baie) şi care este scopul lor.

3. Ce este de fapt MISA?

Dacă MISA nu este o sectă manipulativă şi periculoasă, atunci ce este? Aş putea spune despe MISA că este o mişcare de susţinere a unui mod alternativ de viaţă, a terapiilor alternative, cu puternice trăsături de sincretism gnostic. Ideile de bază sunt reîncarnarea şi transformarea de sine (capacitatea de a te transforma pe tine însuţi). Un cult este o mişcare care apare adeseori într-un mediu de privări psihice, şi atunci lumea se adună în jurul unui conducător. MISA este o mişcare yoghină în care participanţii urmăresc să se autoperfecţioneze şi să îşi amelioreze starea de sănătate şi armonie prin regim lacto-vegetarian şi prin tehnici yoga.

După interviurile cu mai mulţi români din diaspora am mari îndoieli referitoare la faptul că Gregorian Bivolaru ar putea avea parte de un proces corect în ţara lui. După cum am putut singur constata, acuzaţiile aduse împotriva lui sunt evident false, şi de aceea constituie ele în sine o dovadă a persecuţiilor la care este supus. De asemenea nu cred că Gregorian Bivolaru ar avea vreo şansă să supravieţuiască într-o închisoare românească.

Surse:

Interviuri.
-Gregorian Bivolaru
-Mihai Stoian (responsabilul centrului yoga Natha)
-Trei practicanţi yoga danezi şi trei români, aflaţi în vizită în Danemarca (din motive de siguranţă nu le divulg numele)
-Ulla M Sandbaek, fost parlamentar EU

Literatura de specialitate:
Nylund , Karl-Erik Att leka med elden – om livets på sektens villkor . Sellin 1998
Nylund, Karl-Erik Att leka med elden – sekternas värld . Sellin 2004
Hammer, Olav På spaning efter helheten New Age en ny folktro .Wahsltröm &Widstrand 1997
Holm, Nils. G Religionspsykologins grunder, Åbo Akademi 1993
Holm, Nils G. (Ed.) Encounter with India, Åbo Akademi 1990
Haglund, Gunilla Credo guiden Uppslagsbok för sökare, Sellin 1997
Harper´s Encyclopedia of Mystical and Paranormal Experience. Castle Books, Edison 1991
Mc Guire, Meredith B Religion. The Social Context Ivth edition . Wadsworth Publ.House 1997
Scrieri ale domnului Gregorian Bivolaru
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=3864


#92620 (raspuns la: #92573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aaa, continuati filmul/scenar - de zaraza la: 03/12/2005 23:38:46
(la: sa facem un film!)
aaa, continuati filmul/scenariul. cu alte personaje adica, sau cu domnul basil, daca va trezeste interesul ..

ma mai gandesc si eu, mai am pe cineva in vedere :)

zaraza
contrariile... provoaca - de Sibipot la: 04/12/2005 15:29:33
(la: sa facem un film!)
Sa imi fie scuzata interventia anterioara dar nu am avut nici o clipa intentia sa va descurajez, ba din contra... si ca sa argumentez cele sustinute am sa va scriu o mica istorioara care sa inspire in initiativa voastra

Bunicul meu, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu deiverse treburi, si astea se intampla de cateva ori pe an. Intotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau si dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca si o sticla de Fancusa de Dragasani. Atunci uita de toate treburile si necazuirle si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. Toate aste pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
In urbea noastra prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. Avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. Omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,
ceva parale,
ca-i ziua matale,
ca sa traiesc si eu,
dati-ar Dumnezeu
mii si milioane
in buzunar.."
De aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
Intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". Era plin ochi. Chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. Asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "Si ciene-i patronul?" "Rabdare că o sa apara imediat." Si bunicul mai mult privea spre usa de unde banuia ca o sa apara patronul. Tare mult dorea sa-l cunoasca, tinand cont de bucuria pe care o avea cand era servit "boiereste" si uita ca-i un amarat de taran.
Sosi clipa mult asteptata. In pragul usii ce ducea spre birouri aparu patronul, elegant imbracat insotit de doua cadane, una blonda si una bruneta cam oachesa. Bunuicului intai i-a picat ochii pe madame si cand s-a uitat spre insiotitor, sa-i pice plombele (nu prea avea ca avea o dantura de spargea samburi de maslina). S-a frecat la ochi si mai privi inca odata mai cu atentie. Nu, nu-i posibil, mai curand o asemanare. S-ar putea sa fie fratele geaman a lui Dinu Milogu. S-a dumirit doar cand seful de sala a anuntat ca "Domnul Dinu doreste sa va adreseze cateva cuvinte, rog liniste!"
Cand domnul Dinu a treminat spiciul toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat si aclamat pe vorbitor, numai el a ramas pironit pe scaun, cu imbucatura inca neinghitita. Un chelner s-a apropiat si l-a intrbat la ureche: "Nene Ghiorghita ori iti e rau?" Simtea cum il apuca nabadaile si asta nu-si vede de treburi il intreaba tampenii. "Ba foarte rau draguta si nu-mi trece decat daca patronul vine la masa mea." "Se face nene. Ma duc sa-i spun dorinta dumitale" si s-a trezit cu patronul la masa lui cu insotitoare cu tot. Bunicu a inghitit imbucatura si doar atat a spus: "Tu?.."holbandu-se ca apucatul la viztatorul din fata lui ramanand cu ochii pironiti pe chipul lui. Nu, nu-i greseala el este sigur Dinu Milogu, confirmare care veni si din partea celuilalt. "Da, Ghiorghita... Hai pan' la mine in birou" si facu semn unui chelner sa-i mute tacamul in biroul lui.
Dinu a fost sarac si venit de la tara cand razboiul era in toi. A muncit pe unde a apuca, munca cu rupere de oase si castig putin. Intr-o zi facand un pariu cu alti colegi de munca cine castiga mai bine timp de o saptamana s-a apucat sa caute si alte slujbe, dar tot cam fara bani. Se apropia ziua scadentei si nu prea castigase mare lucru si ca orice oltean ambitios si de frica sa nu piarda pariul i-a venit ideia sa se apuce de cersit in colt la Coltea. La inceput nu pre il baga nimeni in seama si nu castigase decat doua monede si alea de la niste babe care-l priveau cam pofticioase. I-a venit ideia sa zica si ceva nu sa stea ca mutu. Incet, incet a compus si cunoscuta-i "poiezioara", e drept nu prea academica, dar acum ii aduce o gramada de bani. Bineanteles ca a castigat pariul, mai ales ca ce castigase intr-o saptamana acum castigase intr-o zi. Asa ca s-a lasat de munca si a inceput sa cerseasca zilnic pana intr-o zi cand l-a vazut un consatean, oltean de-al lui si a simtit ca-i crapa obrazul de rusine. Asa a hotarat sa cerseasca in alta parte, ca Bucurestiul e plin de olteni si mai stii... S-a urcat in tren si cersind din compariment in compariment (niciodata nu a inteles de ce nasu' nu-i cerea biletul) asa a ajuns si la Buzau unde in fiecare sambata si duminica este in Piata mare. In restul saptamanii cersea in alte orase. Afacerea mergea si prinsese chiag, dar se purta tot imbracat modest si curatel sa nu atraga atentie. Intr-o zi de iarna geroasa a vrut sa intre in birt sa bea un vin fiert. La usă un chelner l-a oprit, vezi doamne ca nu este imbracat decent. Atunci si-a propus sa puna mana pe birt si sa intre in el cand va dori si mai ales sa-l dea afara pe nesimtitul de chelner sa ramana pe drumuri. Mai intai a inceput sa se intereseze al cui este. Asa afla ca este al unuia Profir Bundala, care avea doar o mostenitoarea cam tanta, sluta si urata ca muma padurii. Bietii oameni erau inebuniti ca nu scapa de tuta din casa, nimeni nu se incumeta s-o ia de nevasta. Asta mai putin l-a preocupat pe Dinu, ba din cotra era un atu in plus. Si ce daca e urata, noaptea si muma paduri e frumoasa.
Dinu a inceput sa dea tarcoale casei, imbracat la trei ace cu garoafa la butoniera, plimbandu-se pe trotuarul de vizavi cat era ziulica de mare. Safira, fata birtarului, l-a vazut o data, de zece ori si i-a cazut cu tronc baiatul. I-a spus ma-si si aceasta la instiintat pe barbate-su, care greu s-a lasat induplecat sa-l abordeze pe flacau. "Ce, fa, crezi ca ala este chior? Uitate ce chipes e." La insistentele femeii s-a lasat induplecat ca stia ca Retuta lui nu o sa-i dea pace pana cu face ca ea. Ca din intamplare intr-o zi Dinu si cu Profir s-au intalnit, au schimbat cateva cuvinte si Profir l-a invitat acasa sa-l cinsteasca asa, cum se cade pe o caldura de foc, cu o inghetată, lucru pe care Dinu atata astepta şi cam greu s-a lasat comvins sa accepte invitatia. De atunci nu a mai plecat din casa lor, iar el vedea in Safira nu urata si tampa, care de cum scoatea o vorba da cu maciuca in oale, ci averea din carca ei. Ii deveni draga. Spre toamna au facut sui nunta. Dupa nunta Dinu i-a propus socrului sa se ingrijeasca el de birt apoi sa i-l vanda lui oferindu-i ceva banuti, cam la jumatea valorii. Mai tarziu s-a felicitat ca a avut aceata ideie cand dupa nici un an jumatate scumpa lui nevasta a fost intelpata de o viespe si in cateva ore, din cauza socului anafilactic produs de intepatura, s-a petrecut in lumea celor drepti.
Pe chelnerul care nu l-a lasat sa intre l-a ridicat la rang de sef de sala, ca o rasplata ca l-a abitionat si nu l-a dat afara cum isi propusese catranit ca nu-l lasase sa intre in acea zi geroasa.
Cu toate astea el tot venea la Buzau, mai ales ca isi gasise acolo o vaduvioara cu trei copii, care era tare frumoasa si focoasă. De cersit cersea acum din placere, altfel simtind ca ii lipseste ceva, dar mai ales ca vaduvioara asta stia despre el.
Intr-un din zilele pe cand cersea in Piata mare a intalnit un micut cersator pe care l-a luat sub obladuriea lui. I-a placut baiatul ca era tare fasnet si simtitor. L-a invatat cum sa castige simpatia trecatorilor si cum sa se chivernisească si sa puna bani de-o parte, pentru zile negre. Intr-un fel l-a adoptat si mai tarziu l-a indemnat sa faca scoala, ba chiar sa mearga si la facultate, ajutandu-l dupa puteri si avea, mai ales ca atunci cand il vedea isi aducea aminte de copilaria lui. Nicuta, asa il chema pe micul cersator, l-a ascultat si il considera al doilea parinte alui ca parinti cu avea.
Au venit coministii si a ramas fara birt. Nu l-au lasat nici macar sa lucreze in birtul lui asa ca s-a intors mai abitir le meseria de cersator, dar numai in Piata mare din Buzau. Aici era si singura lui bucurie, Nicuta, acum profesor la o scoala dintr-o comuna limitrofa si care nu uitase ajutorul pe care l-a primit. Nicuta niciodata nu l-a ocolit si ici nu a tinut secret relatia lor. Cand s-a asezat la casa lui, casa facuta cu mainele lui dar si cu bani de la Dinu, Nicuta l-a asezat in capul mesii alaturi de tata socru, care se uita cam urat la el ca stia ceine-i. Nicuta si sotioara lui l-a iubit ca pe un parinte si acesta cersea mai putin in Buzau acun schimbandu-si locul de munca la Braila si Galati, unde isi luase si o camaruta. A murit singur doar cu gandul la Nicuta al lui, cam prin anii 1965-66 caruia , simtind ca ii vine sfarsitul i-a lasat o scrisoare si un testament si se spune ca in camaruta lui s-au gasit sub saltea 43 de cecuri cu castiguri in masini si patru cu cate 10000 de lei, toate pe numele lui Nicuta, copilul lui de suflet. Ganditi+va ce valoare aveau cand o casa bunicica in noile cartiere muncitoresti, costa intre 50-60 de mii lei

Si maine este o zi... poate mai buna!
#92779 (raspuns la: #92721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare... - de anisia la: 04/12/2005 21:31:40
(la: sa facem un film!)
in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...


...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
statea pe trotuarul acela, inmarmurit. figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu mii si milioane in buzunar.."; de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata...

___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: