comentarii

filme arta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de pescadorul la: 09/02/2011 14:44:32
(la: Avancronică... amicală)
"Subiectul" tratat superficial si rupt din context capata o alura pur subiectiva.
Civilizatia a izolat omul de mediul inconjurator din ce in ce mai profund facandu-l din ce in ce mai sedentar si cu din ce in ce mai mult timp liber. Acesta neofertat de diferite "atractii" se transforma in plictiseala care ne transforma in "fraieri" care cata ceva la care sa caste gura.
Fotbalul este un sport. Sportul in general s-a nascut ca o canalizare a nevoii de competitie a omului catre o finalitate neletala. In copilaria omenirii era simplu, cel mai iute manuitor de bata castiga. Cu timpul s-a considerat ca nu este obligatoriu chiar sa-ti pierzi viata daca doar pierzi o competitie.
Cele doua "nevoi" s-au intrepatruns astfel ca unii se intreceau in timp ce altii, ca sa-si alunge plictiseala priveau. Cu timpul, fara a mai dezvolta excesiv subiectul, au aparut: circul, teatrul, filmul, arta, pentru unii ca si mijloc de a-si castiga existenta, altii pentru a-si umple timpul liber privind, ascultand...
Fotbalul este un sport, sportul este un spectacol la fel cum este o piesa de teatru, un film, o galerie de arta. In estenta niste "mestesuguri de tampenie" ce au in spate niste "industrii" din care se castiga bani de pe urma "fraierilor" care casca gura. A scoate fotbalul din context mi se pare o eroare caci face parte din "oferta". Pana la urma care este deosebirea intre cei care se imbulzesc in tribune si cei ce se inghesuie la Luvru sa caste gura la niste petice de panza inramate, sau asculta la Viena orchestra simfonica. O sa spui probabil, cultura. Asta este alt aspect.
Fiecare domeniu prezinta niste "filtre" care selecteaza "natural" pe cei ce vin sa asiste. N-o sa vezi galeria de la Dinamo la teatru decat daca in sala are loc, eventual, extragerea de la LOTO 6/49 iar cand incepe piesa raman doar "melomanii".
Fotbalul are foarte putine filtre spre deloc de unde si expresia "la fotbal se pricepe toata lumea" dar in tribune vin de la "vladica pana la opinca". Sunt de la nea Gica de la ziare si doctori si avocati si artisti si poeti si... cu voia dvs. ultimul pe lista... presedintele... chiar ultimul pe lista.
Din nenorocire, "banul" a pangarit totul transformand inclusiv show-ul sportiv intr-o afacere de prea multe ori "regizata" tocmai pentru a produce bani, mai multi bani... si aici intram in domeniul pariurilor. Dar probabil ca marea majoritate a cititorilor de aici prefera ca in timpul liber sa citeasca o carte, sa vada o piesa de teatru, sa maerga la un vernisaj sau sa-si exprime ideile in versuri sau proza, de aceea continuarea discutiilor pe aceasta tema "vulgara" ar putea constitui un scrilegiu.
#596467 (raspuns la: #596453) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum e sa fii film... - de Florin Firimita la: 14/01/2004 19:36:57
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Filozofii ne spun ca o viata n-are rost sa fie traita daca nu reflectezi asupra-i. Brian a inteles ca lucrarile si scrierile mele sint de fapt explorari, intrebari constante pe care le pun trecutului. Totodata si-a dat seama ca toate intrebarile esentiale pe care nu m-am gindit sa le pun in timpul copilariei, stau la baza artei mele. Faptul ca incorporez aceste intrebari astazi in ceea ce fac ca artist plastic si scriitor ma ajuta.
Cred ca filmul e o extensie a jurnalului. Nu am avut nici o intentie sa fiu un actor care se interpreteaza pe sine. Nu am talent pentru asa ceva, si ar fi fost foarte narcisistic sa ma gindesc la asa ceva. Nu ma plac sau ma urasc mai mult sau mai putin decit majoritatea oamenilor. Paul Valery spune in "Monsieur Teste": "I rarely lose sight of myself." Sintem intr-un fel, prizonierii unui destin. In extrema, nu cred ca tema documentarului e “viata si creatia” mea. Viata si creatia mea nu sint atit de importante incit sa devina subiect de film. Cred ca este destul de greu explicat de ce intr-un film care are ca subtitlu “Un Portret al lui Florin Ion Firimita,” am vrut sa mut punctul focal, si sa-mi elimin prezenta fizica cit am putut de mult. Apar foarte putin in film, si vorbesc doar la inceput si la sfirsit. Totodata n-am vrut sa prezint lucrari intregi, doar fragmente. O singura pictura apare in film, la sfirsit, timp de citeva minute (in editia DVD, exista o galerie digitala la sfirsitul filmului in care sint prezentate vreo patruzeci de lucrari). Brian a vrut sa bazeze structura filmului pe fragmente de jurnal si tehnici artistice pe care am inceput sa le folosesc in 1997 in seria mea de picturi “A La Recherche Du Temps Perdu.” In aceste picturi foarte mari am inceput sa experimentez pentru prima oara cu materiale mai putin traditionale. Totodata am inceput sa incorporez fotografii de familie, scrisori vechi, etc. Ceea ce Brian a vrut sa investigheze este viata ca sursa de inspiratie, viata transformata prin magia artei, arta transformata prin magia vietii. De aceea a vrut ca filmul sa oglindeasca tehnicile de colaj pe care le folosesc in picturile mele, sa adinceasca legaturile dintre timp si spatiu in imaginile pe care le fac.

A fost destul de greu sa selectionez fragmentele de jurnal pe care le-am folosit in film. Un jurnal poate fi o arma destul de puternica. Am incercat sa nu acuz, sa nu ranesc pe nimeni. Am fost foarte comfortabil cu Kamerzel-omul si Kamerzel-regizorul. Nu a trebuit sa fac compromisuri. Singurul moment in care m-am simtit vulnerabil a fost cind echipa de filmare s-a instalat in casa mea, in 2001. Timp de vreo luna, mi-a fost imposibil sa ma las filmat, in special in atelier. La un moment dat m-a lovit tentatia de a arata “bine,” de a poza pentru aparatul de filmat. In cele din urma, am invatat sa ignorez prezenta “straina”. Cred ca atelierul artistului sau masa scriitorului sint locuri sfinte, si totodata unele dintre ultimele bastioane ale intimitatii. Nimic nu pare a mai fi sfint astazi: biserica, budoarul, viata, in general. Totul e vazut, interpretat, explicat. Am incercat, si poate am reusit, sa pastrez o granita intre viata privata si cea publica, vis si realitate.

In ceea ce priveste ceea ce cred despre viata mea, si libertatea regizorului de a ma re-crea, nu vreau sa uitati ca idea filmului a fost a lui. Ceea ce avem acum este o opera de arta si nu o reclama.

Cred ca o opera de arta adevarata este flexibila, se schimba tot timpul, creste, etc. Cind am vazut filmul pentru prima oara, ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca a devenit, intr-un fel, un omagiu adus parintilor mei. Mi-a fost destul de greu sa-l vad. Vara trecuta am prezentat o versiune aproape terminata in fata a 200 dintre studentii mei, in galeria de arta a universitatii unde predau in timpul verii. M-am “ascuns” intr-un colt. E o senzatie stranie de vulnerabilitate, m-am simtit gol in fata unor oameni, care din fericire, au inteles, si au raspuns cu multa caldura. Cred ca filmul este ceea ce am sperat sa fie de la inceput: o opera de arta. Ma gindesc la o situatie asemanatoare: o buna prietena, pictorita Germaine Lemieux, mi-a marturisit acum citeva zile ca a lucrat, in secret, la un portret al meu, timp de un an si jumatate. Stia ca, in general, nu-mi plac imaginile care ma reprezinta, si se hotarise sa nu mi-l arate niciodata. Vroia sa foloseasca portretul ca un fel de exercitiu stilistic, etc. Pina la urma, l-a scos din atelier si m-i l-a aratat. Spre surprinderea mea (si a ei), mi-a placut foarte mult, dar ceea ce mi-a placut a fost tabloul, lucrarea de arta, nu fata mea reprezentata pe pinza. Este o pictura buna, independent de pe cine reprezinta. Sper ca filmul e un film bun, independent de mine ca “subiect.”

Pentru primul articol critic despre film, vizitati editia din decembrie a revistei NE Film, pe internet la www.newenglandfilm.com

Cit despre credinta…..greu de discutat. Americanii refuza de obicei sa vorbeasca despre bani sau Dumnezeu intr-un forum public. Si cum sint cetatean american de aproape zece ani….



#8061 (raspuns la: #8032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cursurile de tehnica si arta fotografica - Scoala de arte din Co - de Dragos Bora la: 03/09/2004 08:32:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Scoala de arte din Constanta, Bdul. Tomis numarul 110,
face inscrieri pentru anul de invatamint 2004/2005 la
cursurile de tehnica si arta fotografica. Cursul are o
durata de 2 ani. Scoala dispune de sala de clasa si
spatiu adecvat pentru laborator foto. Cursurile,
aplicatiile si orele de laborator sint destinate
insusirii tehnici de laborator alb-negru cit si
reperelor estetice ale compozitiei imaginii. Camera
obscura (laboratorul) este amenajat pentru realizarea
de lucrari alb negru; developari reversibile si
negative, mariri de pe negative sau de experimentarea
efectelor sau a altor retete de developare. Din
lucrarile realizate, se vor selectiona fotografii
pentru salonul de fotografie " ARSfotografica" editia a
treia, salon initiat si organizat de Scoala de Arte
Constanta. La finele celor 2 ani de exercitiu se va
acorda diploma de absolvire. Cursurile incep la 1
octombrie. Inscrierile si detaliile suplimentare, se
obtin de la sediul scolii in fiecare zi la
secretariatul scolii, intre orele 09.00-17.00, telefon
619293, sau la telefonul 0722 446237 Bebe Pitei. Fara
limita de virsta, doar pasiune si chemare pentru
fotografia traditionala, adevarata. Fara obiective
autofocus sau imagine digitala, fara procesoare, sau
filme developate in proces C41. Puteti sa redescoperiti
cu mijloace mai putin "soft touch" expresivitatea
"culorile si caldura" imaginii alb-negru.
Bebe PITEI
Cursurile de tehnica si arta fotografica - de Dragos Bora la: 05/09/2004 09:03:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Va salut!

> Nu stiu altii cum sunt, dar eu unul as avea o problema cu o
> scoala care isi numeste laboratorul camera obscura.

Din pacate pe aici situatia e jalnica. Cu ani in urma puteai
invata cite ceva despre fotografie de la parinti, de la un
frate ori var mai mare. Apoi, de la scoala unde un profesor mai
inimos (la mine cel de muzica) incerca sa faca cite ceva. E-
xista "Casa pionierilor" cu foto si cine-club. Cluburile fo-
to de pe linga intreprinderi. Si, bineinteles, "Scoala populara
de arta". Si cluburile foto propriu-zise. Acum... ... ...

Acum am ajuns, cred, in situatia de "Fotografiati, baieti,
numai fotografiati!". Mai devreme sau mai tirziu poate ajungem
si la "Fotografiati, baieti, dar fotografiati bine!" insa
pentru moment, tot ce se face, chiar daca "scirtzaie" e mai
bun decit nimic.

Altfel, aveti dreptate. Mie-mi place, in ziua de azi, sa in-
cerc sa-mi dau seama, din ceea ce a spus cineva, cam ce a vrut
sa spuna de fapt*. Chit ca (intr-un anunt) ar fi trebuit sa o
spuna cit mai clar, concis, usor de retinut s.a.m.d.

Asa ca o voi face si pe avocatul Diavolului ;-) :

> iar fraza citez : " Fara obiective autofocus

Omul a vrut sa spuna ca, probabil, la respectiva scoala se va
invata cel putin despre manevrarea unui obiectiv. De la ingri-
jirea lentilelor si pina la distanta hiperfocala, sa zic.

> sau imagine digitala,

Nu trebuie sa va mai spun eu de tampenia ideii majoritare ca
imaginea fotografica digitala (cea propriu-zisa, nu cea pre-
lucrata bine cu ajutorul calculatorului!) "nu e arta". De a-
ceea, cind cineva vrea sa sublinieze ca acorda atentie aspec-
tului artistic al unei fotografii (si cine n-o face?) spune
o enormitate de felul "No digital (at all)!".

> fara procesoare,

Aici probabil trebuie luat textual. Adica esti avertizat ca
vei avea de muncit la developare. Nu prea-ti vine sa crezi,
deoarece esti tentat sa crezi ca vei avea de muncit in labo-
rator la procese color dar...

> sau filme developate in proces C41.

ne-am lamurit... "C41" e un sinonim pentru "culoare" asa ca
in laborator vom "shurubari" doar alb-negru. Deja
"sau filme developate in proces C41" induce mareatza idee
(la fel de vehiculata & buna ca si cea cu digital vs. film)
ca culoarea e "cîh" si doar a/n este arta.

> Puteti sa redescoperiti cu mijloace mai putin "soft touch"
> expresivitatea "culorile si caldura" imaginii alb-negru."

Ce spuneam... ... ...

> Se indura cineva imi explice si mie caci eu nu am inteles
> nimic.

Ce am inteles eu, personal, v-am spus. Chiar daca in 2004
e cam aiurea sa nu stii sa te exprimi*, mie oamenii mi-s
simpatici, pentru ca vor sa faca ceva-ceva. De aia am si in-
draznit sa raspindesc anuntul.
-------------------------------------------------------------

- Vedeti, si-n exprimarea scrisa ori verbala e ca-n foto-
grafie. ;-) Degeaba ai o idee stralucita si stalucitoare
daca nu stapinesti mijlocele tehnice pentru a o arata.
Mama lor de arte!!! ;-)
Si cica gastronomia e tot arta!!! ;-)
#21061 (raspuns la: #21033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Filmul american, in general - de gabriel.serbescu la: 19/10/2004 18:45:42
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Filmul american, in general, e parc de divertisment. Eroul comun american este un personaj mediocru, pentru a putea permite si celui mai mediocru spectator o identificare cu el. (Ideea asta e comuna oricarui critic de film decent).
Dupa o ora de actiuni la limita, de situatii imposibile, inedite, extreme, cand parca personaj-ul/ele nu mai pot evita distrugerea morala sau fizica, absolut previzibil se gaseste o sulutie... ¨S-avem perdon¨.
Filmul non-american insa nu recurge la aceleasi tertipuri de vanzari. Nu are in spate producatori specializati in marketing si in general, nu urmareste un gust al pietei. Prin aceasta se fereste de stereotipie, si mai mult nu anuleaza creativitatea. Expune situatii si te obliga sa gandesti. Pentru unii exercitiul asta e obositor, pentru altii nu.
Dintre filmele non-americane enumarate aici lipsesc cateva spaniole, altele irlandeze, sa nu-i uitam pe nordici cu viziunile lor inghetate, aproape abstracte despre lume, si ¨Occident¨ si ¨Filantropica¨.
E regretabila perioada americana Coppola, Kubrick sau Scorsese, insa de la American Beauty nu am mai intalnit film mediat masiv, si care sa ne prezinte oameni din carne si oase, cu pasiuni si deziluzii comune, cu sperante sau contexte atat de diferite.
Filmul european in special este plural, cel american nu pierde o ocazia de a flendura stindardul national. Ori atunci arta asta nu mai e universala, nu mai e umanista, ci e propaganda unui stil de viata, a unui cliseu existential, a unei forme de a fi rezumate si finite.
Filmele americane - de MMM la: 24/10/2004 00:54:26
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Comparatzia nu cred ca tzine pentru ca filmele americane nu sint arta. Poate ca au fost odata dar astazi nu mai sint. Iar cele ce sint intradevar rar ajung sa fie circulate "in larg".

MMM
Filmele americane - de MMM la: 25/10/2004 03:17:58
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Nu imi plac generalitatzile; bineintzeles ca exista exceptzii ...care confirma regula.

Dar cind la un film se toarna mai multe sfirsituri ce se arata in prealabil la cite-un grup de oameni pentru a le studia reactzia si a decide care din ele sa-l aleaga in final, care este o practica curenta la Hollywood, asta nu mai este arta.

De asemenea successul e masurat in citzi $ se incaseaza pe film si nu opinia cunoscatorilor de arta.

Asa se dau si Oscarurile decise de catre "The Academy of Motion Pictures" care am eu o simpla intrebare: dar cine sint totzi academicienii si academicienele astea care decid ca n-am vazut nici unul niciodata si nici nu li se stie numele ?

Sint un mare amator de filme dar trebuie sa separam arta de comertz tot asa precum un hamburger e bun dar altceva decit "la haute cuisine francaise ".

Un film american trebuie sa placa ! Asta este comertz ! Un film francez trebuie sa-tzi comunice ceva indiferent daca-tzi place sau nu ! Asta e arta !
---------------------------------

You "fell" fine ? where exactly ? You meant you "feel" fine.
MMM
#26132 (raspuns la: #26109) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Arta, nu jucarie...Am vazut l - de mya la: 14/12/2004 21:25:01
(la: Film cu final asteptat.)
Arta, nu jucarie...Am vazut la filme proaste pe Arte de m-am saturat. Cu "arta" lor...te apuca pandaliile.

#31661 (raspuns la: #932) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tehnica shuterizeaza si arta decedeaza - de Dinu Lazar la: 06/07/2005 11:17:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Exista pe spatiul virtual romanesc un numar de liste de discutii si forumuri in care fotografia este la ea acasa; cine vrea, poate citi si vedea lucruri interesante la galeria foto, fotogigital.ro, computer games forum, badorgood, photomagazine, fotomagazin, si la softpedia - in acest din urma spatiu fiind si cel mai animat loc.
La softpedia se discuta tot felul de lucruri interesante; printre alte discutii, la
http://forum.softpedia.com/index.php?s=ef54a7701f9d906ea9ac8b385f5a8b27&showtopic=65543
exista o interesanta manusa aruncata, in sensul unei invitatii la o discutie foto legata de ipoteza, desigur adevarata, ca sa se analizeze si lucrari mai slabe facute de fotografi mai avansati; ca exemplu sunt date lucrarile lui Bumbutz facute la ultima expozitie, niste portrete alb negru, si imaginile facute de mine la o filmare recenta.
Aici ar fi prima mica problema; nu poti compara niste lucrari elaborate, unitare, adica portrete lucrate la meserie intr-o unitate de spatiu si timp, cu o lucrare utilitara facuta cu un scop exact si cu jdemii de complexati care te gonesc din cadru, de prosti care se enerveaza si de nebuni care se cearta pe cap; e ca si cum ai compara mere cu pere sau si mai si, compot meserias de mere mincat in studio boiereste cu pere acre mincate pe frig si zoaie, daca nu le uita productia.
Bun, trecind peste primele consideratii, sa citim o fraza a celui care a invitat oamenii sa discute:
"De multe ori am vazut ca sunt apreciate fotografii mai degraba mediocre doar pentru ca au fost postate de fotografi (amatori sau pro) care si-au facut deja un nume. "
Aici cred ca exista o mica problema care se poate transforma prin omisiunea analizei intr-o capcana.
Adica, fotografia nu este numai o aplicare a unor cunostinte sumare de compozitie, care si aia e crezuta de multi subinteleasa, si o folosire a unor aparate care stiu singure sa expuna si sa realizeze o poza buna;
uitam ca unii folosesc mijloacele fotografice pentru a realiza - atit cit se poate - o opera de arta.
O imagine nu inseamna numai elementele de baza, ci si un mijloc de comunicare a unor stari, senzatii, credinte, frici, sentimente.
Diferenta dintre o imagine perfecta, care are de toate, dar care nu spune nimic pentru ca nu are ce, si o imagine care schioapata tehnic, dar din care curge plinsul, risul, durerea sau speranta, este ca diferenta dintre ceva care orice ai face e mort si ceva care traieste.
Este adevarat ca pentru a face o poza buna trebuie mestesug; dar mestesugul nu e arta si nu pot fi analizate la o imagine atributele artistice folosind cunostintele relative despre expunere, perspectiva si cadru.
Pina una alta, nu cred ca trebuie sa ne intoarcem la antichitate, unde arta era socotita ca mimesis, o imitare a realitatii - adica ala care face o poza mov e timpit, ca nu asa se fac pozele.
De mult timp, in fotografie cam de la inceputul secolului trecut ( 1900...) accentul s-a deplasat treptat in fotografie de la perfectie catre expresiv, de la cautarea frumusetii clasice bine compuse, la expresiv, la ceea ce pune in efervescenta intreaga afirmare pasionala a tumultului sufletesc, si ma gindesc cind scriu aceste cuvinte, de exemplu, la imaginile Alinei Andrei, aflate atit de departe de abordarea clasica si tocmai de aceea atit de incarcate de o vibranta stare de continua cautare.
Esential, cind cineva analizeaza o imagine, este sa nu uite ca in afara caramizilor de baza, in afara elementelor componente, care si ele necesita multa munca si efort pentru a fi cunoscute ( nu poti sa pui mina pe un aparat si sa faci "instinctiv" niste poze si sa ii intrebi pe ceilalti ce parere au decit daca iti lipseste cu desavirsire o minima cultura vizuala, si nu poti raspunde unei astfel de intrebari decit daca nu ai ce face) - exista o relatie, o structura artistica; mesajul transmis prin comunicare artistica trebuie sa fie elaborat pe baza aceluiasi cod, cunoscut de ambii factori ai comunicarii.
Dar, acest cod nu include bastonasele si cercurile desenate in clasa intii, dupa care nu pot fi analizate poeziile unor poeti; ca sa intregesc comparatia, oricui aflat in primele faze ale descoperirii scrisului i se va parea stupida orice poezie scrisa de mina de un poet, care dezordonat si dezlinat, pe un servetzel, poate foarte bine sa compuna un catren altfel nemuritor.
In acest sens, mi se pare interesant si cred ca e un punct de plecare titlul discutiei de la Softpedia: "Fotografii...nu asa bune, si artistii au zile mai proaste" - eroarea de baza fiind deci ca nu putem analiza o imagine numai dupa culoare si elemente sumare de compozitie.
O imagine care incearca sa exprime o stare poate fi oricum, si chiar este asa de multe ori; importanta este starea si puterea de a comunica starea, si asta, repet, nu se face cu notiuni scolastice si din pacate adesea elementar intelese, legate de perspectiva, cadraj si cromatica.
La sfirsitul discutiei (#50) este intrebata lumea ce parere are de o imagine a lui Bumbut, la care o voce din public spune ca "Sa vanam poze proaste e prea usor, nimeni nu poate sa faca numai poze bune. "
Parerea mea este cu trebuie sa ne avintam sa analizam ceea ce e evident de neinteles pentru cel care nu isi pune problema exprimarii eului ci a aplicatiei scolastice a unor notiuni elementare de cadraj si de tehnica fotografica, si aia dobindita comic de la niste inculti care ar trebui amendati sau arestati de Academie, daca asa ceva ar exista, pentru delictul de omor la popor, cu cuvinte ca viufinder, shuterizare, apertura, lentila, etc., omor care se face permanent in articolele dedicate fotografiei in revistele de IT si chiar de fotografie care apar in limba romana.
Ca sa revenim la imaginea lui Bumbutz din #50, mie imi place foarte mult; are stare, are glagorie, are un algoritm trist si e o poezie frumoasa; asa mi se pare mie; altuia i se poate parea desigur o prostie; dar in analiza unei opere de arta, a unei poezii, nu trebuie sa facem neaparat apel la marca pixului cu care a fost scrisa sau la egalitatea literelor ori la alinierea strofelor la linia caietului de dictando.
Parerea mea...
#58180 (raspuns la: #58156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Filme? Replici? Amintiri? nu VIATA! - de cosmacpan la: 28/10/2005 19:56:22
(la: Topul 100 citate celebre din filme)
Pe primul loc (sau "baiat de baiat") este speech-ul lui Al Pacino din Parfum de femeie. La egalitate de puncte este dialogul lui Zorba (Anthony Quinn) cu englezul (A Fines parca) si Doamne multe, multe pe care chiar ca imi vine greu sa le enumar acum: incepand cu filmele de animatie, continuand cu filmele de copii, comediile, western-urile, filmele de arta si filmele pentru suflet. Mai vin cand imi revin.
Salonul de Arta Fotografica, Craiova 2006 - de Florin Constantinescu la: 02/04/2006 21:50:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Astazi, in urma definitivarii jurizarii fotografiilor inscrise la Salonul National de Arta Fotografica "Mihai Dan=-Calinescu", Craiova, editia 2006, s-au stabilit urmatoarele fotografii castigatoare:

Marele Premiu “Mihai Dan-Calinescu” – ZOLTAN HARAGOS - Tg. Mures, “Ecaterina”

Premiul I – ARMAND BERARU – Israel – “Pe scara”
Premiul II – GABRIEL FANTANA – Craiova – “Iluminare selenara”
Premiul III – LAURA HAIDUC – Oradea, “Batrana si papagalul

Premiile pe sectiuni

Sectiunea PORTRET

Medalia de Aur AAFR – JENO KUCSERA - Tg Mures, « Tristete »
Medalia de Argint AAFR – TRESTIAN GAVANESCU – Rm. Valcea, « Antim »
Medalia de Bronz AAFR – CONSTANTIN PADUREANU - Craiova, « Iad »

Mentiuni
MIHAI MOLDOVAN – Brasov, « Olar »
IRINA STEINBRECHER – Craiova, “Codruta”
ANDRAS TAMAS – Tg. Mures, « Pastorul din Bretcu »
FLORIN CHIREA – Craiova, « Mirela »
DOMOKOS ICZE – Miercurea Ciuc, « Dupa un veac »

Sectiunea TEMA LIBERA

Medalia de Aur AAFR – STEFAN TOTH – Oradea, « Interventie plastica »
Medalia de Argint AAFR – MIHAELA SAV DIANA – Oradea, “Cromatic”
Medalia de Bronz AAFR – ALEXANDRU MLADEN – Craiova, « Galeria »

Mentiuni
BALASI CSABA – Miercurea Ciuc, « Arterele pamantului »
VIOREL ANGHEL – Ploiesti, « Dinamismul constrangerii »
HARAGOS ZOLTAN – Tg. Mures, « Atasament »
ZOLTAN GEGO – Brasov, « Scari »
TEODOR RADU PANTEA – Oradea, « Tunelul confuziei »

In total, la aceasta editie a salonului, au fost inscrise un numar record pentru saloanele de fotografie din Romania, nu mai putin de 1300 de lucrari, participand si autori din strainatate (Franta, Austria, Israel).
Numarul de lucrari acceptate la aceasta editie este de 150 (60 la Sectiunea Portret si 90 la Sectiunea Tema libera)

Premiile sunt cam astea:
premiul I - 3.000.000
premiul II - 2.500.000
premiul III - 2.000.000

Medaliile de aur AAFR - 2 x 1.500.000
Medaliile de argint AAFR - 2 x abonament pe un an la revista Photomagazine
Medaliile de bronz AAFR - 2 x 1.000.000

Mentiunile sunt in bani sau produse in valoare de 500.000 si constau in:
2 x 500.000
5 x kituri de curatare aparate si obiective
5 x mentiuni oferite de alti sponsori (filme, etc).

Marele premiu al Salonului este oferit de familia regretatului fotograf Mihai Dan-Calinescu si va fi anuntat zilele urmatoare.

***

Mi se pare ca in Romania asemenea manifestari artistice sunt cam pe moarte, in principal datorita neincrederii fotografilor in jurizare.

Anul viitor, Salonul MDC se va transforma in salon international, iar desfasurarea si jurizarea se va desfasura intr-un mod cu totul si cu totul original si nou pentru arta fotografica la nivel mondial. Astfel, juriul va fi compus din artisti fotografi cu mare renume, din cel putin 7 tari, din Romania urmand sa intre in acest juriu 3 fotografi. Deci un juriu de 10 oameni, care pot da o dimensiune obiectiva calitatii artistice a fotografiilor inscrise.
Fotografiile vor fi trimise prin mail sau pe CD. Taxa de participare va fi putin mai mare, pe masura valorii premiilor acordate. Oricum, fotografii din Romania vor beneficia de o micsorare a taxei, fata de cei din strainatate.

Votarea - adica notarea lucrarilor inscrise, se va realiza electronic, pe un site special construit, unde fiecare membru al juriului are acces unic, pe baza unui ID si a unei parole.
Fotografiile inscrise vor avea asignate un ID si numele dat de autor, membrii juriului neavand acces la numele autorului sau tara de provenienta. Mai mult, membrii juriului nu se vor cunoaste intre ei si nu vor sti notele acordate de ceilalti membrii.
Publicul va putea vizualiza fotografiile inscrise in salon.
La finalul notarii, automat, se va calcula punctajul fiecarei fotografii. Fiecare membru al juriului poate cere statistica notelor acordate in salon, astfel incat sa existe un control real al notelor acordate si nimeni sa nu poata contesta jurizarea.

Este un sistem foarte sigur si in primul rand asigura dezideratul oricarui juriu ... sa fie obiectiv. Adica nimeni nu mai poate face nimic - in romaneste sa puna pile....
Nimeni, in afara de comisia de organizare, nu va cunoaste juriul, decat la finalul jurizarii, cand acesta va fi facut public.
Incercam sa dam premii pe masura, de mare valoare si deci este firesc ca notarea sa se faca asa cum trebuie.

Fiind un sistem de notare in premiera, organizatorul - Fotoclubul Mihai Dan-Calinescu - a inceput deja sa puna la punct partea de logistica si de organizare.

In acest fel, speram sa refacem increderea fotografilor romani in saloanele de profil si sa aducem un suflu nou in Romania, in arta fotografica.

Pentru ca daca nu miscam nimic in domeniu, stam adormiti asa intr-o prea frumoasa letargie........o sa ajungem sa facem un salon la 12 ani si ala cu 15 poze.

Si pentru ca suntem pe prispa domnului Dinu Lazar, adresez si aici multumirile din partea organizatorilor pentru prezenta sa la jurizarea lucrarilor de la salon.
Filmul este mai prost decat c - de Regni la: 13/06/2006 06:57:52
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Filmul este mai prost decat cartea..
Daca ar lipsi legatura religioasa (Iisus) si arta lui DaVinci, totul ar fi numai maculatura...
#127594 (raspuns la: #127441) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"ma mananca sa merg la o film - de Dinu Lazar la: 10/10/2006 07:26:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"ma mananca sa merg la o filmare.
puteti sa-mi spuneti cand si unde?"

Pai, precizai aici mai jos ca se stabilesc detaliile pe mail.
Poate e lume care vrea sa discute aici probleme elevate,
legate de epistemologia operei de arta, de implicatii socio
profesionale ale transformarilor induse de cognitivitate,
si noi ocupam locul cu amanunte.
#150519 (raspuns la: #150363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Filmul era difuzat pe Arte-Tv - de Daniel Racovitan la: 09/10/2003 03:22:52
(la: Film cu final asteptat.)
Filmul era difuzat pe Arte-Tv
#932 (raspuns la: #115) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu il recomand, este un film - de Daniel Racovitan la: 04/11/2003 14:06:33
(la: Toamna la New York)
nu il recomand, este un film prost
#3211 (raspuns la: #3202) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
filme - de david la: 05/11/2003 08:09:19
(la: Filmele mele)
Recunosc ca nu-i usor sa "inchei" o lista lista cu filmele preferate. La lista lui Daniel as adauga (neaparat): "De ce trag clopotele, Mitica", "Reconstituirea", "Balanta", filmele lui Bergman, filmele lui Kusturica si, binenteles, filmele lui Almodovar. Era sa uit de "La vita e bella". Si de Zorba, si de "Taxi driver", si de "Marea raceala"...


#3334 (raspuns la: #2782) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
devenire - de Dinu Lazar la: 17/11/2003 15:52:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
As incepe cu o butada aici.

Daca persoana e din Ro, oricine aici e fotograf de la nastere; ne pricepem de minune la mai multe lucruri care incep cu f, de la femei la fotbal si (deci...) filosofie, si pina la film si fotografie.

Bun, lasind gluma la o parte, privind cu o luciditate trista, cred ca momentul constientizarii, momentul de baza, e mult mai timpuriu la noi, decit in parti ale lumii unde exista o oarecare cultura plastica sau fotografica cu care trebuie sa te compari si in care trebuie sa e inscrii; sunt si locuri unde cultura e maxima si iti trebuie zeci de ani ca sa devii fotograf... asta in principiu.

Ar mai fi o idee de precizat aici... cine poate, face ceva; cine nu poate face, conduce; cine nu poate nici sa conduca, devine profesor.

Daca ne uitam cine sunt profesori de fotografie la numeroasele facultati, institute si locashuri de invatzamint mai mult sau mai putin superior unde se preda fotografia - ma rog, nu la ei ca persoana, ci la opera lor- daca ne uitam la cartile, albumele si articolele scrise de profesorii de fotografie, sau macar la siturile lor de imagine, ( eu nu am dat de astfel de lucruri, desigur... daca stie cineva sa-mi spuna si mie...) - ei bine, intelegem ca totusi, fotograful aici nu prea devine fotograf adevarat, pentru ca numai o diploma nu iti da si arta sau meseria necesara, care trebuie invatate de la cineva o data si o data. La Conservator sunt profesori de pian care sa nu fi cintat la Ateneu? Nu prea as crede.

Ar fi multe de zis aici. Daca facem o simpla comparatie a revistelor romanesti ilustrate lunare si a suratelor lor din editiile internationale - cum arata imaginea, iluminarea, cadrul, atmosfera, starea - ei bine, cu mici exceptii, numarabile pe degetele de la o mina, iar s-ar putea sa vedem ca fotograful devine de fapt fotograf cu timpul, si anume cu ala care va veni... desi de obicei el stie si crede ca e si acum asa ceva.

Discutia poate continua la nesfirsit... personal cred ca devii fotograf ( si poate e valabil intru orice devenire) atunci cind faci fotografie pentru a te bucura pe tine insuti si pentru a cauta intr-un fel specific o cale de a te exprima sau de a iti exprima o parte a ta altfel de nebanuit si imposibil de vazut in alt mod, si cind nu iti (mai) pasa de ce spun sau cred ceilalti... atunci cind mergi pe drumul tau si faci imagine numai asa cum crezi si cum simti... atunci deci cred ca fotograful poate incepe sa stie ca devine fotograf.
#4546 (raspuns la: #4529) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre fotografie - de Dinu Lazar la: 23/11/2003 01:43:54
(la: Despre fotografie)
Tehnologia realizarii imaginii nu are nimic comun cu arta fotografica in sine, adica salturile tehnologice nu au schimbat nici perceptia imaginii nici modalitatea de comunicare a imaginii.
Cel putin nu brusc.
La inceput se faceau scrijelituri pe peretii pesterilor; apoi se sculpta in piatra; aparitia papirusului si a tocului nu au modificat nici ce se scria si nici cum se recepta ce era scris.
Aparitia tocului cu rezervor sau a pixului au permis ca o poezie sa poata sa fie scrisa foarte bine si la closet sau in transee; asta nu schimba poezia in sine.
La inceput fotografia se facea cu placi de cupru care trebuiau sensibilizate la locul fotografierii; fotograful avea un cort negru in care prepara placa si o developa apoi; aparitia placilor pe sticla cu emulsie depusa la fabrica si a filmului pe suport de celuloid au strinit scandaluri, asta e adevarata fotografie? unde e cortul si albusul de ou?
Fotografia a colectat in decursul timpului importante evolutii tehnologice, salturi si scandaluri care au facut sa curga riuri de cerneala; aparitia fotografiei pe 35 mm si a aparatului Leica a fost la fel de cutremuratoare ca aparitia aparatelor digitale azi; autofocusul, aparitia aparatelor cu exponometru (mai e fotograf ala care nu stie tabela de expunere?) - spuneau atunci cei ce discutau pe tema.
Fotografia e o comunicare. Poarta un mesaj. E o imagine, cu compozitie, culoare, sens, echilibru, perspectiva, indiferent cu ce e facuta, cu un aparat foto cu burduf verde si lemn de cires de trandafir sau cu un aparat foto digital sau cu inelul de la mina.
Problema reala e ca in poezie ; democratizarea si ieftinirea pixului nu au dus la cresterea exponentiala a numarului de poeti cu adevarat buni.
Si in fotografie, in Ro cel putin, usurinta de a face poze si cu telefonul nu a dus la aparitia unor fotografi buni sau a tone de fotografii senzationale. Poate ca numarul pixurilor si al aparatelor nu modifica numarul creatorilor care pot sa se exprime.
Aparatul de fotografiat evolueaza, se inglobeaza in alte obiecte, poate sa si dispara si sa se transforme in alte scule; comunicarea cu imagini, va evolua si se va dezvolta, dar mai greu - ca in Internet, usurinta de a te exprima si de a transmite si de a crea pare mai favorabila celor ce nimic nu au a spune.
Marirea exponentiala a usurintei de comunicare si a modalitatilor de exprimare vor duce la cresterea in aceeasi masura a zgomotului de fond si a rateurilor de tot felul, nu la aparitia a mii de rembranzi si matishi pe centimetru patrat - dar in nici un caz nu vor duce la disparitia fotografiei, care mai are ani buni inainte. Momentan se schimba dalta, ciocanul si peretele pesterii cu pana si papirusul. Si?
Oricine va putea mizgali mult mai simplu. Asta e.

Dinu Lazar
Pop-ul ca arta - de Daniel Racovitan la: 27/11/2003 08:11:46
(la: Cohen)
Cohen: a ridicat [muzica] pop la rangul de [arta].

Mosu' Nicolae, mi-a zis ca o sa ne aduca in dar un coffret cu 4 CD-uri d'ale lui... D'ale lui Cohen, fireste :))

(din off: oh-boy-oh-boy-oh-boy-yummy-yummy... :)) )
Ne-fiind scolit in arta, eu a - de relu la: 01/12/2003 10:37:45
(la: Fratia pre-rafaelita)
Ne-fiind scolit in arta, eu am descoperi pre-rafaelitii din intimplare acum citiva ani, si este curentul meu preferat in pictura. Cel mai mult imi plac picturiile:

Mariana in the Moated Grange
The Bridesmaid
The Blind Girl
Ophelia

de John Everett Millais, care se pot gasi usor la http://www.preraphaelites.com/paintings.asp (Apropo Daniel, ar fi fost fain sa putem sa adaugam imagini la mesaje, dar cred ca cenzura ar fi un cosmar.)

Dupa cum am spus deja, ne-avind sub centura un curs de apreciere a artei, eu ma supun simtului propriu aestetic. Daca-mi place, imi place. Si pre-rafaelitii imi plac in general. Dar tot asa imi place si Michelangelo. In schimb, ma uit la Picasso si inteleg ce spun altii ca este un geniu in pictura, dar nu-l inteleg in mod profund. Citeodata mi se pare ca inteleg o pictura de-a lui, altadata mi se pare ca-mi place, dar nu sint sigur. De exemplu ma uit la Guernica si imediat recunosc calitatea si geniul din aceasta pictura, dar nu pot sa verbalizez amanunte despre valoarea ei. Apoi am citit un articol intr-o revista specializata in arte si subiecte umaniste, care a aparut print anii 60-70 (Horizon) tiparita undeva in Ohio cred, si se mai gaseste in anticariate -- o revista de calitate ceva de speriat. In orice caz, acest articol era despre Picasso, si parte din articol era o analiza a picturii Guernica. Simbolismul explicat de articol era mult mai aprofundat decit eu am fost in stare sa produc. Dupa ce am citit articolul, bineinteles ca aprecierea picturii de catre mine s-a schimbat. Dar altfel...? Cubismul se pare ca ar trebui sa vina cu un "manual de folosire."

Orice opera de arta de ceva valoare (dupa parerea mea) este un vehicol pentru doua lucruri (sau numai unul citeodata): 1) mesaj 2) frumusete. Mesajul e o idee sau idei, de obicei spun ceva important despre conditia umana (in general sau despre tine insuti, cind o privesti). Frumusetea este pur si simplu frumusete. Picturile pre-rafaelite de mai sus ma atrag pentru frumusetea lor in primul rind, si numai in al doilea rind pentru ideile pe care vor sa le spuna. Cred ca Picasso e invers; ideile sint mult mai puternice, si aestetica visuala vine mai la urma.

N-avem pe nimeni pe aici care le are cu artele plastice sa ne explice mai mult care e ce e?

-Relu



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...