comentarii

filme porno franta


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
domnule Herjeu, inca din tit - de gabriel.serbescu la: 12/08/2004 13:17:32
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
domnule Herjeu,
inca din titlul textului dumneavoastra, se porneste de la premisa ca cineva, sau ceva, vi-a interzis dreptul de fi mandru ca sunteti de nationalitate romana. Practic, titlul dumneavoastra e un manifest, vreti sa fiti roman ca o eliberare.
Continuand lectura textului se intelege o frustrare, aceea a neintegrarii. Atunci probabil ca se naste intrebarea ¨noi de ce nu?¨ si atunci incepeti o evaluare: va simtiti cand jenat, cand rusinat ca sunteti roman
si incepeti sa scoateti din boblioteca prafuita diverse personaje istorice, artisti sau voievozi.
Exista un mecanism uman care se manifgesta in momente de presiune, de frustrare (caci despre asta vorbeam), e o pacaleala si se numeste nostalgie.
Ca sa aduc un exemplu adiacent, est germanii fosti ddr.isti sunt acum nostalgici dupa vremurile comuniste, si despre studiul asta puteti gasi mai multe detalii in Le Monde Diplomatique nr 106/augst
Acolo se vorbeste cum de la incercarea de integrare in structurile capitaliste, exista un cert regres nostalgic catre valorile si traiul de viata fost ddr.ist si se manifesta prin filme, evenimente evocatoare, reaparitia de produse cu vechile denumiri si continuturi etc.
Cu siguranta asta inseamna din nou gadilarea unor identitati diferite de cele germanice si asa mai departe.
Revenind la discutia noastra, dumneavoastra va e rusine ca sunteti roman, dar va ganditi ce rusine ar trebui sa va fie sa fiti germanic, avand pata holocaustului pe cazierul istoric. Atunci reveniti la ceea ce ar putea sa fie un prilej de mandrie si cadeti in pacatul cliseelor culturale. Exagerati numind personalitati istorice drept Oameni, ca si cum ar fi personaje din Kipling, si aveti tendinta de a hiperboliza o natie, doar din frustrarea de a o vedea la pamant.

Ca sa va rapund pe puncte la ultimul post:
1 nu extista in istorie Oameni, asta e poezie, ori noua ne lipseste PRAGMATISMUL
2ar trebui sa rasfoiti constitutia japoneza, ati putea intelege astfel de unde provine colectivismul asta nipon. Probabil ca nu ar trebui amintiti nicodata ca exemple, istoric si spiritual nu se afla mai sus sau mai jos ca alte natii, sunt pur si simplu aparte.
3 ¨sentimentul de apartenenta la o natie bogata in Oameni¨... Domnule Herjeu, probabil ca daca v-ati fi nascut in Franta acum v.ar fi pleznit pipota de atat mandrie si orgoliu.
4.Mihai Viteazu a fost ceea ce este, adica Viteazu. Fiti si dumneavoastra mai critic un pic, ca prinde bine igienei intelectuale cum zice Plesu
5.¨. ¨Dupa parerea mea, Marin Preda este unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii¨ #15607, de Radu Herjeu
7nu incerc sa distrug, dar va aflati in situatia extremistului de tip slav, care personifica tara ca pe o Mama, dar in acelasi timp o reneaga, prin simplu fapt ca-si mai pune intrebari despre ea.
8.in Europa, natiile au trait pana prin anii 70-80. De ce nu va incercati condeiul, condeiul ala ca o arma, impotriva unor lucruri mai importante si mai evidente decat orgoliile stoarse de natie intre natii, sau cum va place sa folositi de OM intre OAMENI?! Lasati-l pe Brancusi. De ce nu scrieti de cineastul care a luat nu stiu ce premiu la Berlin, cu un scurt metraj? Sau de ce nu deplangeti soarta intelectelor care se baga in publicitate, acolo iau premii europene, si contributia lor spirituala se reduce? sau de alti oameni insa ACTUALI!!! domnule draga, ca aici sta prtoblema. Noi romaniii ne luam hainele demodate din dulap si inca ne mai imaginam ca suntem eleganti. Actualizati-va! Si ajuta-ti si pe altii sa o faca. Numai bine


¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

#19641 (raspuns la: #19585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a fi medic in Franta. - de lexou la: 14/08/2004 13:14:56
(la: Unde veti putea lucra in Europa)
buna,

deocamdata, pre-intrare in UE, medicului romin doritor sa lucreze in Franta i se ofera trei posibilitati. prima, cea mai la indemina, este sa faca FFI (faisant fonction d'interne) adica sa lucreze pe postul unui intern (rezident, daca vreti) francez - chit ca rominul in cauza este deja specialist in Ro... avantajul este ca poti lucra in spital astfel din prima zi, dezavantajul net este salariul mic (normal, in scara ierarhica a sistemului de sanatate, internul este cel mai prost platit. in franta salarul de intern este mai mic decit al unei infirmiere=asistenta medicala), in plus, esti blocat pe scara avansarii in sistem - astfel ca FFI vei vedea francezi perindindu'se, care'si termina specializarea, se instaleaza in privat pe bani frumosi, in timp ce tu esti tot timpul 'blocat' ca shi FFI. in plus ca FFI esti lasat sa stai in franta doar doi ani de zile, dupa care hand-shaking shi "va multumim pentru participare, drum bun pina in Romania!"

a doua posibilitate este DIS'ul, in sfirshit, fostul DIS. DIS'ul este internatul pentru straini, cu care au plecat multi medici romini in franta pina in urma cu citiva ani, cind a fost scos. anul acesta sau anul trecut a fost reintrodusa o noua forma de DIS (shi cred ca shi numele i s'a schimbat). pe scurt, ce inseamna astazi noul DIS: concureaza mii de candidatzi (algerieni, marocani, bulgari, turci, romini, etc...) pe un numar infim de locuri (strict orientativ, de dragul demonstratiei, ceva gen 50 de locuri pe toata frantza). celor citiva norocosi care iau DISul li se ofera posibilitatea sa faca o specializare completa in frantza, cu conditia ecspresa ca dupa aia sa se intoarca in tzara de origine. daca inainte cu vechiul DIS multi au nesocotit cerintza asta shi au ramas "chiar si asa" in Frantza la terminarea DISului, este destul de posibil ca azi cu reintroducerea lui intr'o noua forma, ei sa controleze chestia asta mult mai strict (poate de'asta au si scos vechiul DIS vreme de citiva ani).

a treia posibilitate care o lasa este ca sa te reapuci de facultate, sa refaci anul intii de facultate (care se soldeaza cu un concurs dificil shi ecstrem de delicat de luat... ) shi anul shase de facultate, dupa care sa dai concursul de internat francez, cot la cot cu francezii, sa primesti un post in functzie de clasamentul la internat, shi sa o iei de la zero cu o specializare. avantaj: odata trecut de partea cea mai grea (=anul intii) esti integrat in sistemul francez, adica, de la acel punct incolo: munca si valoare egala cu a unui francez, bani asemenea, statut social asemenea, cariera idem.

revenind - daca in urma cu zece ani de zile OMS declara ca tzara cu cel mai bun sistem de sanatate din lume este Franta... astazi sistemul lo de sanatate are o gaura de 15 miliarde de euro (bun, e adevarat ca nici gaura asta nu dateaza de azi-ieri. primul deficit inregistrat de Secu dateza din 1975). alte probleme cu care se confrunta sint inegalitatea demografiei populatiei medicale - 300 de medici la suta de mii de locuitori in Ile de France, 250 in Provence-Alpes-Cote d'Azur, respectiv o suta shi ceva in alte regiuni ale frantei; greutatea aducerii medicilor generalisti sa egzerseze in anumite regiuni ale "frantzei profunde", la tzara, unde esti complet izolat (de ex. in anumite departe din est); devalorizarea chirurgiei ca specialitate mai ales a chirurgiei viscerale (un generalist in privat cistiga 50.000 euro pe an, un chirurg pe chirurgie viscerala cistiga tot pe acolo vreo 54.000 euro pe an, shi asta din cauza proceselor din ultimii ani), pediatria este o specialitate devalorizata de care fug cu totzii. in plus, pe ANSAMBLU se constata, dar de ani de zile deja o lipsa de medici (in toate specialitatile etc in toate regiunile etc). colac peste pupaza la asta a mai contribuit, asa cum ei insisi o spun, shi intensa feminizare a populatiei medicale (au facut chiar studii care demonstrau cum uite, daca iei o femeie medic, statistic, ea lucreaza cu 3 ore in medie pe saptamina decit un barbat medic, ceea ce ecstins la ansamblul medicilor, face ca lipsa de medici shi de "timp medical" destinat populatiei sa creasca shi mai mult).

acum sa ne gindim ce anume din toate astea s'ar putea schimba post-intrarea noastra in UE.

atita timp cit astazi, shi deja de ani de zile, franta prefera sa practice ESCLAVAGISMUL MODERN in rindul medicilor, si ca acest sistem s'a dovedit lucrativ, acceptat de insisi sclavii, ce interes concret ar avea sa schimbe ea activ ceva in asta? pentru ca sistemul medicilor straini inrolati ca FFI poate fi asimilat perfect cu un esclavagism modern : cel mai adesea nimeresti FFI intr'un orash shi intr'o specialitate unde nici un francez nu s'ar duce de buna voie, lucrezi 70 de ore pe saptamina (ei da, cele 35 de ore saptaminale nu sint in medicina...), stagnezi dpdv cariera, esti platit un pic mai mult decit SMICul, iar timpul trece, brusc descoperi ca nu mai ai douazeci de ani, quoi faire?:

atita timp cit franta are nevoie de acesti FFI care sa asigure constant baza de jos a piramidei (gen chirurgi care sa fie dispusi o viatza intreaga sa fie mina a doua in operatzie, in timp ce francezul de linga el evolueaza, progreseaza, ishi face mina, dupa care devine chef de clinique, dupa care paraseste spitalul de stat shi intra in privat...), ce interes ar avea sa le acorde acest drept atit de simplu: pentru munca egala, recunoastere egala? pentru valoare si capacitate profesionala egala, respect egal?

in marile spitale din Paris - shi din Marseille-, o data pe saptamina se intrunesc shefii de sectzie din spital. cu totzii depling faptul ca sint obligati sa recurga din ce in ce mai des la serviciile unor FFI pt a'si asigura personalul pe sectie. toti depling statutul acelor FFI mentinuti intr'o mizerie constanta (asta in Franta!!! tara lui liberte, egalite, fraternite!!). toti se acorda asupra faptului ca "nu e bine". dupa care suspina shi isi pun semnatura shi parafa asupra teancului de pe masa unde alti citiva nefericiti aspiranti FFI isi au cererile.

toate informatiile de mai sus pe care le'am redat aprocsimativ, pt a da o idee asupra amplorii raului, le pot detalia cu cifre egzacte, de pe siturile lor oficiale. si ramin la dispozitia oricui doreste a sti mai multe despre.

cu stima,
L.


Cristall - de Little Eagle la: 17/08/2004 07:19:46
(la: Se cauta un scriitor! Gasitorului buna recompensa!)
Dear Cristall,
In primul rand chiar de -s eu de 48 ani...sa nu ma numesti niciodata...dumneata,oi fi eu poate 4-5000 ani batran dar nu ma simt si nu este cazul nici de exceptii aici la cafenea esti egala cu mine mereu si la fel sa te consideri si tu cu mine.Si believe me nu iti scriu in sens de repros.

Johnny DEPP(nu Deep...asta suna cam porno...kiding but true).Am cunoscut personal multe mari staruri in lume,am mai scris destule despre astea...

Johnny...is a very nice person ...but smokes toooooooo much...shouldn't...he has 2 small children...he tries...to quit a little and smokes tigari de hartie adica le ruleaza singur cu tutun...dar...tot la 4 pachete ajunge pe zi!!!!!!!
Odata am avut un crush la Wynona Rider...pe vremuri a fost fata lui 5-6 ani...boy ce frumoasa e,chiar si azi!!!!

Pt. ca am lucrat si lucrez in ilustratii pt. Tvnea Americana(reclame=commercials),am sansa sa cunosc multe faime,stars in music in movies,in sports....etc.
Dar recent mi-am creat la cafenea jurnalul meu si treptat vei afla destule ,am inceput cu prezentul(ca in filme uneori)si ajung si la trecut...pe care l-am lasat in urma insa,ma ajuta sa-mi pot scrie amintirile si in final ,daca apuc ....sa si scriu romanul vietii si sa fie un film,de ce nu?

Nu e noroc ci soarta,la mijloc,NU am vrut sa dau de acesti oameni ci arta m-a dus la ei.Ori la inceput o slujba chiar!Crezi ca stiam in 1984 ca voi lucra la firma lui...Richard Pryor?Dar astea la scriou la timpul respectiv girl..NU MA invidia deci deloc.
Asa a fost sa fie,pt. unii viata e plina,pt. altii este anosta,NU ma leg de nimeni aici pt. ca stiu sa vad si de partea cealalta a gardului.

Unii au astfel de sanse,nu este o regula in viata si musai de urmat sau sa crezi ca la fel se va petrece cu altii,dar nu poti sti ce va fi maine,NICIODATA....NU stii ce va fi peste 1 minut.

Johnny....a ajuns actor din...greseala!!!!!!!Din intamplare,el o numeste greseala insa.Avea si are un f. bun prieten,Nicolas Cage(de fapt...Nicolo Copolla,de fapt nepotul marelui regizor...dar si-a schimbat numele si a reusit ca actor de unul singur...nu a vrut sa creada lumea ca a fost ridicat de unchiul lui).
Nicolas Cage l-a intrebat daca vrea sa aiba un rol in un film(Nightmare on Elm Street,primul din serii)si real a pulled some strings with Wes Craven(regizorul)

Si asa John a ajuns sa fie acel tinerel care e sucked inside the bed,in one dream by Freddy Krugger.Apoi pt. ca real e un tip MISTO ca tot ce vrei sa recunoastem,si baietii ce poate citesc astea ca e frumos a ajuns in ...21 Jump Street...si NU i-a placut deloc,a URAT acel serial Tv.,dar...avea contract...deh...dar de ajuns.Mai alta data altele.

NU MA mai numi cu "dumneata",sunt prietenul tau doar.Imi vine sa ma iau la bataie acum.Carje si baston?Mai Cristall,am doar 14-16 ani in mine,spune-mi cine loves Ozzy,Motorhead,Metallica,Judas Priest?I am forever a teenager.
Forever young.Chiar daca mor maine,tot sunt de 16 ani.I never grow old,I grow young!

Mai vorbim.
DON'T WORRY BE HAPPY,
LOVE&PEACE,
Ozzy


















































#19892 (raspuns la: #19605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Chiar si pe vremea “abuziv - de Dinu Lazar la: 01/09/2004 16:10:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Chiar si pe vremea “abuziv impuscatului” AAF era condus, e drept cu dibacie, in favoarea gruparii Comanescu."

Cred ca aici problema ar trebui nuantata.
Cei mai multi dintre cei care stiau cum era atunci la AAF si ar putea fi mai impartiali sunt acum in ceruri sau in borcanul cu cenusha.
In conducerea AAF, pe linga nume azi necunoscute si care ajunsesera intimplator pe corabie, erau totusi unii dintre cei mai mari fotografi ai momentului, sau personalitati, oameni seriosi si care doreau cu adevarat sa se implice in fotografia romaneasca.
Domnul Napoleon Frandin nu a fost un mare fotograf, dar ca presedinte al fotoclubului medicilor, a organizat niste saloane ale fotoclubului respectiv absolut senzationale; si tot asa, erau multe nume cu greutate in domeniu care chiar faceau ceva.
Multi faceau ceva constructiv.
Caci distructive erau si atunci citeva figuri, cum ar fi onorabilul domn Iarovici, caruia i se spunea Javrovici sau Iagovici, si care dupa fiecare congres al culturii si educatiei socialiste voia sa bage cite un material la revista Fotografia.
ALtfel scris cu litere foarte mici, la un rind, ar trebui multe zeci de pagini ca sa se scrie tot ce s-a facut la AAF, saloanele, participarile, actiunile, si tot asa.
Altii sa faca alte lucruri bune in domeniul fotografiei si sa dovedeasca ca-s mai buni organizatori in Ro eu nu stiu sa fi fost.
Ar fi extrem de multe lucruri de spus, dar cum indeobste naturii umane dimbovitene ii este mai simplu sa amestece cu facaletzu` in oala cu rahat decit sa construiasca o statuie si un piedestal...
Sunt mai multe texte ale mele despre AAF pe la badorgood si pe lista de discutii Fotomagazin, cine e interesat le poate citi acolo.

"Si pe site Fotomagazin erau 2 personaje ce incercau sa-l foloseasca in propriul avantaj."

Da, este absolut adevarat.
Nu stiu cine e al doilea personaj, dar unul probabil sunt eu; avantaje, ce-i drept, am avut foarte foarte multe, mai ales materiale, o multime; la fiecare postare pe grupul de discutii boierul Ara dadea cite 150 de dolari, si dublu, daca spuneam mai mult de 66 de cuvinte; toti importatorii foto ma chemau zilnic la ciolhane, saptaminal la petreceri cu dans subacvatic, si dadeau zeci de aparate la testat, pe care nu le cereau niciodata inapoi; de lazile de filme si de cadourile de protocol, nu ai spun nimic pentru ca le-am uitat sirul.
A fost foarte frumos.
Tot ca membru la Fotomagazin facultatile se bateau sa ma invite sa predau la cursuri de fotografie, si guvernul, parlamentul, senatul, nu miscau nimic fara sa intrebe cu smerenie cum devine cazul.
Nu mai zic nimic de vilele primite ca sediu pentru Fotomagazin, pe care le-am vindut extrem de profitabil.

"Gurul s-a suparat pe sat, si-a luat jucariile si a plecat. A gasit un loc cu o pozitie mai buna. Nu?"

Absolut.
Acolo despotul Ara ma platea la litera, aici boierul Daniel ma plateste la pozitie, cum bine remarca domnul Andrei.
Este mai mare placera sa stiu ca scriu, nu scriu, timpul trece si boierul, shefu` din Franta, ne baga in cont niste sume astronomice, pe care nu le pot dezvalui, din cauza numarului foarte mare de zerouri.

Cine vrea sa stie insa pe bune cum devine cazu`, am explicat pe la inceputul acestor conferinte cum devine cazul cu Fotomagazinul, caruia ii port o grozava amintire, dar pentru care nu eram facut, din pacate.
#20776 (raspuns la: #20763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Capcanele lui 23 august 1944 - de RSI la: 02/09/2004 13:45:20
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)
Capcanele lui 23 august 1944 (NO RATING!)

[romanian-portal.com], (8/23/2004) »
Ca niciodata in ultimii 15 ani, apropierea acestui 23 august a starnit in discursul public romanesc o revigorare a interesului (uneori a pasiunilor) fata de acest eveniment important al istoriei contemporane. Mai multi factori au condus aici: in primul rand, intentia oficialitatilor, anuntata inca de la mijlocul lui iulie a.c., de a organiza o celebrare substantial mai consistenta decat in toti anii de dupa 1990 (legitimata de implinirea unui numar rotund de ani); apoi, trebuie sa luam in calcul recentele avataruri ale Casei regale romane, ca si ameliorarea spectaculoasa a relatiilor dintre Regele Mihai si actualul presedinte al Romaniei; in fine, cred ca in substratul intregii povesti se afla balanta inca neechilibrata, in memoria noastra comuna, intre nostalgia dupa autoritarismul legitimat "patriotic" al maresalului Ion Antonescu si frustrarile firesti ale celor care stiu ca, o data cu acea zi, a inceput drama comunizarii Romaniei. Istoricii nu pot conduce, prin ei insisi, la rezolvarea definitiva a acestui impas - o data pentru ca istoria este o disciplina in continua rescriere*, apoi pentru ca s-a vazut limpede ca nici macar ei nu au cazut intru-totul de acord asupra interpretarii acestui subiect fierbinte.



Propun aici o analiza succinta a evenimentului de acum 60 de ani, avand convingerea ca orice incercare de clarificare a acestui trecut relativ recent poate conduce la o mai buna intelegere a prezentului nostru.


I. Cum s-a ajuns la 23 august 1944?

Intre 21-24 noiembrie 1940, pe fondul unei Europe prinse de mai bine de un an in conflict, generalul Ion Antonescu (devenit, din 14 septembrie acel an, Conducatorul statului national-legionar roman) facea prima vizita la Berlin, ocazie cu care le prezenta lui Adolf Hitler si ministrului de Externe german Joachim von Ribbentrop viziunea sa asupra situatiei europene si locului Romaniei in acest peisaj. Antonescu si Hitler si-au facut reciproc o buna impresie. Generalul roman, al carui patriotism sincer nu putea masca un mare amatorism intr-ale politicii, si-a expus dorinta de a lupta pentru refacerea granitelor statale, grav afectate de pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord si a unei parti din Transilvania, in chiar vara acelui an. Spre deosebire de Antonescu, Hitler avea o mare abilitate politica: "Istoria nu se va termina in anul 1940" - i-a spus el lui Antonescu, sugerandu-i o speranta. Din acest moment, Romania va intra intr-o dezastruoasa competitie cu Ungaria lui Horthy pentru captarea bunavointei Fuhrer-ului. In chiar aceasta vizita, pe 23 noiembrie, Conducatorul roman semneaza in numele tarii sale aderarea la Pactul Tripartit (alcatuit din Germania, Italia si Japonia si completat de Ungaria cu doua zile mai devreme, pe 21 noiembrie).



Explicatia acestui gest - si a celor care aveau sa urmeze - nu este pasiunea fascista a lui Antonescu, ci convingerea sa ca Hitler va castiga razboiul. Din 1916, politica externa a Romaniei fusese legata de cea a Frantei; dar Franta cazuse, sub loviturile unei armate germane care parea invincibila. Ca militar, Antonescu a avut o intuitie corecta: ca, in ciuda pactului din 23 august 1939, Germania si URSS vor ajunge in conflict. Temator pana la obsesie de sovietici (avea, ca roman, motive, desigur), Antonescu a ales sa mearga pe mana Germaniei.



In cele sapte luni care vor urma, in toate intalnirile si in mesajele schimbate, Antonescu arata disponibilitatea Romaniei de a lupta impotriva bolsevismului. Dar Hitler s-a aratat initial rezervat fata de aceasta oferta. Nedorind sa-i dea un cec in alb liderului roman si aparent deplin increzator de forta sa, el insista pe nevoia de stabilitate a Romaniei, siguranta economica etc. Convins totodata de dorinta de revansa a romanilor, Hitler definitiva la mijlocul lui decembrie 1940 Planul Barbarossa de atacare a Uniunii Sovietice, in care Romania avea rolul sau - chiar fara ca, in acel moment, Antonescu sa stie!



Discutia definitiva intre cei doi a avut lor pe 12 iunie 1941; abia acum Hitler l-a anuntat pe Antonescu de intentia inceperii razboiului in Est (fara a-i spune data exacta!). Antonescu, intarit intre timp in tara prin infrangerea legionarilor (in 21-23 ianuarie), s-a declarat decis sa lupte, in vederea recuperarii teritoriilor romanesti pierdute. De retinut ca, spre deosebire de Primul Razboi Mondial, cand Ionel I.C. Bratianu a negociat intens conditiile iesirii Romaniei din neutralitate, in iunie 1941 Ion Antonescu a acceptat intrarea in conflict fara nici un tratat formal cu Germania, bazandu-se exclusiv pe o intelegere verbala cu Hitler.



Greu de imaginat astazi entuziasmul inceputului campaniei anti-sovietice, dupa 22 iunie 1941. Pentru multi romani, contaminati de optimismul propagandei germane, razboiul pentru Basarabia echivala cu o excursie ceva mai plictisitoare in stepa rusa. Cucerirea Odessei (cu pierderi de peste 90.000 de soldati!), pe 16 octombrie, a intarit aceasta speranta. Aici trebuie spus ca, increzator el insusi, Antonescu a preluat datele esentiale ale politicii germane, inclusiv conceptiile rasiste: dupa ocuparea Transnistriei, intre august 1941 si iulie 1942, cca 110.000 de evrei din Basarabia si Bucovina au fost deportati aici, urmand ca din septembrie 1942 sa fie adusi si evrei din Romania (din cauza cursului razboiului, planul nu s-a aplicat); in acelasi timp, intre iunie si septembrie 1942, cca. 25.000 de tigani nomazi au fost deportati tot acolo.



Iarna 1942-1943 (adica esecul din batalia Stalingradului) si pierderile masive de aici, din Cotul Donului si Stepa Calmuca (cca. 150.000 de oameni) au fost un avertisment sever pentru Antonescu. Din vara acestui an, bombardamentele asupra Ploiestiului si zonei petroliere (incepute inca din iunie 1942) devin o problema curenta. Din acest moment, oficialii romani (fie ministrul de externe Mihai Antonescu, fie reprezentanti ai partidelor politice aflate in "adormire") vor sonda o posibila iesire din razboi, fara succes. In cadrul aliantei antihitleriste, se impusese pregnant ideea ca Romania este o problema a Rusiei - drept urmare, emisarii romani vor fi sfatuiti, insistent, sa trateze cu sovieticii si sa nu mai astepte sprijin separat de la Anglia sau Statele Unite.



Trebuie spus foarte clar ca, in vara anului 1944, aceste negocieri erau practic blocate. Cu exceptia unor schimburi sporadice de conditii la Cairo, URSS urmarea sa traga de timp, pentru a-si continua contra-ofensiva spre Berlin si a cuceri, implicit, Romania.


II. Filmul unei zile incepute in haos si terminata in speranta

Pe 19 august 1944, ofensiva sovietica incepe, in operatiunea Iasi - Chisinau, incercuirea trupelor germano-romane in Nordul Moldovei, indreptandu-se spre aliniamentul Focsani-Ismail. Si aici intervine exagerarea numita linia de aparare Focsani - Namoloasa - Galati. Vazuta ca antepenultima reduta impotriva rusilor (in cazul caderii ei, Antonescu ar fi incercat rezistenta pe crestele Carpatilor si pe Olt), aceasta linie fortificata, in realitate, nu era inca terminata, era prost echipata din punct de vedere tehnic si - ceea ce e mai important - urma sa fie ocupata de soldatii aflati in retragere din Est, ei insisi demoralizati si intr-o stare precara. Cei care estimeaza, pe baza unor date fragmentare, ca aici s-ar fi putut rezista in fata rusilor pana la sase luni se hazardeaza intr-un optimism nejustificat.



In noaptea de 21 spre 22 august 1944, la Palatul Regal din Bucuresti a avut loc o ultima intalnire a complotistilor care initiasera, inca din iunie, consultari in vederea iesirii din alianta cu Germania si, la nevoie, eliminarii lui Ion Antonescu. Au fost prezenti Regele Mihai, Iuliu Maniu (presedintele PNT), Constantin I.C. Bratianu (PNL), Constantin-Titel Petrescu (PSD) si Lucretiu Patrascanu (in numele comunistilor, dar in virtutea bunelor relatii pe care el le avea cu "lumea burgheza"). Cu acest prilej s-a decis ca duminica, 26 august, la ora 13.00, Regele sa-l convoace pe Ion Antonescu la Palat si sa-i ceara fie semnarea armistitiului, fie demisia.



Lucrurile s-au precipitat aproape dramatic in dimineata de 23 august, cand s-a aflat ca maresalul Antonescu urma sa plece pe front. Si astfel s-a profilat determinarea si curajul tanarului Rege Mihai (pe 25 octombrie el urma sa implineasca 23 de ani). Fara sprijinul direct al liderilor politici, dar cu concursul unor inalti ofiteri apropiati Casei Regale, Mihai i-a convocat pentru ora 15, la Palat, pe Ion Antonescu si Mihai Antonescu. Ultimul a fost punctual, iar maresalul, invocand treburi reale, a ajuns in jurul orei 16. Discutia s-a purtat in biroul regal, intre patru persoane: Regele Mihai, generalul Sanatescu (seful Casei Militare regale), maresalul Ion Antonescu si ministrul Mihai Antonescu. Intr-o camera alaturata se aflau generalul Aldea (consilier al Regelui pe probleme militare), maresalul Curtii Ion Mocsony-Starcea, secretarul regal Mircea Ionitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, iar in apropiere, pentru a interveni la nevoie, un alt grup de ofiteri de incredere.



Arestarea celor doi Antonescu s-a facut in jurul orei 17, dupa un schimb de replici in care maresalul si-a prezentat obiectiile cu privire la iesirea din razboi, motivand ca astfel ne vom da cu mainile legate rusilor. Odata inchisi cei doi intr-o camera de valori a Palatului, imediat Regele a demarat consultarile pentru alcatuirea guvernului. In jurul orei 18 au ajuns la Palat, convocati, si generalul Constantin Pantazi (ministru de Razboi), generalul Picky Vasiliu (seful Jandarmeriei) si colonelul Elefterescu (seful Politiei). In fata alternativei arestarii, ei au ales colaborarea. Simultan, a fost convocat si seful Serviciului Sigurantei, Eugen Cristescu. Din intuitie sau ca urmare a unor informatii scurse, acesta a banuit despre ce e vorba si, in loc sa vina la Palat, s-a deplasat la locuinta ambasadorului german von Killinger, avertizandu-l.



Primul detaliu ce merita retinut este ca schimbarea s-a produs fara nici o defectiune majora; ofiterii superiori din Bucuresti, informati rand pe rand, au dovedit o mare fidelitate fata de Rege si o lipsa de solidaritate cu Antonescu asupra careia merita meditat. In jurul orei 18.30, Armata romana era deja plasata in noi dispozitive, in vederea unei riposte. Dupa ora 19 au ajuns la Palat ambasadorul Killinger, generalul Gerstenberg (seful Apararii antiaeriene) si generalul Hansen (seful Misiunii militare germane in Romania). Informati cu deferenta, li s-a cerut evacuarea fara lupta a armatei germane din tara. In zilele urmatoare, Killinger avea sa se sinucida - pentru ca, in ciuda informatiilor pe care le primea constant, nu prevazuse actul - iar Gerstenberg a ales, din 24 august, calea represaliilor, desi isi daduse cuvantul de onoare in sens contrar.



In jurul orei 22.10, a fost difuzat, prin Radio, mesajul Regelui catre tara. In acel moment, schema noului guvern - prezidat de generalul Constantin Sanatescu - era, in linii mari, definitivata: cei patru lideri politici amintiti mai sus erau ministri secretari de stat (in plus, Lucretiu Patrascanu - vezi mai jos - primise Justitia), iar restul posturilor erau ocupate de militari. La ora 2 a diminetii de 24 august, Regele, insotit de cativa apropiati, a plecat spre Gorj - via Craiova - la sugestia apropiatilor care se asteptau (si aveau dreptate) ca a doua zi Palatul sa fie bombardat.


III. Consecinte imediate si multe intrebari

Un numar mare de intrebari agita inca analiza acestei zile.



In primul rand, care a fost rolul factorului politic? Singurii lideri care au ajuns la Palat in seara de 23 august au fost, in ordine, Lucretiu Patrascanu (ajuns spre orele 19.30) si Constantin-Titel Petrescu; dupa ora 22, a venit si comunistul Emil Bodnaras, cu intentia ferma de a se interesa de Ion Antonescu. Se poate glosa mult pe seama lipsei liderilor taranist si liberal; cea mai probabila explicatie este aceea ca, desi informati, au preferat expectativa, nu foarte convinsi de reusita actului.



Cum se explica rolul lui Lucretiu Patrascanu? Prezenta sa la Palat si propunerile cu care vine imediat (amnistierea detinutilor politici, desfiintarea lagarelor etc.), precum si dorinta de a fi inclus pe lista guvernamentala intr-o pozitie net privilegiata isi au sursa in stradania lui de a lua un avans in fata celorlalti lideri ai partidului comunist. Patrascanu avea sa nutreasca, pana prin 1947, convingerea ferma ca el ar avea datele intelectuale si meritele istorice si politice pentru a conduce PCR. Aceasta convingere il va duce in inchisoare si apoi la moarte, peste mai putin de 10 ani.



De ce a ajuns Ion Antonescu in mainile comunistilor atat de repede, inca din primele ore ale lui 24 august? Oricat de trist, adevarul este ca numai comunistii (dirijati de Bodnaras) au putut alcatui, in timp scurt, o brigada de soc, capabila sa-l deplaseze intr-un loc sigur si sa-l pazeasca pe maresal. Liberalii si socialistii spusesera inca din 21 august ca nu au oameni pregatiti pentru o asemenea eventualitate, iar Ilie Lazar, seful departamentului Muncitoresc al PNT, care - teoretic - avea oameni, aparent a lipsit in acea zi din Capitala. Antonescu a ajuns astfel in cartierul Vatra Luminoasa si, in nici o saptamana, era deja predat sovieticilor.



Care a fost rolul noului guvern Sanatescu? Atunci, ideea unui guvern militar a parut a fi cea optima. Astazi, se poate medita daca un guvern preponderent politic nu ar fi fost mai eficient in vederea rezistentei la comunizare. Imediat dupa 12 septembrie (data la care era semnata la Moscova Conventia de Armistitiu intre Romania si Aliati), Comisia Aliata de Control (in esenta sovietica) a devenit organul de conducere neoficial al Romaniei, iar presiunile ce au urmat pana la impunerea guvernului pro-comunist Petru Groza din 6 martie 1945 s-au desfasurat in ritm sustinut. Primul rezultat a fost, deloc paradoxal, tocmai lipsa regelui de la sarbatorirea primului an de la eveniment, pe 23 august 1945; atunci, surprins de refuzul lui Groza de a-si prezenta demisia (asa cum Regele Mihai i-o ceruse), suveranul a boicotat, in mod simbolic, aceasta celebrare si incepea astfel "greva regala" ce avea sa dureze pana pe 7 ianuarie 1946.



In fine, a fost 23 august un act de salvare nationala sau o catastrofa? La o analiza lucida, rezulta ca inlaturarea lui Antonescu si ruperea aliantei cu Germania erau, (in acel moment si in acele conditii concrete), singura sansa pentru a putea spera la un statut mai bun al Romaniei postbelice. Nu e cazul sa ne facem complexe: Romania nu a parasit atunci o Germanie democratica, ci un Reich utopic si criminal. E drept, acea zi nu a adus sfarsitul razboiului - dar a adus, oricum, ruperea unei aliante nefaste, pe care Romania nu o alesese de bunavoie, dar care impinsese tara in dezastru si o putea conduce la dezmembrare. Personal, am convingerea ca daca azi Transilvania se afla in granitele Romaniei (URSS ne-a sustinut in acest sens, in 1946-1947, sugerandu-ne astfel sa "uitam" de Basarabia), acest lucru are legatura si cu 23 august 1944.


IV. Ce mai inseamna azi 23 august 1944?

Confiscata de comunisti, ziua de 23 august a purtat de-a lungul deceniilor diverse semnificatii, toate impuse. Ea a devenit zi nationala in 1948, imediat dupa proclamarea frauduloasa a Republicii. Vreme de aproape un deceniu, 23 august a fost descrisa ca zi de eliberare a Romaniei de catre glorioasa Armata Rosie (care, evident, nu fusese implicata in mod direct). La inceputul anilor 60, regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej a deplasat treptat atentia spre insurectia antifascista, reducand in paralel apologia armatei sovietice. Succesorul sau, Nicolae Ceausescu, va agrea mai mult o formula complicata, in stare sa legitimeze impletirea dintre istoria inventata a PCR si istoria neamului: Revolutia de Eliberare Sociala si Nationala, Antifascista si Antiimperialista.



Sperantele romanilor din seara de 23 august 1944, ca vor iesi din razboi si ca se vor intoarce la democratia de pana in 1938, au fost abrupt inselate. Practic, ziua arestarii lui Antonescu a fost primul pas pe calea unei sovietizari accelerate. Dar trebuie sa spunem ca nici unul dintre actori nu putea atunci intui ce avea sa urmeze. A-i face pe Regele Mihai sau pe apropiatii sai vinovati de evolutia ulterioara tradeaza fie necunoasterea istoriei, fie rea-credinta.



In fine, care este oare sintagma cea mai potrivita in rememorarea acestui eveniment? Aparent, lovitura de stat este o formula potrivita, din moment ce Ion Antonescu era, in acel moment, Conducatorul statului, iar Regele Mihai nu mai avea decat o mica parte din prerogativele constitutionale regale din 1923. Totusi, in opinia mea, indiferent de statutul oficial (si autorevendicat!) al Maresalului, o lovitura de stat data de un rege in functie este o contradictie in termeni si o imposibilitate logica.



Asadar, cred ca, fara a ne complica inutil in formule pretentioase, dar greu de argumentat, gen insurectie, lovitura de Palat, lovitura de stat s.a.m.d., putem accepta ca la 23 august 1944 a avut loc demiterea fortata a regimului Ion Antonescu, in virtutea unei sperante care - asa cum spuneam - va mai avea nevoie de 45 de ani pana la a prinde contur.


Adrian CIOROIANU

Semnalez cu placere o ultima aparitie dedicata subiectului, din care provin unele dintre detaliile analizei de fata: Ion Solacolu (editor), Tragedia Romaniei 1939 - 1947, Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc & Ed. Pro Historia, Bucuresti, 2004



Stire preluata de pe siteul ZIUA

http://www.ziua.net/
bellllllle !!! - de desdemona la: 29/09/2004 17:22:35
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Curat mersi si Aferim ! Nu numai ca sunt canale straine da in plus le auzi in graiul lor natural, si mai invata omu' limbi straine.
Aici in franta unde totul e dublat (ca subtitrarile nu e la moda ca nu toti stie sa citeasca la ei saracii francezi) iti dai seama cat de mult pierzi. Mor de dor sa mai auz un grai englez, si cand il aud (pierdut in cate un film) stau ca prostul si ma uit indiferent daca imi place sau nu. In Franta televizorul e de rahat (fapt constatat si prin sondaje) si nici macar nu te invata limbi straine. Cu atat mai mult o pierdere de vreme. Pacatosul asta de TV, ca mult ne mai asupreste. De-aia regret ca nu mai e 'rationalizat'. Si eu am un sot, care vesnic intr-o mana tine telecomanda.

Desdemonovici
#23695 (raspuns la: #23690) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai dreptate frate Carapiscum... - de ampop la: 05/10/2004 07:57:24
(la: Judecatoare actrita de filme porno)
dar totusi zic sa nu ne batem cu caramida in piept fata de alte popoare, caci in toate lumea sunt uscaturi, cred ca distribuite in mod quasi egal. La noi din pacate este multa fatada, nu fac asta pentru ca "ce-o zice lumea", nu motivat din convingeri morale su religioase. Indivizii astia exhibitionisti clar ca nu pot imparti dreptatea. Ar fi absurd. Inchipuieste-ti un judecator de la Supreme Court din US aratandu-si curul si batandu-se pe buci sau altul precum Palcutz masturbandu-se. Ar fi internati imediat intr-un spital de specialitate, fapt care nu s-a intamplat cu judecatorul Florea din Bucuresti nici cu Palcutz. Dar asta-i Romania. Tipa asta porno star probabil ca ar fi scapat de santaj daca nu o tinea ca porcu' de straitza cu MISA. Ma gandesc oare am fi stiut noi de filmele ei obscene daca era mai colaboranta? Oare nu ar fi continuat sa judece? Who knows...
Mario
#24212 (raspuns la: #24206) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
filme exceptionale relicve istorice - de andrei p la: 05/10/2004 09:35:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
„Puteai face fotografie fara granulatie doar pe film Kodachrome de 40 ISO (era si K 25 - 25 ISO)”

Domnule Ion Geshasse,
Cand am avut prima data onoarea cu filme procesate K-14 in 1970, existau K-I de 25 Asa (ma rog acuma Iso) si K-II de 64 Asa-Iso. Si K-T (Tungsten) de 40 Asa.

Incepand cu 1973 au fost rebotezate: KR 64 si KR 25. Mult mai tarziu, prin 1985, a aparut si KL 200. Din cate stiu, nici acum nu exista alt film care reda mai bine tonurile galbene si rosii, decat aceste filme aproape relicve istorice.
Defectul lor cel mai mare este ca respecta standardele 1935. Trebuind sa aiba macar sensibilitatea nominala la data expirarii, au o sensibilitate mai mare decat cea nominala.
Si conduc la vizibile supra-expuneri pentru incepatori. Profesionistii cumpara loturi, de la 20 de filme incolo si, dupa prima developare, afiseaza sensibilitati de 80-100 Iso pentru K 64, de exemplu.

Iar perfectiunea culorilor nu mai este asa interesanta acum.
Si baietii vor filme super-saturate. Este greu sa lucrezi cu filme sub 100 Asa-Iso. Trebuie carat in spate trepiedul, non-stop si folosite doar obiective de cea mai inalta calitate.
In scadere de vanzari, Kodak a incetat in martie 2002 productia pentru Kodachrome 25, film aparut pe piata inca din Februarie 1935 !
Probabil ca nici celelalte filme Kodachrome nu mai au viata lunga in fata.
Va expunetzi intentzionat, sa atrageti clientela, sau va mai lasa memoria, domnu’ Guru”.
#24217 (raspuns la: #24188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Coo-coo land - de ampop la: 07/10/2004 08:57:05
(la: Judecatoare actrita de filme porno)
Judecatoarea neaga acum totul. Nu a fost porno star ci mai mult a si gasit persoana care a jucat in productiile deocheate. Posibil. Imi pun intrebarea, de ce si-a inaintat la inceput demisia cand stia prea bine ca este nevinovata ? Din punct de vedere criminalistic se putea determina ca ea nu a fost actrita porno. Masuratori antropometrice pot s-o excluda, caci nu orice "seamana" pentru ochiul unui profan poate fi identic din punct de vedere criminalistic. N-ar fi fost nici o problema sa nege de la inceput vehement totul si sa solicite expertiza filmului in litigiu. Acum apare chiar persoana care a jucat rolul, cam repede...iar judecatoarea cere daune. Dreptul ei, in cazul in care expertiza probeaza ca nu este ea in film, corect! S-a "dat oare pe brazda" doamna judge? A mai lasat-o cu Grieg si MISA, caci inainte era aparatoarea lor... iar cele despre "obrazul justitiei"...bull shit. Raman intrebari fara raspuns, ca asa-i in Romania Coo-coo Land. Ganditi-va...vorba unui yogin. Ganditi-va...
Shalom brothers!
Mario
comentarii la comentarii - de desdemona la: 11/10/2004 12:23:35
(la: O noua limba de circulatie internationala)
pentru Jimmi si Florin

Parerile mele: nu e neaparat necesar sa traiesti in tara respectiva ca sa inveti o limba, daca ai suficient contact cu ea poti sa te exprimi bine in ea si inainte de-a fi calcat acolo. Sunt multi tineri romani fluenti in limbi straine daca au avut profesori buni, daca au citit carti si urmarit filme in limba respectiva. Eu inainte de 99 n-am calcat deloc in tzari anglofone, iar in franta fusesem doar zece zile (vreme la care deja eram fluenta). Am fost insa avid cititor de romane si BD in franceza si engleza; dinainte de 14 ani. Colegii mei erau tot cam la fel (nu toti, ci doar cei mai dotati). In privinta exprimarii n-am avut nicicand probleme, viteza de conversatie fiind aproape ca-n limba materna. Mai greu era cu intelesul, cel putin in UK, fiindca unele accente locale britanice sunt rrrradical diferite fata de amero-engleza de la TV. Mi-a trebuit putin timp pana mi s-a 'calibrat' urechea la noul accent. Dar si acum sunt accente greu de inteles: vezi filmul 'snatch' sau 'oh, brother, where art thou ?' Iti trebuie cam 10 minute de acomodare (sau, mai sigur, subtitraj pentru surzi).

Sigur, cum trec anii, daca nu folosesti o limba, incepi sa uiti, mai ales vocabularul. Dar daca bazele sunt bune, poti sa 'reinvii' o limba citind cateva carti. Daca nici atunci nu merge deloc, inseamna ca n-ai 'stiut bine' limba niciodata.
Dar ce credeti de italiana si spaniola ? Am mai multe prietene care au invatat aceste limbi de la televizor, urmarind telenovele sau canale in limbile respective. Fara sa mearga la un curs, eventual cu un dictionar, vorbesc fluent si destul de corect. E norocul nostru ca romana e inrudita cu ele, si ca romanii prezinta filmele in V.O. (versiunea originala, adica nu dubleaza vocile actorilor ci pun titraj textual). In Anglia si mai ales in Franta primeaza dublarile, si ca urmare ei tare greu invata limbi straine.

Desdemonita
belle, frumoasa ... unde-i bestia ? - de desdemona la: 15/10/2004 16:09:45
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
Draga Belle,

Ti-am citit mesajul si vad ca te-au cam suparat ultimele evenimente. Nu lasa sa te doboare impresiile neplacute, chiar daca sunt cativa care fac galagie si se cearta pe unele subiecte, si chiar daca altii isi arata muschii (de la degetele tastatoare) totusi majoritatea cafegiilor sunt simpatici si merita cunoscuti si in realitate. Mie mi-ar placea chiar si sa-i vad pe cei mai certareti, si pe carcotasi, si pe cei care dau sfaturi la toata lumea, si daca se incinge o discutie aprinsa, intre altii, o sa vedem cat de departe vor merge (se vor opri la insulte, sau ajung si la lupte 'greco-romane'?). Serios, e atat de mult de invatat, mai ales de la cei ce gresesc. Si totul ar fi o comedie excelenta, trecerea in realitate a unei comunitati virtuale. Eu de exemplu sunt foarte curioasa ce impresie imi va lasa infatisarea cafegiilor, poate imi place foarte mult de o persoana vazuta prin mesajele schimbate dar in realitate nu imi place cum isi piaptana parul sau cum isi sufla nasul. Cred ca nu avem decat de castigat din asta.
Stiu ca lumea nu se inghesuie cu sugestii. Nu fiindca nu i-ar interesa, ci fiindca sunt de acord cu cele facute inainte. Daca vrei intr-adevar sa vezi cati sunt dispusi sa vina, creeaza un poll cu optiunile : romania, austria, franta, SUA, europa, etc. E mai usor sa votezi decat sa scrii un mesaj. Dar cred multa lume nu se agita acum, caci daca e sa fie anul viitor, unde-i graba ?

Sunt mirata ca tocmai tu, Belle, care ai imblanzit o bestie cu ochi frumosi (nu ma pacalesti fiindca te-am vazut in film!) te-ai suparat de zarva altor bestiutze de pe aici. Sunt convinsa ca ei nu sunt asa de fiorosi cum era bestia din castel (chiar daca avea ochi frumosi), numai ca stiu sa strige tare pe clape (de se zguduie tastatura).
Hai, revino la sentimente mai optimiste, vorbeste cu cestile de ceai si tacamurile din bucatarie ca, sub comanda lui 'Lumiere' sa te invite la masa si sa te amuze! (Mi-a placut tare mult filmul, asa de mult incat am investit intr-un DVD).

Desdemonita
#25179 (raspuns la: #25081) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
filmele europene - de desdemona la: 19/10/2004 11:29:10
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
In general prefer filmele europene (nu neaparat cele franceze si mai ales nu toate, fiindca destule dintre acestea sunt absurde. Exista insa o parte din ele care sunt FOARTE BUNE. Si nu numai franceze: am vazut recent si cateva engleze, si unul german, si ocazional din fosta iugoslavie, toate acestea mi-au placut.
De asemenea, o parte din filmele americane sunt bune (daca au in spate o poveste buna, desi uneori chiar un film dupa o carte buna poate suferi mult daca scenariul filmului este prea adaptat dupa normele holywoodiene).
In concluzie, depinde ce iti trebuie. Daca vrei un film ca sa iti petreci seara si sa te duci voios la culcare, iei un film american (cu happy end), daca vrei un film sa te faca sa te gandesti mai adanc poti sa cauti ceva european. Exemple de filme europene ce mi-au placut: Amelie, Good Bye Lenin, Billy Elliott.

Desdemonita
Pai suntem sufocati cu filme - de Simeon Dascalul la: 19/10/2004 15:48:51
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Pai suntem sufocati cu filme americane si toate ajung sa semene intre ele, abia de reusesti sa gasesti altceva. Cand prind in program un film ne-american: indigen, italian, frantuzesc, rusesc il prefer pe asta numai fiindca-i altceva.

Ca sa poti emite o parere obiectiva ar trebui o oferta mai echilibrata.
Calitatea filmelor - de Adrian Marchidann la: 19/10/2004 15:55:52
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Cred ca e o greseala sa comparam filmele europene bune care apar pe la diferitele festivaluri cu cele americane de duzina.

Cinematografia este o industrie. Din sutele de filme americane turnate pe an, cred ca doua-trei filme sunt cu adevarat bune. Filmele europene, oricat de bune sunt, nu pot concura cu acestea.

De fapt nici Beethoven ori Shakespeare nu scoteau capodopere pe banda rulanta.
#25560 (raspuns la: #25558) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Filmul american, in general - de gabriel.serbescu la: 19/10/2004 18:45:42
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Filmul american, in general, e parc de divertisment. Eroul comun american este un personaj mediocru, pentru a putea permite si celui mai mediocru spectator o identificare cu el. (Ideea asta e comuna oricarui critic de film decent).
Dupa o ora de actiuni la limita, de situatii imposibile, inedite, extreme, cand parca personaj-ul/ele nu mai pot evita distrugerea morala sau fizica, absolut previzibil se gaseste o sulutie... ¨S-avem perdon¨.
Filmul non-american insa nu recurge la aceleasi tertipuri de vanzari. Nu are in spate producatori specializati in marketing si in general, nu urmareste un gust al pietei. Prin aceasta se fereste de stereotipie, si mai mult nu anuleaza creativitatea. Expune situatii si te obliga sa gandesti. Pentru unii exercitiul asta e obositor, pentru altii nu.
Dintre filmele non-americane enumarate aici lipsesc cateva spaniole, altele irlandeze, sa nu-i uitam pe nordici cu viziunile lor inghetate, aproape abstracte despre lume, si ¨Occident¨ si ¨Filantropica¨.
E regretabila perioada americana Coppola, Kubrick sau Scorsese, insa de la American Beauty nu am mai intalnit film mediat masiv, si care sa ne prezinte oameni din carne si oase, cu pasiuni si deziluzii comune, cu sperante sau contexte atat de diferite.
Filmul european in special este plural, cel american nu pierde o ocazia de a flendura stindardul national. Ori atunci arta asta nu mai e universala, nu mai e umanista, ci e propaganda unui stil de viata, a unui cliseu existential, a unei forme de a fi rezumate si finite.
Filme americane - de Pasagerul la: 19/10/2004 22:31:14
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
As vrea sa-i vad pe americani facind filme bune cu bugetul filmelor europene.
steven seagal ? - de desdemona la: 21/10/2004 15:40:47
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
salut belle,

Ai auzit ca Steven Seagal s-a lansat in muzica ? A aparut aici in franta la un show tv, sa-si promoveze muzica, mie mi s-a parut interesant, sa vezi ca un 'bataush' din filmele cu 'duri, buni si rai' are si altceva in cap.
Aici in Franta VanDamme e considerat ca un model exemplar de prostie umana, dealtfel e si belgian (si asta pentru francezi inseamna prost!)
Comediile intra intr-o categorie aparte, si cred ca n-ar trebui clasificate la fel cu celelalte, fiindca rasul nu are nationalitate! Jackie chan e un simpatic tocmai fiindca te face sa razi, si mai sunt multi altii. Aici nu fac diferenta intre americani si europeni (poate doar umorul englezesc, ce e un pic mai special).
Pe de alta parte e greu (pentru americani) sa judece filmele europene, fiindca nu le prea vad. Iar pentru europeni, adeseori un film bun e un film bun si nu mai stii cine l-a facut. De exemplu, filmele lui Kusturica sunt americane sau europene ? K oare nu lucreaza la Holywood?

Desdemonita
#25796 (raspuns la: #25793) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rodi, observ ca iti plac mult filmele... - de acna la: 21/10/2004 17:48:52
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Sunt multe filme bune americane, unele geniale de-a dreptul, dar eu consider ca sunt mult prea multe... dintre cele ce apar in fiecare an unul sau doua pot fi luate cu adevarat in considerare si, poate, vazute a doua oara. Pe de alta parte, cele frantuzesti nu m-au prea dezamagit pana acum... si pe unele le pot revedea peste un an, doi...si imi plac inca. Nu pot spune acelasi lucru despre "sacul" cu filme holliwoodiene pe care la vand "en detail".
Ancutzel
#25822 (raspuns la: #25493) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Filme frentuzesti mai recente.. - de acna la: 21/10/2004 18:19:40
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Rapiditatea cu care se deruleaza evenimentele in "Tais-toi" si starea de buna dispozitie ce ti-o produc - prefer acest film unei comedii americane, de ex "Starsky and Hutch", film caruia i s-a facut destul de multa publicitate. Daca ati vazut "Wasabi" ori "Amelie Poulain" sau "Torque" - film ce-l consider "inspirat" din cele amricane à la "Fast and Furious", dar - dupa parerea mea- mai "reusit" decat cel din urma.
Sau... hhmmm.. Vidocq? Destul de bun... si.. imprevizibil.

Ancutzel
Daca vreti sa vedeti un film - de Mary la: 23/10/2004 21:40:38
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Daca vreti sa vedeti un film bun si bine facut, Bon Voyage de Jean Paul Rappeneau care a facut si Cyrano de Bergerac.
Este un film chiar deosebit, cum trebuie sa recunosc ca sint filmele franceze in general.



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...