fir

"A emigra nu e in firea lucrurilor"

Intrebare: ce este "firea lucrurilor" si cine o stabileste?

..................................................................................
"nobody is perfect; I'm nobody"

... dar e in firea oamenilor :)

uite, ptr. caq esti pe fir, itzi trimit un link unde sint niste tablouri( pictura pe matase)ale Doamnei Mele.
Daca-tzi plac...potzi sa le lauzi;))

http://www.auktionen-blasian.de/Kunstgaleriex.html

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

citii comentariul tau desdemonoviciule si stii ce concluzie trasei? ca tu (sper ca e ok sa iti spun tu...) esti o fire foarte practica!!!! si e bine ca esti asa, caci uneori avem nevoie in jurul nostru de cei ce ne aduc cu picioarele pe pamant pe noi astia...mai visatori.

multam!


Viata este timpul ce ne-a fost daruit de la prima pana la ultima clipa!

Cu ecran sau fara, ce-nseamna sa poti avea incredere in altul? Gasesc ca-i superficial sa privesti doar la calitatile sau intentiile de bine ale celuilalt. De multe ori, increderea e inselata de manifestarea firii umane, in general. Iar firea umana e capricioasa si deseori necontrolabila.

Cum poti deci sa ai cu adevarat incredere in oameni cand - logic - nu poti avea incredere in firea umana? Nu-i nimic "personal" aici, nu-i vorba de cat de bun si prieten ti-e X, e vorba ca, cu cat stie mai multe acest X despre tine, cu atat iti sporesti singur riscul de a-ti gasi mici secrete divulgate sau slabiciuni exploatate. Si nu-i mereu vina celuilalt.

Sunt oameni care-i protejeaza pe apropiati tocmai prin ascunderea unor lucruri pe care acestia ar fi mai bine sa nu le stie (sa nu-si bata si ei capul cu ele, sa nu-i ingrijoreze, sa nu-i faca automat complici la unele chestii...). La noi, la romani, tendinta e insa de-a spune celui apropiat cat mai multe despre tot ce stii. Iar cand acesta "se scapa" fara sa vrea, ii punem vina pe seama.

Cu atat mai mult, increderea in unul din spatele ecranului, pe care nu-l cunosti, comporta riscuri. In mod sigur, mai toti ne dedublam - de cele mai multe ori fara sa vrem si chiar fara sa fim constienti - cand comunicam prin scris. In plus, nu e calea cea mai rapida de comunicatie, nu-l ai pe celalalt in fata sa-ti vada sau sa-i vezi reactiile, sa te explici imediat daca ai spus/scris din greseala ceva fara sa vrei (iar cele mai multe conflicte pe net se nasc din aceste "scapari" inocente), plus ca poti sa fii si urat ca noaptea sau membru in Ku-Klux-Klan, ca pe net poti sa-ti cladesti o noua identitate, sa te dai macho si mare populist. Cati sunt oare cei care nu-si incearca tocmai aceasta dedublare si cladirea unei "noi fetze" pe forumuri? (si nu pun nicidecum intrebarea in mod acuzatoriu)

Cu nick sau fara, oricine poate cadea victima defectelor inerente ale acestui mod de comunicare, prin scris...

eu din fire sunt mai ciudata...nu imi gasesc optimismul decat in situatiile critice, ce par fara rezolvare, dar in viata de zi cu zi nu sunt o fire foarte optimista...si sa se mai stie ca nu intotdeauna solutiile mele au radacinile infipte in realitate ...probabil ca boala asta are si vreo denumire ;-) hihihihi

s-a rupt firul, reiau:

intrebare: ce este un strugure?

"a diseca firul in patru despre altul" e un eufemism pentru a barfi

doua fire de nisip survoleaza desupra desertului
Unul intreaba: coboram si noi?
- Esti nebun? In multimea asta???

___________________________________________________________
Eu am ales sa traiesc, nu sa traiesc murind.
Visele sunt singura avuţie a celor nefericiţi.

Sunt in general o fire pasnica, nu-mi plac conflictele de nici un fel. Trebuie sa recunosc insa ca am limite. Cint eram copil eram foarte impulsiva, ma luam la bataie cu toti. Azi la virsta de X ani am ajuns "ceva" mai inteleapta. Incerc sa controlez situatiile. Uite de exemplu Stevia, nici eu nu o am pe bune cu cumnata-mea, din contra, stiu ca daca ne intilnim s-ar putea sa iasa urit de tot...si nu ma refer la schimb de replici....nuuuu. Se stie ca stam pe un butoi de pulbere asa ca ne evitam cu tot pretul. Si e bine asa, nu ne-am intilnit multe, multe luni...aproape un an...Sunday

in WE am vazut "Man on Fire" (2004) cu Danzel Washinton;
a fost dragut, m-a tinut in suspas;
un film cu politisti corupti, multa actiune, n-as spune ca e genul meu de film; nu pot spune nici ca mi-a displacut, din contra...

a fost o parte trista a finalului,dar a fost bine alesa asa;

O fire poetica si profunda.
Si eu iti multumesc pentru aceasta "proza scurta" care m-a facut sa redescopar putin bucuria vietii

Nu cred ca exista cineva care, in adancul sufletului sau, sa nu creada in existenta unei Forte Divine.Indiferent cum te declari, credincios, mai putin credincios sau ateu, mai devreme sau mai tarziu, tot iti va inflori pe buza un "Iti multumesc, Doamne!" sau "Ajuta-ma, Doamne!".Credinta , insa,si-o poarta fiecare dupa cum crede de cuviinta. Fiecare isi cauta multumirea si linistea sufleteasca in felul sau. Daca pentru unii asta inseamna a te duce la biserica duminica de duminica, e linstea pe care o inteleg ei. Cei care ajung la biserica doar de sarbatori sau cand se cununa sau pur si simplu cand simt nevoia...e poate aceeasi liniste.
Cred ca fiecare trebuie sa isi urmeze ceea ce simte sa faca. Un preot mi-a spus odata ca, atata timp cat crezi in sufletul unui fir de iarba si cand nu vei mai da cu piciorul intr-o piatra, ca sa nu o ranesti si o poti privi cu drag- atunci te poti ruga linistit oriunde, intr-o biserica sau intr-un varf de munte.
Avem libertatea de a alege. Nu stiu daca este potrivit sa privim la ceilalti si sa judecam. Eu prefer sa privesc in mine si aleg . Sa judec mai intai in ceea ce ma priveste "ce e bine si ce e rau".
pentru argint viu- fara a judeca, fac doar un comentariu la povestea cu copilul.Un copil inseamna o responsabilitate pentru o viata intreaga.Pentru viata copilului tau. Absenta unuia dintre parinti lasa urme in sufletul unui copil. Un copil nu alegi sa il aduci pe lume pentru a a vea pe cineva care sa te iubeasca . Ar trebui sa te gandesti, totusi, ce ii poti oferi copilului tau dupa ce il nasti.Stabilitatea familiala, afectiva- sunt foarte importante. Avem dreptul de a alege...insa cred ca ar trebui sa ne gandim mult mai profund atunci cand e vorba de a alege pentru UN SUFLET.

Un fir de-argint in parul ei
In parul negru si bogat
In parul lung si parfumat
Firule de-argint ce vrei?
cu argintul tau in parul ei...

Vrei Sufletul sa-i intristezi?
sa-i spui ca toamna e pe drum,
ca tineretea noastra-i fum
si-o lacrima in ochi sa-i vezi?

Nu stii c-afara bate vant?
ca firul vietii e plapand,
ca firul tau aduce gand
de toamne moarte de mormant...
Firule de argint ce vrei?
Cu-argintul tau in parul ei?

"Oameni buni, il tin pe Dumnezeu
intr-un fir de par."

M-a facut sa zambesc ideea asta. :o)
E inspirata, am citit-o de cateva ori fiindca nu e tocmai genul meu de poezie si am intampinat ceva rezistenta, insa ideea e chiar haioasa.

Sunt o fire destul de cumpatata, nu cumpar ceva doar pentru ca imi sare in ochi ci numai daca am nevoie sau daca imi place foarte mult. Mi se intampla destul de des sa vad chestii care imi plac dar sa renunt fiindca nu-mi trebuie pur si simplu. Nu ma deranjeaza chestiunea, nu-mi ramane gandul la produsul in cauza.

Prefer sa am ceva bani la ciorapi, sunt mai strangatoare de felul meu. Imi place sa cumpar chestii ca lumea, unicat, care sunt reduse, astept reducerile de preturi la magazinele mai scumpe, nu ma arunc sa cumpar in sezon, nu ma grabesc, am o rabdare de fier :).

Cred ca intru in categoria oamenilor care se abtin de la cumparaturi facute sub impuls sau din depresie. Cam in 99 % din cazuri, oamenii cumpara ceva doar pentru placerea in sine. Daca ar cumpara toti numai cand au cu adevarat nevoie de ceva, ar da faliment 99% din magazine. Unora le da o stare de bucurie cheltuitul banilor pe lucruri de care nu au neaparata nevoie. Exista si studii despre asta, unii mananca ca sa fie fericiti (si ajung obezi), altii merg la cumparaturi, altii beau etc. Fiecare cu ale lui, nimeni nu-i perfect.

Nu discut aici de bani cheltuiti pe hobby-uri ci pe chestii nenecesare. Nu ma intelegeti gresit, daca unuia ii place sa pescuiasca e clar ca investeste la greu in scule de pescuit :). Uite...mie imi place sa fac croitorie si cand am vreme, investesc in materiale si tipare deosebite. Totul e sa nu se sara calul. Am o prietena care nu o duce foarte bine cu banii (relativ modest) insa tot ce castiga baga in bijuterii (nu neaparat din aur). De multe ori nu mananca ca sa-si cumpere vreo zdranganea noua. Asta e deja boala!

depinde de firea fiecaruia.. ceea ce pentru mine inseamna relaxare, pentru altcineva inseamna stres. conteaza sa iti gasesti locul potrivit personalitatii tale. drept exemplu, am fost cu inca 3 prieteni cu cortul, la pescuit, pe langa satul Dunarea din Dobrogea. A fost foarte relaxant psihic, asta si cautam, satul fiind de strazi, blocuri gri si alte peisaje cotidiene.

-internetul "fara fir" si laptopul cu autonomie mare
-arta (si pseudo-arta, asa, de variatie)
-parfumul, hainele, bijuteriile si tot ceea ce simbolizeaza nevoia de frumusete
-prietenia si dragostea
_________________________________________________________
Orice om, oricat de sarac ar fi, are o periuta personala.
- Intruder

iaca tocmai eu care o contrez pe jeniffer m-am gasit s-o continui
deci:

nabadaioasa din FIRE
culta, vivace, incapatanata,
(insa cam prea prea calculata)
nu vrea sau nu poate sa admire
miracolul ce duce-ndata
spre credinta cea mai luminata


etate

Am intrat si eu ca nesatulul la "The Ideal Sexual Partner Test" si mi-a iesit raspunsul ca idealul meu e gonflabila mulatra...fir-ar sa fie