comentarii

flacara iubirii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ella - de carapiscum la: 04/10/2004 08:37:19
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Pe la noi circula o vorba: sa-ti fie de bine! Asta iti doresc din toata inima, sa-ti fie de folos si spre binecuvantare, intocmai cum spune un crestin cand se impartaseste cu Trupul si Sangele Domnului.

Stii, ma gandesc adeseori la clipele mele de inceput ca si crestin cand aveam o ravna si o dragoste ce duceau pana acolo incat biruiam multe ispite si nevoi numai cu gandul... Timpul a trecut, m-am lenevit, si citind acum mesajul tau mi-a venit in minte in mod automat, aproape ca o revelatie, ideea ce o regasim in unele rugaciuni ale diminetii: si anume ca fiecare zi e un nou inceput al vietii noastre. Da, tare imi doresc sa pot spune in fiecare zi la fel ca tine: "L-am gasit pe Dumnezeu"! Sau "L-am regasit pe Dumnezeu"! Stiu ce minunat este fiindca la fel ca tine am trecut prin aceeasi experienta sublima, la fel ca tine am lacrimat de fericire si am suspinat ca un copil la vederea tatalui bland si milostiv. Ce pot sa spun acum, n-a durat prea mult fiindca, nu-i asa, tot ce e frumos dureaza prea putin sau, ca sa preiau o sintagma la moda, "nici o minune nu tine mai mult de trei zile". De ce oare cicatricile sufletului ne fac sa uitam momentele existentei noastre in care ne-am adunat ca sub o umbrela la flacara iubirii lui Dumnezeu? Cred ca stiu de ce: pe cand El ne iubea, noi eram vrajmasi ai crucii...

As vrea sa pot citi astfel de mesaje in fiecare zi si, din cand in cand macar, sa vin si eu sa zic ce afirmam mai sus: ca L-am gasit pe Dumnezeu. Ce ciudat suna, inseamna ca sunt ratacit...? Sau ca m-a pierdut El pe mine...? Sau ca S-a ascuns ca sa nu-L vad...? Sincer nu stiu decat ca eram "in intuneric si-n umbra mortii si-am vazut lumina mare" exact cand mi-era mai greu, cand orice speranta de mai bine si de libertate imi fusesera pur si simplu violate de persoane care ar fi trebuit sa ma lumineze. N-aveam nici macar curajul de-a sta fata in fata cu mine insumi, mi-era teama sa nu ma recunosc... Dar am invatat la sanul bisericii ca laptele credintei te creste, asa cum se spune prin basmele noastre strabune, in trei zile cat altii, care nu se hranesc cu el, in trei ani. Si uite-asa mi-au crescut si dintii de azi cu care pot mesteca acum carne, n-am ramas doar la lapte.

Da-mi Doamne sa te regasesc in fiecare zi pe drumul vietii mele! Da-mi Doamne sa ma regasesti Tu de fiecare data cand abandonez acest drum si-o iau pe aiurea! Si daca s-o putea, eu nu indraznesc sa-Ti cer sa ma iei in brate caci stiu ca sunt nevrednic de asa o cinste mare, ci "fa-ma ca pe unul din argatii Tai"! Iar de nu s-o gasi un loc si pt. mine in camarile Tale spatioase si luminoase, lasa-ma macar sa sprijin stalpii portilor casei Tale ca sa-Ti pot vedea Fata fara asemanare. Si adu-Ti aminte ca faptura Ta sunt si ca nu astept de la Tine sa faci lucrul in locul meu, ci sa ma ajuti sa-l implinesc precum voiesti.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Pentru Nimeni - de Chriss la: 03/02/2005 17:43:00
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Am citit raspunsul tau si daca nu te superi vreau sa-ti raspund.
Da ai dreptate, ai nevoie de forta pentru a lua o decizie corecta.
Dar vreau sa discut un pic citeva din subiectele ce le-ai deschis. In primul rind ai spus " cred ca cei comozi vor alege siguranta, oferita in cazul asta de cel pe care crezi ca nu-l mai iubesti (si poate chiar asa e) , dar cu care lucurile au mers, din inertie sau pentru ca unul a impins caruta." Eu te intreb cum de sa ajuns sa devina totul o inertie? La inceput a fost iubire nu? Ce sa intimplat cu acea iubire? Cum de a murit? De ca amindoi au lasat acea iubire sa moara?
sa nu te superi ca scriu aceste lucruri, dar cred, cred orbeste in puterea dragostei si in mentinerea familiei. Nu cred ca un cuplu ar trebui sa lasa lucrurile sa devina "inertie".
Vorbesti la un moment dat despre flacara iubirii care cu timpul dispare. Nu cred ca dispare, ci se transforma. Flacarea iubirii din tinerete cred ca este necesara pentru doi oameni ca sa faca o familie, insa apoi acea iubire se ridica la un alt nive. Apar copii, apare responsabilitatile care unori nu sint usor de dus. Deci se trece de acea flacara cind totul era roz si frumos. Asta este viata, nu o putem schimba. Dar cred ca odata ce doi oameni au decis sa formeze o familie, ar trebui sa ia in considerare ca vor apare vremuri grele si bune, va fi sanatate si boala si de asemenea va fi saracie si bogatie.
Cred de asemenea ca acea flacara a iubirii poate fi mentinuta cu efort din amindoua partile si de la el si de la ea. E greu, dar trebuie luptat din greu pentru a mentine acea flacara.
Crezi oare ca noua "mare iubirea" nu se va transforma intr-o runtina, cu timpul? Eu cred ca da. Va fi frumos si inflacarat ca toate iubirile, apoi se va transforma, si atunci el/ea se vor trezi la inceputul jocului, de unde au plecat. Ce au sa faca au sa inceapa sa se uite iar dupa "marea iubirea".
Daca o persoana doreste sa traiasca minunata euforie ce ti-o da "marea dragoste" atunci acea persoana nu ar trebui sa se casatoreasca. Ar trebui sa traiasca burlac ( cred ca acesta este cuvintul portrivit ) si sa aibe prietenii, care ii pot aduce din nou si din nou acea senzatie ce toti am trait-o cindva. Marea Dragoste! Dar fiecare prietenie va fi extraordinara la inceput, insa cu timpul va deveni rutina, atunci prietenia poate fi rupta si o nou prietenie poate fi creata. D
Intr-o casnicie nu cred ca este corect sa aplicam regulile de mai sus.

Gata, am scris ce am avut pe suflet si sper sa nu mi-o iei in nume de rau.

Cu respect,

Criss
#35260 (raspuns la: #35126) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reteta de.... "supravietuire"? - de rast la: 12/01/2006 20:34:15
(la: MI-E DOR DE "UN OM")
> Voi ati simtit nevoia de a vorbi cu cineva sau lipsa cuiva
> ( nu ma refer neaparat la cei indragostiti),
> care este pe aceeasi lungime de unda sau cel mai bine
> spune-ti-mi voi cum vedeti voi acel "om"

Traim niste vremuri in care este greu sa mai gasesti un "OM" cu care sa ai o relatie "de la egal la egal.... amical". Numai interese si mici furtisaguri. Aceste lucruri te duc spre a-ti pune problema "ce sa fac?". O posibila "reteta" de a-ti pastra un echilibru psihic este data intr-o poezie a lui Pavel Corut scrisa acu' vreo 4-5 ani:

Daca-n sufletu-ti de zare,
Zamislit de vechi canoane,
Se vor narui altare
Si s-or prabusi icoane,

Daca viforul de spaima
Brazde va taia din tine,
Daca-nselatoarea faima
Te-o purta pe cai straina,

Daca flacara iubirii
Se va stinge in durere,
Daca Legiuirea Firii
O vei crede doar parere,

Tu ridica ochii-n ceruri
Si cerseste cu sfiala
Strop de sfinte adevaruri
Si descintec de-ndoiala!


Cum vi se pare reteta? Adoptabila sau nu.
radu s.
iubim in tacere - de Selima la: 17/02/2006 22:41:21
(la: de ce iubim in tacere)
De ce nu putem sa ne dam faru liber sentimentelor? de ce nu tipam pe strada ca il/o iubim? Ramanem de multe roi doar cu imaginea persoaneiiubite in gand. Noaptea, visam cum ne intalnim cu el/ea pe marginea unui lac si juram dragoste vesnica. Alteori, cand il vedem simtim flacara iubirii inauntrul nostru dar pasii ne sunt blocati, parca lipiti de pamantul care pare sa fuga de sub noi, trimitandu-ne in alta lume. O lume in care suntem condamnati sa traim singuri,pentru ca de fapt asa ne simtim atunci cand iubim si nu ni-se raspunde din diferite motive. ne simtim goi sufleteste chiar si in momentele in care alta data am fi radiat numai sentimente bune si fericire.
Dar ramane intrebarea, de ce nu putem sa spunem pe nume sentimentelor noastre?
Sa fie oare teama de un posibil esec devina? Am pierdut demult sinceritatea si simplitatea de care da dovada un copil, caci a fi "om mare"are o groaza de dezavantaje....ne gandim mult prea mult la ce va spune lumea, la ce se va crede despre noi. Dar de ce ne pasa atat de mult de ce cred ceilalti?
De ce ne lipsim de acel curaj pe care de fapt il avem dar l-am inchuiat intr-un locsor al mintii noastre si ne incapatanam sa nu-i dam drumul.
Eu mi-am spus intr-o zi"Ma duc si ii spun ce simt"
Si m-am dus....si mi-a mers. Imi impartasea atat sentimentele cat si aceasta minora problema de comunicare care insa s-a dovedit a fi foartegrava in cazul in care am fi tacut. Bineinteles, sentimentele puternice si despre care un om poate fi convins ca sunt reale si nu pure feste de o zi a inimii si a kintii. in acest caz, cunosti persoana iubita de ceva mai multa vreme ,ii intelegi modul de gandire , ii cunosti poate unele dorinte si astfel stii de unde sa apuci problmea si stii cum sa i-o afisezi lui sau ei in fata. trebuie sa uitam de teama de a fi invinsi si sa ne mentinem spiritul de luptator. Esecuri pot aparea si atunci suntem franti de atata lupta dusa, dar cum timpul vindeca toate ranile avem doua sanse..dupa un esec sa constientizam ca oricum este de fiecare data altceva si sa intelegem ca"ce nu ne omoara ne intareste" dar daca devenim cu atat mai fragili si mai inchisi nu am rezovat nimic.
Trebuie sa invatam sa fim luptatori si sa nu ne lasam invinsi si nici sa devenim nesimtiti si sa intelegem cand este vremea sa renuntam. a renunta nu inseamna neaparat a pierde, putem tot noi iesi in castig.
Asa ca ce ar fi ca macar pentru o clipa sa privim de aceasta data, partea plina a paharului?
ionutz 1700 - de Homo Stultus la: 07/04/2006 21:25:33
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Prin jertfa lui Hristos ti se ofera posibilitatea de a evita iadul. Nu certitudinea ca nu vei ajunge acolo. Ar fi chiar absurd sa crezi intr-o mantuire cu impotriva dorintei proprii. Biruirea iadului consta in faptul ca natura umana enipostaziata in persoana Logosului divin nu poate ramane captiva in iad pentru ca nu are nimic care sa o departeze de Dumnezeu.In persoana lui Iisus Hristos paseste in lume si un om (daca ne referim la natura sa umana) care nu-si mai este siesi centru (a se vedea D. Staniloae Dogmatica). In Hristos deschiderea absoluta se face catre Dumnezeu. Aceasta pentru ca in Hristos natura umana nu are un ipostas uman (persoana) propriu ci este personalizata in persoana Logosului. Pentru o mai buna intelegere a subiectului cred ca ajuta si scrierile lui Leontiu de Bizant.
Flacarile iadului sunt de fapt flacarile iubirii lui Dumnezeu. Iar daca tu nu poti sa devii flacara de iubire abia atunci aceasta dragoste mai presus de orice graire devine un chin si o povara. Cred ca in legatura cu acest aspect exista o descriere la Sf. Isaac Sirul (sper sa nu ma insel).
Hristos a biruit iadul nu Homo Stultus sau ionutz 1700. Dar prin biruinta lui Hristos atat Ionutz 1700 cat si Homo Stultus au sansa de a birui si ei. Aceasta lupta se da in fiecare moment in fiecare persoana.
#116023 (raspuns la: #116014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Judecatoru` - de Homo Stultus la: 24/04/2007 19:24:36
(la: cuvant imperfect catre diavol)
Liniste in cer si pe pamant! Indraznesti a te bucura de caderea ta - demone? Indrazneste! Tu vei fugi si Eu voi fi cu tine, tu vei fugi mai departe, Eu te voi astepta. Din pretentiile tale cuvantator de caderi ce se va alege? Te ascunzi dupa un pamant rotund? Cu cat ma vei ura mai mult - te voi iubi mai tare. Si flacarile ce te inconjoara sunt doar "flacarile iubirii mele", te ard pentru ca nu poti deveni la randu-ti flacara de iubire pentru Mine. Nici nu trebuie sa iti dau vreo alta pedeapsa - te pedepsesc iubidu-te; neputinciosule de iubire.

Si tu omule. Ce miorlai asa? Voiam sa te fac stapan si cand colo... Esti ca o baba! Ti-am dat undita si te-am trimis la pescuit. Si tu te lamentezi ca balta e prea departe. Ia aminte sa nu iti dau un sut in fundul puterii tale afective. Ce papa lapte am crescut. Trebuia sa iau granit in loc de tina. Dar inca te astept.

Catre amandoi: Linistiti-va! Uimirea si zambetul, lacrima si seninul sunt la Mine. Clevetitori trandavi. Ar trebui sa va apucati sa iubiti. Nu va constrang, ca v-am dat si libertatea. Da, libertatea aia care va e sursa de buricire sau de lamentatie. Sunteti nimic pretentiilor de argument. Un nimic pe care Eu il iubesc.
#190650 (raspuns la: #190367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Istoria unui pahar... - de princevlado la: 21/09/2007 13:25:25
(la: istoria clipei)
Farama de stea la margine de timp...
Ma nasteam la infinit cu fiecare bob de nisip si nu cunoasteam moartea, iar marea imi era maica.
Sclipiri de cer ferecate in trupul meu nascut din flacara iubirii...
Pecete de cristal, calatoream in cautarea paradisului pierdut si sorbeam clipa gandurilor de maine.
Sunt paharul sfaramat al adevarurilor nerostite, loc de odihna pentru picatura de vin ce sangereaza peste buzele unei fecioare.
Intrebare fara raspuns, pocal sfasiat in mii de cioburi lacome si insetate, mor cu fiecare bob de nisip inghitit de mare.
Farama de stea la margine de timp...
reversul.... - de cosmacpan la: 11/01/2008 11:29:04
(la: Cenusa)
Blocul de gheata din mine
cu blocul de gheata din tine
doar flacara iubirii ne desparte
eu nu am parte,
tu nu ai parte
caci muntzi de gheata
sufletele ne desparte.

Glumeam....dar mereu este si o pasare Pheonix
Idolul meu,Iubirea... - de camisan-07 la: 14/06/2010 20:44:37
(la: Iubirea...)
E placut sa mai vezi (inca) vorbindu-se despre adevarata iubire care uneste doi oameni pe viata. Chiar si numai gandul la un astfel de sentiment,te poate tine in viata si-ti un sens.Speranta ca intr-o zi, o veti intalni negresit.Dar s-o mai si traiesti ! Cred ca-ti trebuie curaj,sa iubesti cu adevarat ! Este ca si cum ai arde ca o flacara,zi si noapte ! Te face sa te simti nemuritor...Of,Doamne! Da,visatori mai suntem...
iubirea - de (anonim) la: 13/09/2003 19:11:36
(la: Se poate trai fara iubire?)
ce inseamna pt voi iubirea? pt mine durere sufleteasca in primul rand dar si o caldura sufleteasca si spirituala care-ti da putere in sine atunci cand ai nevoie(doar atunci cand esti iubit).ce parere aveti voi despres asta?
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 15/09/2003 01:35:13
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu stiu, caci n-am ajuns sa traiesc fara iubire (sa iubesc si/sau sa fiu iubita). Mi-as putea imagina cum ar fi? Poate, dar nu vreau sa ma gindesc, caci nu e ceva placut (sunt o optimista, vezi)
iubirea - de (anonim) la: 15/09/2003 17:42:19
(la: Se poate trai fara iubire?)
tocmai descopar ca imi este fantastic de bine si de suficient numai sa iubesc desi sunt iubita la fel de mult..e incredibil stiu dar numai iubirea mea imi e de ajuns... habar n-am ce mi se intampla dar daca asta e iubirea atunic toti prietenii mei care sunt indragostiti habar nu au despre ce vorbesc...sau poate asa trebuie sa fie...diferit
Putem trai si fara iubire. At - de nadia la: 16/09/2003 11:59:07
(la: Se poate trai fara iubire?)
Putem trai si fara iubire. Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere, n-avem nevoie de iubire. Iubirea nu aduce altceva decat suferinta... intr-un final; pentru ca mai devreme sau mai tarziu va fi un final... nimic nu dureaza o vesnicie. Dar daca avem respect, ajunge sa fim impacati cu noi insine. Ma intrebi cum ramane cu fericirea? Eu te intreb ce e exact fericirea? Nu exista fericire, atata timp cat exista valori "materiale" in lume. Si astea vor exista intotdeauna. Asa ca va sfatuiesc sa gasiti pe cineva care sa va respecte si sa inteleaga ce aveti nevoie si nu doar atat, dar sa-i si pese si daca simti acelasi lucru, e OK.
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 25/09/2003 04:34:18
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!
si iubirea unde e? - de (anonim) la: 09/10/2003 07:03:12
(la: "As vrea sa joc")
si iubirea unde e?
#950 (raspuns la: #933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imm, - de papadie67 la: 25/10/2003 04:09:20
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
daca-mi permiti, as adauga "my two cents" la discutie.
Presupun ca mi-ai permis (: deci continui:

era ceva ce ma deranja la felul in care descriai "cresterea" dragostei si cred ca am gasit ce: folosesti verbe care implica EFORT : "anii pe care Reusesti sa ii stai", sau "cind ai Reusit sa stai casatorit", etc

Daca asa e dragostea si daca iubirea e ceva diferit, atunci personal sunt foarte sigur ce prefer: fie flacara, fie gheatza dar in nici un caz o balta caldutza, si aia mentinuta cu grija si efort.

Din punctul meu de vedere, doi oameni ar trebui sa fie impreuna deoarece nu Reusesc sa se separe, nu pentru ca au Reusit sa nu se desparta.

...sigur, nu vorbim aci de cupluri cu copii, ca-i cu totul alta mancare de peste!

#2122 (raspuns la: #2120) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
putem trai si fara iubire - de (anonim) la: 07/11/2003 09:45:32
(la: Se poate trai fara iubire?)
Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere,n-avem nevoie de iubire ....e adevarat,dar pana cand?Va exista un moment in care vei avea nostalgia unei iubirii adevarate....nu crezi?
#3587 (raspuns la: #274) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Denis de Rougemont - Iubirea - de core la: 24/12/2003 09:57:27
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
Denis de Rougemont - Iubirea si Occidentul
Tocqueville - Democracy in America (la a doua lectura)
Paul Auster - Timbuktu, Mr. Vertigo
Tolkien - Lord of The Ring
si acuma citesc The Hobbit tot de Tolkien :)
dupa care vreau sa recitesc Darul lui Humboldt de Saul Below pe care dealtfel am si inceput-o in paralel cu LOR.

Ariel, ma bucur pentru tine si Daniel Martin, superba lectura... :)
Iubirea si cautarea adevarului - de ionel la: 22/03/2004 15:25:23
(la: Nevoia de oameni)
Agreez oarecum cu eseul tau, dar consider ca ai uitat sa mentionezi un lucru important si anume ca unii incearca sa transcendeze natura lor umana, si in unele cazuri chiar atractia asta instinctuala fata de aproape (ex. calugarii, ascetii). Transcendenta nu este neaparat opusa iubirii aproapelui, putand fi chiar ortogonala sau suprapusa, dar poate fi coplesitoare si mult mai benefica decat orice iubire pamanteasca.

Unii cauta transcendenta in religie si putini o gasesc. Altii o cauta in cultul adevarului (daca poate fi numit astfel), sau/si in deconstructia miniciunilor ce ne invaluiesc de la nastere. Care este adevarul despre om si rolul lui in univers? Asta este ceva ce iti poate usor consuma viata. Setea de cunoastere e o iubire a adevarului, iubirea omului ca idee nu ca intruchiparea defecta ce este.

La urma urmei, iubirea pamanteasca si nevoia de oameni sunt foarte probabil la randul lor doar paleative, recunosc mult mai presus decat consumerismul sau adictia de putere.
Iubire ca iubire... - de Tombola la: 23/03/2004 12:32:03
(la: Nevoia de oameni)
...iubire ca iubire dar ca sa ne incredintam ficele si fiii unui cretin schizoid care se auto-intituleaza "guru" dar nu a terminat nici macar liceeul si cu antecedente penale de pornograf inca de pe timpul regimului "soimului carpatin" asta inseamna ca nu mai avem nici cel mai mic simt de discernamint ramas in noi sau de bun simt.
Valabil si pentru fraierii sau "adeptii" acestui excroc.

Andre Morariu
#12693 (raspuns la: #12590) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...