|
te provoaca sa gandesti
flama mov
tu esti paranorma!!
sigur ca i-ar subiectul asta si , iar subiectul asta. N-ai vazut Ziua cartitei ? n-ai citit Eclesiastul? N-ai vazut ca fornetti s--au ascuns intr-un loc si au scos capul in alt loc... N-ai observat ca licoarea intitulata Coca Cola face economie la publicitate? de ce te miri? cand eram in "gradina raiului " la 8 + 1 , si asistentele acelea grase ne urmareau cu plegomazin nu mai te mirai si acum , cand flama mov a atins atatia domni si doamne facandu-i sa uite radacinile lor tovarasesti, ingrijite de Darwin,te miri ? Eu, unul, da , ma mir. flamand sau flamind
Daca flamand, are ce minca Daca flamind, sa se duce la flandra. intrusul poarta budigai cu maimutele mov
latu cu sapca mov (gen de baseball) anisia la volanul unui SUV mov zaraza isi ascunde mainile in manusi mov bitter cu eventai mov maan data cu rimel mov io cu bocanci mov, asortati cu maieul. alexandra cu rochie mov don cu pana mov la coif om-ul cu rachete de tenis mov sancho calare pe un cal mov motanelul cu coada mov picky cu trandafir mov la butoniera jeniffer are-n mana o carte cu coperti mov. gaza poarta feregea mov. ...
io pun una mova a mi-am adus acu aminte
- de
lafemme
la: 01/06/2008 17:52:50
Modificat la: 01/06/2008 17:57:38
(la: Loc pentru spus verzi şi uscate) asa... atunci cand eram io mica mi-a luat mama o rochita hippy de panza topita foarte frumoasa. asa... si mie imi era mila s-o port... asa. si a zis mama hai in oras, si io am zis, da imbraca-ma in rochita de panza topita. si mama m-a imbracat. si eu am iesit afara. si afara erau tiganii, vecinii mei. si ei au zis hai la furat de dude, ca nu dureaza mult. si io am zis, hai. si ne-am suit pe casa. si am inceput sa culegem dude. si ne-am dat seama ca nu aveam unde sa le punem. si tiganu a zis, da tine tu rochita sa punem noi dudele in ea. si io am tinut-o. si ei au pus dudele. si ne-am dat jos, si am pus dudele pe trepte. si cand n-au mai fost dudele in poala rochitei am vazut si io. rochita mea era mov.
am obosit. gata. P.S. - mama m-a certat f tare si n-am mai fost in niciun oras. io am o parere foarte buna ca mi-am zugravit camerele in mov degrade si vad ca becurile au si ele filamentul mov,si se ard din cinci in cinci minute cred ca le-o prins flama.
Doamne ajuta.
culoarea mov
- de
Daniel Racovitan
la: 22/11/2012 15:28:13
(la: Infografic: județele României, grupate după nivelul de dotare cu instalații al locuințelor) culoarea mov e evident corelata cu judetele cu grad mare de urbanizare;
tot culoarea mov se suprapune si peste traseul autostrazilor in constructie :) da.... cu siguranta acest 'a' povine de la Antichrist...
sau defapt nu!!! Sunt aproape sigura ce era un "a" inconjurat de un cerc .. ca e rosu , mov ,sau verde... nu conteaza acest a provine de la cuvantul Anarchy (= anarhie) care are de a face cu un gen muzical , PUNK. Nu cu satanismul!! ...baut in canite de lut cu masura, sa nu te ia de nas...pastrama grasutza de oaie cu mamaliga si mujdei, ceata peste lacul involburat de spinarile crapilor plecati in carduire...parfum amarui de tufanele si frunza muribunda, miros de pamant brumat, padurile de fag si brad ce imbraca Valea Teleajenului spre Cheia in sus, unde se intind poienile pline de branduse mov...talangile turmelor ce coboara prin vaile inrosite de frunzisul cazut de curand...latratul cainilor amusinand ursul... sangele gherghinilor si macesilor ce picura pe malurile raului pastrator de pastravi...
sanjuro Pot sa-mi dau si eu cu parerea. Cind am plecat in vara in '89, securitatea era dupa mine. Poate ca de-aia am plecat, dar, daca nu esti speriat de un mesaj lung (scuze), citeste mai departe:
realitatea din Romania nu era pe placul meu bineinteles ca am vrut sa gasesc un trai mai bun, incluzind aspectul financiar, de libertate, samd nu am ales calea cea mai usoara; am trecut doua granite ilegal si am ajuns in Austria dupa 4 zile (slabit 5Kg); a fost riscant si un tur de forta in punctul de vedere al vointei patriotism? HA-HA-HA! Dirigintele in liceu m-a scos in fata clasei si m-a batjocorit: cum imi permit sa spun ca salariile in Canada sint mai mari decit in Romania! -- ca Romania mama ma hraneste cu piine si.. altele (zicea el). Faptul ca ma face mindru sa ma identific cu Decebal, Eminescu, Enescu, Iorga, samd, se poate numi patriotism? Cind intilnesc romani care sint: mindri, dar nu aroganti, modesti, dar nu ca un sclav, silitori, dar nu fraieri, isteti, dar nu care pretind ca toti altii sint prosti, prietenosi, sinceri, samd, atunci mi se incalzeste inima, si ma bucur. Dar sint putini asa. renuntat la supravietuire? Hmmm, let's see; am plecat CA SA supravietuiesc! Ca cine stie ce-mi facea securitatea daca ma gasea acasa. Am citit comentariile scrise de altii. Cu respect as vrea sa spun ca cei care sint in Rom. si nu au trait citiva ani buni in alta tara, nu cred ca au un punct de vedere realistic. Domnului din Canada (care angajeaza studenti romani): acesta este un roman care imi inspira respect. Se vede ca el a inteles viata de aici. Domnului care zice ca americanii nu sint prea inteligenti in comparatie cu romanii. Imi vine sa rid -- aceasta propozitie ne spune ca poate dumneata nu te invirti intr-o societate de americani inteligenti. Oamenii peste tot au prosti si destepti, nu conteaza ce nationalitate sint. Am intilnit o romanca care preda matematica in universitate aici si-mi spune ca a avut o eleva romanca care nu a luat nota mare la lucrare; si ca ne face neamul de ris! Vai de noi, daca romani cu doctorat gindesc asa. My point este ca poti sa ai o groaza de educatie, asta nu inseamna ca stii multe despre viata, si in mod definitiv nu iti da dreptul sa ii consideri pe altii inferiori si sa-i rapesti de umanitatea lor, si de dreptul de a fi respectat, de a-ti trai viata in cel mai bun fel posibil. Intilnesc prosti si destepti tot timpul (americani, canadieni, romani, etc.). Nu conteaza; toti sint oameni. Incerc sa-i inteleg. Poate pot sa-i si ajut. Sau poate ei pot sa ma ajute. De ce nu? Un tip care a fost scolit MIT si a avut un IQ pina la tavan a avut accident de masina care i-a crapat craniul. Cind si-a revenit din operatii, IQ-ul lui era sub pragul usii. Sper sa nu se intilneasca cu un roman din ala, care o sa-l considere prost, incuiat... Fiind aici de citiva ani si incercind foarte serios sa ma incadrez in societatea asta, am realizat ca majoritatea oamenilor de alte nationalitati tin unii la altii. Se angajeaza unii pe altii, se ajuta, si nu prea au fumuri. Cei mai multi (88%) romani pe care ii intilnesc aici si sint noi in tara, sint ingimfati, aroganti, si nu le place nimic. Fiindca viata mea se cam desfasoara intr-un dept. de informatica in universitate, intilnesc de multe ori romani studenti. Cind vin prima data aud: "canadienii astia sint prosti de tot", "cursurile astea sint usoare, sa vezi ce studii serioase faceam eu la Timisoara/Bucuresti/Iasi", "studentii astia de masterat/doctorat fac niste comentarii asa de timpite in ore ca ma mir ca au fost acceptati in scoala", samd. De obicei le spun: "e bine ca tu deja te-ai orientat fiind aici numai de 2 saptamini; totusi, e posibil ca te inseli?". Apoi ii intilnesc pe la sfirsitul semestrului si-aud: "aoleu, ca ma omoara astia cu munca!" Afara de universitate aud des: "Canada e imputita -- oamenii de la birou sint parsivi/nu e istorie/viteza maxima pe autostrada e 100Km/h/oamenii sint prost imbracati/barbatii/femeile sint obeze/fructele nu au nici un gust/benzina e proasta/masinile americane sint de rahat/samd! Europa era faina de tot!" Le spun: "de ce nu te intorci in Germania/Austria/Franta?" "Ah, nu, ca nu e convenient!" Fiindca am fost un an jumate in Austria, intr-un fel ii inteleg. Dar, fiecare tara are avantaje si dezavantaje. Tara perfecta, din pacate, nu exista, pentru ca noi, umanitatea, nu sintem perfecti! Asa ca adapteaza-te, incearca sa fi fericit cu ce ai, sau daca nu poti, atunci "move on". Nu te mai vaita, ca le faci si viata altora mizerabila. Dar, fiind o tara libera, vaita-te daca chiar vrei, dar nu e sanatos. Get the idea? Mai sint multe exemple, care pur si simplu arata mentalitatea multora care vin din Rom., de curind, sau de mai de mult dar refuza sa invete ceva despre viata din afara Romaniei. Mentalitatea oamenilor a fost unul din motivele mele principale de a fugi din Romania. Si mentalitatea unei natiuni este cel mai greu lucru de schimbat. Daca as deveni miliardar peste noapte nu m-as intoarce in Romania. E ca si cind ai fi avut o mama care te-a batut si nu ti-a dat de mincare cind erai mic, te-a tinut in casa tot timpul si n-ai putut sa te joci afara, nu ti-a dat bani sau jucarii, nu te-a lasat sa te uiti la TV decit putin, si, cel mai important, ti-a promis ca toata viata ta o sa fie asa. Si-apoi, dupa ce ai fugit la o mama vitrega, care nu numai ca te-a lasat sa-ti refaci viata, dar si te-a sprijinit, cu sperante si bucurii, cu sfaturi bune, cu ocazia de a face prieteni care te vor ajuta, te-a iubit, te intreb eu: o iubesti pa mama ta naturala? De ce nu te intorci la ea? Ceea ce se petrece la un nivel micro, de obicei se petrece si la nivel macro. Singele apa nu se face? Poate ca nu. Dar nu o sa refuz o transfuzie daca ma salveaza de pe patul de moarte. In societatiile mai dezvoltate copii abuzati de parinti sint luati si dati la alte familii. Cind imi aduc aminte de unii prieteni de-ai mei si cum erau batuti (cu curele, cu bat, cu de toate) cu vinatai si vai de capul lor, si cum societatea pur si simplu era de acord, ma bucur ca nu mai sint acolo. Da, inteleg ca lucrurile s-au schimbat; poate. Ca sa inchei, spun ca da, mi-e dor citeodata de blocul unde am crescut, de dealurile pe care m-am jucat, samd. Dar poate ca este numai nostalgie de copilarie. N-am fost in Rom. din '90. Dar inca am citeodata cosmaruri ca m-am dus in vizita si cumva, nu ma mai pot intoarce in Canada. Cind ma trezesc, rasuflu usurat -- "thank God it was just a dream!"
Tunick : oamenii ca o turma
- de
Dinu Lazar
la: 14/11/2003 09:50:06
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) aaa...sigur ca arta ar trebui sa transmita idei, da` fiecare arta cu meshteshugu` sau... una e meshteshugu` si alta e ideea... una fara alta nu se poate... ai o gara cu o suta de femei goale? Asta e o idee. Si? In conceptia mea asta nu ajunge... trebuie lumina, cadru, atmosfera... iacata ce spun cei mari:
"Simply look with perceptive eyes at the world about you, and trust to your own reactions and convictions. Ask yourself: "Does this subject move me to feel, think and dream? Can I visualize a print - my own personal statement of what I feel and want to convey - from the subject before me?" -Ansel Adams It is light that reveals, light that obscures, light that communicates. It is light I "listen" to. The light late in the day has a distinct quality, as it fades toward the darkness of evening. After sunset there is a gentle leaving of the light, the air begins to still, and a quiet descends. I see magic in the quiet light of dusk. I feel quiet, yet intense energy in the natural elements of our habitat. A sense of magic prevails. A sense of mystery. It is a time for contemplation, for listening - a time for making photographs. -John Sexton Bibelourile turcesti ??!!
O umbreluta cu floricele galbene si bleu si mov si rosii, la margini doua rinduri de danteluta roz de jur imprejur, cu un miner mic in forma de sarpe sau inima sau amindoua combinate...?? Nu, nu stiu de unde le-am scos...:) Kitsch este in orice caz ceva ce ne atrage atentia,ceva incarcat de amanunte care uneori exaspereaza. Este inutil dar uneori extrem de decorativ. Deci la unii le place,iar la unii le face rau.
Evolutie
- de
Florin Firimita
la: 19/12/2003 04:33:27
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca") Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine). Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit "acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York. Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca un zid de aparare. Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la "Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine, care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta. Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute din dorul de tara. Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate. Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru. Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc" limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general. Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur. Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca. Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile. Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o noua viata in lucrarile mele. Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri. Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi, toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci." (traducere aproximativa). O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane, pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine. Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din jurul meu. Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei. Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc. Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al meu si numai al meu.
Pentru cei ce cred ca stiu fotografie...
- de
Dinu Lazar
la: 31/12/2003 01:10:39
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) THE POWER OF PHOTOGRAPHY: THE PDN PHOTOGRAPHY ANNUAL 2004
You will see the most compelling, provocative, emotional work of the year plus there will be reviews of the most significant stories in photography today. All entries must be postmarked before February 15, 2004. A panel of renowned judges will select the final images from the following eight categories: CATEGORIES 1. advertising 2. magazine, editorial 3. photo books 4. photojournalism, sports, documentary (published and unpublished) 5. corporate design, photo products (brochures, annual reports, calendars, catalogues, music/ CD covers, book covers, movie posters) 6. personal work 7. web sites 8. student work LINKS TO ENTER For submission information and specific category requirements go to: http://pdnonline.com/contests To download an entry form go to: Entry form To visit last year's gallery go to: 2003 Gallery EVENT/PRIZES An award celebration for the winners will take place in May 2004 in New York, New York. The winners and their work will be featured in the May issue of PDN and PDN Online. Additional prizes and sponsors to be announced. GRANTS/SCHOLARSHIPS/CASH PRIZES • The Marty Forscher Fellowship Award • The Marty Forscher Student Fellowship Award • The Canon Student Explorer of Light Scholarship Award • The Epson Creativity Award • The Nikon Storytellers Award For more information please visit http://pdnonline.com/contests JUDGES Jen Bekman Jen Bekman Gallery Michelle Bogre Chairperson, Department of Photography Parsons School of Design David Carol Director of Photography Viacom Outdoor David Cicconi Photo Editor Travel & Leisure Patrick Donehue Vice President of Creative Photography Corbis Sara Galkin Art Buyer Ogilvy & Mather Melissa Harris Editor Aperture Michelle Jackson Art Producer Grey Worldwide Cory Jacobs Photography Director SPIN SEND ENTRIES TO: Photo District News 770 Broadway - 7th Floor New York, NY 10003 Attn: John Gimenez Please make checks payable to Photo District News DEADLINE All entries must arrive in our New York office by February 15, 2004 QUESTIONS Please email your questions to John Gimenez at jgimenez@pdngallery.com or call 646-654-5792. We look forward to receiving your entries!
O stire la urma urmei cutremuratoare; sfirsitul unei epoci
- de
Dinu Lazar
la: 16/01/2004 00:19:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) >> NEW YORK (Reuters) - Eastman Kodak Co. said Tuesday it will
>> stop selling traditional film cameras in the United States, Canada and >> Western Europe, another move by the photography company to cut lines >> with declining appeal in favor of fast-growing digital products.
Un fotograf al Bucurestilor
- de
anita47
la: 06/02/2004 15:57:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) UN FOTOGRAF AL BUCURESTILOR
* Reconstituirea vietii de zi cu zi a Bucurestilor dintre cele doua razboaie mondiale ar fi imposibila fara tezaurul de imagini ladsat de fotograful Nicolae Ionescu (1903-1974). Szathmari, Duscheck, Baer, Spirescu sunt nume de pionieri ai fotografiei citadine bucurestene. Ca viziune, מnsa, מntre creatiile lor si cele ale lui Nicolae Ionescu este aceeasi distanta ca מntre o pictura academica si una impresionista. Desi fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt cunoscute, de multi chiar foarte bine, viata acestui artist pare sa nu fi preocupat pe nimeni. Un motiv מn plus pentru a-l evoca מn paginile Magazinului istoric. Nascut מn prima zi de noiembrie a anului 1903, Nicolae Ionescu a urmat cursurile primare si gimnaziale la scoala "Enachita Vacarescu", una dintre cele mai vechi din Bucuresti, situata lגnga intersectia Caii Serban Voda cu Bulevardul Neatגrnarii, astazi Marasesti. Deci la doi pasi de Mitropolie si de Piata Unirii, locurile pe care le va imortaliza mai tגrziu pe pelicula fotografica. Invecinarea cu unele cartiere negustoresti, ca Rahova, Radu-Voda si Vacaresti, sau, cu cele rau famate, precum "Crucea de Piatra" si "Flamגnzii", cu zonele industriale Filaret, unde se afla uzina Wolf, si Lגnariei, cu Uzinele Lemaגtre si fabricile de מncaltaminte, i-au revelat o tipologie umana si cadre sociale extrem de variate. Izbucnirea primului razboi mondial l-a מmpiedicat pe elevul Nicolae Ionescu sa se מnscrie la liceu. In timpul ocupatiei straine a fost obligat sa se מntretina singur, angajגndu-se ucenic la tipografia "Fortuna". In 1918 a ajuns zetar, sub מndrumarea lui Dimitrie Demetrian, unul dintre specialistii eminenti, care se perfectionase מn Germania si pe care מl evoca astfel: "Ma lua la el acasa duminicile si, cu o bunavointa de parinte, מmi punea la dispozitie colectii de ani מntregi din reviste de specialitate germane, franceze si, mai ales, elvetiene. Aceasta a constituit baza, pe care am adunat apoi toate celelalte cunostinte tehnice ale mele". La sugestia maestrului a cautat noi locuri de munca. In 1922, dupa o scurta sedere la tipografia "Minerva", Nicolae Ionescu a fost angajat provizoriu la "Cultura Nationala", o tipografie moderna, construita de Aristide Blank pe Calea Serban-Voda. In acest fief liberal i-a cunoscut pe Vasile Pגrvan, I.G. Duca, dr. C. Angelescu, Eugen Lovinescu si altii, care supravegheau personal tiparirea cartilor. Discutiile avute cu acestia מl determina sa se מnscrie מn toamna aceluiasi an, 1922, la Liceul "Sf. Sava", la cursurile serale, pe care le-a absolvit מn doi ani. Totodata, a מnvatat limba franceza si germana: "Aveam - מsi amintea el - un manual german de fotografie si fotografia era marea mea pasiune". In 1927 a fost numit corector, iar dupa efectuarea stagiului militar s-a מncadrat מn Serviciul Fotografic al Armatei Regale, Fotografiaza intens Bucurestii iar, din "anul 1927 - relateaza el - מn fiecare vara am colindat tara pentru a-i fotografia metodic cele mai reprezentative colturi, adunגnd clisee pentru organizarea unui muzeu de fotografii". Proiectul era מndraznet, entuziasmul mare, dar lipseau fondurile necesare. Obligat sa amגne construirea muzeului, se abandoneaza cu totul fotografiei. "Progresele mari realizate מn fotografie m-auz determinat sa ma ocup si de cinematograf". Cel putin un "documentar" despre Bucuresti, vizionat nu demult pe micul ecran, poarta, dupa opinia noastra, amprenta de neconfundat a lui Nicolae Ionescu. In 1928 s-a casatorit. "Din banii nevestei mi-am cumparat aparate perfectionate, mi-am instalat laborator cu electricitate si alte מmbunatatiri". Doi ani mai tגrziu pleaca מn Franta. "Am lucrat o vreme - cam doua luni - la Lyon, la Uzinele Lumiטres, dar mi-am dat seama ca-mi pierd timpul si am trecut la Paris. Aici, printr-un compatriot, am fost prezentat la Pathי Nathan. Angajat operator asistent, am fost pus la diverse lucruri marunte מn asteptarea unor misiuni mai importante. Dupa 4 luni, vazגnd acalmia care domnea מn studio, m-am hotarגt sa ma מnapoiez מn tara si sa ma consacru muzeului, al carui gגnd ma muncea tot mai mult". S-a angajat la Imprimeria Nationala "cu conditia ca 2 luni pe vara" sa-si vada de fotografiat. Existenta se complicase enorm. "Atelierele lucrau מn doua echipe, iar eu - povesteste Nicolae Ionescu - eram singurul revizor si mai tot timpul eram obligat sa lucrez מn doua echipe. Pe de alta parte, aveam nevoie de material fotografic si trebuia sa lucrez fotografii pentru librariile din oras, asa ca de multe ori ma culcam pe la 3-4 dimineata, iar la 7 eram la servici!" In plus, banii cגstigati erau reinvestiti מn material fotografic, "pentru a grabi realizarea muzeului". Cinci decenii mai tגrziu, doamna Constanta Ionescu, rememora cu zגmbetul pe buze acei ani de eroism, cגnd existenta sotului ei devenise aproape imperceptibila pentru ea. In primavara anului 1937, Eugen Lovinescu, numit la 23 ianuarie 1937 מn Consiliul de administratie a Societatii "Adevarul", i-a propus vechiul sau prieten functia de director tehnic. Societatea era condusa de Emanoil Tatarescu, fratele primului ministru. "In noul meu serviciu - מsi amintea N. Ionescu - am avut de la מnceput mari dificultati din cauza intrigilor si diverselor interese care se ciocneau מn aceasta מntreprindere". Sperantele de prosperitate aparute מn 1937 se vor materializa rapid. In vara lui 1938 si-a construit o casa "pe terenul mamei". Avea un salariu lunar de 11 000 lei (un ou costa 1 leu). Va ramגne מn aceasta functie pגna מn noiembrie 1940, cגnd a fost retrogradat de noua conducere legionara. Motivul? "Intrucגt ai colaborat cu jidanii, dumneata nu mai poti ocupa functia de administrator si vei ramגne sa vezi numai de Tiefdruck". Pe timpul rebeliunii s-a opus din rasputeri si, din fericire, cu succes, ideii unor subalterni evrei care, מnfricosati de zvonuri, au intentionat sa incendieze cladirea. Va ramגne מn functie de sef al sectiei Tiefdruck pגna מn aprilie 1947. Prin aprilie 1945 pusese bazele unei edituri - Enciclopedia fotografica - destul de rentabile pentru ca, מn sfגrsit, מn banii obtinuti sa-si realizeze mult visatul muzeu fotografic. In 1947 a constatat ca "munca la editura s-a מncetinit. Pricepusem cam tגrziu ceea ce ar fi trebuit sa מnteleg mai curגnd si am מnceput sa lihideze editura". Se instaura comunismul... Munca מl מndepartase de pulsul zilei. Se recunoste מnvins. Visul muzeului, pentru care מsi sacrificase cei mai frumosi ani ai vietii, מn care investise si cel din urma leu, s-a naruit. Artistul care obtinuse premiul al II-lea la Expozitia O.N.T., organizata sub auspiciile "Lunii Bucurestilor", are o licarire de speranta la finele anului 1948, cגnd a fost numit profesor la "Scoala tehnica de arte grafice" de pe strada Anton Pann: cel putin demnitatea מi va fi salvata. S-a מnselat si de data aceasta. A trebuit sa se recunoasca iarasi מnvins, izgonit cu sentinta de "mare mגncator de evrei". Legionarii מl acuzasera de colaborationism cu evreii, comunistii מl acuzau de antisemitism... Nu scapa de perchezitii, confiscari, distrugeri de bunuri materiale, de anchete si alte umilinte absurde. L-a salvat mai putin "originea sanatoasa" - erau condamnati cu zecile de mii si altii cu o origine la fel de sanatoasa - cגt recunostinta unor evrei pe care pe care מi protejase מn scurta existenta a statului national legionar. Va lucra sporadic la diverse edituri si la revista Flacara, iar מntre anii 1956-1962 ca fotograf la Institutul de Istoria Artei. Dupa pensionare se va מngriji sa transfere o parte din materialul fotografic adunat pentru "Muzeul de fotografie al Romגniei", la Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei, unde se pastreaza si מn prezent. (dbnet.ro) __________________________________
Curent. :) si PB :)
- de
Dinu Lazar
la: 24/03/2004 15:03:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) Fracilor, pai imi vine sa intru in pamint de rusine, cind ma uit ca chestia cu MISA, unde totusi si-o trag de zor unii, e in topul zilei sub aceasta discutie ca audienta, si chiar si treaba cu holocaustul e sub la topul absolut, adica vine lumea si citeste aici ceva ca la gardu` nou, si ce vede, doi domni care nu cad de acord.
Personal, ii inteleg si pe domnul Buzoianu, si pe domnul Ara, dar trebuie sa decriptez aceste mesaje pentru cei multi care nu stiu cum devine cazul. Domnul Buzoianu s-a implicat mult in fotografia romaneasca in anii `90, a incercat sa mai schimbe ceva pe ici pe colo, dar si domnul Ara a facut multe si face, sustinind Fotomagazinul, un pilon obiectiv si profesional pentru fotografia romaneasca; unul e pe coasta de est si altul pe cea de vest a Americii; sunt sigur ca daca ne-am vedea la o cafea reala toata lumea s-ar intelege foarte bine si flama asta ar parea chiar comica. A fost o discutie lunga pe badorgood.com in care domnul Ara sustinea teoria conform careia poti sa inveti fotografie foarte bine ca autodidact si mai multi, printre care si domnul Buzoianu, il contraziceau. Numai ca domnul Ara se referea la conditiile concrete din tara, nu la ce ar fi bine in general si ce mai e prin alte parti, unde probabil ca poti sa inveti si altfel. Din pacate, nu pot decit sa ii dau dreptate intru totul domnului Ara, vazind situatia dezastruoasa a celor care termina un curs de invatamint universitar de fotografie, si daca le spui alo, vezi ca s-a desprins axu` optic, se uita pe jos sa vada unde atirna, si daca le spui de filtru duto inteleg de filtru du-te si tot asa, exemplele pot continua, dar ce folos. Nu vreau sa dau exemple sau sa intru in polemici, dar cu o exceptie, a unui domn care folosete fotografia ca limbaj plastic si grafic, si care pare a se ocupa de gasirea unui drum, in rest e jale mare la capitolul profesori de fotografie. In Fotomagazin am demontat pagina cu pagina prin 2001 un curs de fotografie, aparut atunci, si avea vreo 400 de erori fundamentale. Asa ca momentan, cel putin citind cit se poate si surfind cit se poate, nu pot decit sa apreciez ca pe ansamblu la noi invatamintul de fotografie cam lipseste, si cind este , e dezastru, in sensul ca nu il pregateste pe student pentru ceea ce urmeaza dupa studentie. In acest context isi apara domnul Ara afirmatia, ca decit sa inveti timpenii mai bine inveti singur, corect, de la sursa. Situatia nici nu pot sa-mi dau seama daca este extrem de comica sau extrem de trista; in fotografia romaneasca sunt asa de multe de facut, si in loc ca marinarii sa puna bucati mari de lemn pe unde intra apa in barcaz, ei stau si se stropesc sau isi dau cu petecu` unu` la altu`. Inteleg ca viata in occident este extrem de stresanta; inteleg ca de departe se vad intr-un fel lucrurile, si mai inteleg ca toate gindurile de peste zi si tracasarile isi pot gasi o supapa necesara poate in astfel de discutii care, la rece judecind, nu fac bine nimanui; dar cred ca ar fi cazu` sa incercam ca energia asta sa poata sa fie cumva folosita pozitiv de noi toti. In loc ca domnu` Buzoianu sa fie suparat pe domnul Ara, mai bine ne tragea o pagina aici, sau pe bxg, despre fotografia care o mai face, cum o mai face, ce mai fac ceilalti cu care se intilneste la lucru; sau orice sfat al domniei sale sunt convins ca ar fi mult mai folositor decit ce pot spune o mie de ani profesorii de pe aici despre genul de fotografie pe care-l realizeaza, si iata ca implicit ajungem la ce zicea domnul Ara, ca cineva autodidact, ar invata mai mult de la dl Buzoianu care e peste ape la NY decit de la cineva de peste ape aici la Dimbovitza. Cred ca am putea invata multe unii de la altii si nu trebuie sa ne pierdem energia in dispute sterile. Acum, judecind retroactiv, imi blestem fiecare zi pe care am pierdut-o fiind certat cu Mihailopol sau cu Cahane sau cu alti fotografi care acum nu mai sunt; eram tinar, credeam ca stiu tot, ma aprindeam usor, poate mai usor ca domnul Buzoianu, si acum imi pare cumplit de rau pentru ca am dat cu capul de multe chestii pe care puteam sa le aflu simplu de la cei cu mai mare experianta care rau linga mine si i-am alungat cu o tinereasca timpenie... am pierdut ani, zeci de ani, din cauza lipsei de comunicare intre oameni care ar fi trebuit sa fie mai apropiati. Nu mai trebuie sa mai repetam mereu aceleasi erori. Este postul pastelui, macar pentru asta trebuie sa fim mai buni si mai intelegatori. Problema noastra comuna nu ar trebui sa fie unu` sau altul. Noi suntem trecatori. Ce ramine e important... Ai spus-o bine, bine de tot. Criza de identitate a romanului e uriasa. E o tragedie mare in Romania faptul ca politicienii ii smecheresc pe majoritatea cetatenilor intr-o majoritate de situatii ("they fool the majority of the people a majority of time"), si unii dintre noi stim de ce. Pentru ca se poate, si pentru ca omul de rind da voie... asa cum ai spus "ei muncesc, nu gindesc". Incultura, lipsa de informatie, teama de a gindi cu capul lor sint numai citeva atribute care alcatuiesc gangrena mentalitatii poporului roman. Prin asta poporul accepta sa fie cei mai mari fraieri (in cel mai tare sens al cuvintului) din estul europei. Unde sint trasaturile legendare ale romanului din cartile de istorie: istetimea, viclenia, si spiritul de mindrie? Oare char sintem suflet de oriental in piele europeana?
Daca chiar asa de diluate sint genele noastre, poate cel mai bine e sa plece cit mai multi si sa-si amestece "saminta" cu englezii, francezii, nemtii, nordicii, samd. Poate asta e singura sansa de a re-integra in gena romanului ceea ce a pierdut dupa noaptea aventuroasa cu orientalul. Aderentele la lumea civilizata (UE, Nato) pot fi vazute ca masuri oportuniste, dar constituie un pas mai bun decit a nu face nimic, cu toate ca rezultatul acestor masuri poate fi nimic, ceva bun, sa ceva intre. Nu conteaza numai unealta, ci si ce faci cu ea. - ikoflexer You can start your flame throwers, I live under the sea...
Would you like to read your name in Paris, London and New York?
- de
Dinu Lazar
la: 22/04/2004 06:22:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) Dear Friend of Black and White Photography,
Would you like to read your name in Paris, London and New York? Then take part and win: your photo along with your name on the new AGFA MULTICONTRAST packages your photo along with your name all over the world in a high-quality black and white photo calendar and in addition one of 3 Hasselblad 501 CM cameras or other prizes Within the Subject "Move it!" AGFA is looking for the 12 best analogue black and white prints. All professional photographers, students of photography and enthusiastic amateurs are welcome to join the competition which is still running up to the 28th of May 2004. Further information as well as the entry form can be found at: http://www.agfa.com/photo/multicontrast-competition/ Please, tell your colleagues and friends of our competition and forward this message! We are looking forward to lots of exciting high-quality photos. With best regards, Your Agfa Black and White Team Anja Paufler CI – Global Marketing Paper e-mail for further inquiries: bw-competition@agfa.com
|
 loading... loading...cautari recente
"mi-am luat inima in brate"
"fois gras" "cum se scrie corect intre timp" "comparatie cu cuvintul negru" "vraji cu sarea si cutitul" "conditii de producere a avalanselor" "polesemia cuvintul codri" "dialog intre o frunza si o pasarica" "fete sarace din moldova" "vraji si ritualuri de ingrasat" "calcalear" "bai nenorocitule" "aberatie" "toate pozele cu cartile scrise de george cosbuc" "poti s imi frangi aripile" "compune titlul visul cu ortograme n-ati si n-au" "ironic" "la multi ani iubire" "este vorba de o filantropie " "5 cuti" "a se gandi" "a da cu ochii pe foc" "polisemia cuvatului a SCOATE" "Mână" "polisemia cuvantului a merge" "explicatia proverbului cind se vede satul nu mai trebuie caruta" "valoarea morfologica a cuvantului foarte violente" "proverbe despre lamaie" "enuturi cu cuvantul roman" "lui edi ai place batranica" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: ce parere aveti despre vaccinul impotriva gripei porcine)