comentarii

flamand


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
flamand sau flamind - de Muresh la: 30/05/2007 11:52:07
(la: Forumistii? Niste siguratici. Deh..)
flamand sau flamind
Daca flamand, are ce minca
Daca flamind, sa se duce la flandra.
#201492 (raspuns la: #201200) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Greseli? - de Lorin la: 22/09/2003 18:05:40
(la: Greseli?)
Sa fim intrigati, socati, admirativi, au poate hulitori dupa un asa mesaj plin de "miez"??
Si care este "tara" asta despre care intrebi asa de...blatant pe..romaneste ? Bine ca nu stai prin Anglia, Australia sau chiar in America aia mare si frumoasa, plina de "venetici", "porci de caini", "dobitoci" sau "tampiti" care-au fost zburati de Isabela cea flamanda (desi ei nu i-au trebuit...bani), caci ai fi avut tot dreptul sa faci "analizele" astea in timp ce-ti tineai chilotii sa nu fie zburati...
De fapt dupa ce ti-am citit postul, mi-am dat seama ce inseamna de fapt : "iconoclast" si poate chiar "lichea".... Ha. :wink:


______________________________________
Oare ce este iconoclast?
Moartea caprioarei - de Ingrid la: 21/11/2003 23:37:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!


Nicolae Labis

Ai dreptate, Cata, - de Ingrid la: 23/11/2003 06:12:53
(la: Cele mai frumoase poezii)
Poezia se numeste "Umbra", tot de ....Paunescu. O canta Nicu Aliantis, iar acum o canta tulburatoarea Paula Seling.

Eu umbra aceeasta pe care
o semeni in sufletul meu
cu mila si trista mirare
voi duce-o cu mine mereu
voi duce-o cu mine mereu
Iar intr-o zi oarecare
in care-mi este cel mai greu
voi pune-o in vechi calendare
duminica trupului meu
duminica trupului meu

fiori prin mine umbla si nu am trebuinta
te rog pe tine umbra sa redevii fiinta

flamand de iubirea intreaga
pe vremi cu-amurg mohorat
cand zorile noaptea-si desleaga
ma satur c-o umbra si-atat
ma satur c-o umbra si-atat
si sufletul meu te mai roaga
magnetic catarg doborat
tu umbra tacuta si draga
aseaza-ti fularul la gat
aseaza-ti fularul la gat

fiori prin mine umbla si nu am trebuinta
te rog pe tine umbra sa redevii fiinta

o umbra se-nchide in mine
o umbra prin mine trecu
e-atat de mult rau ca e bine
e-atat de mult da ca e nu
e-atat de mult da ca e nu
Bacovia-si iese din sine
si rade in a si in u
o umbra se-nchide in mine
si umbra aceea esti tu
si umbra aceea esti tu

fiori prin mine umbla si nu am trebuinta
te rog pe tine umbra sa redevii fiinta.


#5010 (raspuns la: #4968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu-Suta-i ca noua - de papadie67 la: 17/12/2003 00:14:49
(la: Manual de castitate)
Pe cand anumite popoare degenerat de avansate si cu un degenerat de' nalt grad de bun-simt se vor fi stins de mult prin cartile de Istorie, urmasele si-urmasii contemporanelor flamande himene-fecioare vor rasfoi cu plictis, acelea si aceia dintre ei ce-or sta pe-atunci la cucurigu', sus-mentionatele, mereu contemporanele -"trecute, vechi" - buchii.

Helas! c- hasha ie viata, manca-v' ash....
Mi se pare interesant cazul c - de gabriel.serbescu la: 10/02/2004 14:16:14
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Mi se pare interesant cazul chinezesc amintit. Cred insa ca este un schimb echitabil. Comunitatea te ajuta dar tu intorci servicile. Probabil rezida in proverbul: ¨unui flamand nu-i dai un peste ci il inveti sa pescuiasca¨, evident un proverb chinezesc.
Problema romaneasca se afla insa in mentalitate. Noi credem ca ni se cuvin sfaturile, ca meritam ajutorul. E probabil mentalitatea de tip egocentrist, de care abunda Romania. Care ulterior e complectata de mentalitatea de tapinar, o constanta culturala periculoasa, si din pacate formatoare. Copiata pe la mai toate nivelele sociale.
Ulterior intervine invidia. In marea majoritate a cazurilor romanii sunt pusi pe parveneala. Doi romani in Occident nu reusesc sa para decat doi concurenti, doi competitori. Cred ca ni se trage de la sistemul egalitar romanesc. In perioada comunista imbracam aceleasi haine (sau cel putin produse pe la aceleasi firme) si imparteam o aceiasi problema alimentara.
Cat despre schimbul de informatii, intradevar ce bine ar fii daca...
Dar nu e chiar asa. Suntem lipsiti de cea mai minima curtoazie, si nici macar un multumesc nu primim. Exista cealalta extrema in care gestul iti este ¨rasplatit¨material (ce moment penibil) sau cumparat efectiv anticipat.
Dar revin, in compania gazdelor ai probabil toate sansele sa fii acceptat si integrat/asimilat (chestii de cultura puternica) mai degraba decat sa intretii o relatie romaneasca in care inevitabil se ajunge la banuieli, suspiciuni, inadvertente si paranoia. Ca suntem talentati la fatalisme si teorii conspiratorii.
Ne lipseste exercitiul comunicarii.
#9388 (raspuns la: #9380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns - de (anonim) la: 06/04/2004 02:21:02
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
uite eu acum am 24 de anisori..sunt student in anul 4 dar iti spun sincer ca daca as putea sa plec maine voi pleca lasand in urma 4 ani de politehnica.
nu stiu la ce realitati te uiti tu in jur dar iti spun ca am avut timp sa ma imbolnavesc in cei 4 ani de facultate de stress asa ca sa o lasam deoparte.
ia sa te vad putin singur fara sprijinul alor tai sa vedem cum vei mai vorbi atunci..da ,e frumos sa vorbesti din carti dar ia sa vezi tu cand nu ai bani nici macar sa iti permiti o prietena chiar daca esti baiat destept..si nu prea urat.
vechea poveste..cel satul nu crede celui flamand..sa te vad eu ce construiesti tu in Romania in urmatorii 10 ani.sa ma anunti si pe mine,ok?
eu voi fi prin Statele Unite,cu putin noroc(in luna mai ma prezint la Ambasada) si punand parchet si avand macar o viata.
decat inginer in romania mai bine salahor dincolo..
sa auzim numai de bine.
Pt. Cresida de la Ozzy - de (anonim) la: 03/06/2004 03:06:05
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Dear and beautiful Sister,

Eu imi scriu memoriile(in engleza) cand am timp,e un proiect lung dar uite ca si voi toti din cercul nostru stiti acum in rom. destule,si inca nu e nimic!E f. pe scurt.
Nu trebuie sa-ti para rau niciodata de ce mi-ai scris,eu te iubesc oricum fiind sora mea de suflet si nu-mi pasa(repet)cum arati!Suntem acelasi suflet cu totii.Ceva invatat de la fratii si surorile mele indieni americani.

Asa a fost sa fie karma mea,poate in viata trecuta nu am avut sex deloc si in asta am avut cu varf si indesat,nu ca Bivolaru(6000....?!)ci poate in jur de 90
si nici ca Bill Wyman(de la Rolling Stones=cam 1000,dar un rock star mereu are gagici si e adevarat).
Poate in cea urmatoare voi avea 2-3 fete toata viata ori niciuna,cine stie,Marele Spirit,Bunicul nostru stie.
Dar iubesc femeile mult,azi nu le mai vad ca un sex object ci ca surori si crede-ma ca NU mi-as insela sotia nici pt. Uma Thurman ori orice manechin de mode!
Interesant e ca nici in gand macar nu-mi trece,macar o fantezie acolo!
Ma inteleg f.f.f.bine cu Marilyn sotia mea de 14 ani de casatorie,fiecare ne-am facut de cap inainte destul,ea inca a avut sex cu Roger Daltrey si John Entwistle,David Bowie si Iggy Pop,si cred ca ai auzit de ei.
Eu ca staruri am avut sex de 2 ori cu Dolly Parton.In Tennessee.
In carte am sa criu dar trebuie sa-i cer permisiunea.

Si ai dreptate,conversatia este un lucru important,la un pahar de vin,o cafea
si nu sari pe fata ca un lup infometat,romantismul este important,poate nici nu trebuie sa faci ca barbat prima miscare,eu personal nu am facut niciodata.
Le-am lasat pe ele sa decida.

In alta viata fi sigura ca te vei naste barbat.Eu cred asta si cred ca odata am fost femeie.sunt anumite cicluri din vieti,nu-i neaparat necesar sa fii o viata femeie si alta barbat,idea karmica este ca sufletul trebuie sa capete toate experientele Creatiei,de la piatra la om si ca om mai departe pana se uneste cu Marele Spirit,Dumnezeu.

Am visat despre tine cu 2 nopti in urma.E pacat ca inca suntem in probleme cu site-ul cafenelei(cercul nostru)si nu stiu daca vei primi acest text...
In vis erai ca iarba,dulce si in vant,dar nu fi purtata de el,bate din toate
directiile,nu te lasa purtata de el,radacinile tale sunt in pamant,Mother Nature
nu asculta de vant,lasa-l sa te adieze dar nu lua orice adiere drept reala.Fi wise my dear sister,nu toate cantecele vantului sunt sincere.
Numele tau este ,si sa-l tii minte mereu:"WAKANGA"(in limba Lakota-Sioux
inseamna"Sweet Grass")
Acesta e realul tau nume de suflet,ce-i scris in acte e altceva ce nu are legatura cu tine!

Inveti chiar acum si zi de zi si clipa de clipa ceva din viata,karma se poate schimba a doua zi ,nu stii,traieste clipa,prezentul si iubeste ,e cam greu uneori sa-ti iubesti dusmanii,dar Jesus a facut-o.Daca el a putut si prin asta a dat un exemplu si noi putem.

Noi avem pe perete multe poze color cu actori semnate in autografe originale de ei,si desigur si Johnny Depp,Ozzy Osbourne,Pierce Brosnan,Russel Crowe
Gary Oldman,Christian Bale,avem un disc original semnat in original(Marilyn l-a avut demult)de Rolling Stones,grupul de inceput,cu Brian Jones!Din 1967,se numeste:"At Their Satanic Majesties Request".La fel un disc din 1973 semnat
de grupul Black Sabbath"Sabbath Bloody Sabbath"in original de ei si Ozzy era atunci cu ei.

Da ,ceea ce spui este frumos,si am avut destule nopti ca cea descrisa de tine.
Cum am scris mai sus,NU sari pe o fata ca un flamand!Ea decide cand vrea si asa cred eu.
Imi place si azi sa fac complimente la femei pe strada ori in un simplu supermarket,le spun ca arata bine si ca le iubesc si ma bucur cand imi multumesc si zambesc.NU-s dupa ele sa le agat ca pe vremuri trecute ci le iubesc ca pe surori.Crezi ca-mi pasa ca unele-s grase,altele slabe,unele poate nu-s atragatoare conform...."standardului " barbatilor ce vor o Claudia Schiffer
doar si se masturbeaza in schimb.Apropo de ea am vazut-o doar in bikini odata cand eram messenger in NYC,e simpatica si frumoasa.Deci i-am vazut sanii.I-am dus niste rochii noi de la Ralph Lauren(am fost odata in apt. lui din NY pe 5th. ave)si am vorbit cu el.
Nu s-a sinchisit ca era goala aproape in fata mea.Chiar mi-a facut cu ochiul.
Dar sa revenim la noi,cum am mai scris nu mai sunt cine eram...din Johnny Depp...am devenit un fel de Tony Soprano...!Cam nasol,nu?Dar nu-mi pasa,nu-s chiar f. gras ca el dar arat ca un bouncer.

Asta-i viata,mai pui Kg. pe tine la o anume varsta.Si totusi inca ma iubesc femeile,e chiar ridicol!
Sunt sincer si simt asta ele in mine.De ce m-as ascunde?Sunt o carte deschisa.Imi pare bine ca mi-ai raspuns,te simt acum f. aproape,si nu uita niciodata ca te iubesc f. mult si te sarut de departe cu drag.
Am sa-ti mai scriu.

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Chaute Shice-Little Eagle Who Cries).

"Mitayuke Oyasin"(We are all related)
Takche Huste(Great Chief and Medicine Man Lame Deer)







































































































#16080 (raspuns la: #15394) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
opinii si opinii - de enigmescu la: 18/06/2004 18:36:55
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
in opinia mea cred ca se creaza o confuzie pt. faptul ca se pleaca dintr-un punct gresit. mi se pare f. important sa intelegem mai intai ce inseamna traditie, obicei, si ce presupune aceasta/acesta. pt. mine un obicei poate sa insemne spalarea pe dinti in fiecare zi, la fel de bine cum poate sa insemne cununarea la biserica. unele sunt automatisme capatate in decursul vietii, altele sunt experiente traite de milioane de oameni inaintea noastra! n-as vrea sa dau definitii aici dar cateva caracteristici as putea enunta pt. traditiile care tin de evenimentele mai importante ale vietii.
as incepe prin a spune ca exista traditii si traditii, unele mai noi, altele mai vechi; apoi exista oameni si oameni, unii mai cuminti, altii mai...altfel. mai este desigur si problema locurilor de referinta- interesant ar fi de facut aici o paralela intre diferite locuri din tara. dar sa le luam pe rand.
o traditie corecta, care (inca) pastreaza caracterul ei sacru si non-formalist, este aceea care se adreseaza obiectiv sufletului/spiritului uman si mai putin logicii si apoi lumii in general. de fapt chestiunea e destul de complexa fiindca, concret, rareori deslusim sau reusim sa facem diferenta intre o traditie laica si una bisericeasca. stiu ce spun si de ce o spun! cei mai multi sunt tentati sa le amestece. si nu e bine fiindca una e sa mergi imbracat national la biserica si alta e sa urmezi traditia dreapta a bisericii. vreau sa spun aici ca un mare "merit" pt. neintelegerea lucrurilor il au cei care cunosc cate ceva despre traditiile adevarate dar nu explica nimanui ce e cu ele. sa revin. in cazul cununiilor, ca si al nuntilor(am sa ma explic dupa aceea de ce fac distinctie si intre ele, chiar daca nunta se mai numeste in ritul ortodox si cununie), s-au amestecat in decursul timpului nenumarate prostii scornite de persoane care s-au vrut in centrul atentiei sau care, din nestiinta, au inventat ceva pt. ca li s-a parut a tine de mistic. in realitate insa s-a cazut in misticism si intr-un anume fel in profanare a vechilor si realelor obiceiuri. de aceea unora li se pare ca traditiile noastre ortodoxe sunt bune...de aruncat. insa tineti cont ca in nici o biserica ortodoxa, din toate timpurile, nu s-a predicat de la amvon vreodata ceva despre alte traditii decat cele bisericesti!!! dar cine sa le asculte cand noi toti ne astupam urechile sufletului nostru ca sa auzim doar ce mai e nou si dealtfel perisabil?! asadar o traditie adevarata mi se pare ca ar trebui sa aiba pecetea unei oarecari vechimi, in primul rand, apoi girul celor care sunt in cunostinta de cauza si pot sa explice CE ANUME REPREZINTA ELE, CARE ESTE SEMNIFICATIA LOR. sigur ca pusul cununiilor pe capul mirilor are o semnificatie aparte pt. mine, la fel cum inconjuratul mesei de trei ori are o alta semnificatie- si sunt atat de multe... dar ce importanta poate avea ruptul colacului deasupra capului mirilor la inceputul nuntii? sau faptul ca miresele nu trebuie sa se vada intre ele... ori ca n-au voie sa se uite inapoi pana nu ies din biserica(asa ca le intepeneste gatul si spatele pana la sfarsitul slujbei)... dar de aruncatul la tinta cu bomboane atunci cand se inconjoara masa, de se face un taraboi general si un ras de te intrebi ce cauti acolo...? intrebati pe cineva odata de ce face acel lucru si-o sa vedeti ca habar nu are. nu-i intelege rostul, insa asa a vazut la altii ca au facut inainte. intrebarea mea este: aceia au stiut ce fac??? dar cei dinaintea lor??? insa cred ca aici mai e o problema majora: anii de comunism ateu si mai nou de libertinaj ateu! anacronismul dintre cele doua nu se vede si in ceea ce priveste optiunea religioasa si, odata cu aceasta, in mistificarea realelor valori. adica si intr-un curent si in celalalt gasim prea mult ateism care face inaccesibila calea spre cunoastere a traditiilor perene.
nu sunt sigur daca fac tocmai bine despartind cununia de nuta dar cred ca in constiinta majoritatii cam asa e de facto. cununia e slujba religioasa la care cei doi miri participa in calitate de viitori soti legitimi in fata lui Dumnezeu- si nu prea stiu ei de ce!; nunta e acea, indraznesc sa spun, masturbare a simturilor. sa nu fiu inteles gresit, nu sunt impotriva nuntii traditionale cu tot ce implica ea, chiar daca asta nu le place altora. sunt insa impotriva celor care, asa cum s-a mai spus, se dezlaneaza si se dezmata ca niste pagani- o fi aici influenta romana ramasa de la Traian?! asta nu putem sti sigur dar ce stim sigur e ca dacii, conform spuselor istoricilor de atunci, "aveau obiceiul de a bea pana la deplina imbatare"! concluziile le puteti trage singuri. si pt. ca tot mi-a venit in minte zicala "cearta fara bataie e ca nunta fara lautari" ma intreb ce fel de nunta poate fi aceea la care sa nu te bucuri si sa dansezi de fericire??? ce poate fi mai frumos decat sa marchezi acest unic(ASA AR TREBUI SA FIE!!!) eveniment din viata alaturi de cei dragi, apropiati sau nu? ce conteaza ca vom fi istoviti dupa nunta, ca avem batai de cap, ca nu mai stim pe unde sa scoatem camasa fiindca am fost scurti la minte si nu ne-am gandit serios la ce e de facut ca sa mearga bine?... important e ca vom fi fericiti alaturi de celalalt. iubirea conteaza cel mai mult. insa nu trebuie contestat faptul ca aceasta mai trece si prin burta, inclusiv (sau mai ales de aceea) intr-o societate flamanda ca a noastra. asadar scopul poate scuza mijloacele. in plus va mai puteti gandi si la aspectul pozitiv al reunirii si al comuniunii cu cei dragi- daca asta ii implica si pe cei cu bani n-am nimic impotriva!
iar acum sa ma refer la oameni. tendinta aceasta de contrafacere sau de impropriere de la altii, specifica in prea mare masura noua(uneori), exista de cand existam ca neam. nu prea avem ce face, defilam cu ce avem. insa nimerit mi se pare a fi un lucru si anume ca fiecare roman(cu cat mai tanar cu atat mai bine) trebuie sa inceapa sa-si inteleaga mai intai istoria si apoi implicit traditiile. fac o precizare: aici, in Melbourne, exista festivitati speciale dedicate anumitor zile sau sarbatori traditionale la asiatici, spre ex., insa nu si pt. romani- si credeti-ma ca cei de aici daca ar vedea asa ceva ar ramane inmarmuriti. (am intrat deja la capitolul traditii laice) vreau sa spun ca noi ajungem sa ne uitam datinile(pe care poate nici macar nu le-am stiut sau le-am inteles vreodata) daca ne dezradacinam de glie. si asta e un punct mai mult decat negativ pt. noi. insa de capacitatea de intelegere si de ACCEPTARE a obiceiurilor populare care, repet, de multe ori s-au intersectat cu cele religioase- poate si pt. faptul ca la inceput biserica a condus inclusiv viata laica, sociala- deci de aceasta capacitate este direct responsabila pregatirea noastra anterioara. asa ca cine se crede curat dar de fapt nu intelege ce-i cu unele obiceiuri sa stie ca se face direct vinovat si ca are o malformatie congenitala: la suflet! insa asta se poate indrepta printr-o experienta nu tocmai traumatizanta a unui transplant din niste carti de referinta.
in ce priveste locurile de referinta, adica a originii anumitor datini, stiti f. bine ca difera la fel de mult cum difera limbajul romanesc: Ardeal, Moldova, zona Oltului, Dobrogea, capitala samd. interesant e ca majoritatea acestor obiceiuri tin intr-o oarecare masura de slujbele religioase. nu pt. ca sunt indicate de slujitorii bisericii, ci pt. ca acestia nu mai pot face nimic ca sa le schimbe. in primele veacuri ale erei crestine biserica a preluat unele obiceiuri si le-a increstinat, asta deoarece s-a vazut ca unele nu pot fi scoase cu totul din constiinta vechilor pagani. li s-a dat o alta forma si un cu totul alt inteles, de aceasta data izvorator de speranta reala, datator de viata in cel mai sublim inteles al cuvantului. la fel s-a intamplat si in cazul nostru. sa spunem aici ca Apostolul Andrei, cand a ajuns in partile Dobrogei de azi, n-a mai considerat necesar sa inainteze in noul teritoriu cucerit de romani fiindca a constatat cu surprindere probabil ca locuitorii de aici, dacii, erau inclinati spre o credinta unica, intr-un singur Dumnezeu, in nemurirea sufletului si viata de dupa moarte. ceea ce e extrem de important fiindca vedem astfel care e contextul in care au luat fiinta noile(pe atunci) datini si putem intelege complexitatea fenomenului si amploarea lui.
dar sa incerc sa scurtez. in general traditiile tin de oameni, locuri, timpuri si factori inerenti(diferite imprejurari). ce e in afara bisericii se numeste traditie laica si de cele mai multe ori nu are un suport teologic-dogmatic; ce e inauntrul ei sta scris in cartile de aur ale istoriei bisericesti care, sa fim realisti, le intrec pe cele laice; in cea de a treia categorie, cea mai detestata si mai tapetata, categoria "cu fundul in doua luntrii", sta 'ghiveciul' inventat de unii si absorbit de altii, un ghiveci fara gust sau forma, fara savoare si fara miros de tamaie. e un ghiveci pe care il poti pune intr-un ghiveci pt. flori ca sa dai cu el in capul celor care habar n-au cum sa se fereasca de el!!!
s-am incalecat pe-o sa / si v-am spus-o chiar asa.
just me
arta e undeva in adancuri ingropata!... - de enigmescu la: 19/06/2004 07:01:39
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
exista o vorba nascocita de "anonimul" roman si ramasa, asemeni multor altora, ca tezaur nepieritor in constiinta poporului nostru, o zicala ce n-ar mai trebui comentata: "poarta-te cum ti-e portul si vorbeste cum ti-e vorba"! dar sa comentez totusi. intotdeauna mi-am spus ca se refera la mine in particular si la fiecare persoana in parte ca un indemn la a ne pastra identitatea de limba, de cultura, de traditii. si nu am gresit, cred, cu nimic. insa am fost derutat de folosirea singularului in loc de plural si de aceea n-am putut surprinde un sens mult mai adanc si mai amplu pe care cu siguranta acel CINEVA de demult a incercat sa-l imprime frazei. daca vreti aceasta e pur si simplu o profetie a vremurilor moderne, un mod de a ne pune in garda fata de tarele societatii noastre. de fapt zicala ar trebui interpretata cam asa: 'fiti voi insiva!' de ce fac aceasta afirmatie? simplu: noi toti formam o comunitate ale carei obarsii nu le vom gasi nici in America, nici in Asia, nici in Africa, nici oriunde pe aiurea. noi apartinem acestor locuri si locurile acestea ne apartin noua. etnogeneza ne-o arata limpede. prin urmare, ca sa fiu mai explicit, nici un individ in particular sau vreun grupulet din acest popor nu-si poate aroga dreptul asupra culturii, artei si a traditiilor unui sir nemasurat de oameni ce s-au statornicit in glie pt. vesnicie. adica nimeni nu poate schimba, cel putin teoretic, si nu are voie sa schimbe, sa violenteze aceste stari de lucruri, aceste realitati existentiale ale fiintei romanesti. constat insa cu durere ca de mult nu se mai tine cont de asta. buuun, pana aici a fost un fel de introducere.
nu sunt artist dar prin natura mea apreciez orice tip de arta si dezapreciez orice kich. nu vreau sa ma refer acum decat la tendintele din muzica moderna la noi, pe de o parte fiindca ai amintit de ea, pe de alta parte fiindca sunt(sau mai degraba am fost) direct implicat intr-o oarecare ramura a acestei arte. dar ca sa pot incepe de undeva am sa-ti dau aici un fel de pilda sau fabula pe care am conceput-o personal si pe care am numit-o "scufita rosie".
muzicii romanesti i-au crescut urechile, nasul, coada, dintii, ghearele si i s-a ingrosat sau i s-a subtiat(dupa caz) timbrul vocal. aparent nu e nici o problema. s-a intamplat si la case mai mari(desi, sincer sa fiu, nu stiu care pot fi acelea!). dar ganditi-va ca vine scufita rosie la bunicuta ei, TRADITIA, si o gaseste complet schimbata. nu o mai recunoaste si cu naivitatea specifica generatiei PRO/CONTRA(e discutabil aici) incepe sa intrebe: de ce si-a schimbat infatisarea? iar raspunsul vine f. prompt si aproape socant: CA SA TE POT INGHITI MAI BINE!!!
va intreb, la randul meu, care ar fi reactia normala a tinerelor scufite rosii la auzul acestui raspuns dat de impostor? logic ar fi sa-i ofere pe loc un scaun de ceara pus peste o groapa plina de jaratic. insa ce observam e de-a dreptul uimitor: majoritatea se arunca orbeste, intr-un act sinucigas, in gura flamanda si nesatula a gaselnitelor de moment. ca si cum in burta lupului s-ar gasi niscaiva lumi extraterestre care sa-i scape de moarte si apoi de judecata lui Dumnezeu. arta e o dimensiune a spiritului uman si se adreseaza acestuia prin mijloacele ei specifice. dar daca se adreseaza carnalitatii nu mai e arta, e prost gust. [carnalitatea aici inteleasa in sensul ei cel mai larg, nu exclusiv in sensul de trupesc]
bine, putem spune, dar ce ne pasa noua? "fiecare cum isi asterne asa doarme". e adevarat, dar daca ne straduim un pic sa privim in perspectiva vedem un viitor f. sumbru pt. urmasii nostri, mai precis pt. copiii nostri; si ce e mai de pret decat copilul meu, al tau, al altuia?!
in ultima vreme s-au inmultit atacurile la morala si sunt din ce in ce mai evidente. au devenit chiar lipsite de scrupule. in emisiunile televizate au luat o amploare deosebita recitalurile unor grupuri vocal-instrumentale care de obicei zbiara sau miauna in loc sa cante cu adevarat. de la lalaieli si schimonoseli pana la lamentari legate de viata totul e posibil. ba, mai mult, au mesaje fara continut, daca pot spune asa, sau nu fac altceva decat sa indrume la destrabalare. cred ca versuri mai de proasta calitate si mai de prost gust n-a reusit sa inventeze, pana la noi, inca nimeni. chiar si un copil de gradinita ar putea sa compuna versuri mai placute si, de ce nu, mai destepte. unde mai pui ca unele formatii au titulaturi de-a dreptul stupide, nici macar hazlii. ca, sincer va spun, cand vad asa ceva mi se face rau. pe masura ce trece timpul imi vine sa cred ca tara asta are parte numai de cersetori, hoti, banditi, talhari, homosexuali si mai ales HANDICAPATI- aici cu intelesul de incapabili in a face ceva bun si frumos. dati-mi voie, ajuns aici, sa pun o intrebare ce nu-mi da pace: cum sa-si mai iubeasca cineva tara?!
am ramas socat cand am aflat ca in Australia s-a umplut lumea de manele(lumea venita de la noi, desigur). crezusem ca macar aici voi scapa de ele. ce am impotriva lor, voi fi intrebat. nu e nimic personal, e doar repulsia mea instinctiva la ceva ce nu-si gaseste locul in arta. asa cum am repulsie fata de picturi gen "coada de magar", sculpturi cu forma...diforma, piese de teatru numite(in traducere) "orasul urinei" samd. si tot la acelasi capitol s-ar mai afla "castele pt. nimeni"- ma refer la castelele rasarite dupa ploaia de plecari in strainatate a omului de rand.
renuntand la divagatii acum voi incheia printr-un indemn: alegeti-va voi muzica, nu lasati sa va aleaga ea pe voi! si nu uitati ca gusturile se cultiva in timp! si un ultim amendament: calea pe care multi aleg sa mearga e de obicei dinainte aleasa de altii!!!!!!!!!
just me
LMC si cel flamand - de AlexM la: 05/08/2004 22:00:22
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Lemeceul scrise cum ca:
-------------------------------------------------------------------
Femeia in ziua de azi isi bate joc de barbati prin felul ei de as ridica fusta mai sus decit trebuie si decolteul mai jos decit este permis. De ce zic asta? Zic pentru ca e ca si cum ai chinui un om flamind si insetat aratindui mese pline de cele mai gustoase bucate si pahare cu cele mai racoritoare bauturi dar atunci cind vrea sa intinda mina sa ia il pleznesti peste bot.
-------------------------------------------------------------------

ce poti zice? O sa-l repet pe un vecin al meu care a murit, Dumnezeu sa-l ierte, pe Nea Fanica Ciolea:
mai fata, ce zici tu acolo , o tsine pentru putsoi care abia au scos capul de sub aripa si cum vad un puf cum dau cu jucaria in sus. La varsta mea, mai trebe sa faci si ceva atmosfera ca sa te bag in seama. Nurii tai nu sint de ajuns.

Nu poci decat sal confirm 100%.De la o varsta comparatia de care vorbeai, nu mai are efect. te uiti indiferent si treci mai departe. Dar ia apauca-te sa faci "mancarea" langa minge sa vezi ce dudui si la varsta mea....

cu stima,

AlexM
#19124 (raspuns la: #19112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cris - de carapiscum la: 26/08/2004 13:34:16
(la: Tot romanu' stie)
Ca sa nu fiu eu cel ce-ti taie cracuta de sub piciorusele tale plapande si mai apoi sa fiu acuzat ca "nu-i las pe altii sa scoata capul afara", am sa interpretez mesajul tau ca unul ce vine din partea unei domnite cu reale dorinte de afirmare si cu spirit de aventura, ca sa zic asa. Vorbesc de spirit de aventura deoarece politica romaneasca e o aventura fara prea multe cunoscute, un fel de intalnire de gradul zero pe care n-o s-o mai poti uita niciodata. Imi dau seama ca mesajul tau ar mai putea veni si dintr-un oarecare sentiment patriotic dar crede-ma ca patriotismul nu mai este de multa vreme la moda in budoarele papitoilor la care le curge gelatina de sub gat. Asa ca eu cred ca ori va trebui sa renunti inca din start la astfel de afirmatii (fiindca, vezi matale, daca nu esti intr-un partid- cel putin mai marisor- n-ai nici o sansa reala de a ocupa un coltisor din "camera", iar daca te inscrii in unul atunci esti nevoita sa urmezi linia lui politica inclusiv atunci cand nu-ti convine si nu esti de acord cu o decizie), ori te vei lupta aproape singura cu morile de vant- pe la noi se zice ca nu poti face pipi in contra vantului.

Acuma, sigur ca o singura floare "de colt" (adica de "camera") nu poate face sa vina primavara europeana, insa am sa argumentez si-am sa-ti dau astfel o gura de oxigen ca cel putin ar putea sa vesteasca primavara! Eu cred ca daca sunt mai multe astfel de flori care cheama aceasta primavara, ea va trebui pana la urma sa vina, mai pe ocolite, mai incet, dar va veni.

Ai amintit de istoria trecutelor vremuri in care am fost napastuiti... Ce ti se pare, n-am prea inteles pana la urma, ca am dus-o bine si n-am stiut decat sa ne plangem? Ca ne-am lasat dusi de valuri fara a ne impotrivi? Dar CUM, CAND, CAT??? Tara asta a fost continuu secatuita, daca nu de asupritorii din afara atunci de boierii nostri si ramasitele lor pana astazi. Sa-ti amintesc nu mai departe de istoria oarecum moderna a Romaniei, de zilele grele ale razboiului al doilea mondial, in care soldatii nostri luptau ca si in epoca primitiva incaltati cu opinci si imbracati cu camasi de stofa grosolana? Dar poate ca tocmai de aceea ar trebui sa fim mai convinsi de rolul si "testamentul" nostru ce trebuieste indeplinit.

Vorbesti despre arena, despre lupta si spectatorii ei... Sa fim obiectivi, nu toti au puterea fizica si sufleteasca sa intre si sa lupte cot la cot cu ceilalti. Este o lege a firii si n-o putem noi schimba. Apoi, de unde stii ca rolul spectatorilor nu este tocmai acela de a-i incuraja pe cei ce lupta? Nu este asta tocmai rolul celor ce voteaza? Si voturile, ca si strigatele de incurajare in jurul arenei, sunt expresii ale sustinerii unuia sau altuia. Ca uneori asteptarile ne sunt inselate, e drept, si nu pierdem bani ci mai ales increderea si chiar curajul de a mai sustine pe cineva mai tarziu.

Referitor la strainul acela si la afirmatia lui, da-mi voie sa am indoielile si banuielile mele. Stii ce zice o vorba: "satulul nu-l crede pe cel flamand"!!! E usor a da verdicte din postura de conducator economic al lumii, intelegi ce vreau sa zic. Asta e mentalitatea occidentala, ne-au lasat prada tuturor si acuma ne intreaba ce-am facut sau ce vrem sa facem. Si cand ne-am aliat cu ei ne-au zis ca trebuie sa renuntam la multe din principiile noastre sanatoase de viata. Vorbesc in general dar si in mod particular. In general fiindca termenii de comparatie intre tari sunt de cele mai multe ori exagerati si inadecvati realitatilor existente. Iar dpdv particular vreau sa zic doar atat, mai sunt putine tari in lume in care sa se intample acest paradox: bogatii occidentali se sinucid si nu-si gasesc parca rostul lor in viata chiar daca au si ce noi nici macar nu visam; iar saracii romani isi duc viata asta grea pastrand inca speranta unei vieti mai bune, decente, si in plus mi se pare ca asta ii apropie atat de Dumnezeu cat si de ceilalti. Daca gresesc este vina faptului ca sunt unul dintre ei.

Uite cum facem, daca chiar te inscrii in acel sindicat iti promit ca te voi sustine si te voi vota mai tarziu. Numai, stii ceva, daca uiti dupa aia de unde ai plecat si incepi sa dai cu piciorul la crezurile tale de azi?? Banul si puterea schimba deseori in rau oamenii.

Mai ma intreb un lucru: care ar fi reactia romanilor de aici, peste cativa ani buni, cand aceasta Cristina va candida la functia dorita sperand sa faca ceva pt. tara si poporul ei, facand in acest fel concurenta "neloiala" sus-pusilor de ieri si de azi? Iti dau un sfat prietenesc: nu cumva sa-ti schimbi numele in Lia Roberts si s-o iei pe ea de model ca atunci eu sunt primul ce voi iesi in arena sa te trag de urechi. :}

TraiasCA CLAsa muncitoare!

So far, so good.
Omul VALURIT - de Ovidiu Bufnila la: 08/09/2004 10:29:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.





imigratie - de carmen2504 la: 10/09/2004 13:09:46
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Eu am ajuns prin Belgia, desi nici macar o secunda din viata mea nu am banuit ca voi ajunge aici.
Probabil ca aici soarta si-a spus cuvantul.
Si culmea e ca am ajuns aici tocmai cu trei luni inainte de a-mi face bagajele ca sa ma duc in Statele Unite ca sa incerc sa fac ceva studii suplimentare.

Anul trecut in decembrie m-am hotarat sa imi refac viata, desi nici asta nu era in plan. Dar ce sa-i faci, Asa e uneori. Nimic nu e cum ai planuit.
Asa ca am acceptat cererea in casatorie a actualului sot si iata-ma pe meleaguri Belgiene, deoarece el este belgian.
Si bineinteles ca imi este greu. Atat mie cat si celor doi copii pe care i-am luat cu mine.
Noi vorbim deja foarte bine engleza pentru ca eram pregatiti sa plecam in SUA. Insa aici unde locuim se vorbeste flamanda, limba fara de care nu pot nici macar sa fac curat sau sa calc rufe altora.
Bizar, nu? Dar exista reguli si trebuie sa le respectam si sa incercam sa ne integram.
Asa ca mergem toti trei la scoli de limba.
Si desi e greu nu e imposibil. Totul e sa vrei si sa depui un pic de efort.

Si merita, va spun eu.
Totul in jurul nostru este extrem de frumos , lucrurile sunt bine organizate si toti sunt civilizati si chiar foarte binevoitori.
Aici sunt programe speciale pentru cei ca noi, care vin legal sa se stabileasca.
Asa ca nu ne costa mai nimic nici cursurile de limba si nici alte cursuri care vor fi necesare integrarii noastre.
Intr-o seara faceam un calcul cat m-ar fi costat un profesor in Romania pentru trei persoane si m-a apucat durerea de cap. Probabil ca as fi muncit ca sa platesc profesorul si nimic mai mult.

Fiica mea vrea sa devina jurnalist, asa ca oriunde va lucra in viitor, inca o limba straina nu-i va strica. Mai ales ca limba flamanda nu e vorbita de prea multi la ora actuala.

Sper ca am luat decizia corecta si ca le va fi de folos copiiilor mei ca i-am luat cu mine.

In ceea ce ma priveste, deja ma gandesc ce sa fac pe cont propriu pe aici, doarece din cauza ca nu vorbesc inca flamanda la nivel avansat, insa nu imi pot gasi nimic de lucru pe aici, desi vorbesc engleza si franceza curent.
Ce voi face inca nu stiu.
Deocamdata merg la scoala si cercetez piata.

Oricum, e un mare adevar acela ca fara sa stapanesti la perfectie limba tarii in care te afli ai mici sanse sa gasesti ceva de lucru. Bineinteles ca ma refer la un loc de munca care sa fie si remunerat destul de bine, deoarece mai toti care pleaca din tara, pleaca ca sa castige ceva bani si nu doar sa se plimbe.

Pentru mine, acum cel mai important este ca am intr-adevar o familie iar copiii mei sunt fericiti. Restul o sa cladim piatra cu piatra impreuna.

#21623 (raspuns la: #21119) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragonfly - de carapiscum la: 09/02/2005 05:14:47
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#35732 (raspuns la: #35463) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
past & copy - de carapiscum la: 11/02/2005 02:28:13
(la: Copiii o "problema" de rezolvat...)
Retranscriu mesajul de mai jos pe care l-am trecut intai la subiectul "de ce traiesc femeile mai mult decat barbatii?".

Adresat lui Dragonfly:
"Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului."
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
belle - de anisia la: 02/03/2005 12:51:54
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
neatza fefelino! sa stii ca eu sunt foarte constiincioasa si am citit punct cu punct ce ne dadusi despre Atkins. si am simplificat astfel: primele 2-3 saptamani e perioada de inductie cu 0 carbs. ceea ce inseamna ca mananc PROTEINE SI CLOROFILA, adica oua, cascaval, telemea,carnitza si legume verzi ca salata, fasole verde, dovlecel si spanac.beau multa apa, mananc de 4 ori pe zi ca sa nu stau flamanda mai mult de 4,5 ore si ma antrenez de trei ori pe saptamana.

corect fefelino?
#37898 (raspuns la: #37870) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maya - de maan la: 03/03/2005 21:39:08
(la: Dragoste prin Internet)
am incercat sa te citesc si n-am simit decat ca durea, probabil si cand scriai si dupa aia.
si-ajung din nou la ce ziceam mai devreme: i-asa usor sa spui 'nu e', mult mai usor decat sa te cauti de 'ustensile' de vazut, de simtit...si sa ti le construiesti, cand nu le ai, ca dibui mai bine lumea asa, mai concret.
suntem atat de saraci si goi, abrutizati de ce insine ne refuzam de teama si/sau ignoranta; si-asta n-ar fi nimic daca nu ne-am repezi cu lacomie la tot ce luceste, sperand ca ce vedem e aur-curat, sau ca dumnezeu va face una din minunile lui cu noi si l-o preschimba-n ce ne dorim cu ardoare sa fie.

am vazut in copilarie, la televizor, un filmulet: o picatura de apa, prelinsa de Dumnezeu in pustiu, doar o broboana de roua, face sa screasca brusc din nisipuri, o mladita ce-nfloreste fermecator-aromat. Filmuletul de jumate de minut se opreste aici, dar eu, de cate ori mi-l amintesc ma-ntreb ce se-ntampla cu firul ala de floare, mai departe, in vipie.

asa infloreste sufletul omului, la prima boare, insetat, flamand de iubire, ca sa se desfaca apoi catre efemera lui sursa de hrana ... de ce n-asteapta samanta aia ploaia, de ce se lasa amagita de-un strop?
ca sa-si dea duhul mai apoi, in desert!

am intrebari pe care uneori ezit sa le pun, de teama ca voi gasi raspunsul.

pe net sunt multe otrepe ce se joaca de-a omul-care-aduce-ploaia si mult prea multe 'seminte'.
ce bine-ar fi de-am recunoaste ce-i cu noi, de-am fi capabili sa facem diferenta intre ce ne dorim si ce ne trebuie.
sa ne bucuram de picaturi si dar sa stim astepta ... cu putin noroc, am putea fi maladite de-alea ce-nfloresc o data-n viata si pentru totdeauna.
#38079 (raspuns la: #37985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jimmy - de Horia D la: 07/03/2005 21:38:38
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
stiam la ce te-ai referit cu "salam", dar asa sunt eu, mai flamand:))
si nu am vazut dansatoare din burice:)) unde este?
#38543 (raspuns la: #38540) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
adolescenta.... - de dramona la: 09/03/2005 18:13:31
(la: adolescenta....)
nu o regret !
insa cand privesc in urma imi amintesc cu placere!
a fost o perioada din viata mea, poate nu foarte usoara, insa acum mi se pare ca m-a ajutat la ceva; toate situatiile in care ma fost pusa , in periada respectiva, au contribuit parca sa fiu persoana de acum!
zic perioda nu foarte usoara, pentru ca la vremea respectiva, "din tantar faceam armasar", evident! toti adolescentii, cred eu, ca exagereaza putin tot ceea ce li se intampla, insa pe de o parte asta este si farmecul! mai tarziu am avut senzatia ca pierd din entuasmul asta cu care priveam lucrurile sau cu care le traiam!
in adolescenta am inceput sa pictez, sau sa scriu poezii....ocupatii din astea care-mi permiteau in acelasi timp sa-mi pastrez singuratatea; acum nu am mai scris o poezie de foarte mult timp, cu atat mai putin, sa scriu o pagina sau doua(ca un jurnal).
nu stiu daca e bine sau rau ! eu am luat-o ca pe o evolutie; nu mai simt nevoia pur si simplu.
si pe urma mai sunt si relatiile, cu baietii sau cu parintii....
e adevarat ca cu parintii nu a fost niciodata usor.
la momentul respectiv ziceam ca nu ma inteleg; acum insa zic ca nu ne intelegeam.
oricum nici nu cred ca mi-a trecut vreo clipa prin cap sa ma gandesc si la ei, sau in ce situatii ii puneam atunci, ma gandeam doar la mine si la cat de neinteleasa sunt eu.
in acelasi timp, poate ca am avut noroc, nu stiu, insa nu am cazut niciodata in extreme(aproape); am fost destul de flamanda de informatie, ceea ce mi-a servit un pic mai tarziu.

un sfat, daca pot sa-mi permit, este sa incerci sa profiti de tot ceea ce ti se intampla!
incearca sa traiesti prezentul, si mai putin viitorul !
si cu riscul de a-ti zice ceva ce poate nu-ti face placere sa auzi, sau ceva ce ti-au mai zis si altii inaintea mea, sa stii ca timpul trece repede !! chiar daca cateodata ai impresia ca nu este asa !

bafta multa !



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...