floare]

Uleiul de floarea soarelui catalizeaza actiunea radicalilor liberi;
incearca cu ulei de masline si adauga si cateva picaturi de zeama de lamaie.. :)
parole.. avizul unui specialist.. :),
in loc de ulei de masline mai poti pune si ulei de monoï (coprah, de nuca de cocos)

Muresh
Nu vad nici o floare .

Eu văd floarea de colţ în versuri: "Izbucneşte în râs argintiu/Dintr-un freamăt de stâncă/Se urcă pe creştetul norilor/Şi ia din culoarea lor/Se uită mirată la curcubeu/E delicată ca un ou Faberge/Iscodit din superbe emailuri/O fată fragilă ce-abia a-nvăţat/Cum să danseze la baluri/Te cheamă timidă, mirată/Graţioasă gazdă de poeme/În casa de vulturi iscată/Sub zid sumbru de cremene./E caldă şi pură, ascunsă în umbră/De cetini bătrâne, sub bolţi/De granit şi o cheamă, simplu/Floare de colţ."

...pentru ca ceea ce consideram noi a fi petale, sunt de fapt sepale, petalele fiind foarte mici, galbui, grupate in centrul "florii"...

Prima data am aflat de aceasta floare, copil fiind urmarind pe Donald Ratoiul la televizor, in episodul cu cataratul pe munte dupa aceasta floare, si intalnirea cu un tap salbatic, (scena bestiala, cand intors cu spatele, incearca sa-si dea seama prin pipait cu cine are de-a face, si cand da de coarne...Ha-ha-ha!).
Apoi, pe la 15 ani, cu foarte multi ani in urma, am gasit un palc de flori pe drumul dintre cabanele Omul si Malaiaesti, (varianta "brana caprelor"). Am cules doar una singura, pe care o am si acum presata intre filele cartii "80 de trasee turistice in muntii Bucegi". Amintiri din adolescenta...

si mie imi place floarea de colt,pentru mine reprezinta puterea de a reusi.de ce? pentru ca mediul ei de viata este foarte otil si ea a reusit ce alte flori nu vor reusi niciodata .am una acasa, primita de la cineva din alba iulia,din pacate este presata dar si asa cand o privesc imi da putere si ma ajuta sa trec mai usor peste greutati.

N-as putea sa ma pronunt in mod particular asupra florii de colt, dar a existat un moment cind m-am simtit foarte stinjenita si in acelasi timp incintata... Eram cu iubitul meu, ma rog, fostul, care era student la cinegetica si ma dusese la o cabana situata intr-un adevarat colt de rai. Am descoperit pe pajiste o floare micuta de tot, dara care arata senzational, ai fi vrut s-o tii in suflet toata viata (cum de altfel si fac:) si am vrut, ca orice om care nu se gindeste decit la sine, sa o rup. El m-a oprit si mi-a zis s-o rup doar daca eu consider ca va fi mai frumoasa dupa aceea; cum ar fi fost imposibil, am renuntat, desigur, destul de stinjenita, dar mindra ca macar aveam linga mine pe cineva care sa ma opreasca sa comit o crima:)

La propriu, floarea de coltz,
In muntii din Franta, este numita "floare de ghiatza" sau "floare de stânca", culesul este interzis

de ce floare de ghiatza? ca este ciudat? ca n-ajungi sa o pastrezi?
ca ghiata se topeste si nu mai ramane nimic?
sau trebuie tinuta inchisa (in congelator) pentru a fi pastrata?

care-i analogia mai exacta cu viatza de toate zilele???

O femeie frumoasa si proasta e ca o floare fara parfum...
Nu sint un feminist, dar eu nu cred in separarea profesiilor sau a treburilor casnice. Mai in ales acum, cind tehnica moderna usureaza muncile casnice. Nu consider degradant sa pun rufele in masina de spalat, sa aspir prin casa, sau sa gatesc. De fapt cine ajunge primul acasa pregateste mincarea pentru diner.

Femeia are dreptul sa-si faca o cariera pe masura dorintelor si posibilitatilor ei, ca si barbatul. Cred ca intr-o familie sau relatie cei doi parteneri trebuie sa se sprijine unul pe altul in realizarea telurilor.
Nu cred ca la ora actuala mai sint femei care intra intr-o relatie numai ca sa ca aiba un sustinator material... sau barbati care intra intr-o relatie doar ca sa aiba cine sa-i spele si face mincare...
In acest caz o menajera este mai ieftina si poti scapa de ea oricind.
Pe cind o sotie?!... :-((( ... Just kidding.

Wish you all luck,

Dr Evil

Este ciudat sa aud asta de la un barbat.

Sanul floare rasare in pieptul tanar al copilariei. La inceput e boboc.Flori de meri de peri si chiar de portocali. Bobocul bucura gradinarul ce il culege atunci cand infloreste in toata splendoarea lui.
Parfumul sanului floare este un amestec de inocenta gingasie feminitate...
Despre timp, picioare si soare nu-ti mai vorbesc, pt ca nu consider ca este cazul.

Iti multumesc de citire si te mai astept in paginile mele, Mihai.
PS si totusi nu cred ca pt tine ai cerut acele explicatii din jurul sanului floare

sa miroasa un intreg oras a floare, a floarea ta...Sa nu mai fie inghet si dezechilibru in ecoul timpului, ci timpul sa nasca flori si gingasie in ele...timpul, timpul asta care naste asteptare...timpul asta pe care il detestam noi uneori...Sa nasca timpul flori, sa ne dea el parfum in primavara. sa fiu eu floarea unui "el", sa duca el in orasul meu primavara cu ciresii ei infloriti si sa descopere cantecul surd din fereastra-mi adormita care asteapta ca timpul sa nasca flori...Sa nu-mi mai fie palma rece mormant de vise...sa fie timp in asteptare..sa stiu sa astept sa treaca timpul si trecerea lui calda sa plamadeasca in mine flori, floare, ca apoi sa aiba "el" grija de mine..caci de fapt, ..."el" e timpul, "el" e asteptarea...sa fie el raspunzator de mine, floarea, caci doar el m-a plamadit din propria-i asteptare necunoscuta de mine...

FLOARE ALBASTRA

– Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vietii mele.



In zadar râuri de soare
Gramadesti-n a ta gândire
Si câmpiile asire
Si întunecata mare;



Piramidele-nvechite
Urca-n cer vârful lor mare –
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite!



Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi parul.
Ah! ea spuse adevarul;
Eu am râs, n-am zis nimica.



– Hai în codrul cu verdeata,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca sta sa se pravale
In prapastia mareata.



Acolo-n ochi de padure,
Lânga balta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea în foi de mure.



Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.




Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dânsul gura.



De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie –
S-apoi cine treaba are!



Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gât.



Pe carare-n bolti de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.



Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n întunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?



Inc-o gura – si dispare...
Ca un stâlp eu stam în luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!

................................................

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra –
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist în lume!

(1873, 1 aprilie)


<<(înapoi la Opera)

povestea cu floarea soarelui
imi revine des in gind
si alta cu petale care
una dupa alta se desprind.
si-mi amintesc iubirea
dintr-o poveste-ntre vecini
si viata ireala
dintr-o poveste de iubiri.
acum sint cam departe
si vin sa beau un ceai
de lamiita,daca il mai dai.

E rara, dar nu tocmai solitara, decat daca asta inseamna a nu avea inflorescentza. Dar, dupa criteriul acesta, majoritatea florilor ar fi solitare.
Daca vrei sa ajungi la ea, du-te pe Ceahlau. Pe "Drumul maicilor", de preferintza. E de gasit si nu-ti trebuie aptitudini de alpinist.
Floarea de colt nu e deloc rece si impersonala. Tocmai.. e impresionant de calda si, in acelasi timp, impunatoare.
Ce m-a uimit pe mine: ca, exceptand comerciantii care fac tablouase pentru a le vinde la Lacul Rosu, nu o rupe mai nimeni. Poate cativa tembeli. In rest, parca impune respect. Sau, poate, frumusetea ei neobisnuita nu lasa mana sa distruga ceea ce ochiul si sufletul admira. :)
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

Ma indrept spre biblioteca...iau o carte veche...o deschid..si de acolo apare ea...maiestuosa..gingasa ..rece...inghetata parca de timp...FLOAREA DE COLT..uitata acolo din iulie 2003 cand am venit din vacanta...O privesc atent si imi trezeste atatea amintiri despre locurile si intamplarile de atunci,insa ce imi apare persistent in minte e chipul unui copil,copilul care mi-a vandut-o...nu cred ca avea mai mult de 5-6 ani....il vad si acum ...imi intinde o manuta dolofana, gingasa, cu urme de noroi,observandu-se ca era mult prea muncita pt o manuta de copil...ma uit in ochii lui si vad doua margelute negre sclipind inocente..dar ochisorii lui erau tristi..obositi..vrand parca sa strige ca in spatele lor se ascunde o povara mult prea grea pt un copil atat de mic....cand a vazut ca scot banii sa ii cumpar floarea ochii lui se invioreaza si imi arunca un zambet inocent ...probabil pt el si pt ai lui reprezentau mancarea din ziua aceea,floarea de colt il ajuta sa supravietuiasca,prin ea isi castiga painea.Dar masina a pornit, ne-am indeparta lasand in urma doar praf si istoria unui copil care se lupta pt viata....
o zi buna tuturor:)

ce faci cand floarea soarelui se intoarce dupa luna? = fac lumina!
ce faci daca ajungi la pastele cailor?
----------------------------------------------------------
lui Fat Frumos i s-a stricat calul si n-are bani sa-si cumpere lamborgini, by Yuki :DD

din cirese in floare nu stiu sa se fi otravit nimeni pana acum
poate esti neam cu famiglia borgia si atunci da, se poate

nu a cerut nimeni explicatii de ce, ce,cum:nick, avatar
poate ca s-a discutat si asta candva aici

pot spune ca in cazul meu a fost altceva inainte in avatar, nu ca m-ar defini cel de acum dar mi s-a parut interesant

relevanta numelui celui cu care 'vorbesti' aici...poate, uneori
revin cu o explicati dat anterior
textul l-am scris sub impresia unui eveniment tragic, recent
am cunoscut destule 'nick-uri' si nu persoane. e irelevant ce si cum ne manifestam ca id-uri si in relatia virtuala pe net. important e cum suntem in realitate. de fapt si extensia asta virtuala a noastra ne defineste, cumva

ca sa-i continui comentariul lui cosma : ar fi pacat ca floarea sa nu devina fruct.macar din cand in cand.
chestie de gust(-at)

azi am fost la pepiniera, mi-am cumparat 12 trandafiri mari, care infloresc tot timpul pana toamna tarziu,
daca allah o vrea, sambata dimineatza ii plantez, pe margine la drumul care duce la incaperea noua a scarilor, acolo unde era terasat...
maine la ora 8 incepem zidul in piatra taiata, de sustzinere a terasamentului facut si intre zid si drum pun pamant si fac o jardiniere, unde plantez trandafirii

oh, proud draga, floarea ta are o sora, un rosu aprins sange, rosu fluorescent ca al tau n-am gasit... :(
a ta se poarta de minune :)

am luat si rasaduri de rosii si ardei cornul caprei sa plantez...
tot zic ca nu mai fac gradina, dar daca marian e aici...o face si ingrijeste el...
am hotarat sa-l angajez legal, declarat cu foaie de plata, ca sa aiba securitatea sociala- asigurarea de boala
mi-a spalat geamurile, le-a facut luna,
a aspirat, spalat pe jos...
studioul acela unde e baia si toaletele, era inceputa gresia, am terminat-o eu cu el, el a taiat si eu pus, el a facut rosturile...
mai este de facut crepiul decorativ pe peretzi, asta fac eu si gata, apoi instalezscara buna pentru mezanin...
imediat iau intreprindere sa puna storuri-rolete la usile culisante ...

am terminat si plafonul in incaperea scarilor si electricianul a fost in lipsa mea si a pus lumina...mai e crepiul pe pereti si un pic de gresie de facut...apoi si asta gata....

ufffff...

"Datoria ta este să ţii în viaţă aceea floare. Atâta doar..."

Emotionanta povestire...mi-a amintit o alta...din realitatea de langa noi...

De multe ori,il vedeam pe un coleg de servici,ce intamplator mi-era si vecin venind catre casa cu un trandafir rosu,stiam povestea lui,divortase de mai multi ani,dar din motive stiute numai de ei,imparteau aceeasi locuinta...singuratate in doi...uimita,l-am intrebat intr-o zi de ce face asta..si mi-a raspuns:
-obisnuiam sa-i duc mereu sotiei mele,un trandafir,aveam grija sa-l schimb mereu in vaza pe cel ce se ofilea...acum,chiar daca tacerea s-a asternut intre noi,continui sa mentin prospetimea singurei incaperi in care ne mai intalnim,sufrageria...si privindu-l in permanenta,proaspat si viu,realizez ca am amintiri frumoase care ma ajuta in clipele cele mai grele....da,e un lucru marunt si poate neinsemnat pentru altii,dar pentru mine poate insemna o mica bucurie,ca un zambet furat din tacerea unei dimineti,al unui nou inceput...o alta zi...

oare nu se limpezea mai bine printre randurile de floarea soarelui?
sau printre tipsiile de aur ale...prea aduce a lectie de botanica, horticultura. iarta-ma pentru com, si da, doar inlauntru mai poti gasi ceea ce ai pierdut.