floarea de cires

din cirese in floare nu stiu sa se fi otravit nimeni pana acum
poate esti neam cu famiglia borgia si atunci da, se poate

nu a cerut nimeni explicatii de ce, ce,cum:nick, avatar
poate ca s-a discutat si asta candva aici

pot spune ca in cazul meu a fost altceva inainte in avatar, nu ca m-ar defini cel de acum dar mi s-a parut interesant

relevanta numelui celui cu care 'vorbesti' aici...poate, uneori
revin cu o explicati dat anterior
textul l-am scris sub impresia unui eveniment tragic, recent
am cunoscut destule 'nick-uri' si nu persoane. e irelevant ce si cum ne manifestam ca id-uri si in relatia virtuala pe net. important e cum suntem in realitate. de fapt si extensia asta virtuala a noastra ne defineste, cumva

ca sa-i continui comentariul lui cosma : ar fi pacat ca floarea sa nu devina fruct.macar din cand in cand.
chestie de gust(-at)

Iarna asta mi-a lasat un gust amar in suflet
O tristete cronica si sovaire-n umblet
Inima ce bate moale, neagra, plictisita
Fara chef de viata, abia toarce, abia palpita
Trupul doare, e-ndoit, e uscat si tremura
Ochii-s seci, nu au culoare, nu mai au nici flamura
Mintea e inchisa, e-n vacanta mare
Nu mai stie cum e cald, cum este la soare...

O speranta totusi am, iese incet din mine
Da tarcoale ne-ncetat si imi face bine:

O sa vad iar ghioceii cum se nasc din tina?
O sa vad si zefirasii cu a lor lumina?
O sa miros eu iara vreo floare de cires?
Sau lacramioare firave, sau floare de maces?

Vedea-voi muguri iara? Vedea-voi fluturasii?
Teii inflori-vor? Dar merii, toporasii?
Vedea-voi iar stiuletii sau graul sau tutunul?
Mirosi-voi iara crinii, sau parul sau salcamul?

Mi-e dor de viata. Vreau sa ma trezesc
Mi-e dor de simturi ce nu le folosesc
Am amortit in moarte si nu e felul meu
Sunt suparat de toate, ba si pe Dumnezeu.

Ma zbat sa ies din recea-mi nevointa
Si doar Preasfantul poate sa-mi redea fiinta
Asa ca sper cu dor si dor mi-e de speranta
Sa fiu iar om ce-am fost si sa nu mai fiu o treanta....

Hai soare! Vino! Nu mai sta ascuns!
Vino si incalzeste ca mie mi-e de-ajuns!






,

'1000 de ginduri' stie ca 'Floare de cires' are ochi migdalati si frumosi, '1000 de ginduri' se teme de ei!

"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

un fel de cafeneaua.ro fara admini si moderare :))))

ce e floarea de cires?

e o podoaba pe care mi-o atarn la inima albastra.

ce e roza?
_____________________________________
fetele bune ajung in rai dar cele cele rele se duc unde vor

Oh Sakura, floare de cires, in rozul tau se-naltza a verilor vapaie, chiar daca Ume e mai rece mai distins, el lunii-ii tzese albe straie.

ziua de azi mi-a amintit de vara care sta sa vina; un val iri itzeste capul cu pleata alba de spuma si ma-ntreaba cat e ceasul. de unde sa stiu eu? ca doar soarele era plecat in pauza de pranz si nu mai aveam nici o umbra. pai bine, dar cel care-si pierde umbra nu-i deja dus? unde? intreb spariat de aceasta ducere - aducere. credeam ca numai eu am clipe de reverie - aducere aminte despre Habarnam si cei trei grasani, despre Alice in tara minunilor, dar umbland hai-nui pe valurile Styxului, m-a mai linistit: copilaria nu moare; Doamne cat imi era de frica ca asa ceva se poate intampla. stam si ma gandeam cum ar arata un copil, fara motanul Arpagic si poeziile Elenei Farago sau ale Ninei Casian. ce s-ar face Greuceanu pana-n clasa a opta, cand ar trebui conspectat? ce ne-am face noi care mai stim cate ceva, chinuindu-ne sa ramanem oameni carti ca-ntr-un Fahrenheit......

si daca ar fi invers?
frumosul/uratul sunt relative, de gustibus
pe incercate,apropos de gusturi

...aci pana-mi apare postarea devin din floare de cires, compot!

aruncai si io navodu....sa am de-un ceai din floare de cires....
Oh sakura....

"Nu conteaza ca esti frumoasa sau bestia"

uneori n-ai vrea sa conteze? cine poate ramane de piatra in fata unei 'frumoase'?

pentru ca (banuiesc) esti noua aici (nici eu nu-s prea... des)trebuie sa-ti se uram 'bine ai venit'
eu ma numesc (si) asa cum apar aici
anonimatul e optiunea fiecaruia/fiecareia
gustul dulce-amar al fericirii il simte fiecare
textul meu are ca punct de plecare o intamplare tragica, poate unii stiu si nu vreau sa dezvolt.asta a fost reactia mea

poftim, gustam, dar faci cinste?

poate ca nick-ul meu ar fi fost Lucrezia daca eram neam cu ei.

"floarea de cires" are o semnificatie adanca pentru mine - nu conteaza care este aceasta pt altii. Oricum raman un "fara nume, fara chip".Si ca sa fiu la subiect, crezi ca este relevant sa stii numele adevarat al celui cu care vorbesti aici?
Daca te uiti la nick-uri, poti doar sa imaginezi ce ar fi vrut sa defineasca detinatorul lui.Sau poate nici macar asta - si-a dat un nume dupa cum il botezase pe catel sau papagal.

In schimb avatarele,mie-mi sunt mult mai semnificative. :)

eu ma gandeam la acele versuri scrise de samurai in care concentreaza cu sensibilitate o zbatere sa spunem sau o neliniste
viseaza floarea de cires
albul oaselor semanate
pe verde camp
de sclipirea
sabiei
un exemplu neinspirat poate dar ceva de genul asta

apoi
am aruncat toate oglinzile-n cer
dacă voi uita cine sunt
îi voi deschide cu buzele pumnul
ca pe o carte
scrisă-n cădere
de îngeri

intelegerea, rastalmacirea, asimilarea unei poezii este proces personal. Intim legat de experientele si trairile noastre. Se poate ca o imagine sa-mi trezeasca o mie de amintiri pe cind cel de linga mine s-o priveasca cu indiferenta. Nu-i nici o impietate, este doar un dat al sortii ca eu am trait-o si celalat nu. Poate este mai tinar, poate o sa i se arate....sunt nenumarate motive. La fel de bine se poate ca autorul sa vada un amanunt, sa descrie o vibratie pe care am perceput-o altfel care ne-a impresionat diferit. La urma urmei o poezie, o vom 'simti' acum sau mai tirziu sau poate niciodata.

rastalmacire pentru Rembrandt, la rugaminte expresa, in varianta nu-i vorba despre sex.:)

Daca prin absurd nu ma mai pot oglindi in lumina ochilor tai, in picatura de roua pe floarea de cires, izvorul diminetilor senine, sticla monitorului sau a clantei de la camara si voi uita cine sunt si cit de intens stiu sa traiesc...Daca prin absurd ma voi indeparta de iubire, voi deschide cu rasuflarea calda pumnul uitarii ce sta sa cada sa loveasca in masa de bucatarie cu sunet de pahare pline si farfurii goale...

Suntem doar oameni supusi greselii, imperios se cere sa revedem liniile in palma destinului, sa stim ca existam si pretuim miraculosul, ca iubim si nu ne lasam complesiti de ce a devenit chermesa vietii, negustorie...

Destinul, cunoasterea instantanee si perfecta de catre Dumnezeu a tuturor evenimentelor, trecute sau viitoare si daca El a ales sa ne deschida cartea la pagina fiecaruia, doar ingerii pazitori ne-o pot arata...s.a.m.d.

oh, esti alba si imaculata
si inocenta ca o floare de cires
din roiul de albine cate oare
scapat-ai din greseala pe-nserat?
s-o dus de mult polenu-n alta zare
si pe pistil s-o prins o scama, doar atat
prin iunie te-i inrosii si-o sa se-ascunda
toti elefantii chit ca-s cenusii.

De ce razi ? Nu stiam ca floarea de cires, levantica si toate celelalte minunatii provoaca veselie:))

Nu mi se pare ca trebuie sa facem ale eforturi pentru a o tine in viata. Ea pare sa respire acelasi aer cu noi:)

Nashpa, nashpa. Nu ma mai tem de neintelegeri:)

:))

o iau ca pe un compliment. ca asa vreau io.

oricum... trebe sa-si mai traga si omul sufletul, sa mai vada cum pica floarea de cires.

deja preschimbarea in dor, de asta ultima fraza mi-a parut un pleonasm

"voi fi ciresul tau in floare pana in ziua cand ma voi preschimba in dor."