|
te provoaca sa gandesti
florii i se cere parfumul iar omului politete
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea: 1 Cunună de sonete - nobil vis! Să gust ale canoanelor mistere, Ce modelează forma cu-al lor scris - Pierzându-şi forma, frumuseţea piere. Suport cu greu un chin de nedescris Al tonului amorf, fără putere, Până la scrâşnet, până la durere... Mai bine-atunci tăcerea - am decis! Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi, Ci-al poeziei sale ritm vioi Cadenţă dă şi undelor marine... O, dacă eşti maestru, tu, poete, Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete - Cea culme-a formei pure, cristaline 2 Cea culme-a formei, pură, cristalină, E floarea vie - crin, lalea, bujor, Trifoi, garoafa, astră ori gherghină, Ori trandafirul - floare de amor. Orice boboc de floare ia-l in mână - Vei fi cuprins de-un negrăit fior, Căci n-a admis măiestrul creator Nici un cusur - perfectă e si fină, O mostră e de artă preacurată... Iar noi o mai privim câte odată, Ci drum prin suflet florii n-am deschis. Desi e frumuseţea trecătoare, Spre ea mă plec, când inima mă doare, Când existenţa-mi pare un abis. 3 Când existenţa-mi pare un abis, Durerea-n inimă nu-şi află loc Şi-n colţul gurii taie-al său abris - Atunci deschid un volumaş de Blok. Cum sună versul aprig şi precis Acestui trist şi mândru prooroc - Călit e bronzul verbului la foc Al sufletului liber şi deschis. O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă! Fă să renasc din lut, din aer, apă, Din foc, din a viorilor suspine... Curat e-al poeziei tale rod, Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot... Fiinţa-mi se avântă către tine! 4 Fiinţa-mi se avântă către tine, O, Patrie, să fie-un vis fugar? Depun buchetul cu arome fine Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar, Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine, Şi jos, lângă cavoul mortuar. Poeţii dorm, răpusi sau de pahar, De greaţa lumii sau de mâini haine. Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată. Suntem perfizi - si sinceri câte-odată, Acela n-are cruce, acesta n-are vis... Sunt lucruri importante-n astă viaţă, Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă - Paloarea foii pure de narcis. 5 Paloarea foii pure de narcis - Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală, Şi nici un gând - tăcere de abis, Hârtie oarbă, rece, neutrală... Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis, Cat ea-i nemărginită, pură, goală - Să fii naiv sau plin de îndrăzneală, Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris! Teribilei porniri nu te supune, Nu pângări cea candidă minune Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine - Aceasta-i calea şi destinul tău, E roaba ta şi Doamna ta, mereu Izvor de doruri sumbre si suspine. 6 Izvor de doruri sumbre şi suspine Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit, Ci cât n-am bea licorile divine Am soarbe-amarul lor la infinit. Acest coctail nu-i mestecat prea bine - Când acru, când cu miere îndulcit, Dar bem din zori si pân-la asfinţit, Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne. Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară, Azurul cerului, parfum de lăcrămioară, Şi pentru tril de ciocârlii, în fine! Trăiască floarea! arborele! spinul! Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul - Femeia dulce cu priviri senine! 7 Femeie dulce cu priviri senine... Ai planuri mari, şi treburi, şi idei, Dar totul piere la surâsul ei, Făcând un rob - si un erou din tine. Eşti mare, important şi plin de sine - Poet, ministru, jude - ce mai vrei? Dar pleacă ea - nebun de dorul ei Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne? Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot, Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot In nopţi pustii mirajele din vis... O rază de speranţă te mai ţine Şi dintre nori sclipind peste ruine O stea - al nopţii clar surâs. 8 O, stea, al nopţii clar surâs! Cu tine şi cu drumul stau în faţă, Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă, Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis? Trec ani, evenimente... M-am deprins Cu-al lor şirag multicolor pe aţă, Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă... Acestea toate-n suflet le-am cuprins. Veni-va Judecata pentru toţi - Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi, Tu - victima - răspunzi de tot ce faci, Căci tu vei fi si propriul călău Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu, Nu te grăbi altora să le placi. 9 Nu te grăbi altora să le placi - O fi vre-unul mai deştept ca tine, Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine Tu singur la problemele ce-ţi faci. Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci Să scapi de întrebările străine; De ale tale - cu atât mai bine, Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci. Nu fiecare înţelege-ndată, Că viaţa nu-i poveste fermecată - Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci! Povara anilor ţi-e tot mai grea, Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea Tu inima-n făclie s-o prefaci! 10 Tu inima-n făclie s-o prefaci! Rezistă lesne gerului de fier Un alb mesteacăn, bradul conifer, Pustiului arid - un caragaci. Primejdia-nsă veşnic s-o ataci Al traiului sătul. Ce-i efemer - Minciuna, proza, lenea - să n-o placi, Salvează cântecul prin sete de-Adevăr! Din slove e ţesut frumosul tort Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort; Dar dacă ai simţit vre-un grăunte În miezul lui, mocnind încă de jar, Prin pâcla deasă sus ridică-l iar - De vântul vremii sufletul n-ascunde 11 De vântul vremii sufletul n-ascunde, Apărătoarea coifului n-o pune, Cu steagul Adevărului în frunte Când zbori la luptă-n iureşul furtunii. Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde În inimă... Nici moartea n-o supune. Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune, Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe: Cu tine-s arbori, cerul azuriu, Şi torţa inimii mai arde viu De chinu-acestui vaiet omenesc. Acest miracol vezi de-l ţine minte, Drept vrajă contra răului-nainte Păstrează-n piept curajul bărbătesc! 12 Păstrează-n piept curajul bărbătesc, Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi, Ba şi merindea-n albele cetăţi De mucegai cu grijă o feresc. Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi, A fiert în arbori mustul tineresc, Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc - Iar toamna rupe norii în bucăţi. Ca-n miez de iarnă, beznă e afară, Dar vinul vechi de casă, din cămară Aprinde-n noi un sânge vitejesc. Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă, Să fie zi în inimi şi în casă - Luminile din beznă mai sclipesc! 13 Luminile din beznă mai sclipesc - E imposibil să se stingă toate: Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate, Cuvântul bun şi ochiul femeiesc. Minciuni şi calomnii neruşinate, Că e-n putere haosul drăcesc Să-oprească-n cale soarele ceresc, Lungind măcar cu-o oră neagra noapte. Dar umbra creşte, vine tot mai mare - Atomi şi suflete-n dezagregare; Metalul ca un cancer ne pătrunde. Dar prin această-oribilă stihie Ard focuri vii de sfântă poezie - În întuneric pas să se cufunde 14 În întuneric pas să se cufunde Timida luminiţă ce o port Ba viguros, ba de-oboseală mort Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte. Adesea singur am rămas pe punte, Busola inimii m-a dus din port în port... Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord Şi soarta crunt mă clatină pe unde. Nu pot să iau nimic de la-nceput. Nimic să sterg, să rup... Cum am putut De bine, de frumos am scris ce-am scris. În zori - la drum, ci până mâine iată Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată Cununa de sonete - nobil vis! 15 Cunună de sonete - nobil vis, Cea culme-a formei dure, cristaline... Când existenţa-mi pare un abis Fiinţa-mi se avântă către tine, Paloarea foii pure de narcis - Izvor de doruri sumbre şi suspine, Femeie dulce cu priviri senine Şi stea - al nopţii clar surâs. Nu te grăbi altora să le placi, Ci inima-n făclie s-o prefaci... De vântul soartei sufletul n-ascunde, Păstrează-n piept curajul bărbătesc - Luminile din beznă mai sclipesc, În întuneric pas să se cufunde! Sper ca v-au placut?
drepturile omului
- de
om
la: 06/03/2008 14:28:39
Modificat la: 06/03/2008 14:30:02
(la: Extremism crestin, “Tabăra lui Isus”) Se vorbeşte frecvent despre extremismul religios islamic dar destul de puţin despre extremismul religios creştin. = si mult mai putin de cel hindus, de cel ateu si asa mai departe.
Cer respectarea drepturilor omului! Trebuie sa am libertatea de alegere fara represalii fizice sau morale! Ceea ce face piliutza acum si aici este lipsa de toleranta, presiune dictatoriala, discreditarea/badjocorirea alegerilor personale, teroare si cel mai mult PLICTISESTE prin "nasterea" nelimitata de confe prin care nu urmareste DIALOGUL (este una din trasaturile creierelor spalate = fanaticilor) RESETEAZA-TE captain planet pt ca nu am nevoie de ajutorul tau fara cap (fanatic) ! Am mai multe necazuri cu domnul Moody decat cu orice om pe care l-am intalnit vreodata. (Dwight L. Moody)
Minimalizeaza frecusurile si creaza in jur armonie. Poti porni o cearta din nimic, dar se cere mult tact, multa politete si multa stapanire de sine ca sa traiesti in armonie cu ceilalti. Cum m-as putea astepta sa stapanesc asupra altora cand mie insumi nu reusesc sa-mi fiu stapan? (Rabelais) Cel ce zambeste in loc sa urle va fi intotdeauna invingator. (Proverb japonez) Viteaz e invingatorul de lei, viteaz e cuceritorul lumii, dar mai viteaz este cel ce se invinge pe sine. (Herder) Fii stapan pe pasiunile tale, ca sa nu ajunga ele stapane pe tine. (Epictet) Cel ce se invinge pe sine este mai puternic decat cel ce cucereste o cetate. (Schiller) Numai cine isi poate porunci siesi, poate porunci si altora, (Vauvernargues) E mai bine sa scrasnesti din dinti, decat sa-i arati. (Schopenhauer) A te lupta cu tine insuti este cel mai greu razboi, a te invinge pe tine insuti este cea mai frumoasa victorie. (Logan) Pe masura ce imbatraneste cineva vorbeste mai putin si spune mai mult. Cea mai mare stapanire din lume este stapanirea de sine.
carti
- de
ioan lila
la: 17/05/2005 18:55:54
(la: A fi roman si emigrat - dualitate sau stare de fapt!?) romanele mele se numesc: SA VISEZI IN CRINGUL DE SALCIMI, CA VINTUL PE CIMPIE, INSULA, STROPITOAREA, CASCADORUL, CU PIEPTUL IN BATAIA VINTULUI,, LUMEA, DE LA INCEPUT, LUNA DE PE CER, PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN, ESTILDA MELPODA, MARIA MAGDALENA DIN MAGDALA ( in lucru) etc... ioan_lila17@yahoo.com
gigi, eu zic sa-i ceri bani lui 'om' ;)
auzi gigi, ca veni vorba de acupunctura... stii cate ceva legat de preso-punctura? p.s. om/oama, o "vraja" este atunci cand cineva se uita la tine pierdut/a si da repejor din gene oftand suav franceza-i limba moarta :)
asa ca nesimtitii astia de francezi( :) ) cu timpul, bineinteles, vor fi mai blajini cu cei ce nu le pot vorbi perfect limba. am fost cu timp in urma in Paris si recunosc, nu prea le am cu franceza...dar strictul necesar il cunosc.in fine, poposesc intr-un bistrò si cer ca tot omul un pahar cu vin fiert.tembelul ala de ospatar incepe sa rada si sa imi corecteze accentul pe cuvantul "vin". un episod destul de ridicol, nu ma ofensez eu asa repede, dar persoana respectiva m-a scos un pic din pepeni.momentul acela mi-a relevat destule chestii neintalnite prin alte tari europene. ps pentru anisia:).care iugoslavia darling?ca slovena e diferita de dialectul sirbo-croat! ;) Inar-producator de flori albastre
Ce este parfumul?
calypso
- de
Cassandra
la: 18/06/2006 23:38:29
(la: vaccin anti-cancer, religia impotriva rezultatelor stiintei) Atitudinea Martorilor deriva dintr-o interpretare particulara a anumitor citate din Biblie. Iata:
" Groază şi frică de voi să aibă toate fiarele pământului; toate păsările cerului, tot ce se mişcă pe pământ şi toţi peştii mării; căci toate acestea vi le-am dat la îndemână. Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde. Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi. Căci Eu şi sângele vostru, în care e viaţa voastră, îl voi cere de la orice fiară; şi voi cere viaţa omului şi din mâna omului, din mâna fratelui său. De va vărsa cineva sânge omenesc, sângele aceluia de mână de om se va vărsa, căci Dumnezeu a făcut omul după chipul Său." " Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare: Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale) sugrumate şi de desfrâu, de care păzindu-vă, bine veţi face. Fiţi sănătoşi! " De aici, concluzia: mai bine moartea decit transfuzia de singe. "Gandeste-te la cineva care sustine tot timpul ca e "badaran" in exprimare, si totusi nu face asta decat cu anumite persoane. Cu celelalte, de ce nu? De frica, oare? Teama de a nu fi judecat? Sau... ai putea spune ca e nesincer? Ca vrea sa-si "fabrice" o imagine?"
Pe langa "frica" pe care am pomenit-o, care este inteleasa si ca masura de precautie, de autoconservare, si ca tinere de cont de sentimentele sau personalitatea celui de vis à vis, mai sunt o gramada de factori care influenteaza atitudinea aleasa, ma refer in mod neconstientizat, cum ar fi reflexul de a incerca de a cataloga o persoana noua (se pare ca memoria lucreaza dupa principiul baza de date si incearca sa atribuie unei persoane noi un minim de atribute => prima impresie). In final este o incercare de adaptare a psihicului la persoana noua (tot o masura de autoconservare - psihicul isi pregateste cele mai potrivite "arme", specifice persoanei), iar atitudinea rezultata este dependenta bineinteles de felul persoanei. Clar ca si capacitatea de adaptare sau de cantarire a subiectului in cauza este dependenta de starea de spirit din acel moment a omului (nervos, sau bine dispus, cu experiente negative si deci prevazator, cu experiente pozitive si deci mai degraba naiv, trist deci superficial sau indragostit - si mai superficial :)))), banuitor - cauta pana in detalii, etc.). Rezultatul este deci diferit in final la impactul cu persoane straine. Despre cele cunoscute, psihicul, in momentul cand alege atitudinea potrivita (strategia de actiune si "armele" corespunzatoare), tine bineinteles cont din ce urna a scos persoana, gata catalogata. Si atunci exista sigur probabilitatea ca aceasta persoana sa fie catalogata asemanator si de altii, iar acesti altii, mai departe, sa aleaga o atitudine asemanatoare, lasand in final impresia ca "o cere". Si cum omul se inseala uneori, e posibil sa fie asezat cineva in "urna" gresita, iar cand "adevarul" iese la iveala sa se faca o corectie si sa i-i se spuna : "scuze, am crezut ca esti deosebit...". In momentul acesta, cel lovit mai poate spune doar : "shit!". Modul "badaran" de exprimare a acelui cineva de mai sus este un exemplu bun. De ce? Pentru ca de aici se vede ca fata de persoanele noi este prudent si-si alege cuvintele. Dar in timp persoanele se resorteaza in functie de datele noi acumulate. Acum inchipuie-ti ca o persoana anume este "impinsa" tot mai mult, odata cu convingerea, spre sectoarele de cei indragiti, fata de care se simte tot mai lejer, si deci vorbele vor fi tot mai putin filtrate, si deci pare mai "badaran". Hai sa recunoastem ca fiecare vorbim diferit fata de prieteni si fata de parinti. Si in amandoaua cazurile putem fi sinceri, chiar folosind limbaje diferite. Si nici nu frica, sau teama de a fi judecat nu este. Ideea de a-si "fabrica" o imagine este interesanta, dar in cazul acestui cineva de care spui este splendida tocmai prin absenta. Pana acum a trait bine fara sa aibe nevoie sa-si prezinte o imagine. Cum el prefera sa descopere un om, si nu sa i se impuna o imagine, tot asa se lasa descoperit, fara de a pregati el o imagine dorita de el. La inceput imaginea lui este "goala". Inchipuie-ti un "ignorant" caruia i-i se falfaie ce gandesc strainii despre el. Dar de asta sincer este. Daca cineva vrea sa-l cunoasca, are usile deschise. ______________________________ Tu deschizi aici un subiect despre care eu n-am idee, ce-i drept. Fac doar speculatii. Intotdeauna m-a inhibat ideea de a ma comporta "cum trebuie". Nu era vorba de comportament in sensul dat de educatie, de cei 7 ani de acasa, ci in sensul de modul de actiune, neconstientizat, liber, dupa dorinte si necesitati si nu dupa regullamente ("cum trebuie"). Comportamentul este rezultatul educatiei data de parinti, de sine, de societate, de cei ce ne inconjoara, in ce masura fiecare, e diferit de la om la om, in functie de tipul si taria personalitatii. Dar comportamentul este influentat si de parerea noastra despre cel de vis à vis si invers, intr-o masura mai mica sau mai mare, dar si de starea psihica, sentimentala, fizica, etc. Deci sunt o gramada de parametri care ne duc la crearea unei imagini, care poate fi oricand gresita, si in cazul asta cel in cauza, daca i-i se spune : "am crezut ca esti deosebit...", are totusi dreptul sa spuna : "shit!" :)))))) _____________________________ Si cum majoritatea determina normalul (obisnuitul), omul descris de tine e "omul deosebit". QED. QED. Si cum totul e relativ, asa si definitiile sunt. Ok. Deci definim omul obisnuit ca fiind deosebit si invers. Sa verific : majoritatea oamenilor sunt obisnuiti. Corect? Twin Peaks : " Bufnita nu este ceea ce pare ... " stiai ca o floare poate fi oferita in mii si mii de feluri?
poate sa fie proaspat culeasa ori furata din parc, cumparata de la florarie, crescuta intr-un ghiveci, desenata pe un servetel... poate sa fie de hartie (si scris pe fiecare petala un mic secret), de plastic, de nu ma uita, presata, imortea si asa mai departe... vezi? nu trebuie venit in fiecare zi cu un buchet de flori. Este imaginatia cea care salveaza omul de la a deveni banal. mi-am adus aminte... haha... cand am implinit 21 am avut o petrecere unde am invitat mai multa lume, printre care si un amic Octavian. daca exista o persoana cu mai multa fantezie decat mine la facut shotii, atunci el este aceasta persoana. ce crezi ca mi-a adus pe post de flori, de ziua mea??? un snopt de praz, frumos impachetat in celofan, cu funda rosie si tot tacamul... iar pe felicitare scria: la multi ani, primeste te rog de la mine acest buchet de orhidee de moldova :)). crezi ca am sa uit vreodata acest gest frumos? cu siguranta, nu! :) Flori fanate, flacoane de parfum goale. Suvite de par si biletele de amor uitate in sertare secrete. Pe pereti tablouri de Boucher.
Spleen. Baudelaire. bordel sarmane paranoic
mesajul urmator celui pe care l-ai scris, si-anume reactia mea la mitocaniile lui om, n-a fost cel de mai sus, ci "pft! si-o lulea!". si nu e prima data cand i-am tot ignorat mizeriile. nu facusem decat sa-i semnalez ca trateaza oamenii ca pe gaini ("ushh")si ca a depasit de mult toate granitele de familiaritate posibile si dumnealui m-o acuzat ca-i atac familia. am gasit de cuviinta sa raspund in stilul dumisale, inchipuind ca va simti pe pielea lui ce efect au mesajele pe care zice ca le scrie cu buna credinta si ca va-nceta. ar fi trebuit ignorat in continuare. regret c-am scapat boii-n santz! nb. a nu se-ntelege ca-i cer scuze userului 'om'. asta, insa nu fac ce trebuia sa faca, dimpotriva, dau cu stangu-n dreptul
ma rog, asta fu perceptia mea m-a cam mirat poezia, ca stiu ca poti sa aduni flori si arome de parfum Am venit aici la voi,
Am venit aici la voi Cum e datina la noi, Cum e datina la noi. Sculati gazde nu durmiti Vremea e sa va treziti, Sculati gazde nu durmiti Vremea e sa va treziti. Casa sa vi-o maturati Flori de mar, Masa sa vi-o incarcati Flori de mar. Noi umblam a colinda Din la-o casa la alta, Noi umbla a colinda Din la-o casa la alta, Si venim cu Domnul bun Flori de mar, Ca e seara de Craciun Flori de mar. Si la anul 'om zini Numa daca ne-oti pofti. Si la anul 'om zini Numa daca ne-oti pofti. Si mai multe vom ura Un cocutz daca ne-oti da Flori de mar. Si mai multe vom ura Un cocutz daca ne-oti da Flori de mar. Si colinda nu-i mai multa Si colinda nu-i mai multa, Sa traiasca cine asculta Sa traiasca cine asculta. Si colinda e atata Si colinda e atata, Cine asculta sa traia' Cine asculta sa traia'. Transcrise dupa http://www.youtube.com/watch?v=TmHb0te-ZQc Flori de mar - Stefan Hrusca da, pana si asta...:))
nici macar florile nu/si imprastie parfumul pe gratis :)) daca a oferi o prietenie sincera...samd... este forma definitorie pentru o anumita persoana, si chiar daca beneficiarul este si nu poate fi decat unic, actul in sine constituie o alegere egoista, daca vrei chiar fatalista. nu am spus ca egoismul este ceva rau. este ceva ce exista. este o alta fatzeta a individualismului. egoismul exista. in schimb nu cred in altruism. si da, a afirma altruismul este dupa un punct incolo un lucru rau. daca duce la idoli. "da, pana si asta...:))
nici macar florile nu/si imprastie parfumul pe gratis :)) " sper ca la mine te-ai referit cand ai vorbit despre flori...nu? :P incearca sa spui ca nu! :D "nu am spus ca egoismul este ceva rau." pana aici e...ok. "este ceva ce exista." si asta e ok. :) "este o alta fatzeta a individualismului." bun si aici :))). " in schimb nu cred in altruism." :( ma indoiesc, dar las dupa tine ca mi-e teama ca scoti gherutele :). "si da, a afirma altruismul este dupa un punct incolo un lucru rau. daca duce la idoli." si daca nu duce la idoli ci exista pur si simplu ...? de ce e rau? asa cum exista "dau pentru ca..." asa exista si "dau pur si simplu" si chiar daca si altruismul necesita un "pentru ca" este unul de natura frumoasa...: pentru ca vreau sa vad un zambet pe o fata murdarita a unui copil al strazii, pentru ca vreau sa vad bucuria si la altii, pentru ca si acel cineva merita... haide sa iti povestesc ceva... era intr-o iarna...(cred in urma cu 2 ierni). ma pregateam sa merg la facultate. afara era un frig... nu sunt friguroasa din fire, dar atunci desi eram burdusita cu haine dardaiam. in drum spre statia de autobuz m-am intalnit - zic eu deloc intamplator - cu o fetita a stazii pe care eu o iubesc absolut neconditionat si pe care o stiam de micuta. mereu imi zambea si ma striga "tanti Ramona ce faceti?". atunci nu mi-a zambit si nu mi-a vorbit. i-am zambit si i-am intins mancarica pe care i-o dadeam in fiecare zi. am mangaiat-o pe crestet si fara sa o intreb ceva m-am indepartat. apoi, brusc m-am intors. era imbracata intr-un palton vechi, lung si rupt pe ici-colo, avea niste cizme zdrelite, dar totusi bune si calduroase, ciorapi de lana, o caciula vai de ea, dar mainile...:((((( ii erau vinete si nici nu putea desface sandvisul. se uita la el si atat... m-am uitat la mine si am inceput sa plang. m-am intors si i-am dat manusile mele, apoi i-am luat manutele si i le-am incalzit. in timp ce o priveam stii ce asteptam? sa zambeasca..atat! e ceva egoist? poate, dar aveam nevoie de zambetul ei. nu pentru mine ci pentru ea. stiam ca acel zambet e starea ei de bine. pentru mine era o fericire. fericirea ca am putut sa o ajut macar cu ceva. a doua zi am rugat-o sa urce pana la mine si i-am dat haine groase. comenteaza te rog...egoismul meu. "daca a oferi o prietenie sincera...samd... este forma definitorie pentru o anumita persoana, si chiar daca beneficiarul este si nu poate fi decat unic, actul in sine constituie o alegere egoista, daca vrei chiar fatalista." hmmm...oare chiar asa crezi? daca nu te-as stii te-as crede si nu ti-as mai "scoate la tastatura" nici macar doua cuvinte, dar...stiu ca vrei sa ma provoci la discutie si...desi am sa-ti dau apa la moara am sa inchid ochii la actul tau "egoist" de a ma tine numa pe confa ta :P :)))))))). glumesc desigur! După ce a trăit o viaţă plină de egoism, în care nu s-a gândit decât la el, nepăsându-i de cei din jur, un om a ajuns în iad. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu. Chinuindu-se zi şi noapte în flăcările iadului, se ruga încontinuu:
- Iartă-mă, Doamne, am greşit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajută-mă Doamne că m-am schimbat şi nu mai am pic de răutate în mine! în timp ce se ruga el, a apărut deodată un înger, care i-a spus: - Bucură-te omule! Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi vrea să-ţi dea o şansă să vii în rai, dar oare te-ai schimbat cu adevărat? - Sigur că da - zise omul cu nerăbdare - sigur că m-am schimbat! - Bine! - a mai spus îngerul. Vezi firul care coboară acum spre tine? Dacă te vei urca pe el, vei ajunge în rai şi vei scăpa de chinurile de aici. Nespus de bucuros, omul a început să se caţăre pe firul ce atârna deasupra iadu¬lui, numai că, pe măsură ce se urca, a băgat de seamă că firul se subţia din ce în ce mai tare. Când s-a uitat dedesubt, să nu-şi creadă ochilor! Mulţi păcătoşi se atârnaseră de firul său, încercând cu disperare să scape din flăcările iadului. - Ce faceţi?! - strigă omul speriat. Daţi-vă imediat jos, o să se rupă firul şi o să cad iarăşi. Daţi-vă jos, n-auziţi?! - ţipă omul cu disperare şi începu să-i lovească cu picioarele, în clipa aceea, firul s-a rupt şi au căzut cu toţii. - Of, îngerule, uite ce mi-au făcut ceilalţi! Spune-i lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir, ca să scap odată de aici! - Nu se poate! - i-a răspuns îngerul. - Cum aşa? Doar n-am nici o vină, firul s-a rupt din cauza lor! - Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta şi a invidiei tale. Firul acela era firul credinţei şi ar fi putut ţine şi tot iadul dacă ai fi avut încredere în cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ai spus că te-ai lecuit de egoism şi că acum îţi pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat. Fiind la fel de păcătos şi rău, firul nu te-a ţinut; de aceea s-a rupt. în viaţă nu va reuşi cel tău, cel zgârcit şi interesat doar de propria persoană. Poate că va strânge averi, dar m sufletul său cu ce se va alege? Dar cel ce îi ajută mereu şi cu dragoste pe ceilalţi, acela strânge în inimă comori cereşti, devenind om cu adevărat, căci om este doar cel ce trăieşte pentru oameni. "Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu! Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi!" (Sfanţul Maxim Mărturisitorul)
despre daruire, adevar...
- de
cosmacpan
la: 15/09/2008 06:53:30
(la: Locul in care "Si caii se impusca, nu-i asa?") Sa-ti spun povestea cea mai frumoasa pe care o stiu.
Unui om I s-a dat un caine, pe care l-a iubit foarte mult. Cainele il insotea pretutindeni, Dar omul nu-l putea invata sa faca nimic folositor, Cainele nu aducea si nu gasea nimic, Nici nu apara, nici nu statea de paza. In schimb statea langa el si-l privea, Mereu cu aceeasi privire de nepatruns. “Acela nu e caine, e lup”, a spui sotia omului. “Doar el mi-e credincios” a spus omul, Iar sotia lui n-a mai deschis discutia despre asta. Intr-o zi, omul si-a luat cainele cu el in avionul lui particular Si, cand zburau peste muntii inzapeziti la vreme de iarna, Motoarele s-au defectat Iar avionul s-a facut bucati cand a trecut printre copaci. Omul zacea sangerand, Cu pantecele sfartecat de coltii de metal rupt, Iar din organe aburul se ridica in aerul rece, Dar el nu se gandea decat la credinciosul lui caine. Mai traia? Sau fusese ranit? Greu de imaginat usurarea lui cand cainele a aparut lipaind Si la privit cu aceiasi ochi de nepatruns. Dupa o ora, cainele a mirosit abdomenul deschis al omului Apoi a inceput sa-I traga afara intestinele, splina si ficatul Si a inceput sa le manance, fara sa-si ia ochii de la chipul omului. “Slava cerului” a zis omul, “Bine macar ca unul dintre noi nu va muri de foame” Din soaptele Dumnezeiesti ale lui Han Qing-Jao "Obtii respectul adversarului numai atunci cand ramai credincios tie insuti." "Chiar si adevarul are istoria lui: se naste din amaraciunea unei erori sau din avantul unei iluzii promitatoare; copilareste, apoi, incercand sa se impuna tot mai mult prin argumentele sale; la varsta maturitatii, ne cucereste prin robustetea certitudinilor sale; iar la batranete - atunci cand argumentele pe care el ni le-a oferit slabesc sub influenta certitudinilor, mai puternice, pe care le ofera noile adevaruri aparute - se retrage discret, lasand doar amintirea a ceva care ne-a incantat candva." A doua seară a fost alt spectacol, de muzică populară.
La plecare nu a mai vorbit cu doamna profesoară. Plecase la un congres de la mijlocul săptămânii. Când a revenit, la consultaţii avea foarte mulţi pacienţi. Saloanele s-au umplut cu bolnavi noi. Toate paturile erau ocupate. Venise o femeie tânără de la ţară. A văzut cum celelalte paciente se eschivau să o primească. Ea era cea mai „mare” din salon, dar femeia stătea în picioare în aşteptare. A chemat-o să stea cu ea. Rezidenta îi dădu foaia de externare. Trebuia să plece foarte repede să poată ajunge acasă până se face noaptea. Abia acasă, a doua zi văzu că-i lipseşte astmul bronşic din lista de boli. A sunat-o pe profesoară: - Nu a fost timp să mai facem investigaţii pentru astm. Trebuie să veniţi iar pentru o săptămână să facem nişte explorări... Nu a mai făcut rost de bani să continue şirul de investigaţii. A apărut şi gripa porcină. Pentru ea ar fi însemnat moarte sigură. Aşa au mai trecut trei luni, până să revină cu rezultatul de la investigaţiile cerute, pentru a fi internată la reumatologie. Iar acum, după o jumătate de an, doamna reumatolog neagă ce ea ştie de cincisprezece ani... - Dar este factorul reumatoid de 40... - Poate e de la mixedem... - Şi eu ce fac doamnă? Nu am cu ce trăi, nu mă pot îngriji, vreau să mă pensionez. E o boală veche... Cum să nu ţină de reumatologie? - O să vă mai îndrume medicul de familie.., zice ea pe un ton moale, nesigur...sau poate indiferent!...Sau poate neştiutor... Ieşi din curtea spitalului ameţită. Ningea şi un strat gros de zăpadă se aşternuse pe trotuar. Trebuia să meargă acum la Cabinetul de expertiză al Casei de Pensii. Păşind prin stratul gros de zăpadă, în hainele groase se simţea ca o ursoaică. Zăpada frământată ca într-un malaxor, scârţâia lunecând sub tălpi. Îşi încorda muşchii şi genunchii, păşind încet să poată merge. Ningea imens, cu fulgi uriaşi de parcă ploua cu flori albe din cer îngropând oraşul ca într-o poveste. S-ar fi bucurat dar...Nu se mai putea bucura de nimic, de nimic...Nici de ziua de azi! I se pare că e iar foarte obosită... Şi drumul era luung!...
|
 loading... loading...cautari recente
"mai m-am informatm sau vam"
"natalita olaru" "din dragoste" "desteptaciunea" "despartirea in silabe cuvintului Alexanru" "de cires" "-repede" "fizica in viata cotidiana" "hai sa dansam" "analiza morfologica a cuvantului lacopera" "parintii si munca" "sat fara capatai" "luat din pod" "dialog elev si toamna" "Cuvinte cu grupul de litere uă" "nu pune vinu in sticle vechiul no" "a ajuns mai ca " "buturuga mica rastoarna carul mare eseu" "ce este mindrie in dragoste" "urari de sf gheorghe" "cavuto" "fete cu hiv singure" "limba romana eseu despre cartea si calculatorul sint purtatori de informatie" "hat sirun es pupush jan>>>ti ochen krasivaya>>>super>>>" "cântec: MIE-MI PLAC LEGUMELE" "cassandra" "auzit-o" "ritm" "epitete -izvor" "polisemie umbra" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: Bâlciurile...)
Spectacolul de deschidere a avut loc în Zona Industrială şi a fost prezentat de fostul component al trupei “Savoy”, George Mitrea. Invitaţii de anul acesta, care i-au pe încântat pe cei prezenţi cu melodii îndrăgite din repertoriul lor, au fost Maria Dragomiroiu, Fuego, alias Paul Surugiu şi interpreta buzoiană, Gabriela Bolocan.
Pe 24 iunie, odata cu încheierea târgului, s-au sărbătorit şi Sânzienele, cea mai mare şi mai spectaculară sărbătoare păgână a anului şi singura admisă, chiar cu numele ei, în calendarul creştin-ortodox.
Ea marchează începutul verii, pentru că pe 21 iunie este solstiţiul de vară sau vara astronomică. Soarele se afla pe bolta in cel mai inalt punct deasupra Ecuatorului, iar pe pământ este ziua cea mai lungă şi noaptea cea mai scurtă. Cerul se înalţă şi el după soare şi ziua se transformă în eternitate. Timpul se face bun, îngăduitor, creşte şi cuprinde gândul omului, purtându-l peste câmpurile şi poienile pline de flori de Sânziene, parfumate cu miros de Rai. Este momentul în care orice muritor care bate la vămile nevăzutului şi neştiutului poate să intre, doar purtând pe cap o coroniţă galbenă de flori sau folosind un fir de Sânziană.
Sărbatoarea este una cu totul specială, ţinând o noapte şi o zi. Iar noaptea de Sănziene este una cu adevărat magică. Este noaptea focurilor de vară, fiindcă este vară în cer şi vară pe pământ, este vară în suflete şi trupuri, este anotimpul dragostei şi al vieţii plenare.