comentarii

fosnetul aminatator


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Moartea caprioarei - de Ingrid la: 21/11/2003 23:37:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!


Nicolae Labis

"Spovedania unui derbedeu" - de Ingrid la: 26/11/2003 11:28:17
(la: Cele mai frumoase poezii)
de Serghei Esenin

Nu oricine stie sa cante, nu oricine
Nu oricui ii este harazit,intr-adevar,
Sa se rostogoleasca precum un mar,
La picioarele straine.

Aceasta este marea spovedanie pe care mereu
O face-un derbedeu.

Eu inadins umblu nepieptanat si cu capul gol
Pe umeri ca o lampa de petrol.
Toamna desfrunzita a sufletelor voastre
Imi place s-o luminez in amurguri albastre.
Imi place cand pietrele batjocurii spre mine prind sa zboare,
Ca grindina vijeliilor cotropitoare.
Atunci mai vartos eu cu mainile strang in raspar
Balonul clatinator al zburlitului meu par.

Mi-e asa de bine sa-mi amintesc atunci
Fosnetul ragusit al arinului si izul paraginit dintre lunci.
Ca undeva traieste tata, si mama, cu fruntile grele,
Care ar scuipa pe versurile mele;
Carora le sunt drag ca trupul, ca ogorul, ca faneata,
Ca ploaia, care primavera imboldeste verdeata.
Ei v-ar strapunge cu furcle, fara-a mai sta la gandit,
Pentru fiecare racnet asupra mea azvarlit.

Sarmani, sarmani tarani!
Desigur v-ati facut mai urati acolo, in locul de bastina.
Tot asa va temeti de Dumnezeu si de duhurile din mlastina.
O, daca ati intelege
Ca fiul vostru
Este cel mai de seama poet al Rusiei!
Pentru viata lui inimile nu vi s-au acoperit de bruma campiei,
Cand picioarele desculte si le balacea prin baltile toamnei buimac?
Acum el poarta cilindru
Si pantofi de lac.

Dar in el dainuieste firea apriga de odinioara
A strengarului de la tara.
Vacile de pe firmele macelarilor din orice parte
Le saluta de departe.
Si intalnindu-se cu birjarii prin pietele goale,
Isi aminteste mirosul de balegar al sesurilor natale.
Coada fiecarui cal ce-n ham se-ncurca, se-ncrunta,
El e gata s-o poarte ca trena unei rochii de nunta.

Mi-drag locul unde m-am nascut,
Iubesc nespus de mult patria mea!
Desi tristetea salciilor ruginite staruie peste ea.
Mi-s dragi raturile murdare ale porclor, ca si-n trecut,
Rachitele ca mainile moastelor,
Si in tacerea noptii oracaitul rasunator al broastelor.

Sunt bolnav de amintirea vremii cand eram copil,
Visez jilaveala si pacla serilor de april.
Artarul nostru parca s-a chincit, sub zvonul valtorilor,
Sa se incalzeasca la flacarile zorilor.
O, cate oua de corb am furat si cati pui,
Catarandu-ma pe crengile lui!
Oare si azi o mai fi cu crestetul verde-n tumult?
Scoarta lui e tot asa de trainica cum era mai demult?

Dar tu , dragul meu,
Credinciocul meu caine tarcat!
De batranete te-ai facut tanguios, ai orbit, te-ai uscat
Si ratacesti prin ograda , bataindu-ti coada atarnata.
Mirosul tau a uitat unde-i usa si grajdul si vechea poiata.
O , cat mi-s dragi toate aceste vedenii ce vin sa ma-ngane
Cand ,sterpelind de la mama cate-o bucata de paine,
Muscam dintr-ansa amandoi, pe rand,
Fara sa ne fie greata unuia de altul, nicicand.

Eu sunt tot acelasi,
Cu inima sunt tot acelasi intre anii grei.
Ca albastrelele-n orz infloresc pe fata-mi ochii mei.

Asternand rogojinile de aur ale versurilor din sange scoase,
As vrea sa va spun lucruri duioase.
Noapte buna!
Voua tuturor, noapte buna!
A trecut coasa prin iarba amurgului din zare.
Astazi am chef sa ma urc in picioare
Si de pe fereastra sa stupesc pe luna.
Lumina-i albastra, lumina-i asa de albastra in cer si pe nori!
Sub albastrimea aceasta, zau ca nu ti-ar parea rau sa mori.

Ei, si ce daca par
Ca-s cinicul ce-si agata la spate-un felinar?
Batranule, iubitule, deselatule Pegas,
Am parca nevoie de trapul tau molatic si gras?
Ca un mester aspru in stradanii,
Eu am venit sa cant si sa slavesc guzganii.
Ca luna lui august, capatana mea rebela
Isi varsa vinul prin parul valvoi.
Vreau sa fiu o galbena vintrela,
La corabia in care azi plutim spre tarmuri noi.


in traducerea lui George Lesnea

#5271 (raspuns la: #5196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sau ??? - de daizagor la: 28/04/2005 10:01:31
(la: Oglinda Sparta)
Imi incolacesc si eu miinile. Simt cum imi pulseaza singele, ma doare capul. Simt ca ceva lipseste, simt pentru ultima oara. Tot plinge. Acum nu mai inteleg. De fericire? Parca vrea sa spuna ceva, la inceput sopteste, apoi din ce in ce mai tare. Citeva cuvinte parca erau rostite intr-o limba uitata de timp, limba pe care o vorbesc doar gindurile. Le aud din departare, ciudat, de foarte departe ...



... valurile se scurg, paseste peste granita; Ce bun si ce rau ai vazut, va fi sters de lumina. Vei fi una cu noi, dupa drumul lung ....



Totul se rupe bucati, din toate colturile apar amintiri noi, trec unele peste altele, sterg ultimele pete de intuneric. Fosnetul prafului frunzelor uscate, zbuciumul valurilor, suieratul vintului, toate se contopesc, arome uitate de veacuri zburda prin aer. Totul este aici. De pe pereti coboara umbrele, ciinii se scoala din zapada, toti se aduna in jurul nostru. Cu frica, privesc cum se destrama visele, cum imi dispar ultimele bucati de viata din lumea condamnata la moarte ...



Adiere alba ... linistea imi sparge timpanele, totul si nimicul izvorasc din acelasi loc, doar ticaitul bolnav al ceasului se mai aude din cind in cind, apoi dispare, dispare bataia inimii, ultima bataie sparge totul ...



Este frig si intuneric.



O durere sfisietoare ma trece prin tot trupul. Nu ma pot misca. Si ceva ......


Fuck ... am obosit...
suferinte / bucurii - de anca g la: 29/04/2005 10:11:43
(la: Oglinda Sparta)
da, suferintele exista..si da (din nou) fiecare se foloseste cum poate / stie / (si daca are noroc) vrea de ele...

tot auzim si citim cuvintele - joaca : "moartea ne aduce in sfarsit liniste .... in sfarsit putem sa uitam suferinta.."

nu vreau sa uit suferinta .. de ce as vrea? ea ma face ceea ce sunt azi .. ea ma formeaza (evit cuvantul educa)... si invat din ea...

as folosi ca o foarte amara ironie expresia : Moartea ca sublima desfatare... pentru cei care ma cunosc.... ar fi clar..
iubesc viata .... cu tot ce este in ea..cu simplitatea ei..cu revelatiile cauzate de parfumul unei floricele.... fosnetul de frunze... puterea unei rafale de vant...bucuria din rasul unui copil....

poate si pentru autorul textului initial viata inseamna mult ( cu tot cu plictisul din ea) si de aceea fraza finala, pentru el, este o imensa ironie....

numai bine
#46299 (raspuns la: #46112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
labis - de maan la: 10/06/2005 22:58:48
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce 'nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!
Horica, - de Lascar Barca la: 08/08/2005 15:59:10
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Io-s d-ala care asculta "sunetul"naturii....apa cum freaca aerul,fosnetul
malului si "plici"ul cozii de peste.Aici,in Canada,am fost in linistea absoluta
a naturii.....cind si propria respiratie o auzi....si Le Capitain...ride smecher
la tine!:))))))
#64006 (raspuns la: #64002) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imaginea noastra altfel - de teo_05 la: 16/08/2005 23:46:14
(la: noi si imaginea noastra)
scriu aici un articol al lui andrei plesu, apropo de imaginea noastra, a tuturor, ca romani...sper sa va placa daca nu-l stiati deja..:)
"Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela
Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase,Constantinescu
si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori,
postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

Andrei Plesu in "Jurnalul national"
1. Care este cuvantul favorit - de oanalaur la: 16/10/2005 08:36:13
(la: Chestionarul Bernard Pivot)
1. Care este cuvantul favorit
delicios (suna moale si cremos si dulce)
2. Care este cuvantul cel mai putin favorit
flirt (e greu de pronuntat)
3. Ce va face placere in mod deosebit
nu spun ca mi-e rusine :-)
4. Ce va displace cel mai mult
copii tristi, batrani neputinciosi si animale chinuite
5. Care este injuratura favorita
vezi raspunsul de la 3
6. Ce sunet va place
in padure, fosnet de frunze, ciripit de pasarele, vacanta...
7. Ce sunet/zgomot va displace
alarma de la ceas dimineata la 5h 45min
8. Ce alta profesie v-ar place sa practicati
sa lucrez cu animale
9. Ce alta profesie nu ati practica nici in ruptul capului
stiu ca a mai zis cineva: hingher
10. Daca Raiul exista, ce ati dori sa va spuna Domnul cand ajungeti la Portile Raiului.
a fost o greseala, reveniti mai tarziu
1. Care este cuvantul favorit - de mya la: 02/12/2005 21:00:35
(la: Chestionarul Bernard Pivot)
1. Care este cuvantul favorit?
Iubire.

2. Care este cuvantul cel mai putin favorit?
Ura si prefacatorie.

3. Ce va face placere in mod deosebit?
Creatia lui Dumnezeu.

4. Ce va displace cel mai mult?
Ignoranta si vulgaritatea.

5. Care este injuratura favorita?
Nu injur de regula (se intampla extrem de rar si numai in gand).

6. Ce sunet va place?
Fosnetul frunzelor in padure cand bate vantul si susurul apei. Dar si mai mult linistea deplina.

7. Ce sunet/zgomot va displace?
Zgomotul in general (si freza dentara, da :)).

8. Ce alta profesie v-ar placea sa practicati?
Creatoare de moda, sa predau istoria artei sau limbi straine si inca cateva (mai multe).

9. Ce alta profesie nu ati practica nici in ruptul capului?
Medic veterinar, ginecolog, stomatolog sau legist si inca cateva.

10. Daca Raiul exista, ce ati dori sa va spuna Domnul cand ajungeti la Portile Raiului?
Te iubesc asa cum esti! (nu mai e nevoie sa mor ca sa-mi zica asta ca stiu deja...).
me... - de Andre29 la: 03/12/2005 10:09:52
(la: Chestionarul Bernard Pivot)
1. Care este cuvantul favorit

serendipitate

2. Care este cuvantul cel mai putin favorit

'vorbim...'

3. Ce va face placere in mod deosebit

discutiile cu oamenii

4. Ce va displace cel mai mult

nesiguranta si minciuna

5. Care este injuratura favorita

go f...k yourself

6. Ce sunet va place

fosnetul pasilor prin frunzele uscate toamna

7. Ce sunet/zgomot va displace

scrijelitul cretei pe tabla

8. Ce alta profesie v-ar place sa practicati

design-er

9. Ce alta profesie nu ati practica nici in ruptul capului

contabil

10. Daca Raiul exista, ce ati dori sa va spuna Domnul cand ajungeti la Portile Raiului.

Ai adus Bucurie? vei primi Bucurie!



________

"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)
continuare... - de anisia la: 04/12/2005 21:31:40
(la: sa facem un film!)
in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...


...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
statea pe trotuarul acela, inmarmurit. figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu mii si milioane in buzunar.."; de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata...

___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
1.Cat de mult timp ocupa lect - de Gala la: 09/01/2006 10:23:26
(la: Carti)
1.Cat de mult timp ocupa lectura cartilor in viata mea? Pai, cred ca jumatate din timpul liber pe care-l am. De obicei, in week-end cam asta fac, citesc.
2.Cartile le cumpar de la tarabe si uneori, din librarie. Le prefer pe astea fiindca imi place cartea in materialitatea ei, imi place sa o rasfoiesc, sa aud fosnetul foilor cand intorc pagina, si in plus, o pot lua cu mine in metrou sau in maxitaxi fiindca eu fac cam o ora pana unde lucrez.
3.Ce gen de carti prefer sa citesc? Acum ceva timp as fi raspuns ca citesc orice imi pica in mana, dar astazi, raspunsul meu este ca am inceput sa citesc in functie de autori. Adica, imi place un scriitor incerc sa citesc cam tot ce a publicat.Si imi place mult O.Paler, R.Tudoran si poezia lui M.Cartarescu. Si totusi daca ar fi sa spun un gen literar preferat, acela ar fi jurnalul (care dupa unii nu exista).
sal'tare - de anisia la: 09/03/2006 20:52:23
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
ce mai faceti pifaneilor?

hai sa va spun o poveste ad-hoc:

a fost odata ca niciodata, un pitic...nu parea sa aiba mai mult de un cot lungime. paru-i umbla infoiat toata ziua, ochii-i erau carpiti de somn fiece dimineata, iar nasul... nasu-i era asa de borcanat, de puteai sa juri ca era un betivan de prima clasa, piticul nostru. nicidecum nu era asa.

piticul nostru locuia in padure. se aciuase in scorbura unui mesteacan. îi placea fosnetul frunzelor - leagan pentru visele sale. ca sa stiti ca si piticotii viseaza, chiar daca sunt mici.
într-o dimineata, cum se trezeste el de cum dadura zorii, propteste barbia pe marginea scorburii si cu ochii mijiti de somn, declara:"astazi am sa fac o fapta buna"...

celelalte vietuitoare ale padurii chicotesc neincrezatoare. piticotul nostru nu era din cei mai cuminti piticoti. el se ascundea pe te miri unde si speria bufnita. sau se servea din proviziile de iarna ce cu atata truda musuroiul de furnici le adunase. odata s-a incumetat chiar sa fure de la cumatra vulpe o gaina si sa o puie pe frigare. doamne, ce s-a mai infuriat roscovana!! chicotele-i sunau in urechile blege ca niste clopotei - din aceia de poarta mioarele la gat... "hihihi...hihihi..."

isi trage repede pe el camasa din flanel si pantalonii cu dungi si tzusti cu el in padure. cum mergea el asa tzantzos de gandul ce-i venise dis de dimineata, se intalneste cu ursul. "ursule, ursule, invata-ma sa fac o fapta buna". ursul se uita la el si nu-l baga in seama. mai merge el ce mai merge si se intalneste cu vulpea "roscovano, invata-ma sa fac o fapta buna". vulpea zambeste pe sub mustati si da neincrezatoare din cap, mergand mai departe.
suparat nevoie mare, merge piticotul nostru mai departe si da nas in nas cu broscoiul al' patat. "ochila, ochila...rogu-te, invata-ma sa fac o fapta buna". broscoiul se uita la el induiosat: "faptele bune vin din suflet, piticotule. nu se învata asa...", îi spune si dispare de sub ochii lui.

piticotul nostru descumpanit, porneste mai departe, incercand sa-si gaseasca sufletul.



___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#110494 (raspuns la: #110383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenii, ingeri, soare, flori, muzica????? - de sarsilovici la: 20/04/2006 19:24:13
(la: .)
imi imaginez o poienita plina de iarba verde si floricele galbene, albastre.... fluturi zburda in toate directiile fara zgomot si fara graba... bineinteles deasupra poienitei se inalta cerul de un albastru calm... inca e dimineata si soarele nu a inceput inca sa dogoreasca.. Din padurice se aud strigatele matinale a pasarilor de tot felul.... paduricea e destul de deasa asa ca nu sunt vizibil decat primii copacei.. In jurul tulpinelor lor ferigi maricele ar fi singurele care rezista si se bucura de putintica lumina care razbate pana la ele...In poienita e boierie, e belsug, ploile ajung la fiecare firicel de iarba , la fiecare floare, iar razele soarelui dezmiarda fiecare fir de "viata", fiecare gaza... aici in poienita se intalnesc ingerasii si zburda si se bucura de cantecele pasarilor de soare de ploaie de lumina... in paduricea deasa e mai trist.. e mai intunecat cred ca lumina este doar sus deasupra coroanelor copaceilor care-si inalta parca bratele, ramuricile cu frunze spre lumina, spre ingerii care sunt acolo sus... aici jos pe pamant sunt frunze uscate de anii trecuti , crengi uscate, e fosnet dar nu prea simpatic auditiv..
Deci unde sa ma situez? In poienita sau in padurice sub copacii care lasa doar putintica lumina sa razbata pana jos? In poienita cred ca sunt prietenii care se zbenguie, sunt ingerii plini de voiosie, cu hainute curate si nu prea fistichii.... Eu umblu prin padurice si parca mi se refuza poienita...Inca nu razbat pana la ea ceva ma tine departe de ea ma invart pe sub copacei... Inalt priviri disperate spre coraonele lor...mai adast sub cate o raza care mai razbate prin desisul frunzelor ma mai incalzesc plec mai departe si ratacesc ma enervez si nutresc un gand nicidecum ingeresc: as vrea sa vina toamna sa pice frunzele si sa se lase frigu o mai razbate soarele in poienita dar nu va mai incalzi asa Vor pleca si pasarile si se va auzi doar freamatul crengilor, si fosnetul frunzelor uscate Si voi alerga ca un smintit si voi face zgomot si se vor speria pana si gandacei de vacarmul pe care il fac din rautatea asta care s-a acumulat in mine Eu acel monstru care zac de ani in padurea intunecata si care nu m-am intalnit niciodata cu ingerii din poienita si nu m-am prins in hora lor si nu am zambit a bucurie... Doar am ranjit ca un smintit cand a venit toamna........ caldura nu mi-a fost decat atunci cand cate o raza imi mangaia fata de o paloare bolnavicioasa, asemeni unui ban intins unui cersator de catre o fiinta miloasa Ingerii ii urasc sunt acolo in poienita si pot zbura si ridica sus sus si nu ii voi ajunge niciodata ma impiedic si nimeresc cu fata in noroi a plouat ieri si e noroi si sunt murdar si mi-e sila Oare noi astia care vrem sa stam la soare, vrem sa ne jucam macar cu prietenii nu cu ingerii, vrem sa avem hainute curate, vrem sa calcam iarba verde da care nu se supara de indrazneala asta, vrem sa admiram si floricele vrem si noi atat de putin, vom razbate vreodata din paduricea asta a vietii de gandac cu fata de om....................................
alergarea e sanatoasa?!!!! - de sarsilovici la: 04/05/2006 19:51:25
(la: ce-i prea mult ... strica ?)
ma gandesc zilnic la multe... chestii mari, marunte, potrivite.... poate ele gandurile navalesc si vor fiecare sa fie in fata si poate din graba lor nu ma lasa sa ma ocup pe indelete de realizarea unuia...Da cred ca tre sa fiu atent la toate..Fiecare zi ofera momente in care as putea acumula cate putin in recipientul fiecarui gand...sunt mari vasele astea si nu am sperante desarte ca le-as umple in scurt timp da incerc... excesul strica? Poate daca as fi prea corect ar strica... da poate ca excesul de ceva face rau da poate si bine... Excesul de hrana ingrasa..obezitate..alcoolul in exces, dauneaza grav.... da de ce facem excese? suntem prea protectori cu cei dragi! exces! Si dupa ce le dam drumul din stransoare s-ar putea sa cada... alergam dupa bani si vedem ca la un moment dat nu mai avem timp sa-i cheltuim sau devenim prea zgarciti...vrem tot timpul luciditate sa fim in orice moment conectati la tot ce se petrece in jurul nostru.....Toata goana asta nebuna provoaca stres... a zis cineva ca ne putem grabi si incet... calmul ar trebui sa aduca luciditatea de a intreprinde acele actiuni care ne permit sa facem cat mai mult posibil astfel incat sa ne ramana timp pentru toate...inclusiv sa iubim... teorie... oricum nimeni nu are rabdare tot timpul si facem excese si strica...Totusi in liniste se fac si lucruri frumoase si se pot auzi si soapte dulci si zumzet de gaze si fosnetul copacilor... de s-ar mai potoli lumea asta care a devenit asa nebuna si grabita... vrem cat mai mult dar uitam ca fiecare clipa care trece e unicat..Ar trebui poate sa ne bucuram asa cum suntem mai saracuti, mai uratei, mai infometati, mai putin iubiti, de fiecare clipa... excesul ne omoara clipele de viata... da acum fiecare isi traieste viata cat de intens si de rapid poate... cica la viteza mare 'timpul se mareste'... da si daca stai pe loc tot un drac... da fiecare cu optiunile lui...da am cam batut campii!
E bine cate putin din toate, uneori facem abuz intr-o directie pentru a compensa esecul spre alta....
zarazei - de Guinevere la: 19/06/2006 19:35:27
(la: Urasc)
Habar nu am care a fost ordinea comentariilor, cred ca au aparut asa cum se vad, dar nu e nevoie oricum sa iti ceri scuze, nici daca ai considera ca e cazul fiindca pot sa vad ca e derutanta toata povestea.

Mie mi s-a paruit suspect cum, dupa ce am criticat un text in care nu se spunea ca a murit nimeni, a aparut deodata motivul sinuciderii, cumva ochit parca pentru reactii ca ale tale, caci textul nu avea nici o legatura cu asta, nu facea nici macar o aluzie la vreun prieten sau iubit care a murit in felul acela. Cum ziceam si mai devreme, sper sa ma insel, caz in care nici eu nu cred ca am de ce sa imi cer scuze fiindca nu sunt clarvizionara.

Textul este aproape injurios - nu mai e vorba de estetica ci de bun simt, cum am mai zis. Fara acel "Mori!" din final si adresarile directe si jignitoare la adresa cititorului, textul nici nu mi-ar fi atras atentia. Si nici o drama nu justifica o asemenea atitudine fata de persoane care nu au nici o vina pentru ce s-a intamplat. E ca si cum am accepta sa fim talhariti pe strada de persoane mai putin norocoase decat noi, iar daca ne plangem sa fim catalogati drept neintelegatori.

Raman la parerea ca durerea este o paiata si e egoista cand accentul cade in felul asta (iarasi,e vorba de continut, nu de stil sau estetica!), iar pe mine una ma revolta. Pentru ca intentia parea sa fie aceea de a ne injura pe noi, nu am aflat despre iubitul ei, despre tristetea ochilor lui, fosnetul palmelor lui, amprenta trupului lui din dormitor. Am aflat ce proaste sunt fetele imbracate in roz, de pe strada! Cri are dreptate aici.
Mie mi-a amintit de ceea ce spunea un prieten odata, ca daca ar fi murit impuscat in revolutie, probabil ca maica-sa ar fi facut din asta subiect de discutie cu vecinele la coltul blocului vreme de cateva luni bune!
Nu imi place cand unii oameni se folosesc de sinuciderea cuiva drag pentru a se prezenta pe sine mai interesanti. Nu spun cu siguranta ca asta e cazul, poate ca e doar vorba de o perceptie gresita, dar daca e asa, domnisoara nu ne-a ajutat deloc sa ne intelegem greseala.

O sa razi, dar cred ca reactia noastra a fost de coalizare cu singura victima din povestea asta.
#128788 (raspuns la: #128724) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu iesi... - de anisia la: 07/08/2006 23:01:26
(la: The Ball Room)
tocmai m-am asezat in fata pianului alb, cu gandul sa-mi scormon prin amintiri... o nocturna de chopin crezi ca ar aduce putina viata in sala noastra de ball?
aseaza-te langa mine si intoarce-mi paginile partiturii. sunt atat de multi ani de cand n-am mai pus mana serios pe clape...
fantomele dansatorilor de altadata sa-si puna mastile si sa plece prin lume, sa-i inapoieze. sa aprindem candelabrele si sa pandim fosnetul rochiilor de bal, pasii condurilor de matase pe scarile imbracate in catifea rosie, grea si shoaptele gentlemanilor imbujorati de atata stralucire, gratie si frumusete...
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#137892 (raspuns la: #137883) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Andre - de thebrightside la: 10/08/2006 09:19:20
(la: The Ball Room)
Bine (c-)ai venit! :) Hop si eu cu fosnet de rochie si gene fluturande... Dar unde-or fi cavalerii? Nu erau oare domnitele cele ce se lasau asteptate?!


I'm a riddle. Am I?
ai mare dreptate - de sonescu la: 11/08/2006 09:22:11
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
"Come away with me" in fundal, greieri pe-nserat, fosnetul copacilor langa valurile marii... vis...
#138555 (raspuns la: #138268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: