comentarii

fotografia amprenta timpului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
devenire - de Dinu Lazar la: 17/11/2003 15:52:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
As incepe cu o butada aici.

Daca persoana e din Ro, oricine aici e fotograf de la nastere; ne pricepem de minune la mai multe lucruri care incep cu f, de la femei la fotbal si (deci...) filosofie, si pina la film si fotografie.

Bun, lasind gluma la o parte, privind cu o luciditate trista, cred ca momentul constientizarii, momentul de baza, e mult mai timpuriu la noi, decit in parti ale lumii unde exista o oarecare cultura plastica sau fotografica cu care trebuie sa te compari si in care trebuie sa e inscrii; sunt si locuri unde cultura e maxima si iti trebuie zeci de ani ca sa devii fotograf... asta in principiu.

Ar mai fi o idee de precizat aici... cine poate, face ceva; cine nu poate face, conduce; cine nu poate nici sa conduca, devine profesor.

Daca ne uitam cine sunt profesori de fotografie la numeroasele facultati, institute si locashuri de invatzamint mai mult sau mai putin superior unde se preda fotografia - ma rog, nu la ei ca persoana, ci la opera lor- daca ne uitam la cartile, albumele si articolele scrise de profesorii de fotografie, sau macar la siturile lor de imagine, ( eu nu am dat de astfel de lucruri, desigur... daca stie cineva sa-mi spuna si mie...) - ei bine, intelegem ca totusi, fotograful aici nu prea devine fotograf adevarat, pentru ca numai o diploma nu iti da si arta sau meseria necesara, care trebuie invatate de la cineva o data si o data. La Conservator sunt profesori de pian care sa nu fi cintat la Ateneu? Nu prea as crede.

Ar fi multe de zis aici. Daca facem o simpla comparatie a revistelor romanesti ilustrate lunare si a suratelor lor din editiile internationale - cum arata imaginea, iluminarea, cadrul, atmosfera, starea - ei bine, cu mici exceptii, numarabile pe degetele de la o mina, iar s-ar putea sa vedem ca fotograful devine de fapt fotograf cu timpul, si anume cu ala care va veni... desi de obicei el stie si crede ca e si acum asa ceva.

Discutia poate continua la nesfirsit... personal cred ca devii fotograf ( si poate e valabil intru orice devenire) atunci cind faci fotografie pentru a te bucura pe tine insuti si pentru a cauta intr-un fel specific o cale de a te exprima sau de a iti exprima o parte a ta altfel de nebanuit si imposibil de vazut in alt mod, si cind nu iti (mai) pasa de ce spun sau cred ceilalti... atunci cind mergi pe drumul tau si faci imagine numai asa cum crezi si cum simti... atunci deci cred ca fotograful poate incepe sa stie ca devine fotograf.
#4546 (raspuns la: #4529) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotomagazin.ro - de Dinu Lazar la: 27/11/2003 10:47:28
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu m-am retras din acest proiect, spre binele sitului si al meu, cred.
www.fotomagazin.ro a fost un proiect realizat cu ajutorul indispensabil al unui foarte bun amic, Ara Ghemigian; proiectul a pornit de la premisa ca nu existau la acea ora (anul 2000) date si elemente exacte pe web sau carti postdecembriste tiparite despre tehnica fotografica, estetica, despre fotografia romaneasca in general, si nici o lista de discutii pe web in limba romana cu subiect foto. Acum cred ca sunt 5-6 liste si inca 3-4 reviste virtuale de fotografie.
Cu timpul lista de discutii Fotomagazin a ajuns la peste 500 de membri si in peste 24.000 de mesaje care pot fi consultate in arhiva sunt derulate foarte multe cunostinte, informatii si elemente utile oricui vrea sa aprofundeze fotografia, ca si citeva elemente necesare oricarui psiholog sau cercetator ale firii umane.
Situl in sine are o audientza din ce in ce mai mare, situindu-se in primele locuri in rindul siturilor romanesti culturale; cred ca acum sunt peste 25.000 de vizitatori pe luna.
Astea sunt lucrurile bune.
Partea rea este ca totusi ideea de baza, aceea de a aduna cit mai multe fortze care impreuna sa construiasca un sistem util fotografiei romanesti, s-a dovedit a fi un vis destul de indepartat de realitate.
Diferite ingrediente general umane pe ansamblu si in special romanesti in particular au facut ca marea intentie sa ajunga la masa critica de citeva ori si sa faca uneori explozie, uneori implozie.
Din lista initiala de discutii s-au desprins cu scinteile de rigoare alte liste, una de arta si alta a profesionistilor, dar si altele; prin redactie au trecut multi oameni care au vrut sa faca ceva si care poate chiar au reusit. Multi dintre ei au cheltuit bani si timp pentru acest proiect benevol, care este inca in ascensiune si datorita acelor energii care au fost ca niste motoare auxiliare pentru o racheta cu trepte; ele s-au consumat, dar racheta inca se inaltza.
Ideea pe ansamblu, de a face cine poate, cind poate, cum poate, nu a fost chiar cea mai fericita idee, si lipsa de reactie din partea pietei romanesti de domeniu ( importatori, reprezentanti de mari firme foto si companii multinationale cu vinzari de milioane de $) a fost problema derutanta importanta si care a avut importanta ei.
Pentru mine personal a fost o experienta grozava si interesanta, prilej de a cunoaste multe particule, pozitive si negative, si mai ales fortze, din jurul atomului fotografic; a fost totodata prilejul de a realiza ca nu posed multe atribute absolut necesare conducerii unui astfel de proiect sau mentinerii lui pe o orbita ascendenta; a fost prilejul unor analize cu balantza analitica in mina, in urma carora decizia mea finala a fost sa las pe altii sa duca mai departe corabia si sa ma retrag din toate cele grupuri de discutii, situri sau activitati din jurul fotografiei romanesti si sa incerc sa imi concentrez energia numai in fotografia mea si in proiectele mele sau cele facute cu imaginile mele - cum ar fi proiectul "NISIP" care poate fi vazut pe undeva pe situl Institutului Cultural Francez din Bucuresti sau pe situl meu la PERSONAL WORK - e primul capitol.
Altfel ce sa spun...oricine este interesat de fotografie va gasi la www.fotomagazin.ro multe si extrem de interesante informatii.
Sper ca proiectul sa mearga mai departe; eu am facut cu acest proiect acum 3 ani cind a luat nastere ca in "Zburind deasupra cuibului de cuci", am luat chiuveta si am dat cu ea pe fereastra, nu m-am eliberat dar macar am incercat. Fiecare este dator sa incerce cite ceva cite o data, macar stii ce sa nu repeti sau unde sa iti concentrezi pe urma energia cu mai mult succes. Mii de scuze pentru lungimea mesajului, dar a trebuit sa-l fac mai lung pentru ca oricine sa intzeleaga orice dar sa fie prezent si punctul meu de vedere care este: orice faci singur traieste de regula mai mult si mai bine in Ro decit orice proiect comun, daca nu stii sa fii conducator. Si eu nu stiu. Dar poate stiu sa fac poze? Trebuie sa vad...
Dinu Lazar
#5390 (raspuns la: #5359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa punem Spania la coltz; e o rusine!!!!! - de Dinu Lazar la: 03/03/2004 10:23:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Tocmai ce m-am intors de la vernisajul expozitiei "150 de ani de fotografie in Spania", care mi s-a parut un adevarat dezastru.

In primul rind titlul e gresit; din astia 150 de ani trebuie retrasi anii de dictatura franchista si ai razboiului civil; pentru ca atunci fotografia a fost ba de stinga, ba de dreapta, aservita unor cauze politice si nu artistice, extrapolind si aplicind cele citite in lucrarea de licenta de care am mai vorbit mai jos si care mai este la Fotomagazin inca.

Astfel, curatorii expozitiei, si organizatorii, ar trebui sa faca o excursie cu autocarul la Alba Iulia cu proxima ocazie si sa mai vada cum e cu fotografia adevarata; au facut cu aceasta expozitie o mare gafa culturala; nu au stiut ca ceea ce au pus pe pereti nu e fotografie, ci o insailare de opere goale pe perete; adevarata fotografie nu trebuie sa aiba detalii in alb, in negru, nu trebuie sa aiba compozitie si nici sa spuna ceva, doamne fereste, ci sa fie o opera de arta in sensul operelor celor care au influentzat pe domnul fost student la istorie de care vorbeam - acum licentiat si adevarat profesionist.

Doamna Juana Zlotescu Simatu, directorul Institutului Cervantes, se vede ca nu a citit Fotomagazinul si nici lucrarea cu fotografia ESTica facuta de vizionarii de pe aici; astfel domnia sa spune ca:
"... in epoca franchista se observa si in fotografie o exaltare patriotica, nostalgica fata de trecutul imperial al Spaniei..."
...dupa epoca fotografiilor oficialiste se va trece, in ritm trepidant, la fotografii inspirate din ultimele curente fotografice..."

Dar nu neaga nici operele nici fotografii din perioada franchista.

Propun, pentru ca tot nu sunt bani in invatamint, multiplicarea anumitor opere de licenta care au luat 10 si trimiterea lor contra cost la oamenii de cultura interesati, sa vada si ei cum se trateaza profesional aspectul fotografiei pe timpul unei alte dictaturi si al sinistrei sale sotii.

Acum, despre expozitie, pe bune, ce sa spun; primul meu soc a fost sa vad atit de multe poze bune reunite; si foarte bune, ca fotografie, si senzational marite, de o calitate incredibila; si bineinteles ca am murit pe loc de invidie, pentru ca daca Romania ar vrea sa faca o expozitie similara, 150 de ani de fotografie in Romania, nu ar putea; nimeni nu are negativele, nu sunt nici pozitivele, nu stim nici macar care sunt fotografii care ar putea sta pe simeze; de mai mare risul.

Da..., noroc ca avem codri verzi de brad ( taiati de zor si exportati) si cimpuri de matase (nelucrate...)

La expozitie a venit si un mic grup de retardati estetic, veniti cu pluta din strafundurile aafeului; a fost domnul inginer Dinescu Dan (www.fotografu.ro/dandinescu), domnul arhitect Andrei Pandele, domnul editor Florin Andreescu, domnul speolog Cristi Lascu; nu pot sa spun ca acestia sunt fotografi, ca sa nu dau apa la moara altor tineri cu miinile asudate la comanda vreunui buldozer si mai ales sfatuitorilor acestora.

Expozitia mi s-a parut un succes si merita vizitata de oricine e interesat sa vada o imagine exceptionala si o analiza obiectiva si bine facuta a unui timp si mai ales a unui spatiu cultural de maxim interes.

"ceea ce ne arata fotografiile nu este impietrirea trecutului ci, dimpotriva, vibratia tuturor timpurilor prezente in succesiunea lor, nealterate de meandrele memoriei.
Doar fotografia ne poate arata in mod nemijlocit ca cei care au populat trecutul nu sunt altii decit semenii nostri" - spunea Antonio Munoz Molina.

De vazut neaparat, pina pe 4 aprilie 2004, la Galeria Etaj 3/4 de la TNB
#11227 (raspuns la: #11068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SfSava - de Dinu Lazar la: 04/01/2005 13:12:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"unde putem vedea, fotografiat de tine, desigur, scoala noastra "

Din pacate, nu am fotografiat niciodata liceul ca cladire; poate ca mai am in niste cutii pierdute prin balcon ceva negative cu diverse fotografii din timpul liceului, dar nu le-a venit vremea sa le scanez... mai e pina la pensie.
Am ceva imagini cu profesori, cu Giangu, cele clasice de sfirsit de fericire din clasa a 12-a, si mai am fotografii cu ciolhanurile pe care le-am facut cu clasa mea, G, la 10 ani de la terminare, la 20, la 25, si acu` o frigem in fiecare an, ca am inceput sa ne imputinam deja... dar cred ca sunt imagini prea "de gashca", niste tipi ( ca am fost clasa de baieti) care imbatrinesc si incearca sa retraiasca si sa se simta bine... nici imaginile astea nu sunt on line acum, le-am pus pe server dupa ciolhan si le-am sters dupa ce le-au vazut colegii raspinditi prin lume, daca prindea presa de scandal imaginea cu cutare director sau doctor sau boier cu doua bagaboante dansind pe masa, nu ar fi fost o fericire.
Deci scoala, cu regret, nu o am fotografiata... am insa citeva imagini cu Bucurestiul acelor ani, la www.fotografu.ro/pw/buc
#32661 (raspuns la: #32658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
IN MEMORIA LUI PETRE BUZOIANU-IN MEMORIAM - de Adela Adriana Moscu la: 07/03/2005 07:16:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
IN MEMORIA LUI PETRE BUZOIANU-IN MEMORIAM

Cu atat de adanca tristete ma fortez sa stau la acest computer si sa va invit pe toti cei ce l-au cunoscut pe talentatul Roman-American Fotograf de MODA/ManechineElegante (Romanian-American GlamourModels Photographer -www.photofashion.net-founder of EXCES Magazine), creator al revistei de moda EXCES, Petre Buzoianu, sa luati un moment din vietile voastre ocupate si sa va rugati pentru sulfetul lui ce i-a parasit corpul pe data de 21 Februarie, 2005 in ziua de luni prin infarct in Italia. Dinsul si iubita lui sotie Romanca, Andreea Angelescu, de asemeni o talentata fotografa si frumoasa fosta manechina si balerina din Bucuresti erau in Italia in cadrul sesiunilor fotografice din timpul primaverii la Milan.

Am avut deosebita placere, prea scurta din pacate, de a incepe sa il cunosc pe Petre de la clubul de conversatie cibenetica, www.cafeneaua.com, unde mi-am afisat cateva din poeziile mele doar acum cateva luni de zile in urma. Am schimbat cateva scrisori de e-mail si am avut o placuta conversatie telefonica prin care sufletul meu a fost atins intr-un fel adanc si sublim. Cu tonul placut al vocii lui, cu stilul lui prietenesc, sincer, magnetic mi-a vorbit despre radacinile lui, despre familie, despre arta, despre visele si aspiratiile lui artistice. Imi planificam sa am honoarea de a avea chipul meu intr-o fotografie executata de el pentru cartea de poezii la care lucrez acum si doresc sa o public destul de curind posibil. In dimineata aceasta de Duminica 6 Martie cam pa le ora 11 dimineata am fost inspirata sa-l telefonez pe Petre pentru a stabili o data pentru o sesiune fotografica. Spre oribilul meu soc la celalalt capat al firului telefonic sotia lui imi spune: “ Nu stiu cum sa iti spun asta, dar Petre a murit acum doua saptamani”. Dinsa inca era in Italia la momentul conversatiei noastre telefonice, insa maine va sosi la casa lor din New York City. Dupa normalele mesaje de condoleante si oferit de ajutor am indraznit sa intreb doar despre cateva detalii. Dragii mei,veniti sa ii inconjuram pe Andreea, pe restul familiei, celor ce l-au iubit, si prietenilor de asemeni in lumina divina si rugaciuni ca ei sa poata invinge aceasta tragica pierdere. Ce altceva mai pot spune acum dupa o buna ora de plans...? Ca as fi vrut sa-l intinlesc in persoana pe Petre si sa fiu atinsa de marele lui talent si personalitate, sau ca as fi dorit sa imi fi creeat o prioritate in timpul meu cu mai multa intelepciune ca noi sa fi avut mai multe conversatii ce puteau sa continue o inspiratie minunata ca artsista si poeta? Multumesc lui Dumnezeu ca macar i-am spus lui Petre prin telefon cat de adorabil si placut el este. Intodeauna imi voi aminti de Petre Buzoianu ca el fiind un personaj placut, prietenos, sincer, honest, deschis, artist sensibil cu un minunat sens al umorului care isi iubea sotia, familia, prietenii, oamenii, viata si arta. Oriunde esti, draga Petre, te rog sa stii ca te iubesc si ca ma rog pentru sulfetul tau! Este atat de teribil si cumplit ca nu am reusit sa devenim prieteni si sper ca sotia ta ma va avea prietena in viata ei si sper ca eu sa ii fiu ei de o prezenta tamaduitoare. Cadoul ce tu mi-ai oferit este lectia ca sa traiesc in prezent mult mai mult si sa imi daruiesc mai mult timp artei si viselor mele. Mi-e dor de tine...precis la multa lume ii este dor de tine...Ne-ai facut mandrii de arta ta fotografica! Ai adus mandrie Romaniei! In honorea ta voi inchina un pahar de vin rosu Premiat! Voi aprinde luminari si candele pentru sufletul tau...Fie ca Dumnezeu sa te binecuvinteze acum si pe veci!

ADELA-ADRIANA MOSCU

(adela.adrina.moscu@gmail.com www.scrie.com/adela)
#38466 (raspuns la: #38462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 15/05/2005 05:45:34
(la: IDIOTI din toate tarile, despuiati-va!)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului


>da,sigur,dar ceea ce propuneam eu era sa-i lasam pe oameni sa faca ce vor,atata timp cat nu dauneaza celorlalti

vad cu durere ca a-ti inghitit si adoptat pe viteza minciuna asta de mai sus fara sa va ginditi de loc

ce poti face ca om care sa nu afecteze pe cineva? nimic

orice faci in viata, mai mult sau mai putin afecteaza pe cineva

apoi daca fiecare tembel poate aduna 4000 de oameni si apoi sa-i puna sa se dezbrace, ce pretentie avem de la copii nostri care si ei au idei cu duiumul, tineri fiind

cind or lua si ei niste pusti si si-or impusca parintii sau colegii (asa cum au si facut) (altul poate si fotografia intre timp tabloul) e ok nu?

pai da, ca asta e mesajul, faci ce vrei, cind vrei,unde vrei

de nemtii din munchen nu ma mir, ei din totdeauna au fost ptr pielea goala si sex care cu cine apuca de aceea l-au placut pe hitler si de caeea le cresc copii asa

dar eu ma intreb, nu cumva asta e un test ca sa vada cei care conduc lumea asta pina unde pot ei duce masele si cum ( vezi big brother, 1984)

si apoi comercialismul, consumerismul, imoralitatea, ignoranta si toleranta, sunt caracteristicile lumii actuale, nuditatea ce mai conteaza

asta e mostenirea noastra lasata noii generatii daca suntem de acord cu ei si nu ne deranjeaza

la situatii penibile am citit cum o nemtoaica-n pielea goala a cerut foc unui roman intr-un parc

acela trebuia sa-i spuna pleaca de aici ca-mi vine sa vomit, nu mi-o pune pe tava sau sa ia atitudine intr-un fel

daca stam asa, nu facem nimic si mai si suntem de acord ca au dreptul sa faca ce vor atunci sa nu ne mai miram de ce vine peste noi

oricum, eu va multumesc, voiam sa vin in europa, imi era dor, mi-a trecut
M-am minunat, dar de remarcile tale - de djibril la: 03/08/2006 20:58:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am citit de vreo doua ori articolul si tot nu mi-am dat seama de ce ar trebui sa ma minunez sau de ce un roman obisnuit este dobitoc daca isi cumpara un aparat de fotografiat. Eu cred ca ar fi trebuit sa mai scrii cate ceva. Cel putin ca sa ne explici cam cum sta treaba cu "dobitocii" astia, pe care banuiesc ca ii desconsideri pentru ca nu au talentul sau sculele tale.
Iata cam cu vad eu lucrurile: X pleaca in vacanta cu toata familia si se hotaraste sa renunte la aparatul cu film si sa isi cumpere unul digital. De ce? Explicatiile pot fi nenumarate. De exemplu: ii place sa aiba niste amintiri din timpul petrecut in concediu sau ii place sa aiba fotografii cu plodul care are abia 2 ani, sau poate pur si simplu ii place sa faca fotografii in timpul liber pe care il are la dispozitie. La fel de bine se poate sa fi ajuns la concluzia ca digitalele sunt mai economice decat cele pe film. Din afirmatiile dumitale noi ar trebui sa tragem concluzia ca X este un dobitoc. Pai, cel putin mie, ar trebui sa imi explici de ce crezi dumneata acest lucru.
X este dobitoc pentru ca vrea sa faca poze in vacanta? X este dobitoc pentru ca isi cumpara digital? X este dobitoc pentru vrea un aparat de fotografiat care sa aiba si functie video? X este dobitoc pentru ca vrea ca aparatul lui sa aiba o rezolutie mai mare?
In concluzie eu nu m-am minunat deloc ca au crescut vanzarile la aparatele de fotografiat si nici de faptul ca oamenii vor lucruri performante si de calitate. Digitalele au devenit tot mai accesibile romanului de rand, iar ca X sunt multi. Faptul ca isi cumpara aparate foto, calculatoare, masini de spalat sau mai stiu eu ce nu prea cred ca ii face dobitoci si nici nu cred ca ar trebui incriminat. Aceasta este economia de consum, iar daca nu te simti bine aici ar trebui sa emigrezi in Coreea de Nord. Sunt sigur ca acolo nu exista prea multe aparate de fotografiat digitale.
#137260 (raspuns la: #137237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sancho... - de guardiangel la: 22/03/2007 16:40:52
(la: Iubito...)
Aşa cum şi amprenta timpului e previzibilă şi totuşi... de ce rămânem uimiţi de fiecare dată când ne dăm seama....
#179597 (raspuns la: #179280) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mazariche, - de PROUDFRECKLED la: 14/09/2010 14:04:43
(la: despre unele chițibușuri de toamna)
poza asta am tras-o pe un vint turbat, cind n-are rost sa-ti treaca macro prin cap. Dar fluture pictat asa n-aveam, asa c-am incercat.... Mi-am potrivit setarile, l-am luat in colimator si vintul il plimba in toate directiile, in timp ce el cu trompa cauta prin floricele. Asa ca usurel am tinut crenguta pe loc. L-am prins de citeva ori dar nu prea eram multumita de lumina, asa ca l-am dus spre soare.:) l-am potrivit ca la fotograf in timp ce el cauta de zor prin flori, ca vezi, trompa este miscata.
#568168 (raspuns la: #568136) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irma, - de juli la: 02/06/2011 20:24:51 Modificat la: 02/06/2011 20:58:18
(la: fara... :) de fapt va invit la plimbare prin Baia Mare)
scuze! Am crezut ca n-ai vazut tot "clipul" si esti ironica.
Adevarul este ca Baia Mare nu poate fi "calcat" la pas in cateva ore. Anahoret, in putinul timp liber avut la dispozitie a surprins zonele centrale ale orasului. Nu a vazut zonele unde-s doar case. Data viitoare cand vine in Baia Mare, de va avea timp, il voi duce in cartierul "saracilor" construit dinainte de '89 dar care s-a extins mult dupa. N-a vazut nici zona rezidentiala, noul cartier de case ridicat in ultimii 10 ani. De va avea chef de fotografiat si timp sa mai faca un un "clip" il voi posta spre disperarea unora. ;))
Baia Mare este un oras linistit, curat si aerisit. Cu o arhitectura frumoasa(cu mici exceptii), are foarte multa verdeata, copaci... ceea ce Anahoret a surprins foarte bine.
#614679 (raspuns la: #614675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un fotograf al Bucurestilor - de anita47 la: 06/02/2004 15:57:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
UN FOTOGRAF AL BUCURESTILOR
*

Reconstituirea vietii de zi cu zi a Bucurestilor
dintre cele doua razboaie mondiale ar fi imposibila
fara tezaurul de imagini ladsat de fotograful Nicolae
Ionescu (1903-1974). Szathmari, Duscheck, Baer,
Spirescu sunt nume de pionieri ai fotografiei citadine
bucurestene. Ca viziune, מnsa, מntre creatiile lor si
cele ale lui Nicolae Ionescu este aceeasi distanta ca
מntre o pictura academica si una impresionista. Desi
fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt cunoscute, de
multi chiar foarte bine, viata acestui artist pare sa
nu fi preocupat pe nimeni. Un motiv מn plus pentru a-l
evoca מn paginile Magazinului istoric.

Nascut מn prima zi de noiembrie a anului 1903, Nicolae
Ionescu a urmat cursurile primare si gimnaziale la
scoala "Enachita Vacarescu", una dintre cele mai vechi
din Bucuresti, situata lגnga intersectia Caii Serban
Voda cu Bulevardul Neatגrnarii, astazi Marasesti. Deci
la doi pasi de Mitropolie si de Piata Unirii, locurile
pe care le va imortaliza mai tגrziu pe pelicula
fotografica. Invecinarea cu unele cartiere
negustoresti, ca Rahova, Radu-Voda si Vacaresti, sau,
cu cele rau famate, precum "Crucea de Piatra" si
"Flamגnzii", cu zonele industriale Filaret, unde se
afla uzina Wolf, si Lגnariei, cu Uzinele Lemaגtre si
fabricile de מncaltaminte, i-au revelat o tipologie
umana si cadre sociale extrem de variate.

Izbucnirea primului razboi mondial l-a מmpiedicat pe
elevul Nicolae Ionescu sa se מnscrie la liceu. In
timpul ocupatiei straine a fost obligat sa se
מntretina singur, angajגndu-se ucenic la tipografia
"Fortuna". In 1918 a ajuns zetar, sub מndrumarea lui
Dimitrie Demetrian, unul dintre specialistii eminenti,
care se perfectionase מn Germania si pe care מl evoca
astfel: "Ma lua la el acasa duminicile si, cu o
bunavointa de parinte, מmi punea la dispozitie
colectii de ani מntregi din reviste de specialitate
germane, franceze si, mai ales, elvetiene. Aceasta a
constituit baza, pe care am adunat apoi toate
celelalte cunostinte tehnice ale mele".

La sugestia maestrului a cautat noi locuri de munca.
In 1922, dupa o scurta sedere la tipografia "Minerva",
Nicolae Ionescu a fost angajat provizoriu la "Cultura
Nationala", o tipografie moderna, construita de
Aristide Blank pe Calea Serban-Voda. In acest fief
liberal i-a cunoscut pe Vasile Pגrvan, I.G. Duca, dr.
C. Angelescu, Eugen Lovinescu si altii, care
supravegheau personal tiparirea cartilor. Discutiile
avute cu acestia מl determina sa se מnscrie מn toamna
aceluiasi an, 1922, la Liceul "Sf. Sava", la cursurile
serale, pe care le-a absolvit מn doi ani. Totodata, a
מnvatat limba franceza si germana: "Aveam - מsi
amintea el - un manual german de fotografie si
fotografia era marea mea pasiune". In 1927 a fost
numit corector, iar dupa efectuarea stagiului militar
s-a מncadrat מn Serviciul Fotografic al Armatei
Regale, Fotografiaza intens Bucurestii iar, din "anul
1927 - relateaza el - מn fiecare vara am colindat tara
pentru a-i fotografia metodic cele mai reprezentative
colturi, adunגnd clisee pentru organizarea unui muzeu
de fotografii". Proiectul era מndraznet, entuziasmul
mare, dar lipseau fondurile necesare.

Obligat sa amגne construirea muzeului, se abandoneaza
cu totul fotografiei. "Progresele mari realizate מn
fotografie m-auz determinat sa ma ocup si de
cinematograf". Cel putin un "documentar" despre
Bucuresti, vizionat nu demult pe micul ecran, poarta,
dupa opinia noastra, amprenta de neconfundat a lui
Nicolae Ionescu.

In 1928 s-a casatorit. "Din banii nevestei mi-am
cumparat aparate perfectionate, mi-am instalat
laborator cu electricitate si alte מmbunatatiri". Doi
ani mai tגrziu pleaca מn Franta. "Am lucrat o vreme -
cam doua luni - la Lyon, la Uzinele Lumiטres, dar
mi-am dat seama ca-mi pierd timpul si am trecut la
Paris. Aici, printr-un compatriot, am fost prezentat
la Pathי Nathan. Angajat operator asistent, am fost
pus la diverse lucruri marunte מn asteptarea unor
misiuni mai importante. Dupa 4 luni, vazגnd acalmia
care domnea מn studio, m-am hotarגt sa ma מnapoiez מn
tara si sa ma consacru muzeului, al carui gגnd ma
muncea tot mai mult".

S-a angajat la Imprimeria Nationala "cu conditia ca 2
luni pe vara" sa-si vada de fotografiat. Existenta se
complicase enorm. "Atelierele lucrau מn doua echipe,
iar eu - povesteste Nicolae Ionescu - eram singurul
revizor si mai tot timpul eram obligat sa lucrez מn
doua echipe. Pe de alta parte, aveam nevoie de
material fotografic si trebuia sa lucrez fotografii
pentru librariile din oras, asa ca de multe ori ma
culcam pe la 3-4 dimineata, iar la 7 eram la servici!"
In plus, banii cגstigati erau reinvestiti מn material
fotografic, "pentru a grabi realizarea muzeului".

Cinci decenii mai tגrziu, doamna Constanta Ionescu,
rememora cu zגmbetul pe buze acei ani de eroism, cגnd
existenta sotului ei devenise aproape imperceptibila
pentru ea. In primavara anului 1937, Eugen Lovinescu,
numit la 23 ianuarie 1937 מn Consiliul de
administratie a Societatii "Adevarul", i-a propus
vechiul sau prieten functia de director tehnic.
Societatea era condusa de Emanoil Tatarescu, fratele
primului ministru. "In noul meu serviciu - מsi amintea
N. Ionescu - am avut de la מnceput mari dificultati
din cauza intrigilor si diverselor interese care se
ciocneau מn aceasta מntreprindere". Sperantele de
prosperitate aparute מn 1937 se vor materializa rapid.
In vara lui 1938 si-a construit o casa "pe terenul
mamei". Avea un salariu lunar de 11 000 lei (un ou
costa 1 leu). Va ramגne מn aceasta functie pגna מn
noiembrie 1940, cגnd a fost retrogradat de noua
conducere legionara. Motivul? "Intrucגt ai colaborat
cu jidanii, dumneata nu mai poti ocupa functia de
administrator si vei ramגne sa vezi numai de
Tiefdruck".

Pe timpul rebeliunii s-a opus din rasputeri si, din
fericire, cu succes, ideii unor subalterni evrei care,
מnfricosati de zvonuri, au intentionat sa incendieze
cladirea. Va ramגne מn functie de sef al sectiei
Tiefdruck pגna מn aprilie 1947. Prin aprilie 1945
pusese bazele unei edituri - Enciclopedia fotografica
- destul de rentabile pentru ca, מn sfגrsit, מn banii
obtinuti sa-si realizeze mult visatul muzeu
fotografic. In 1947 a constatat ca "munca la editura
s-a מncetinit. Pricepusem cam tגrziu ceea ce ar fi
trebuit sa מnteleg mai curגnd si am מnceput sa
lihideze editura".

Se instaura comunismul... Munca מl מndepartase de
pulsul zilei. Se recunoste מnvins. Visul muzeului,
pentru care מsi sacrificase cei mai frumosi ani ai
vietii, מn care investise si cel din urma leu, s-a
naruit. Artistul care obtinuse premiul al II-lea la
Expozitia O.N.T., organizata sub auspiciile "Lunii
Bucurestilor", are o licarire de speranta la finele
anului 1948, cגnd a fost numit profesor la "Scoala
tehnica de arte grafice" de pe strada Anton Pann: cel
putin demnitatea מi va fi salvata. S-a מnselat si de
data aceasta.

A trebuit sa se recunoasca iarasi מnvins, izgonit cu
sentinta de "mare mגncator de evrei". Legionarii מl
acuzasera de colaborationism cu evreii, comunistii מl
acuzau de antisemitism... Nu scapa de perchezitii,
confiscari, distrugeri de bunuri materiale, de anchete
si alte umilinte absurde. L-a salvat mai putin
"originea sanatoasa" - erau condamnati cu zecile de
mii si altii cu o origine la fel de sanatoasa - cגt
recunostinta unor evrei pe care pe care מi protejase
מn scurta existenta a statului national legionar.

Va lucra sporadic la diverse edituri si la revista
Flacara, iar מntre anii 1956-1962 ca fotograf la
Institutul de Istoria Artei. Dupa pensionare se va
מngriji sa transfere o parte din materialul fotografic
adunat pentru "Muzeul de fotografie al Romגniei", la
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei, unde se
pastreaza si מn prezent.
(dbnet.ro)



__________________________________
#9059 (raspuns la: #9054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Speofoto: Imagini din timpul Scolii de Fotografie Garda 2004 - de Dragos Bora la: 06/05/2004 02:00:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
De pe alpinet2k@yahoogroups.com, http://www.alpinet.org:
Salut,
Gasiti pe website-ul Societatii Nationale de Speologie
(http://www.snsro.ro) in sectiunea \'/Actiuni/Scoala Foto 2004/\'
imagini din timpul Scolii de Fotografie Garda 2004.
Despre fotografie - de (anonim) la: 27/08/2003 13:50:08
(la: Despre fotografie)
Atita timp cit calitatea fotografiei digitale lasa de dorit, aparatul de fotografiat conventional si care intrebuinteaza filme conventionale va mai sta putin in viata.
Cind calitatea fotografiei digitale o va depasi pe aceea obtinuta cu filme si aparte conventionale atunci vom putea spune la revedere aparatului de fotografiat asa cum l-am stiut si invatat noi.
Simplu si se pare ca prezicerea mea va deveni o chestie mondena in citiva ani daca nu si mai repede.
Fotograf - de M.PAMFILIE la: 12/11/2003 18:26:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
D-le Dinu Lazar la o virta vrageda am inceput sa fotografiez,primul meu aparat a fost OPTIOR apoi Smena si Lubitel 2,iar in 1964 am cumparat de la un marinar rus in portul Braila un aparat mic cu film de 16mm pe nume VEGA,in acea vreme in Bucuresti in consignatiile PASAJ-LIPSCANI se gaseu de vinzare,la plecarea mea din tara au disparut.Intrebarea mea este:cunoasteti o adresa unde as putea recupera aceste aparate prin recompensa ?
Nu demult timp lucrez fotografie digitala cu un aparat fotografic la nivel amator Nikon coolpix 5700,rezultatele sint bune,dar de citeva saptamini a aparut un nou aparat digital Canon 300D,de care se zice ca este APARAT PROFESIONAL,aveti un raspuns pentru mine,caci l-am vazut,l-am pipait pe acest Canon 3ooD ,dar nu inteleg de ce e mai talentat ca sa spun asa, decit Nikon coolpix 5700 ?

va multumesc; m.pamfilie
Fotograf de platou - de Dinu Lazar la: 15/11/2003 10:02:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In principiu, in industria filmului ar trebui sa existe cel putin doi fotografi; un fotograf de platou, care fotografiaza cadrele de racord ( adica de exemplu citi cirnati sunt pe masa asta seara pentru ca sa nu manince pompieru` la noapte si miine la filmare sa nu fie mai putini sau printr-o minune mai multi dar mult mai mici; cum e singele pe fatza actorului batut pentru ca peste o saptamina la cadrul urmator sa fie la fel; etc) - si care mai face diverse cadre necesare pentru costume, decor, productie, etc; si ar mai trebui sa existe fotograful de reclama, care fotografiaza cadrele importante sau scenele necesare reclamei filmului, realizarii afiselor, posterelor, sitului de internet, dosarului de presa.
In principiu din potive de economie in industria filmului la noi aceste doua functii sunt contopite, le face un singur fotograf, de regula vreun student inca ametit de mirajul platoului si care nu cere prea multi bani; iar rezultatele sunt acelea care se vad, adica destul de dramatice - nu exista fotografie de film in Romania, nu exista de fapt nici o revista ilustrata de film, de situri ce sa zic, e o tragedie, si de fapt filmele romanesti au toata partea de marketing si de PR la pamint - de vina nu e fotograful, dar...
Nu e vina fotografilor de platou, desigur, ci al conceptiei deformate din cadrul echipei de productie ca filmul nu are nevoie de imagine si nici de propaganda. Si rezultatele sunt care sunt si numarul de spectatori cel care este si filmul romanesc se bucura de o cunoastere internationala care va sa zica nula, la care un important aport isi aduce si lipsa de materiale iconografice.
Un important regizor roman mai tinar a facut un film ( fara fotograf ca ce conteaza) si a luat premii si a fost prezent la Cannes; pentru ca era asasinat de ziaristi ( desigur straini) care-i cereau materiale foto, a venit la mine cu citeva cadre decupate din negativul filmului, ramase in coshul de la montaj, sa i le scanez si sa le foloseasca drept fotografie de reclama. Au iesit niste poze zgiriate si cu amprente si cu culori debalansate...le-a folosit asa si a zis ca asa le-a vrut si presa a zis vai, ce interesant... Cam asa merg lucrurile... cuvintul de ordine la noi: merge si asa.
Altfel, omul e cult, cu interviuri sclipitoare, cu o prezenta fermecatoare, ca multi alti intelectuali romani, pentru care fotografia e un fumache, e a cincea roata la carutza si nu o parte fundamentala necesara realizarii marketinglui sau prezentarii oricarui produs, fie el prospect de film sau coperta de carte sau orice altceva.
#4304 (raspuns la: #4297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre fotografie - de Dinu Lazar la: 23/11/2003 01:43:54
(la: Despre fotografie)
Tehnologia realizarii imaginii nu are nimic comun cu arta fotografica in sine, adica salturile tehnologice nu au schimbat nici perceptia imaginii nici modalitatea de comunicare a imaginii.
Cel putin nu brusc.
La inceput se faceau scrijelituri pe peretii pesterilor; apoi se sculpta in piatra; aparitia papirusului si a tocului nu au modificat nici ce se scria si nici cum se recepta ce era scris.
Aparitia tocului cu rezervor sau a pixului au permis ca o poezie sa poata sa fie scrisa foarte bine si la closet sau in transee; asta nu schimba poezia in sine.
La inceput fotografia se facea cu placi de cupru care trebuiau sensibilizate la locul fotografierii; fotograful avea un cort negru in care prepara placa si o developa apoi; aparitia placilor pe sticla cu emulsie depusa la fabrica si a filmului pe suport de celuloid au strinit scandaluri, asta e adevarata fotografie? unde e cortul si albusul de ou?
Fotografia a colectat in decursul timpului importante evolutii tehnologice, salturi si scandaluri care au facut sa curga riuri de cerneala; aparitia fotografiei pe 35 mm si a aparatului Leica a fost la fel de cutremuratoare ca aparitia aparatelor digitale azi; autofocusul, aparitia aparatelor cu exponometru (mai e fotograf ala care nu stie tabela de expunere?) - spuneau atunci cei ce discutau pe tema.
Fotografia e o comunicare. Poarta un mesaj. E o imagine, cu compozitie, culoare, sens, echilibru, perspectiva, indiferent cu ce e facuta, cu un aparat foto cu burduf verde si lemn de cires de trandafir sau cu un aparat foto digital sau cu inelul de la mina.
Problema reala e ca in poezie ; democratizarea si ieftinirea pixului nu au dus la cresterea exponentiala a numarului de poeti cu adevarat buni.
Si in fotografie, in Ro cel putin, usurinta de a face poze si cu telefonul nu a dus la aparitia unor fotografi buni sau a tone de fotografii senzationale. Poate ca numarul pixurilor si al aparatelor nu modifica numarul creatorilor care pot sa se exprime.
Aparatul de fotografiat evolueaza, se inglobeaza in alte obiecte, poate sa si dispara si sa se transforme in alte scule; comunicarea cu imagini, va evolua si se va dezvolta, dar mai greu - ca in Internet, usurinta de a te exprima si de a transmite si de a crea pare mai favorabila celor ce nimic nu au a spune.
Marirea exponentiala a usurintei de comunicare si a modalitatilor de exprimare vor duce la cresterea in aceeasi masura a zgomotului de fond si a rateurilor de tot felul, nu la aparitia a mii de rembranzi si matishi pe centimetru patrat - dar in nici un caz nu vor duce la disparitia fotografiei, care mai are ani buni inainte. Momentan se schimba dalta, ciocanul si peretele pesterii cu pana si papirusul. Si?
Oricine va putea mizgali mult mai simplu. Asta e.

Dinu Lazar
Dinule - de Dinu Lazar la: 30/11/2003 14:00:28
(la: Racoviteanule)
Il intrebam pe bunicul meu ce meserie au avut cei mai batrini din familie pe care i-a cunoscut; firul se rupe undeva dincolo de 1800... dar toti au fost tzarani din sudul Moldovei, cu ogoare mici pe care era cite o fintina cu cumpana si cite un nuc mare... poate de aici o chemare genetica pentru acei copaci singurateci; poate si altele sa fie resorturile ascunse... oricum eu nu am constientizat decit la armata ( am facut o armata relativ grea, pentru un dandy de Cishmigiu... la pifani la Vinju Mare, cu masca pe figura si marsuri de 40Km si stat in si sapat la shantzuri) - deci nu am constientizat decit atunci mirosul reavan al pamintului, ceatza de dimineatza si importanta pe care o au in viata citeva momente de liniste induse de un copac pe care te sprijini.
Cam tot in acele vremuri - erau anii `70 - am vazut un film polonez care m-a impresionat foarte tare; se numea "Iubire" si nu mai tin minte din pacate regizorul; eroul principal se cauta pe sine si a avut puterea sa faca acest lucru construindu-si citeva traiectorii diferite; a incercat sa se faca preot, dar de la A la Z, a incercat sa se faca alpinist, a incercat sa gaseasca raspunsul si in alte moduri, dar nu a gasit acest raspuns - dar a tot incercat.
Eu sunt mai fericit, caut numai in imagine - sau mai nefericit poate - si nu cred ca as putea sa ma vad ca sau intr-o imagine si nici nu stiu care imagine e mai aproape de ce ar trebui sa fie raportata la cunostintele si sentimentele mele din acea clipa - si nu stiu nici macar ce anume ar trebui sa fac.
Cautarea in sine e poate un balsam, poti sa iti zici ca ai alergat, nu ai luat medalia dar continui sa alergi pentru ca asa s-a nimerit sa te prinda bagheta celui de sus si de atunci tot alergi.
Imi este clar ca pentru ca sa faci o imagine buna trebuie sa cunosti daca nu vietile pictorilor si ale fotografilor pe dinafara macar foarte multa plastica, compozitie, culoare, tehnica, si ca in momentul in care faci fotografia trebuie sa ai puterea ca ceea ce stii sa transformi intr-un limbaj cit mai simplu, in simple verbe, adjective si substantive, si sa iti scrii propria poezie complicata folosind acel limbaj simplu.
In alta ordine de idei la mine imaginea devine, se transforma, prea deseori e o distanta mare intre ce memoreaza compact flash-ul la fotografiat si ce se poate vedea pe monitor dupa ce imaginea a fost editata in mai multe reprize.
Dar cred ca in timp se poate construi o amprenta, un stil, si acel stil unitar este esenta lucrarii fiecaruia, este ceea ce ramine, este deseori ca umbra unei scari cu un om pe un zid ars, asa cum am vazut intr-o imagine facuta de un fotograf de razboi american la Hirosima cu ceea ce ramine din noi dupa bomba atomica.
Suma tuturor imaginilor vazute, banuite si realizate, se transforma mereu in alambicul complicat al uitarii si al devenirii si da senzatia si speranta ca miine in sfirsit, sau cindva, voi face acea poza minunata in care as putea sa fiu. Dar cred ca mai am de sapat; si mai trebuie timp, har, noroc si chef. Grea combinatie...
#5540 (raspuns la: #5538) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
artisti-fotografi-casa scinteii - de Dinu Lazar la: 09/12/2003 01:57:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sa-l luam ca exemplu pe Sandu Mendrea; un fotograf foarte bun, creativ, cu multe albume la activ, un indragostit si un impatimit de imagine; nu era un exuberant, toata viata a muncit in partea mai putin iluminata a cadrului si a preferat sa stea mai in umbra si sa creeze si atit. Putin inainte de `89 a plecat din tzara si acum traieste retras in Israel; pe alte coordonate, pasiunea sa este continuata de unul din fii sai, Dinu Mendrea, care a facut si citeva expozitii foto in Ro de curind.
Pentru Sandu Mendrea, Internetul a venit prea tirziu; acum este un om in virsta si nu poate sa scaneze imaginile, care si alea cine stie unde sunt, si sa isi faca un sit; ca el sunt multi fotografi in virsta, care s-au stins sau se duc in uitare - crunta soarta pentru niste creatori si pentru niste artisti ai fotografiei, aceasta arta a comunicarii.
Asa ca Sandu Mendrea nu are nici macar un sit, si nici un rind macar intr-o antologie a fotografilor romani care nici aceea nici in faza de proiect nu exista.
Cumplit.
...Ceilalti fotografi de la Casa Scinteii s-au dus aproape toti intr-o lume probabil mai buna, pe rind, cu discretie... si in nemeritata uitare.

In Romania neexistind o cultura profunda a imaginii, a fotografiei, care sa creeze un numar de istorici ai fotografiei si de critici de arta specializati in fotografie, situatia este cea care este; nu exista o privire de ansamblu, nu se poate sti nici ce a fost bun si ce a fost rau, cei ce au fost nu sunt cunoscuti si sunt uitati si lucrarile lor sunt pierdute pe vecie, cei tineri pe buna dreptate cred ca nu a fost nimic, si putinii care se mai ocupa acum de estetica imaginii fotografice si poate de istoria ei fac jocurile unor bisericutze sau caste, cu partinire si de multe ori cu o energie negativa incredibila.

Timpul trece si nu numai ca nu stim acum cine si ce facea in fotografia romaneasca in anii `30, `50, `70, si chiar in `90 ... dar fragmentarea si lipsa de comunicare fac sa nu se cunoasca nici acum mai nimic despre fotografia romaneasca si fotografii romani, in mediile culturale apropiate de fotografie de afara.

Problema este complexa si spinoasa, generatoare de lungi discutii...
Este incredibil cum totusi dintre atitia iubitori de fotografie din tara nu s-a cristalizat nevoia de a face ceva pentru cunoasterea a ceea ce a fost, si bun si rau. Este incredibil cum in paishpe ani de democratie un cabinet de stampe si fotografie de la Academie sau o sectie de foto de la Muzeul de arta al RSR (!) nu pot sa aiba un cuvint de spus. Ma refer la un cuvint constructiv, nu la parerile unei muzografe care cocheteaza numai cu anumiti fotogafi, si care spune (pe culoare, nu in carti, ca o carte se scrie greu) ca ala nu e fotograf si ala e o janghinea, fara sa-i cunoasca macar...
Sau nimeni nu zice nimic de la Institutul de teoria artei, o mai fi existind?
Vai de fotografia romaneasca... nici nu apuca sa se cristalizeze ceva ca si intra in uitare sau se darima... sa fie o continuare a istoriei cu Mesterul Manole?
#6231 (raspuns la: #6217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotografia anilor '70-'80 - de (anonim) la: 26/02/2004 16:50:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimati Domni Dinu Lazar si AP,

Desi cunoasteti foarte bine acest lucru, comentarii pe marginea acestui material se pot publica si in spatiul siteului fotomagazin.ro, unde autorul materialului este mai mult decit dispus sa argumenteze punctul sau de vedere.


Faptul ca va expuneti parerile si opiniile in acest site, sigur tine de optiunea D-stra, dar in acelasi timp nu dati sansa autorului sa-si expuna si el parerile in legatura cu acest subiect. Personal cred ca audienta siteului fotomagazin.ro este foarte interesata sa afle opiniile celor inclusi in materialul respectiv, si sa descopere adevarul privind perioada respectiva.


Cum nu putem sa dirijam audienta noastra la acest site, va invitam sa veniti Dstra cu comentariile insotitoare la siteul fotomagazin.ro. In acest fel dialogul cu autorul va fi facilitat si in folosul unei audiente mult mai interesate de fotografie decit, banuim, audienta acestui site.


In speranta ca veti da curs acestei invitati, cu toata stima cuvenita


Ara Ghemigian/Fotomagazin.ro

#10728 (raspuns la: #10473) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bisericute fotografice - de AG la: 01/03/2004 10:21:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dle Dinu Lazar,
As dori sa aflu de la Dstra in ce masura contribuiti la eliminarea acestor "bisericute" formate in jurul diverselor web siteuri de fotografie aparute in ultimul timp?
Credeti ca printr-o atitudine individualista si retrasa intr-un turn de fildes de unde dati "dictate" si criticati pe alti pt. aceleasi probleme care transpar din prezenta Dstra pe acest forum o sa contribuiti la o unificare a comunitatii locale?
Oare nu ar fi mai indicat ca aceste discutii sa se desfasoare cel putin in mijlocul comunitatii, acolo unde cei interesati de fotografie sa afle direct ce este bine si rau si poate sa ia masuri de indreptare a situatiei, daca chiar trebuie indreptata?


Dupa cum stiti si eu sint la rindul meu adeptul unei comunitati unite, puternice care sa reprezinte interesele fotografilor locali de orice nivel. Dar pt. aceasta, trebuie gasita mai intii o platforma comuna, nu neaparat un sablon dupa care diversele mini-comunitati ar trebui sa actioneze.


In acest sens eu va invit inca odata sa discutati direct cu cei interesati de fotografia din tara in cadrul forumului infiintat la siteul Fotomagazin.ro. Il gasiti la adresa:
http://www.fotomagazin.ro/forum



Ara Ghemigian

fotomagazin.ro

#11018 (raspuns la: #10999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: