fotografiere

Tehnologia realizarii imaginii nu are nimic comun cu arta fotografica in sine, adica salturile tehnologice nu au schimbat nici perceptia imaginii nici modalitatea de comunicare a imaginii.
Cel putin nu brusc.
La inceput se faceau scrijelituri pe peretii pesterilor; apoi se sculpta in piatra; aparitia papirusului si a tocului nu au modificat nici ce se scria si nici cum se recepta ce era scris.
Aparitia tocului cu rezervor sau a pixului au permis ca o poezie sa poata sa fie scrisa foarte bine si la closet sau in transee; asta nu schimba poezia in sine.
La inceput fotografia se facea cu placi de cupru care trebuiau sensibilizate la locul fotografierii; fotograful avea un cort negru in care prepara placa si o developa apoi; aparitia placilor pe sticla cu emulsie depusa la fabrica si a filmului pe suport de celuloid au strinit scandaluri, asta e adevarata fotografie? unde e cortul si albusul de ou?
Fotografia a colectat in decursul timpului importante evolutii tehnologice, salturi si scandaluri care au facut sa curga riuri de cerneala; aparitia fotografiei pe 35 mm si a aparatului Leica a fost la fel de cutremuratoare ca aparitia aparatelor digitale azi; autofocusul, aparitia aparatelor cu exponometru (mai e fotograf ala care nu stie tabela de expunere?) - spuneau atunci cei ce discutau pe tema.
Fotografia e o comunicare. Poarta un mesaj. E o imagine, cu compozitie, culoare, sens, echilibru, perspectiva, indiferent cu ce e facuta, cu un aparat foto cu burduf verde si lemn de cires de trandafir sau cu un aparat foto digital sau cu inelul de la mina.
Problema reala e ca in poezie ; democratizarea si ieftinirea pixului nu au dus la cresterea exponentiala a numarului de poeti cu adevarat buni.
Si in fotografie, in Ro cel putin, usurinta de a face poze si cu telefonul nu a dus la aparitia unor fotografi buni sau a tone de fotografii senzationale. Poate ca numarul pixurilor si al aparatelor nu modifica numarul creatorilor care pot sa se exprime.
Aparatul de fotografiat evolueaza, se inglobeaza in alte obiecte, poate sa si dispara si sa se transforme in alte scule; comunicarea cu imagini, va evolua si se va dezvolta, dar mai greu - ca in Internet, usurinta de a te exprima si de a transmite si de a crea pare mai favorabila celor ce nimic nu au a spune.
Marirea exponentiala a usurintei de comunicare si a modalitatilor de exprimare vor duce la cresterea in aceeasi masura a zgomotului de fond si a rateurilor de tot felul, nu la aparitia a mii de rembranzi si matishi pe centimetru patrat - dar in nici un caz nu vor duce la disparitia fotografiei, care mai are ani buni inainte. Momentan se schimba dalta, ciocanul si peretele pesterii cu pana si papirusul. Si?
Oricine va putea mizgali mult mai simplu. Asta e.

Dinu Lazar

- Ce filtre, (culoarea) recomandati pentru fotografiatul avand ca fundal zapada?
- Am un aparat vechi de peste 40 de ani, (Lightomatic Beauty II, Made in Japan) avand 45/1.9 spre deosebire de 55/2.8, care era standardul acelor vremuri. Am 2 becuri de 300wati, (nu am blitz). Cum trebuie sa le orientez: spre tavan, (care este alb mat) sau spre pardoseala, ca sa obtin o lumina adecvata fotografierii in camera. De regula folosesc diafragma 4 si timp de expunere 1/15. Fotografiile nu ies insa destul de luminoase. Ce trebuie schimbat?
Filmul de 200ASA este suficient de fin si sensibil, sau trebuie sa trec pe 400ASA ca sa obtin fotografii de mai buna calitate?

Multumesc!

Da, dar Avedon, la Bucuresti, nu ar fi facut nimic, ca nu gasea borcane... si daca le gasea nu gasea celofan... si tot asa. Una e arta si meseria pe Dimbovitza si alta in lume.Care este...
Fotografia comerciala nu e facuta mai niciodata de un singur geniu ci de o echipa de buni meseriasi a caror soarta din pacate e sa ia banu` si sa stea in umbra. Un bun food stylist are comenzi pe doi ani in viitor si un bun accesorist este poarta catre succes sau catre dezastru a unei zile de fotografiere; cite o data succesul in imagine depinde de factori minori, dar esentialul e ca trebuie stiut ca in fotografia cu bani e vorba de o echipa si nu se stie niciodata daca directorul artistic sau fotograful sau intimplarea sau pisica au pus o raza de lumina sau o petala pe o sticla de parfum. Cred in continuare ca in fotografie exista oameni care sunt sublimi artisti dar mizerabil profesionisti si altii care sunt doar exceptionali profesionisti. Cind ma uit la majoritatea copertilor revistelor romanesti ajung la concluzia ca totusi mai e o categorie, nici asa nici asa, dar asta e alta discutie...

buna ziua. am asteptat si eu sa vina "azi" ca sa pot vedea in reluare emisiunea in cauza, pe canalul tvr international, caci culturalul, din pacate, nu il receptionez.

nu sunt multe de zis. emisiunea a fost destul de scurta si sugrumata brusc si abia cand incepeai sa-ti pui intrebari, de catre moderatoarea nemiloasa.

ce m-a frapat pe mine a fost titlul sub care s-a purtat discutia - "fotografia - tehnica sau arta?" pe mine sa ma scuzati, dar acest subtitlu generic mi s-a parut de-a dreptul imbecil. ca si cum ar exista vreo arta ce s-ar putea desfasura, concepe, realiza in afara vreunei tehnici! ca si cum nu ar exista tehnica folosirii penelului, a violoncelului, a uneltelor folosite in sculptura s.a.m.d.

probabil s-a dorit diferentierea fotografiei in fotografie de arta/ arta si fotojurnalism/ tehnica dar la fel de aberanta ramane intentia. indiferent de ce tip de fotografiere vorbim, in ambele cazuri s-a folosit si se va folosi in continuare tehnica. exact ca si in cazul celorlalte arte!

"Pentru ca in acest peisaj exista cineva care ar fi la baza operator profesionist sub-acvatic, n-ar fi lipsit de interes o conversatie mai specializata. Cum se faceau filmarile pe vremea lu” Nea Caisa si cum se fac acum. Cat costa un house Ikelite, poate 5000 cu accesorii.
Si cum se face ca acel profesionist nici macar nu a incercat asa ceva."

Pai sa incercam cu sfirsitul. Nu am incercat sa fac asa ceva pentru ca pentru mine imaginile subacvatice si de pestera si vulcanice si aeriene au avut mai mult valente documentare; am dus si eu manechine la muntele de sare si la Vulcanii noroiosi si la focurile veshnice si in pestera, dar sub apa nu m-am gindit ca s-ar putea face fotografii de moda sau de advertising, ca cele realizate de CB.
Nu pot sa zic decit cu o vizibila unda de invidie, bravo lui.
Altfel, am facut multe scufundari si in Mediterana ( in Maroc, la Nador si Melila, unde am facut filmarile subacvatice la "Bratele Afroditei" in regia lui Mircea Dragan,) si in Marea Rosie, si in marile tropicale; am facut citeva mii de fotografii cu un Rollei 6x6 cu carcasa Rolleimarin si cu un Nikonos III; dar nu am scos niciodata la iveala acele imagini, pentru ca nu am avut aparatul critic sa-mi dau seama daca e ceva de capul lor.
Sub apa totul ti se pare mirific, straniu, interesant, unic si altfel ; esti tentat sa apesi mereu pe declansator si sus iti dai seama ca ai expus niste flapsuri.
Cum se faceau filmarile pe vremea lu nea caisa si cum se fac acum?
Pai daca ne referim la Romania, acum 30 de ani cind eram eu scafandru, atunci se mai faceau filmari subacvatice, cam la citeva mii de metri de pelicula pe an, acum nu se fac de loc, din cite stiu.
Dotarea pe care o aveam era cam la nivel cu ce era in lume la ora aia; aveam un aparat de filmat pe 35 mm Aqvaflex, etans, cu turela de obiective, cu carcasa de magneziu, cu propria butelie de aer si detentor ( in interiorul carcasei se pastra o presiune pozitiva indiferent de adincime, sa nu intre apa).
Aparatul, cu acumulatori, aripi de stabilizare, 120 m de pelicula, avea in aer cam 80 Kg; echipamentul meu, costum etans, avea cam tot atit, cu doua rinduri de butelii de otel si toate cele necesare;sub apa totul era ca un fulg si exista numai inertia care era uriasa.
Daca la asta mai adaugam si doua reflectoare etanse de cite 30Kg, ne dam seama ca era o chestie.
Noroc ca la filmari eram doi operatori de obicei ( la "Bratele" era Tibi Lazar de la Sahia si cu mine) si erau si doi mecanici de camera, adica asistenti pe uscat.
Acum sigur ca tehnica a evoluat imens, exista carcase destepte in care intra aparate minuscule si care pot filma pe video incredibil de bine, exista aparate digitale si carcase etanse in aproape orice magazin din Bucuresti. Cred ca cu un pret de sub o mie de dolari se poate lua o carcasa cu care se pot face filmari sau fotografieri de calitate sub apa pina la 10 metri adincime, adica pina la limita scufundarii in apnee.
Ar mai fi un costum decent de calitate labe-masca-tub-centura de plumb si vesta si pantaloni scurti de neopren de 8mm, totul cam pina in 800$.
Problema e ca la bazin ce poze sa faci, Marea Neagra are vizibilitate sub apa de un metru sau doi, in riurile si lacurile interioare nici nu poate fi discutie sa faci poze... unde sa te scufunzi, in lacurile alpine? ca sa faci ce? Muntii de cutii de conserve ?
Tot in marile calde ramine de facut poze...
Pentru ca sa faci fotografie subacvatica de mare calitate trebuie muncit imens... pai noi nu stim sa facem in general poze la un mar pe masa, dar sub apa.
D`aia bravo lu` CB.
Si cind vezi revistele de specialitate si vezi calitatea uluitoare a imaginilor subacvatice si unde s-a ajuns, iti cam vine sa te lasi.
Si nici nu mai zici ca ai facut si tu o data.
Cam asta e...

Un extraordinar eseu despre fotografierea cu telefonul si cum ar putea acest lucru modifica fundamenal felul nostru de a vedea si ce implicatii estetice si practice imense exista, citim in articolul de la
http://www.ojr.org/japan/wireless/1062208524.php
De fapt Japan Media Review este o revista extrem de importanta unde veti gasi multe alte articole interesante.
Intr-un fel, daca punem un telefon lipit cu scoci pe un Lomo sau pe un Smena sau chiar pe o Leica veche, obtinem imaigni mai bune, dar...

Fotografierea cu stenopa este fotografierea fara lentila si fara obiectiv, pe principiul camerei obscure; o cutie cu o gaurica intr-un perete si material fotosensibil pe celalalt perete.
Cu minimum de mijloace se pot face opere de arta uluitoare:

(group show), 'Slow Vision'
North Norwegian Artist Centre
8310 Svolvær, Norway
DATES: Sunday, April 25, 2004 - Tuesday, May 25, 2004
DETAILS: http://www.pinhole.com/events/index.php?id=662


Tom Baril, Mabel Odessey, Ilan Wolff, 'Private and Imaginary Worlds: Architecture and the Elements.'
Lonsdale Gallery
Toronto, Canada
DATES: Saturday, May 01, 2004 - Sunday, May 30, 2004
DETAILS: http://www.pinhole.com/events/index.php?id=837


David Chick, Amy Bates, Patrick Girgen, 'Phorgotten Photography'
Forgotten Works Gallery
Seattle, WA, United States
DATES: Thursday, May 06, 2004 - Tuesday, June 01, 2004
DETAILS: http://www.pinhole.com/events/index.php?id=828


Alexandre Lopes, Bernardo Magalhães, Cleber Falieri, Leone Soares, Ludmila Loureiro, Luiz Guilherme, Paula Fortuna , 'Worldwide Pinhole Photography Day'
Primeira Fotogaleria
Belo Horizonte, Minas Gerais, Brazil
DATES: Sunday, April 25, 2004 - Friday, June 04, 2004
DETAILS: http://www.pinhole.com/events/index.php?id=834


Diana Hooper Bloomfield (group exhibit), 'Old Is New Again: Alternative Processes in Photography'
Green Hill Center for North Carolina Art Greensboro, NC, United States
DATES: Friday, January 23, 2004 - Sunday, June 06, 2004
DETAILS: http://www.pinhole.com/events/index.php?id=670


Monica Gotz, Scott MacLeod, 'Central Park: Two Views'
Arsenal Gallery, Central Park
New York, New York, United States
DATES: Thursday, April 29, 2004 - Thursday, June 10, 2004
DETAILS: http://www.pinhole.com/events/index.php?id=849


Diana Hooper Bloomfield, 'Landscapes: Through The Pinhole'
Theatre Art Galleries
High Point, NC, United States
DATES: Thursday, May 06, 2004 - Friday, August 06, 2004
Reception: Thursday, May 20, 2004 at 05:00 PM
DETAILS: http://www.pinhole.com/events/index.php?id=844

Din punctul meu de vedere, treaba sta cam asa: exista aparate digitale care fac imagini RAW si aparate care fac numai JPG sau JPG si TIFF.

Pentru primele, e bine sa se foloseasca cit mai mult beneficiile formatului RAW; in acest caz se poate lasa aparatul pe selectare automata a temperaturii de culoare; oricum la procesare se poate schimba orice; daca insa se fotografiaza JPG sau TIFF, o temperatura de culoare bine selectata ajuta mult.
Acolo unde se poate, corectia de alb e bine sa se faca manual pe niste etaloane standardizate ( fie ele gri Kodak 18% sau foi albe de hirtie)
Altfel, la fotografierea in exterior, ziua, eu personal setez pe "nori" - adica pe 6500 grade Kelvin, si in interior, de la caz la caz.
La apus si la rasarit, ca sa se redea atmosfera, nu se va corecta prea mult temperatura de culoare...
O suprafata translucida e greu de utilizat, poate da diverse dominante - un lucru alb pentru ochi poate fi albastrui sau galbui pentru film sau captor.
Exista insa astfel de adaptoare de masurat expunerea, facute din plastic etalonat.
In mod normal, in lumea digitala contemporana, posibilitatea vizualizarii imaginii pe loc dupa fotografiere si mai ales a histogramei a redus mult din importanta exponometrelor; eu spre exemplu nu mai folosesc exponometrul de peste 2-3 ani; pun aparatul pe auto si in 99% din cazuri e OK; cel mult fac braketing si imposibil sa gresesc expunerea.
Deci corectia de alb, de la caz la caz; daca e o chestie sensibila, cum ar fi reproducere de tablouri sau reproducerea exacta a realitatii, musai sa folosim corectie manuala a albului, pe zone etalon; daca e de facut o imagine mai calda, masuram pe ceva mai albastrui; daca vrem sa facem o imagine rece, albastruie, masuram pe ceva mai galbui.
Se pot face etaloane colorate in albastru foarte palid sau galben foarte palid pe care sa le folosim mereu si sa ne perfectionam modificarea atmosferei cromatice a fotografiei fara sa lasam nimic la latitudinea hazardului.
Cine nu vrea sa se complice, poate lasa pe auto... dar e diferenta dintre o pastila care iti inlatura efectul de foame si o salata de calamar cu cartofi prajiti...la calamar normal, folosim o temperatura de culoare mai coborita, ca sa redam spre "cald" si nu spre "rece" o senzatie vizuala gustativa...

O stire aflata pe fluxul agentiilor de presa in acest moment ne informeaza ca a fost interzisa folosirea telefonului celular cu aparat foto, de catre militarii americani din Irak.
Despre bataia administrata detinutilor, insa, despre umilinte si chinuri, nu se spune nimic, oficial nu a fost interzis nimic in sensul acesta.
Fotografierea acestor scene, da, e interzisa de azi.

In principiu, un spotmetru este un aparat de masura elaborat, care are un sistem optic de precizie si o celula fotosensibila calibrata fotometric si colorimetric care masoara pe un unghi de 1 grad sau ceva mai mare; folosirea unui aparat foto cu teleu pe post de spotmetru nu o vad utila... un aparat foto nu are nici pe departe celule calibrate la fel de bine si indicatiile pe care le da pe afisaj pot fi foarte departe de realitate
Masurarea spot este o masurare dificila si care poate crea numeroase probleme unui fotograf care nu are o vasta si indelungata experienta; de obicei nu e usor de gasit o suprafata de masurare optima cu spotul, si pot exista erori mai mari decit atunci cind se foloseste o masurare ponderata sau una matriciala.
Cine vrea sa foloseasca un exponometru, masurarea luminii incidente e sfinta si da rezultate repetabile, precise si foarte folositoare; masurarea spot e utila atunci cind se masoare si temperatura de culoare la distanta, sau cind vrem sa masuram ecartul de straluciri intre diferite zone ale subiectului, lucru desigur esential, dar cam uitat in ziua de azi.
In principiu, fotografierea digitala, cu folosirea sistemului matricial si cu vizionarea imediata a imaginii si mai ales a histogramei, a redus foarte mult nevoia de a folosi un exponometru sau un spotmetru. Se poate vedea imediat pe ecranul de control orice zona supra sau sub expusa, si folosirea formatului RAW mareste si mai mult probabilitatea obtinerii unei imagini de foarte buna calitate. Numai in cazuri de foarte dificila iluminare sau de complexe solutii (manechin care merge si strabate mai multe zone iluminate diferit, fotografiere de spectacol cu multe surse de lumina, macro fotografiere la distanta, imagine de studio complexa, poate astrofotografie, etc) un spotmetru isi justifica din plin achizitia. Folosirea lui nu e la indemina oricui si necesita o practica indelungata in aprecierea si interpretarea masuratorii, pentru obtinerea unor bune rezultate.
Fotografia poate fi totusi uneori o chestie intre inginerie si arta...

Raspunsul e simplu; iarna nu-i ca vara si captorul nu-i ca filmul.
Daca pentru aparatele cu planfilm de format 6x9 cm si mai mari exista tot felul de adaptoare, care pot sa aduca un aparat din lemn de cires si balamale de bronz, facut acum o suta de ani, in era digitalului, prin schimbarea casetei de planfilm cu o caseta digitala, chestia asta nu cred ca se va intimpla si cu aparatele SRL pe 35 mm vechi concepute sa mearga pe film, din motive tehnice si economice.
In primul rind, un astfel de sistem - un "film digital" - poate fi rentabil daca e facut in mare numar; ori, fiecare aparat pe film din cele peste 3000 de tipuri existente e diferit de celalalt, la unele se scoate capacul, la altele nu, la unele distanta de la cartusul filmului la fereastra de expuere e una, la altele e alta, si ca sa informezi captorul ca a inceput ciclul de expunere trebuie contacte speciale si poate si o comanda speciala - asta e de fapt primua mare piedica.
Apoi culoarea captorului si reflectivitatea lui sunt diferite de ale filmului, si deci masurarea TTL pe film e grav afectata, daca nu chiar imposibila - cea cu blitul e sigur imposibila.
Lucrurile evolueaza rapid, si daca deja poti sa iei un aparat nou de 3 MP cu foarte multe facilitati de ultima ora cu sub 200$ nimeni nu o sa cumpere un adaptor digital pentru un aparat pe film de acum 20 de ani care si-a trait viata.
Tehnologia si obiceiurile evolueaza extrem de rapid si costurile scad pe zi ce trece; un aparat de 6 MP reflex costa azi 1000$ si acum 6 ani primul aparat digital reflex din seria DCS de la Kodak, care avea 1,4MP costa 40.000$.
Comparatia ar fi cam asemanatoare cu o intrebare de ce nu se fac motoare moderne Euro4 sa se puna pe masini vechi; raspunsul ar fi ca nu se merita, celelalte piese isi dau duhul si ramii cu motorul sa-l tii in dulap.
Fotografia mai e si o chestie de placere si de stare; multi prefera sa tina in mina un aparat ultramodern mic si elegant care inglobeaza o minunatie de tehnologii si care ofera posibilitati extraordinare de fotografiere, masurare, iluminare si care mai are si un obiectiv luminos si calculat pentru un captor anume, decit sa se complice altfel.
Si la urma urmei piata reg(u)leaza cererea, cind o sa se faca o manifestatie monstruoasa cu tulburari de strada si grevisti ai foamei dintre fotografii romani in fata la Canon Romania, in care o sa se ceara captoare digitale sa se adapteze la aparatele vechi, poate se vor gindi sa produca, pentru piata dacica, si asa ceva, desi am mari dubii.
Desi orice e posibil...

"In aceasta ciudata perioada “De Tranzitie” de la Anormal spre Normal, mi se pare ca lipsa de pregatire este prea des preferata de cel care plateste, pe motive diverse, de la infatuare la zgarcenie."
Aveti perfecta dreptate, stimate domn.
Nu e nici o deosebire intre orice delict penal si hotia de a realiza si a vinde reviste si carti scrise la misto de inculti; daca prostii cumpara, daca firmele dau reclame pe astfel de realizari ale unor ingustimi mintale, asta e, treaba merge inainte.
Vai de fotografia romaneasca, vai de aia care citesc sperind sa invete ceva, care chiar cred timpeniile scrise de niste curajosi redactori.
Intr-o vreme faceam colectie de timpenii citite; acum m-am lasat, sunt prea multe, prea dese, prea mari si e inutila orice reactie, nimanui nu-i pasa.
Citeam in reviste si carti aparute in aceste timpuri:
- aflam nici mai mult nici mai putin - cutare lentile au 3 niveluri optice si 2 digitale!!!!!!!!
- Cica: "posibilitatea de fotografiere in unghi mare va permite surprinderea in format optic a unei zone echivalente”, ceea ce va urez si Dvs; aceasta fraza, invatata pe dinafara si spusa la o bere, va lasa masca orice director artistic care se indoieste inca de cunostintele unui fotograf.
-La capitolul “balansul de alb” aflam:” atunci cind lungimile de unda ale diverselor culori din spectru se echivaleaza, lumina este alba.”
-Mai departe aflam amuzati: “ nu exista lumina albastra; exista doar un spectru din care lipsesc culorile rosu si verde”.
-“ cheflii sunt mai expusi efectului de ochi rosii, deoarece consumul de alcool si tutun incetineste reflexele umane”
-in cazul fotografiei de portret,lucrurile sunt destul de simple. "Subiectul trebuie sa aiba spatiu in directia privirii si imaginea trebuie sa fie asimetrica.”
-Fotograful mai trebuie sa aiba grija la fotografia de petreceri caci: “mesele lungi sunt de evitat, de asemenea.” Mincati frugal si numai in picioare, nu la o masa lunga!
- teleobiectivele sunt “extensiile de lentile speciale pentru marire imbunatatita la distante mari.”
-Stiati ca acest Olympus are nici mai mult nici mai putin de 6 moduri diferite de functionare a luminii artificiale interne?
- “Modelul Photo in conjunctie cu setul de cerneala si hirtie”
Si tot asa - dar ce rost are sa citam aici si sa le scadem, doamne fereste, tirajul.
Le dorim mult succes ; ce timpuri minunate.

...ne puteti recomanda si alte grupuri de discutii interesante?

ma intereseaza grupuri de discutii foto, cu membri din "comunitatea internationala", mai degraba tehnica fotografierii si compozitie, nu atat scule si unelte...

rugaminte adresata desigur si celorlalti listasi!

cu multumiri,
lucian


stanescoo.com - world in my eyes....

Aveam nevoie de o "limpezire" a priviri...dupa nedumerirea ce am primit-o referitor la comentariile ce apartin Angal-atu...Am "fugit" de pe comentariile mele de aceasta umbra barfitoare si am intalnit-o aici!!!
Dar sa trecem peste nulitati...
LMC,sunt placut surprins de lucrarile tale,fireste,fotografierea si monitorul nu iti ofera imaginea la calitatile originalului.
Tematica in schimb o poti notifica ...felicitari ,felicitari pentru culoare si creatie,puncte forte intr-o compozitie.
Cu permisiunea ta ,voi reveni cu analiza mai profunda pe fiecare subiect.Precizez, vor fi pareri strict personale de care poti sau nu sa tii seama.
Cu sinceritate,

PS Ce cunosti despre Sabin Balasa?
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

"Mi se pare mie sau asta e curata hotie?"

Aveti perfecta dreptate; mai mult, eu cred ca e mai mult decit hotie, este o nemernicie si o golaneala cu spoiala intelectuala.
Pe mine nu ma mai mira nimic, aici se poate orice, fotografu` roman se face cirpa sa intre in gratiile britishcounsilului si ale altor shme... asta e. Asta e cultura in domeniu...asta e respectul pentru munca asta.
Sa ne traiasca, la mai mare. Urmeaza sa apara clienti care sa dea sfoara in tara: "in vederea unei sedinte de fotografiere cu produsele noastre, se cauta fotografi care sa plateasca colaborarea cu noi. Se face licitatie pe data de ."
Care este...

De la 3 megapixeli la 3 metri patrati… sigur dle Dinu, se poate dar, de la ce distanta trebuie sa privim imaginea ca sa fie “clara”? Nu?... Sa nu se apuce careva sa faca harti din avion cu cu 3MPul.
Parca nu v-as crede ca intre un Casio 3MP si un Hasselblad cu dos de 25MP n-ati alege ceva la care sa nu zambeasca lumea compatimitor…
Apropo, daca pc-ul face orice, nu e absurd sa dai 5000 de parai pe o cutie de 4MP doar ca scrie ceva pe ea, in loc sa dai doua trei sute pe ceva mai de incepator, si mai bine sa mai pui ceva in mintea pisiului?
Si apoi, fascinatia fotografiei… ritualul fotografierii, pasiunea tabieturilor, toate accesoriile cel mai adesea inutile dar nelipsite din tolba celui prins cu adevarat… se poate fara?
Norocul nostru intre ghilimele este ca fabricantii mai pun cativa megapixeli la aparat, mai pun 2-3 butoane si beculete in viufainder si an de an oftam prin cataloage, mai punem ban pe ban, si cadem ispitei si sigur asta nu se va sfarsi vreodat, au ei grija.
NASA lucreaza deja cu captori de ordinul gigapixelilor, si faramituri vor ajunge si la omul de rand, care va trebui normal sa mai puna pe pisiu niste gigahertzi si gigabaiti de memorie si culere cat ligheanul, in acest dans continuu.
Incontestabil era digitala a castigat, dar ce a castigat? Fotografia analogica sau digitala, tot fotografie se chiama. Faptul ca oricine poate avea un digital si-un pisiu, ne aduce in spirala evolutiei la momentul cand fiecare avea un plaivas in mana… Si ce-I cu asta? Analfabetismul n-a disparut chiar si in cele mai evaluate civilizatii… Daca mana si ochiul n-au dibacie?
Va veni poate vai, si vremea unui soft care cu un simplu clic sa faca artistic orice… De fapt se pare ca-n mintea unora a venit vremea
Dle Dinu, imi place ce se mai spune la cafelutza de aici, imi place mult cum manuiti pixelii, dar zau, parca n-ar strica cafelei putin mai mult zahar… o viata avem si nu stim pentru cat, si as zice ca e pacat sa le vedem toate, asa de intunecate… sincer!
Si poate, sper sa nu supar adminul, ca tot sunt atatia clienti la cafenea, sa mai puna pe perete o floare, o beteluta, ceva mai vesel si pentru privire…
Numai de bine.

Stimate domnule Mihai,
eu ce sa spun, asta este parerea Dvs si o respect; daca veti ramine in domeniul fotografiei mai mult timp, veti vedea ca lucrurile sunt destul de difuze si de amestecate, si ca desi exista o infinitate de puncte de vedere posibile, totusi viata si desfasurarea elementelor duc la o substantiala micsorare a numarului de cai viabile.
Sigur ca cine spune ca pentru a avea o imagine buna trebuie sa ai cele mai bune scule are partial dreptate; din pacate prea des gasim aici o vesnica scuza, nu am avut aparatul Nifnon cu lentile asferice cilindroase si vai, nu am putut sa fac imaginea dorita, si nu o sa pot dormi pina nu o sa-l am.
Pe de alta parte si cine spune ca numai cu o cutie de pantofi cu gaura se poate face o simfonie in imagine are partial dreptate; o goneta la http://www.papercams.com/ ne arata si acest aspect; dar nu poti sa faci cu pantofiada poze de gimnastica la birna, desigur.
Asa ca lucrurile sunt destul de relative.
Cit despre aparate digitale si costul fotografiei digitale, din pacate nu va pot da dreptate; fotografierea cu un aparat simplu de 300$, cu memoria care se da, de 32MB, procesarea cu gimpu` si cu un computer cu un duronache si 128 MB de memorie, cu un monitor neetalonabil de 100$, sunt de natura sa descurajeze pe oricine vrea mai mult decit o poza cu pisica Mutzi si sa il indeparteze dramatic de orice sansa de a face o buna imagine.
Practic, o fotografie de buna calitate tehnica si estetica se poate face azi, legal si tehnologic corect, in Ro ( adica cu taxele platite), cu niste cheltuieli reale apropiate de minime apropiate de:
- aparat digital gen Canon G5, Sony V1, etc: 1000$
-memorii si acumulatori si alte accesorii marunte: 500$
-calculator cu 1394, multe USB2, cel putin 3GHz, 512 MB memorie, 2xHD, eventual RAID, carcasa aerisita, DVD, placa grafica de calitate, monitor de calitate, printer foto decent: minim 2000$, pentru cine stie sa il faca singur, 3000$ pentru cine le ia de-a gata;
-programe, minim 2000$.

Ca romanul e descurcaret si se descurca cu ce se poate si cum se poate, e alta discutie; dar oficial iata o suma care oscileaza pe la minim 5500$, care nu e de natura sa ne convinga ca fotografia digitala este mai ieftina decit cea clasica, unde cu suma asta iei niste aparate de aparate.

Daca este adevarat ca un calculator de 300 de euroi se pot face multe in casa, in fotografie, pentru editat si stocat imagini, acel calculator il putem asemui cu o cutie de pantofi cu stenopa.

Cine vrea fotografie digitala mai de calitate trebuie sa bage mina in buzunar pentru minim inca 4000$ pentru un D-SLR foarte ieftin si doua obiective de calitate si un blit... si numai un corp de aparat pro digital e de la 8000$ in sus... ma refer la preturile in Ro, oficiale, la scule noi.

Ca digitalu` da impresia ca se invata mai usor si ca se pot face mai simplu fotografii, este adevarat; si cu o masina de calitate cu motor mare exista impresia ca este simplu sa conduci, dar...

Cum am mai spus, privind la rece productiile foto romanesti vizibile si pe la forumuri, si la chioscurile de presa, ceva ma face sa cred ca atit amatorii, cit si profesionistii, in general, pe aici in Ro, - sigur, cu notabile si vizibile exceptii - nu o au cu cultura imaginii, cu arta iluminarii, cu limbajul plastic.
Aici e buba fundamentala, dupa parerea mea.
In rest, ne descurcam.
Piata de aparate digitale in Ro a inceput sa decoleze; citeam ca s-au vindut aici deja scule de multe sute de milioane de $ in ultimul an.
Unde sunt pozele realizate, si cum arata ele, asta e alta dixcutie.

"S! Fotografia de mai jos, de pe un pliant Romtelecom pt. ser-
viciul "Unitel", ce trebuie sa-mi sugereze, inspire? Care este
mesajul?"

Pai, stimate domn, avem acolo o donshoara care vorbeste la tembelefon; fundalul e jale, lumina e jale, cadrul e banal.

Dar, poate asa a vrut agentia care a facut prospectul, cine stie.

Poate astia au fost banii disponibili, poate nu a fost timp...

Noi ne uitam acum la documentare cu Ceausescu si ne miram cum dadea el cu mina si pac, se muta biserica cu tramvaiul; de fapt uitam ca mici ceausesti exista acum peste tot, si ei dau cu mina si se muta orice de oriunde in orice parte, cu exceptia partii care trebuie...

Intr-o viata normala, sa zicem ca o firma are nevoie de un prospect; se face un buget, si se da la o agentie sau se alcatuieste o echipa sa faca prospectul ala; un director artistic care numai asta face, realizeaza o macheta, compartimentul de marketing vede daca ce iese e ceea ce trebuie, si o echipa tehnica face apoi prospectul ( aici intra fotografu, castingu`, shoferu`, make up, model, lumini, asistent, chiar catering si femeie de servici...)

Imaginile merg la DTP, apoi totul intra la tipar, in fiecare faza directorul de proiect sau directorul artistic isi aduce aportul artistic si face mici corectii si imbunatateste lucrarea, si uite gata opera de arta.

Asta e in viata normala si teoretica, pe care eu nu am prins-o inca.

In viata reala se ia baiatu` de la IT care are grija de firewall si de email si de curatat maushii prin firma, sa faca o macheta grafica, da` la sfirsit, si sa faca si pozele acu, ca tot e foarte simplu; nea Sile de la poarta stie o pipitza care a mai facut poze la mare, si gata echipa de creatie.
La fotografiere vine si directorul sau macar vin doamnele care ii shushotesc toata ziua, care sa dea cu parerea, dar neaparat una altfel ca ailalta; se pun luminile sa fie, una in dreapta si alta in stinga, ca in filme, si se fac pozele; baiatu` cu maushii face si macheta grafica si detepeul, si se merge la tipografie; acolo se mai ajusteaza una, alta, mai vine directorul sau satelitele sale sa spuna ca titlul e prea sus sau prea jos, si uite asa se produc verzele pe care le vedem si care ne asasineaza zilnic orice urma de simt estetic.

Ar fi mai multe de zis, foarte multe... dar cui ii pasa?

Concepte grafice, echilibru, unitate cromatica si de stil a literelor, imagine care sa sublinieze si sa foloseasca produsului, calitate si inovatie plastica, tipar mortal si calitate?

Astea sunt mofturi si timpenii. Sa fie ieftin si repede.

Bani aruncati pe fereastra...

"Am citit ce am gasit pe net despre iluminarea pentru portrete dar de obicei se vorbeste, pe langa lumina principala, de altele pentru umplerea umbrelor si asa mai departe (lucru despre care ati spus si dumneavoastra). Este necesar softbox-ul pentru a folosi toate luminile ? Sau mai bine, este NEAPARAT necesara folosirea tuturor luminilor de care se vorbeste (la realizarea unui portret clasic) ?"

Problema nu e simpla.
Fiecare are teoria lui si nu exista o singura cale, celelalte fiind gresite.
Cred ca iluminarea nu e o chestie scolastica; trebuie asa si/sau asa pentru ca sa obtii asta sau asta.
Exista trenduri, fiecare an sau decada are modele de lumina ideala care in citiva ani se schimba fundamental.
Lumina nu e decit o parte din evantaiul de mijloace de expresie... si lumina, impreuna cu cadrajul, cu starea, cu atmosfera, cu perspectiva, trebuie sa constituie un tot unitar.
Pentru fiecare exista modele, genii care folosesc iluminarea in mod divin; pentru mine virfurile absolute sunt portretele clasice din pictura europeana a sec 16-18, si ca fotografi, Yousouf Karsh, Halsman, Newton, Pawelec, Strand...printre multi altii, desigur.
Lumina nu este un scop in sine, ci un mijloc de a face o stare, de a descrie, de a impresiona si filmul sau captorul, dar si audienta...
Asa ca, dintr-un punct de vedere, nu exista retete universale.
Pe de alta parte, judecind dupa avalansa de poze plate facute de fotografii romani actuali, pe care le vedem la chioscurile de ziare, as interzice si umbrela, si softboxul. Este desigur o gluma, dar folosirea fara discernamint a acestora creeaza imagini plate si fara relief, corecte tehnic, usor de printat sau imprimat, dar mizerabile din punctul meu de vedere - toate fiind asemanatoare. O data la citeva luni ce poate fi vazuta o imagine cu relief, cu atmosfera, cu stare si care sa semene cu ce se face in lume la ora asta.
Bun, revenind la retete, pot sa va spun cum folosesc eu lumina artificiala.
Pe un aparat digital pun un declansator cu infrarosii care comanda bliturile; lucrez numai in TTL si am citeva mici blituri pe care pun niste soft boxuri mici; din telecomanda de pe aparat setez care sa fie lumina principala si care de umplere, care sa fie contur si cit de mare sa fie fiecare lumina in raportul total. Dar in mare folosesc mult si lumina existenta, atit cit este ea, si ca principiu, incerc sa dau volum imaginii, intr-un fel sau altul, nu numai sa am o imagine descriptiva.
Folosesc diafragme destul de deschise, obiective luminoase, timpi de expunere lungi, deci deseori lumina pusa de mine e intr-un raport subunitar fata de lumina existenta. Asta la fotografia in location, desigur - eu nu am studio.
Cam la 10 sedinte de fotografie, in 9 folosesc blituri mici TTL, puse prin camere sau unde se face fotografierea ( si in exterior, desigur) si intr-un caz doar folosesc blituri mari de studio, cu umbrele si softboxuri.
Prefer sa prind starea cu minimum de mijloace tehnice, in principiu.
In general, captorul digital se simte bine daca avem o lumina, slaba, care vine si dinspre aparat - sa zicem la -3 diafragme fata de lumina principala.
Sigur ca ideal ar fi sa avem o lumina principala, una de umplere, una de contur, una apicala (lumina din ochi), si o lumina de fundal; dar opere de arta furibunde se pot face si numai cu un singur blit inelar pe aparat sau cu doua becuri chioare sau cu o lanterna.
Personal trec acum printr-o faza care nu se simte bine cu lumina difuza in clipa asta, o consider prea facila, dar asta nu inseamna ca cineva nu poate sa faca opere de arta folosind numai umbrele... si nu inseamna ca nu pot sa imi calc chiar eu principiul dintr-un moment sau altul.
La imaginile de la www.fotografu.ro/perswork/barositu/pages/1baroce050.htm
mi se terminase bateria cu litiu de la comanda bliturilor - si am folosit numai becurile de control ale bliturilor, adica 2 becuri de 150W mate, cu 2 umbrele difuze. Deci ce vedem acolo e facut la lumina existenta intr-o camera cu luminari plus doua becuri mai mult sau mai putin difuzate.
Fiecare poate sa vada orice altfel si sa realizeze intr-o mie de feluri o cheie de lumini sau alta.
Fiecare realizeaza o imagine care se apropie mai mult sau mai putin de ceea ce stie si poate sa interpreteze.
Solutiile "asa da" si "asa nu" in mod sigur sunt cele care ne indeparteaza de cararea artei... in rest trebuie mult studiu, experiment, noroc si desigur multi bani ca sa poti sa ai conditii si timp de studiu si experimente...

Buna, "carapiscum".

Parintele Nicolae Steinhardt vorbeste undeva in Jurnalul fericirii de "atitudinea degajata a ortodoxiei în raport cu stiinta; o lasa sa-si vada de ale ei" - cu "nitica înteleapta desconsiderare.

Aceasta atitudine a Ortodoxiei fatza de stiinta mi se pare foarte justa, caci orice stiinta are finalmente ca baza un sistem axiomatic necontradictoriu in sine, pe care apoi prin experimente si descoperiri se construieste ceva ce are un aer foarte coerent. Ori vedem ca pâna în ziua de azi paradigmele stiintifice se pot schimba radical de la o epoca la alta. Si chiar daca nu se schimba radical, ele sufera o evolutie care ne scapa intotdeauna si care totdeauna va fi imperfecta.

Din contra "sistemul ortodox", daca ne putem exprima asa, se bazeaza pe altceva : pe credinta, care e un dar si o degustare a unei experiente tainice de Viata (cu un "v" mare).

In sensul acesta deci, eu nu gasesc nelinistitoare teoriile noi din fizica contemporana, si nu socot ca trebuie sa le dam neaparat un raspuns. Nu asa stau insa lucrurile cu adevaratele descoperiri ale stiintei (exemplul din mesajul celalalt : fotografierea aurelor, a chakrelor, a canalelor energetice). Aceste descoperiri, daca sunt autentice, iar nu ipotetice, trebuie sa se articuleze la viziunea noastra despre om si despre lume.

Sa zicem ca se va descoperi la un moment dat viata extraterestra pe undeva. Ce vom zice ? -- Un parinte contemporan zicea, cu umor, gasesc eu : "Daca extraterestrii debarca mâine pe Pamânt, datoria noastra de crestini este sa li-l vestim pe Hristos" !!! Nici mai mult nici mai putin : Sa-l vestim pe Hristos extraterestrilor ! Aceasta nu este utopie, ci o atitudine care iese din credinta noastra : Dumnezeu-Cuvântul, Unul din Sfânta Treime, S-a facut om pentru noi si pentru întreaga creatie (si deci si pentru creatia extraterestra) ca sa ne aduca din îndepartarea noastra la Tatal.

Iata cum credinta noastra trebuie sa genereze atitudinile noastre ortodoxe în viata.

Doamne ajuta.
pr_iulian

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)