comentarii

fotografii omul cu porumbei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Omul cu porumbei - de Anahoret la: 18/11/2011 21:25:39
(la: Fotografia stradala)
omul cu porumbei
newmann, om - de Cassandra la: 11/10/2005 15:52:00
(la: Mister Cafenea !)
Bine ati venit! :)
Printre conditiile concursului, se numara aceea de a afisa o fotografie care va place si credeti va reprezinta (daca e a voastra personala nu ne suparam) si alte date personale pe care vreti sa le afisati. Se poate si un link la o fotografie.
om, poti intra in hora cu toata increderea :)
#77966 (raspuns la: #77963) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fotograful, omul de paie al serviciilor secrete - de Dinu Lazar la: 04/08/2006 08:13:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...nu, desigur, nu la noi, ci la democratiile avansate, unde fotograful
nu mai e ce a fost la razboiu` din Vietnam, ci un ciumpalac care
face jocurile altora:

Photojournalists Rescue Trapped Civilians In Lebanon

http://www.pdnonline.com/pdn/newswire/article_display.jsp?vnu_content_id=1002949610

ALtfel, la noi e bine si la vara cald. Deocamdata...
#137348 (raspuns la: #137300) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotograf de platou - de Dinu Lazar la: 15/11/2003 10:02:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In principiu, in industria filmului ar trebui sa existe cel putin doi fotografi; un fotograf de platou, care fotografiaza cadrele de racord ( adica de exemplu citi cirnati sunt pe masa asta seara pentru ca sa nu manince pompieru` la noapte si miine la filmare sa nu fie mai putini sau printr-o minune mai multi dar mult mai mici; cum e singele pe fatza actorului batut pentru ca peste o saptamina la cadrul urmator sa fie la fel; etc) - si care mai face diverse cadre necesare pentru costume, decor, productie, etc; si ar mai trebui sa existe fotograful de reclama, care fotografiaza cadrele importante sau scenele necesare reclamei filmului, realizarii afiselor, posterelor, sitului de internet, dosarului de presa.
In principiu din potive de economie in industria filmului la noi aceste doua functii sunt contopite, le face un singur fotograf, de regula vreun student inca ametit de mirajul platoului si care nu cere prea multi bani; iar rezultatele sunt acelea care se vad, adica destul de dramatice - nu exista fotografie de film in Romania, nu exista de fapt nici o revista ilustrata de film, de situri ce sa zic, e o tragedie, si de fapt filmele romanesti au toata partea de marketing si de PR la pamint - de vina nu e fotograful, dar...
Nu e vina fotografilor de platou, desigur, ci al conceptiei deformate din cadrul echipei de productie ca filmul nu are nevoie de imagine si nici de propaganda. Si rezultatele sunt care sunt si numarul de spectatori cel care este si filmul romanesc se bucura de o cunoastere internationala care va sa zica nula, la care un important aport isi aduce si lipsa de materiale iconografice.
Un important regizor roman mai tinar a facut un film ( fara fotograf ca ce conteaza) si a luat premii si a fost prezent la Cannes; pentru ca era asasinat de ziaristi ( desigur straini) care-i cereau materiale foto, a venit la mine cu citeva cadre decupate din negativul filmului, ramase in coshul de la montaj, sa i le scanez si sa le foloseasca drept fotografie de reclama. Au iesit niste poze zgiriate si cu amprente si cu culori debalansate...le-a folosit asa si a zis ca asa le-a vrut si presa a zis vai, ce interesant... Cam asa merg lucrurile... cuvintul de ordine la noi: merge si asa.
Altfel, omul e cult, cu interviuri sclipitoare, cu o prezenta fermecatoare, ca multi alti intelectuali romani, pentru care fotografia e un fumache, e a cincea roata la carutza si nu o parte fundamentala necesara realizarii marketinglui sau prezentarii oricarui produs, fie el prospect de film sau coperta de carte sau orice altceva.
#4304 (raspuns la: #4297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
artisti-fotografi-casa scinteii - de Dinu Lazar la: 09/12/2003 01:57:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sa-l luam ca exemplu pe Sandu Mendrea; un fotograf foarte bun, creativ, cu multe albume la activ, un indragostit si un impatimit de imagine; nu era un exuberant, toata viata a muncit in partea mai putin iluminata a cadrului si a preferat sa stea mai in umbra si sa creeze si atit. Putin inainte de `89 a plecat din tzara si acum traieste retras in Israel; pe alte coordonate, pasiunea sa este continuata de unul din fii sai, Dinu Mendrea, care a facut si citeva expozitii foto in Ro de curind.
Pentru Sandu Mendrea, Internetul a venit prea tirziu; acum este un om in virsta si nu poate sa scaneze imaginile, care si alea cine stie unde sunt, si sa isi faca un sit; ca el sunt multi fotografi in virsta, care s-au stins sau se duc in uitare - crunta soarta pentru niste creatori si pentru niste artisti ai fotografiei, aceasta arta a comunicarii.
Asa ca Sandu Mendrea nu are nici macar un sit, si nici un rind macar intr-o antologie a fotografilor romani care nici aceea nici in faza de proiect nu exista.
Cumplit.
...Ceilalti fotografi de la Casa Scinteii s-au dus aproape toti intr-o lume probabil mai buna, pe rind, cu discretie... si in nemeritata uitare.

In Romania neexistind o cultura profunda a imaginii, a fotografiei, care sa creeze un numar de istorici ai fotografiei si de critici de arta specializati in fotografie, situatia este cea care este; nu exista o privire de ansamblu, nu se poate sti nici ce a fost bun si ce a fost rau, cei ce au fost nu sunt cunoscuti si sunt uitati si lucrarile lor sunt pierdute pe vecie, cei tineri pe buna dreptate cred ca nu a fost nimic, si putinii care se mai ocupa acum de estetica imaginii fotografice si poate de istoria ei fac jocurile unor bisericutze sau caste, cu partinire si de multe ori cu o energie negativa incredibila.

Timpul trece si nu numai ca nu stim acum cine si ce facea in fotografia romaneasca in anii `30, `50, `70, si chiar in `90 ... dar fragmentarea si lipsa de comunicare fac sa nu se cunoasca nici acum mai nimic despre fotografia romaneasca si fotografii romani, in mediile culturale apropiate de fotografie de afara.

Problema este complexa si spinoasa, generatoare de lungi discutii...
Este incredibil cum totusi dintre atitia iubitori de fotografie din tara nu s-a cristalizat nevoia de a face ceva pentru cunoasterea a ceea ce a fost, si bun si rau. Este incredibil cum in paishpe ani de democratie un cabinet de stampe si fotografie de la Academie sau o sectie de foto de la Muzeul de arta al RSR (!) nu pot sa aiba un cuvint de spus. Ma refer la un cuvint constructiv, nu la parerile unei muzografe care cocheteaza numai cu anumiti fotogafi, si care spune (pe culoare, nu in carti, ca o carte se scrie greu) ca ala nu e fotograf si ala e o janghinea, fara sa-i cunoasca macar...
Sau nimeni nu zice nimic de la Institutul de teoria artei, o mai fi existind?
Vai de fotografia romaneasca... nici nu apuca sa se cristalizeze ceva ca si intra in uitare sau se darima... sa fie o continuare a istoriei cu Mesterul Manole?
#6231 (raspuns la: #6217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
UN MANIFEST AL FOTOGRAFIEI ROMANESTI - de Dinu Lazar la: 04/01/2004 11:57:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Voicu Bojan, membru al grupului 7zile, lanseaza un gind care poate fi un manifest al fotografiei romanesti; citeva reactii ale unor importanti fotografi romani se pot deja citi la www.fotografu.ro/ratzushca.
Iata tema de discutii propusa de domnul Bojan:
====================================

Doua lucruri doar se pot spune despre acest personaj care, uneori, îi face copiii mai sensibili sa lacrimeze - 1. ca pe ratusca cea urâta n-o iubeste nimeni pentru ca 'iese din rând' si nu seamana cu celelalte ratuste, deci este urâta si 2. ca tocmai urâtenia este cea care contine în subsidiar promisiunea recunoasterii ei ca fiind de fapt o gratioasa lebada. Asta e si speranta mea secreta cu fotografiile care îmi plac nespus doar mie, fara sa stiu prea bine de ce, si pe care le arat în dreapta si-n stânga, doar-doar voi citi într-o zi pe chipul cuiva amestecul acela de vaga invidie bine învelita într-un entuziasm potolit care sa duca la recunoasterea 'lebedei' mele fotografice, 'urâta' pâna atunci de toata lumea si acum brusc metamorfozata în 'frumoasa'. O întrebare mai serioasa sta în spatele acestui joc: în ce consta frumusetea sau nefrumusetea unei fotografii, într-o brusca forma de îndragostire fara vreo explicatie logica,sau în discursul inteligibil care se ascunde dincolo de ea? Avem de-a face cu un mecanism irational, sau cu unul rational? Iubim imaginea aparent pura, sau iubim povestea înscrisa cu litere nevazute pe dosul ei? Vorbim aici de 'obiectul' fotografie, neînsotit si neîngradit de cuvintele, pe care le banuim ca paraziteaza orice imagine. Oare succesul unei fotografii fara titlu sau explicatii auxiliare sa depinda de descifrarea unui sens, mai precis acelasi sens detinut de fotograful-martor, care printr-o privire aidoma unei cautaturi interzise prin gaura cheii a furat lumii un dreptunghi oarecare? Cred ca inteligibilul unei imagini fotografice se compune dintr-un discurs plus o stare, ori chiar daca stratul conotativ se poate exfolia si citi într-o masura mai mare sau mai mica,
starea de gratie în care s-a aflat cel care a privit mai întâi si care vine acum sa le arate si celor care n-au fost acolo, ramâne tarâmul fermecat rezervat exclusiv celui ce l-a dezvirginat printr-o simpla privire. Putem dar vorbi de singuratatea adamica a celui ce vede ca si cum ar vedea pentru întâia oara totul, asta ma rog, pâna în ziua când japonezii vor inventa aparatul digital care va transmite 'la pachet' o data cu imaginea fotografica si starea aceea de gratie, cele mai ascunse gânduri, adierea vântului, temperatura, umiditatea atmosferica etc.
Revenind pe pamânt, ce ne facem asadar cu fotografiile pe care le iubim cu încapatânare, dar care nu plac nimanui? Putem vorbi infinit despre o bucata de drum ca cea pe care v-o propun vederii ca despre un mic interval care contine ADN-ul tuturor calatoriilor, al trecerilor si petrecerilor de pe lumea asta. E într-un fel ocolul pamântului luat la misto. Nu se agata de nimic, nu începe si nu se termina, nu promite nici o tinta, e semiotica pura - semnificatul se lipeste de semnificant ca marca de scrisoare fara sa lase loc vreunui rest interpretabil. Seamana întrucâtva cu palma aceea pe care am primit-o odata absolut din senin de la un tip când am coborât din troleu si care m-a lasat fara replica pentru ca n-a fost însotita de nici o explicatie. Omul a coborât, m-a privit drept în ochi, mi-a dat o palma sanatoasa, cu elan, de mi-a mutat falca, s-a întors si a plecat fara vreun cuvintel. Pe undeva sunt constient ca fotografia asta nu e frumoasa, lumina e plata, cerul nu are nimic de spus, zapada nu e spectaculoasa si exuberanta, ci subtire si nesatioasa ca o felie de pâine unsa cu un strat atât de subtire de unt încât trebuie sa mesteci mult si sa te concentrezi foarte serios ca sa-i ghicesti gustul ocultat. Un asemenea drum nu promite mari
aventuri, e prielnic doar unui strain - xenos, cel delocalizat care trece mereu, asemeni lui Isus în drum spre Emaus. Si împotriva tuturor argumentelor posibile, iubesc mult aceasta fotografie care ma exprima pentru ca în taina stiu ca starea mea de gratie de atunci era într-un rar echilibru cu tot ceea ce se vedea prin vizorul aparatului, ca într-o împacare spectaculoasa si definitiva cu lumea. E vorba aici de un inexplicabil foarte personal care se preface progresiv în inefabil, în ceva usor si fara corp ca frumoasa din poveste, în ceva atât de rarefiat si subtire, încât nici nu are rost sa ne apucam sa vorbim despre el.
#7590 (raspuns la: #7547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un fotograf al Bucurestilor - de Dinu Lazar la: 07/02/2004 08:36:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Dupa pensionare se va
מngriji sa transfere o parte din materialul fotografic
adunat pentru "Muzeul de fotografie al Romגniei", la
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei, unde se
pastreaza si מn prezent."

Prima problema e ca muzeul acesta nu exista; la Cabinetul de stampe nu intri decit foarte, foarte greu, practic e imposibil.
Si daca reusesti ce cauti nu gasesti, ca aia zic ca nu au spatii si tin totul in cufere, care cine stie unde sunt.
Altfel, impresionanta biografia acestui mare om. Cine a scris-o totusi?
#9079 (raspuns la: #9059) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cursurile de tehnica si arta fotografica - de Dragos Bora la: 05/09/2004 09:03:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Va salut!

> Nu stiu altii cum sunt, dar eu unul as avea o problema cu o
> scoala care isi numeste laboratorul camera obscura.

Din pacate pe aici situatia e jalnica. Cu ani in urma puteai
invata cite ceva despre fotografie de la parinti, de la un
frate ori var mai mare. Apoi, de la scoala unde un profesor mai
inimos (la mine cel de muzica) incerca sa faca cite ceva. E-
xista "Casa pionierilor" cu foto si cine-club. Cluburile fo-
to de pe linga intreprinderi. Si, bineinteles, "Scoala populara
de arta". Si cluburile foto propriu-zise. Acum... ... ...

Acum am ajuns, cred, in situatia de "Fotografiati, baieti,
numai fotografiati!". Mai devreme sau mai tirziu poate ajungem
si la "Fotografiati, baieti, dar fotografiati bine!" insa
pentru moment, tot ce se face, chiar daca "scirtzaie" e mai
bun decit nimic.

Altfel, aveti dreptate. Mie-mi place, in ziua de azi, sa in-
cerc sa-mi dau seama, din ceea ce a spus cineva, cam ce a vrut
sa spuna de fapt*. Chit ca (intr-un anunt) ar fi trebuit sa o
spuna cit mai clar, concis, usor de retinut s.a.m.d.

Asa ca o voi face si pe avocatul Diavolului ;-) :

> iar fraza citez : " Fara obiective autofocus

Omul a vrut sa spuna ca, probabil, la respectiva scoala se va
invata cel putin despre manevrarea unui obiectiv. De la ingri-
jirea lentilelor si pina la distanta hiperfocala, sa zic.

> sau imagine digitala,

Nu trebuie sa va mai spun eu de tampenia ideii majoritare ca
imaginea fotografica digitala (cea propriu-zisa, nu cea pre-
lucrata bine cu ajutorul calculatorului!) "nu e arta". De a-
ceea, cind cineva vrea sa sublinieze ca acorda atentie aspec-
tului artistic al unei fotografii (si cine n-o face?) spune
o enormitate de felul "No digital (at all)!".

> fara procesoare,

Aici probabil trebuie luat textual. Adica esti avertizat ca
vei avea de muncit la developare. Nu prea-ti vine sa crezi,
deoarece esti tentat sa crezi ca vei avea de muncit in labo-
rator la procese color dar...

> sau filme developate in proces C41.

ne-am lamurit... "C41" e un sinonim pentru "culoare" asa ca
in laborator vom "shurubari" doar alb-negru. Deja
"sau filme developate in proces C41" induce mareatza idee
(la fel de vehiculata & buna ca si cea cu digital vs. film)
ca culoarea e "cîh" si doar a/n este arta.

> Puteti sa redescoperiti cu mijloace mai putin "soft touch"
> expresivitatea "culorile si caldura" imaginii alb-negru."

Ce spuneam... ... ...

> Se indura cineva imi explice si mie caci eu nu am inteles
> nimic.

Ce am inteles eu, personal, v-am spus. Chiar daca in 2004
e cam aiurea sa nu stii sa te exprimi*, mie oamenii mi-s
simpatici, pentru ca vor sa faca ceva-ceva. De aia am si in-
draznit sa raspindesc anuntul.
-------------------------------------------------------------

- Vedeti, si-n exprimarea scrisa ori verbala e ca-n foto-
grafie. ;-) Degeaba ai o idee stralucita si stalucitoare
daca nu stapinesti mijlocele tehnice pentru a o arata.
Mama lor de arte!!! ;-)
Si cica gastronomia e tot arta!!! ;-)
#21061 (raspuns la: #21033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotografii, Jurnalul, TN - de Dinu Lazar la: 06/12/2004 22:29:03
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"L-am vizitat pe Mihailopol cu trei zile inainte de a muri; statea pe patul de la spital, singur, stia ca poate muri in

fiecare clipa, si cu un gest automat isi stergea lentilele de la Rolleiflex pentru un ultim fotoreportaj..."

Aceasta amintire, si multe altele, le-a spus azi la vernisajul expozitiei foto, Tudor Octavian, un cronicar al unor timpuri, scriitor la ziar, cum ii place sa spuna despre el, si unul dintre cei mai avizati critici de arta si martor al fotografiei din ultmii 50 de ani - ba chiar si fotograf, la aproape 70 de ani, foloseste cotidian un Sony digital.

Expozitia de la Teatrul National nu seamana cu giulumelele vazute pina acum, marite la coltzul strazii; sunt mariri impecabile, facute de pe fisiere digitale, la un Durst Lambda, cu pasiune si pricepere (www.amedesign.ro).

Expozitia este unul dintre cele mai importante evenimente fotografice ale acestui an, datorat in principiu editorului foto de la Jurnalul national, Alexandru Molovata, om cu simtul imaginii format mai la est de noi, la Chisinau.

Poate aici sa se afle raspunsul la intrebare?

CIne poate sa mearga, si are treaba cu imaginea, ar trebui sa vada acele exceptionale lucrari; de asemeni, pareri ale cafegiilor sunt binevenite aici.
#30891 (raspuns la: #30858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un om care traieste in rai... - de Dinu Lazar la: 21/01/2005 19:36:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Mie imiplace foarte mult stilul grupului acela... intr-adevar un grup constructiv... m-am uitat si pe guest book-ul lor; chestia e ca stilul lor de imagine rezoneaza perfect si imi place foarte mult... ce ma mir e ca nu le-a scris nimeni chestii adevarate si utile, cum se face la noi, adica asa, printre rinduri, cum scria cineva aici acum vreo doua saptamini:

"...sute de poze slabe sunt facute cu mare meshteshug, supercolorate, sa impresioneze naivii.
Toate pozele dvs se incadreaza in tipul: „Am fost acolo, am vazut asta. Uite ce Bun sunt.”
.... imagini dupa retete. Zise de succes, dar rancede. Fotografiile bune trebuie sa fie Interesante, Deosebite si Autentice.Facute cu Creativitate si Implicare. La dvs. pozele sunt excesiv de bune tehnic. Cam Nule din punct de vedere Interes. Cum era faina de pe vremea lui Ceashca. 3 Nule... Ma tem ca deveniti jenant.Un om cu scaun la cap n-ar pune atatea rebuturi pe propriul site, cum practicati curent.
„Sa se coaca lucrarile.” Mai scoateti din ele. Cam 80% sunt rascoapte.

Scuze pentru repetarea citatelor, dar "repetitio mater studiorum est (e)" si mi-ar place sa le spuna si lor cineva adevarul, sa nu se inflacareze si sa o ia razna...
#34102 (raspuns la: #34090) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cat valoreaza fotografia ? Raspuns: 60 $ - de Dinu Lazar la: 15/02/2005 00:55:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"In alta ordine de idei, asa, ca sa pun un pic de sare pe rana, pot spune ca mi s-au oferit 60 $ de catre o firma ce produce soft de management."

Vorba lunga saracia omului; iata cum e in Europa, spre care cica sanchi tindem :

THE PUBLISHING OF AN IMAGE, WITH ADV. PURPOSES, MORE THAN ONE TIME, IN MORE THEN ONE MAGAZINE, NO LIMITS, DURING A 3 MONTHS PERIOD.

Trade magazines - (375 / 1.500 euro --- 470 / 1875 $)

Magazines of medium diffusion - (1.500 / 3.000 euro --- 1875 / 3750 $)

Magazines with high diffusion - (3.000 / 6.000 euro --- 3750 / 7500 $)



NATIONWIDE ADVERTISING ON POSTERS – FLASH ADV. -

Rights of use for the use of images in publicity campaigns for posters (below 6x3 mt)

Nationwide coverage: 15 days: 1.250 - 2.000 euro 1565 – 2500 $

Nationwide coverage: 30 days: 1.750 - 3.000 euro 2185 – 3750 $

Astea sunt drepturile de autor; la care se adauga costurile de productie pentru imagine.
Crocodilu` care da 60$ in loc de cit trebuie, are viloaie la tzara si gipane din fraierirea tuturor, inclusiv a fotografilor si face averi pacalind pe cine poate; daca ii merge, asta este. Este democratie si libertate si e deci si libertatea de a fi fraier la fel de importanta ca cea de a fi rechin.
Si uite asa umblam cu punga de vomitat la noi cind rasfoim revistele romanesti ilustrate sau cind ne uitam la afise si prospecte si postere prin Bucuresti; pentru ca se cauta poza gratis sau ieftina, nu cea buna sau care sa faca un adevarat serviciu produsului respectiv.
Traim in Ro si si asta ne ocupa tot timpul...
#36361 (raspuns la: #36356) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Proiect de investigare a fotografiei. Experiment" - de Dinu Lazar la: 23/06/2005 07:45:57
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Experimentul consta in expunerea unui numar de 20 de filme alb-negru cu
aceleasi setari, indiferent de conditiile de fotografiere. aceste reglaje nu
sint facute de autor, ci de catre o alta persoana, si ii ramin artistului
necunoscute pe toata durata... ... ..."

O tema foarte interesanta si o exelenta idee pentru licentza in fotografie.

Dupa examen artistul respectiv va dori sa se numeasca fotograf cu acte si studii superioare, absolvent al unei prestigioase academii de arta, si, dorind sa cistige si el o piine, va merge pe la agentii sa ceara de lucru; sa zicem ca va prinde o comanda pentru Bloomberg sa faca poze intr-o otzelarie; si acolo va pune obiectivul invers pe aparat, ca e mai interesant, si va face portrete cu stenopa sau va face instantaneee cu trei secunde timp de expunere, ca e mai hartistic; sau va lua din blitz doua sirme sa le tina subiectul in dintzi si cind va declansa, subiectul va fi iluminat pe interior de scurta electrocutare si va beli ochii cit cepele; asta da, arta profunda a momentului si portretul definitiv.

Numai ca aia de la Bloomberg o sa creada ca pe aici in afara de chefereu intrara in greva si sanatoriile si scapara ceva artisti in halatzel albastru pe afara.

Am luat exemplul cu marele trust englez, pentru ca am vazut de curind un reportaj foarte acceptabil facut de cineva cu chemare evidenta catre imagine, dar acum vad, ca nea George e, raportat la artistul cu reglajele necunoscute, un om fara imaginatie; trebuia ca la otzelarie acolo in loc sa faca imagini cit mai bune tehnic, folosibile prin presa mondiala, sa fie si el mai artist si sa, care va sa zica: "expuna un numar de 20 de filme alb-negru cu aceleasi setari, indiferent de conditiile de fotografiere. aceste reglaje nu sint facute de autor, ci de catre o alta persoana, si ii ramin artistului necunoscute pe toata durata..."
Ar fi intrat in istorie... asa din pacate nu poate decit sa mai incerce.

Pe urma trebuie dat si doctoratul; iata citeva teme posibile pentru doctoratul in fotografie la Academia de Arta:

- se jmanglesc niste negative de la fostul loc de munca, adica fosta redactie a revistei Arta, si se maresc integral pozele, fara nici un decupaj, inclusiv zimtii filmului sau marginea exterioara cu numere a filmului; se pune pe o aceeasi suprafata imaginea folosita in revista, bine compusa si etalonata, si imaginea negativului in intregime, fara compozitie si cu toate zoaiele de pe margine; adica, uite cum securitatea ceausista controla arta si ce conotatii se pot extrage din asta, ce timpiti erau fotografii inainte si ce destepti sunt acu.
Sigur, a fost un curent artistic cu chestia asta in Ro, dar doctorat nu am vazut, sau nu stiu eu; ar fi interesant de dezvoltat tema.

- alta tema de doctorat in imagine care mi-ar place foarte mult: se ia palma unei miini si se tine vertical; cu cealalta mina se face o gaurica mica stringind degetul mare si cel aratator; si se proiecteaza imaginea stenopei cu adevarat digitale, fiind creata de degetele care este, pe palma; prin varierea distantei fecale, asta, focale voiam sa zic, se obtin imagini digitale pure, si se constituie un manifest al adevaratei arte digitale care invinge minciuna creata de lentila si de orice alt captor digital, palma fiind mai buna, exercitiul palmar fiind verificat de istorie inca de pe vremea dacilor cu bune rezultate, uneori chiar erotice. Eroice, am vrut sa spun.

Invit cafegii sa dea si ei aici alte teme de licenta si doctorat, ca sa aiba studentii idei sa creeze care este.
#56203 (raspuns la: #56169) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
omul si maimuta - de cattallin2002 la: 28/06/2005 14:27:23
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Ca sa comentam si pe baza subiectului propus ce dovezi avem ca ne tragem din maimute. In afara de retorica pro evolutionism a evolutionistilor, iata citeva cazuri de schelete umanoide descoperite.
Dupa cum stim, se descopera un os-doua, doar nu se gasesc fotografii ca cele prezentate in schite si manuale!
Am mai amintit de o rusinoasa frauda cu un craniu de maimuta, pe care l-au descoperit dupa citeva zeci de ani, dezamagiti. Mai e una cu un dinte descoperit, din care s-au desenat si facut reprezentari in muzee a unei intregi familii de humanoizi. la o cercetare mai atenta era un dinte de porc salbatic.
Se dateaza radiologic unele oase gasite. Unii zic ca ar fi oameni de citeva zecide mii de ani, dar unele datari merg si la milioane si chiar mult mai mult, ceea ce dovedeste exactitatea datarilor.
Acum din oasele ramase, de unde stim ca poate nu era un om cu o deformatie, ca se mai nasc si azi? Sau poate cite o maimuta disparuta. Daca unul a avut artrita si i s-au deformat oasele, ggata, l-am si pus la dovezi.
Fotografia si limba romana, strofa unu versul trei - de Dinu Lazar la: 04/08/2005 10:30:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Alexandru Bogdan Munteanu, un impatimit si un atent critic, a completat materialul sau despre avatarurile limbii romane contemporane cu un text lucid, bine scris, in care descrie exact o situatie generala observata de dinsul pe forumurile foto din Ro.
Im permit sa citez aici citeva rinduri din cele scrise de domnia sa - si nu pot decit sa-i dau dreptate mie in suta.
Deci, spune - excelent - domnul Munteanu:

Foarte multe domenii tehnologice au fost influentate masiv de avansul tehnologiilor digitale din ultimii ani, printre ele fiind de exemplu fotografia. Aparatele foto au devenit din ce in ce mai mult niste minicalculatoare la care singurul efort depus de om este apasarea butonului de declansare a captarii imaginii dorite. Faptul ca toate reglajele pot fi facute automat a facut ca utilizarea aparatelor foto sa fie la indemina oricui, aproape indiferent de virsta sau de pregatire. Asta nu inseamna ca toti cei care fac fotografii se transforma automat in fotografi profesionisti, dar faptul ca ei practica fotografia le permite sa doreasca sa abordeze subiecte din acest domeniu sau pur si simplu sa comenteze impreuna cu altii gradul de îndemînare la care au ajuns. O mare parte din fotografii amatori au dorinta de a invata mai mult si de aceea se indreapta catre sursele de informare pe care le au la indemina. Exista bineinteles carti de specialitate in limba romana dar ele sint percepute ca fiind foarte scumpe, desi de cele mai multe ori continutul lor le justifica pretul. Si atunci cei mai multi dintre fotografii amatori se indreapta catre internet, unde informatiile sint abundente si mai ales gratuite, insa de multe ori calitatea lor nu se apropie de cea din cartile tiparite.

Ei bine, pe cit de folositor este internetul prin multitudinea de informatii care sint puse la dispozitie gratuit, pe atit este el de "nociv" din cauza faptului ca marea majoritate a acestor informatii exista intr-o singura limba, cea engleza. Practic asistam nu numai la extinderea unei "monoculturi" (cea anglo-saxona) la nivel mondial, dar si la dominatia covirsitoare a limbii engleze, care tinde sa isi impuna vocabularul de termeni in toate domeniile activitatii umane, de multe ori fara a tine cont de existenta unor termeni autohtoni similari ca sens, care au deja o vechime apreciabila. Ramine sa ne punem intrebarea ce este de facut in aceasta situatie pentru a salva culturile sau limbile nationale, atit de vulnerabile in fata tavalugului cultural-stiintific de limba engleza. Metoda cea mai la indemina in ceea ce priveste internetul este sa crestem numarul de materiale originale care sint scrise in limba pe care nu dorim sa o lasam sa dispara sau sa se transforme intr-o limba vasala celei engleze. Eventual se poate apela si la traduceri ale materialelor scrise in original in engleza, dar in aceasta situatie trebuie bineinteles obtinut acordul autorilor.

Insa internetul nu contine numai informatie fixata in articole, ci si informatie oferita prin intermediul forumurilor sau listelor de discutii. In viata reala limba vorbita (folosita pentru comunicare directa) influenteaza in cele din urma limba literara, acest lucru fiind valabil si pentru lumea virtuala a internetului, unde limba folosita pe forumuri tinde sa se impuna ca "limba oficiala" a internautilor, in special in ceea ce priveste terminologia folosita in domeniile pe marginea carora se discuta (calculatoare, fotografie, muzica, etc.). Spre deosebire de limba folosita in articole sau carti, cea folosita pe forumuri nu pune aproape nici un pret pe modul de prezentare a informatiilor, accentul fiind pus exclusiv pe continut. Deci este perfect acceptabil in vizunea majoritatii forumistilor ca un mesaj care contine o cantitate de informatie utila sa poata fi deficitar la capitolul exprimarii corecte d.p.d.v. gramatical, stilistic sau lexical. Aceasta atitudine toleranta a fost propice pentru aparitia unui limbaj propriu forumurilor romanesti care este întesat cu barbarisme provenite din engleza. De exemplu in domeniul fotografiei au ajuns sa se foloseasca englezismele "viewfinder" si "lightmetru" in loc de termenii romanesti consacrati de multa vreme, anume "vizor" si "exponometru". Situatia este complicata de cele mai multe ori de faptul ca englezismul este folosit ca atare sub forma sa din limba engleza, fara a se incerca o adaptare la cerintele gramaticale ale limbii romane. Pur si simplu se ia un cuvint englez (substantiv, verb, etc.) care este apoi este cirpit dupa nevoie cu sufixe (terminatii) legate cu cratima in functie de modul in care trebuie folosit (plural, articulare, conjugare, etc.). Inca si mai grav este faptul ca aceste sufixe sint inventate "dupa urechea" forumistului si astfel se ajunge ca un anumit englezism sa faca flexiunea in mod diferit dupa persoana care il foloseste. Un exemplu este barbarismul derivat din verbul englez "to host" ("a gazdui") care apare atit in forma " a host-a" cit si in cea de "a host-ui", care face prezentul la persoana intii ca "eu host-ez" sau "eu host-uiesc". A incerca sa se schimbe mentalitatea referitoare la utilizarea corecta a limbii romane de catre forumisti este probabil una din cele mai grele incercari care sta in fata celor preocupati de destinul limbii romane. Si asta pentru ca forumurile sint niste comunitati care si-au creat in timp anumite reguli nescrise, una fiind cea legata de limbajul folosit. Iar cine incearca sa ocoleasca aceste reguli va fi mai devreme sau mai tirziu admonestat daca nu se pliaza regulilor si eventual fortat sa se retraga din comunitate. De exemplu a vorbi pe un forum romanesc despre "fir de discutie" si nu despre "thread" inseamna a te expune ridicolului public, desi cuvintul "thread" este un barbarism care nu are ce cauta in romana, nefiind un termen tehnic ci unul banal care se traduce perfect prin "fir". Exemplele pot continua, cert este ca limbajul vorbit pe forumuri are tendinta de a se auto-intretine si de a se degrada din ce in ce mai mult, pe masura ce apar internauti din generatiile mai tinere, pentru care limba romana nu a reprezentat niciodata o preocupare. Persoanele responsabile cu mentinerea ordinii pe forumuri (proprietari, administratori si moderatori) nu descurajeaza in mod explicit folosirea unui limbaj incorect de catre forumisti, tocmai pentru ca acest lucru ar duce la scaderea numarului de participanti la discutii, deci a numarului de vizitatori, in functie de care se incaseaza venituri din publicitate. Asta nu inseamna ca situatia forumurilor este disperata, doar ca va trebui depus un efort de convingere a persoanelor cu functii de raspundere in asa fel incit acestea sa inteleaga necesitatea emiterii daca nu a unor norme, cel putin a unor recomandari (sustinute cu exemple) referitoare la folosirea corecta a limbii romane.

In societatea actuala este foarte mult apeciata fluiditatea informatiilor, noutatea lor si din aceasta cauza atit internetul cit si revistele au un avantaj fata de carti, de aici rezultind si influenta lor mai mare asupra celor care cauta sa isi imbogateasca bagajul informational într-un anumit domeniu. Revistele apar de obicei lunar si evident ca ofera un continut mult mai proaspat (dar nu neparat mai bun) decit cartile, pentru care pot fi scoase editii noi cel mult odata la citiva ani. Rezulta ca numarul celor care folosesc revistele ca mijloc de informare sau de perfectionare este mai mare decit al celor care folosesc cartile. Ca urmare limbajul scris folosit in reviste tinde sa se impuna in fata celui folosit in carti, ceea ce nu este deloc un lucru bun din perspectiva limbii romane. Redactorii care scriu la reviste nu se vad decit eventual in postura de profesionisti ai domeniului despre care scriu, nu si in cea de profesionisti ai limbii romane, asa cum ar trebui sa fie cazul. O persoana care utilizeaza zi de zi in scris limba romana pentru a-si asigura existenta ar trebui sa devina interesata cu timpul de pastrarea in stare cit mai buna a "uneltei" care ii permite sa supravietuiasca. Acest lucru nu se intimpla insa din motive diverse, unul fiind acela al nevoii unei productivitati crescute, care se combina cu anumit grad de delasare intelectuala si de nepasare pentru starea limbii romane. Redactorul care trebuie sa scrie citeva articole pentru numarul lunar al revistei se documenteaza de obicei pe internet si in mod inevitabil marea majoritate a materialelor pe care le foloseste ca referinte sint scrise in limba engleza. Fie ca este presat de timp, fie ca nu, redactorul nostru nu va cauta de cele mai multe ori sa vada daca nu cumva unii din termenii straini (englezesti de obicei) pe care el ii include in articol au deja corespondenti in limba romana al caror uz este deja incetatenit de multa vreme in rindul specialistilor. Se ajunge astfel ca publicul cititor sa devina familiarizat mai degraba cu termenul englezesc pentru un anumit element (actiune, dispozitiv, etc.) decit cu cel romanesc, care este uneori aflat in folosinta specialistilor de citeva zeci de ani. Un barbarism preferat de multi redactori este "layer", folosit pentru a desmna unul din straturile care compun o imagine digitala. Sonoritatea muzicala a acestui termen a avut probabil un rol important in adoptarea lui, insa nimeni nu ia in seama constructiile grotesti care trebuie facute in cazul in care cuvintul este acceptat, de exemplu "layer-izat" in loc de "stratificat". Conducerea revistelor trebuie sa inteleaga faptul ca are o responsabilitate fata de limba romana si ca urmare trebuie sa puna la punct o politica editoriala care sa implice folosirea de catre redactori a unui limbi romane in care barbarismele sa nu-si mai gaseasca locul.

Situatia actuala a limbii romane ar trebui sa ingrijoreze multa lume, de la simplii cetateni pina la profesionistii scrisului, specialistii in lingvistica si chiar autoritatile publice. Doar prin combinarea eforturilor acestor categorii de oameni se poate stopa declinul limbii romane si restabilirea prestigiului ei. O prima masura ar putea fi realizarea unui dictionar de traducere a termenilor tehnico-stiintifici din engleza in romana, care sa fie publicat pe internet, in asa fel incit el sa poata fi consultat gratuit de oricine doreste sa scrie corect articole in romana, indiferent daca o face pentru situl propriu sau in cadrul obligatiilor de servici. Dar acest dictionar nu pot fi opera unei singure persoane, ci el trebuie sa fie un efort colectiv realizat prin conlucrarea dintre persoane cu pregatire de specialitate in domenii variate si a unor filologi, de exemplu in cadrul unui proiect colaborativ de tip WIKI. Se va putea astfel pune la dispozitia internautilor un dictionar englez-roman care sa cuprinda termeni din informatica, medicina, chimie, inginerie, etc. O alta masura ar putea fi impunerea de catre autoritatile de stat din domeniul culturii ca fiecare magazin care vinde componente de calculator sa aiba obligatoriu in oferta si tastaturi cu semnele diacritice specifice limbii romane.

Nu trebuie uitat ca gindirea noastra s-a nascut si traieste in interiorul limbii romane, deci cu cit pastram limba mai curata si mai conforma cu esenta sa originara, cu atit gindirea va putea sa se dezvolte mai bine si sa fructifice potentialul de creativitate existent in fiecare din noi.

#63225 (raspuns la: #63188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intradevar haina face pe om sau mai bine zis... - de reincarnat la: 05/08/2005 06:04:26
(la: noi si imaginea noastra)
Intradevar haina face pe om sau mai bine zis... poti sa stii cu cine ai deaface dupa cum se imbraca... :-))))

Nu stiu citi dintre voi va mai amintiti de vechile reviste Cinema. Pe fiecare din coperte avea cite un actor sau alta celebritate... Poate sint mai mult de 30 de ani de cind pe coperta din fata a unei revistei era o fotografie a actorului Peter O'Tole - imbracat elegant dar foarte simplu, intr-un costum inchis la culoare cu o camasa alba, fara cravata fara alte "podoabe"... Exprima noblezte, bun gust, inteligentza...

Pe coperta din spate a aceleasi reviste era o fotografie a lui Flavius Domide - (fostul jucator de fotbal de la UTA) imbracat cu un costum din anii '70 cu revere late, cravata lata inflorata si batista de aceeasi culoare la buzunarul de la piept al haine, arata un ceas mare cit un mare cartof si un lantz gros de aur...
Sa mai spun ce exprima in privintza personalitazii???
Mai bine va las pe voi sa deducetzi :-))))
#63356 (raspuns la: #62770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anunt pe un forum de fotografie - de Dinu Lazar la: 20/09/2005 17:15:51
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"M-am trezit ca vreau sa fiu fotograf profesionist si sa pozez fotomodele.One problem : N-am nici o tangenta cu fotografia .Cum pot deveni fotograf?"

Acum, care e chestia; vazind ce se intimpla pe la tembeliziuni cu fotografii care mai apar fugarind gagici pe acolo si urmarind probabil si ceva reviste foto cu modeliste de la mamica si reviste cu fufe de la taticu, omul - indreptatit - se gindeste sa se faca fotograf.
Cred ca desi pare stupid sa ma gindesc astfel, omul are toate sansele si sunt sigur ca vom auzi de el in bransa peste putin timp, pentru ca si alt mare fotograf de moda devenit brusc si venit acilea de peste mari si tari a fost intrebat in revista de fotografie scoasa de grupul german de care am mai vorbit ca care e cheia succesului, iar omul din medalionul cu articolul, un tip cu margelushe, batic, barbutza si mustacioara, cu umarul gol dar un aparat negru in mina, raspunde fara sa clipeasca si fara nici o problema, intr-un final apoteotic: "buna cunoastere a lumii modei intrnationale, arta pe care o am in singe, norocul si personalitatea puternica sunt pentru mine raspunsul"
Puteti spune ca omul cu inrebarea amintit aici de cafegiul Lucian Cretu nu are si el arta in singe si noroc?
Asa ca - deci - poate fi un foarte bun fotograf si el... mai un baticel, mai o margelusha, se face meserias mare... o sa vedeti voi.
Biografii vor spune peste ani: marele fotograf Ixulete a cerut ajutor pe un forum de asa zisi iubitori de fotografie... ei au facut misto de el si asta l-a intaritat... acum are al doilea Rolls Roice si avion personal si face naveta intre satul natal Belciugatele si New York, face fotografii la cele mai mari vedete, si pe acel forum acei sarantoci mai discuta inca ce e arta si cum au ratat sansa sa ii care valizele lu Ixulete...
#73388 (raspuns la: #73329) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata de fotograf.... - de Narcis Virgiliu la: 29/11/2005 22:49:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Este interesant ceea ce spuneti si dvs. si domnul Stanescu in privinta platilor dupa predarea fotografiilor cat si a carcotelilor de dupa sedinta in legatura cu acestea. In cazul in care clientul nu face dovada platii in avans cu O.P., fila CEC, sau bilet la ordin, este bine sa ceri brief semnat si parafat. Astfel esti mult mai protejat si asigurat ca-ti iei banii. Alta regula este sa nu faci sedinta foto fara reprezentant din partea clientului langa tine, eventual sa-ti sufle si in ceafa dar sa-l ai acolo langa tine pe om, este ft. util ptr. ati strica cele mai frumoase si artistice cadre si in acelasi timp ai si pe cine da vina in cazul in care seful boului vroia una iar el ti-a cerut altceva la sedinta :-))

Cu stima,
Narcis Virgiliu
www.narcisvirgiliu.ro
#91600 (raspuns la: #91594) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Titan al fotografiei trecut in nefiinta - de Dinu Lazar la: 10/03/2006 07:10:18
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Anunta doamna Sunday aici mai jos disparitia unui mare fotograf.
De abia acum am putut sa caut si sa vad cine a fost marele om.
Nu stiam nimic despre el, din pacate.
Acum daca cititi veti sti si voi mai multe.
Sper sa fie utile rindurile de mai jos.
Pentru mine a fost o descoperire tardiva a unui mare geniu.
Multumim, Sunday!


OBITUARY
Gordon Parks, photographer and Hollywood director, dies at 93

Gordon Parks, the photographer, filmmaker, writer and composer who used his prodigious,
largely self-taught talents to chronicle the African-American experience and to retell
his own personal history, died yesterday at his home in Manhattan. He was 93.

His death was announced by Genevieve Young, his former wife and executor. Gordon Parks
was the first African-American to work as a staff photographer for Life magazine and the
first black artist to produce and direct a major Hollywood film, "The Learning Tree," in 1969.

He developed a large following as a photographer for Life for more than 20 years, and by
the time he was 50 he ranked among the most influential image makers of the postwar years.
In the 1960's he began to write memoirs, novels, poems and screenplays, which led him to
directing films. In addition to "The Learning Tree," he directed the popular action films
"Shaft" and "Shaft's Big Score!" In 1970 he helped found Essence magazine and was its
editorial director from 1970 to 1973.

An iconoclast, Mr. Parks fashioned a career that resisted categorization. No matter what
medium he chose for his self-expression, he sought to challenge stereotypes while still
communicating to a large audience. In finding early acclaim as a photographer despite a
lack of professional training, he became convinced that he could accomplish whatever he
set his mind to. To an astonishing extent, he proved himself right.

Source: Andy Grundberg, The New York Times via The International Herald Tribune


Photographer, writer, filmmaker, composer, musician "... I've known both misery and happiness,
lived in so many different skins it is impossible for one skin to claim me. And I have felt
like a wayfarer on an alien planet at times walking, running, wondering about what brought
me to this particular place, and why. But once I was here the dreams started moving in,
and I went about devouring them as they devoured me...."
http://www.africanamericans.com/GordonParks.htm

Gordon Parks: Renaissance man, internationally-known photographer Full text of the article,
'Gordon Parks: renaissance man - internationally-known photographer' from USA Today
(Society for the Advancement of Education) "... Evolving from ultrarealism, poignancy,
and emotionalism into a lyrical style that frequently crosses over to abstraction, Parks'
photographs have brought him international fame...."
http://www.findarticles.com/p/articles/mi_m1272/is_n2640_v127/ai_21114541

Photographer: Gordon Parks
Washington, D.C., July and August 1942 - Farm Security Administration, Lot 156 Gordon Parks
was born in Kansas in 1912 and spent his youth in Minnesota. During the Depression a variety
of jobs, including stints as a musician and as a waiter on passenger trains, took him to
various parts of the northern United States. He took up photography during his travels
and by 1940 had made his first serious attempts to earn a living from the art as a
self-taught fashion photographer in Minneapolis and Chicago. Though he had experienced
racial discrimination outside the South, it was in the southern city of Washington, D.C.,
that Parks "found out what prejudice was really like." In 1942, an opportunity to work for
the Farm Security Administration brought the photographer to the nation's capital; Parks
later recalled that "discrimination and bigotry were worse there than any place I had yet seen."
http://memory.loc.gov/ammem/fsahtml/fachap07.html


The Films & Photography of GORDON PARKS Sr.
http://www.albany.edu/writers-inst/parksflm.html

HALF PAST AUTUMN
January 6, 1998 NewsHour Transcript
Phil Ponce examines the life and art of Gordon Parks, Life photographer, film director,
composer and digital art pioneer. Parks'
work, now on exhibit at the Corcoran Gallery in Washington D.C., will travel around the U.S.
for the next four years.

"... Parks' "choice of weapons": the camera
PHIL PONCE: A key decision--to use a camera as what Parks called his choice of weapons.
Beginning in 1942, he helped document the lives of America's poor--its workers--its urban
and country dwellers--as a photographer for the Farm Security Administration, a Depression
era government agency. That's when he took what would become perhaps his best-known picture.
It was of a cleaning woman who worked in his office building. Her name was Ella Watson...."
http://www.pbs.org/newshour/bb/entertainment/jan-june98/gordon_1-6.html


http://www.masters-of-photography.com/P/parks/parks.html
http://www.masters-of-photography.com/P/parks/parks_articles.html
http://www.masters-of-photography.com/P/parks/parks_resources.html
#110557 (raspuns la: #110184) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
val IMAGINE ŞI FOTOGRAFII - de val manescu la: 30/04/2006 11:08:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
val

IMAGINE ŞI FOTOGRAFII
de Val Mănescu

Pe deasupra centrului dragului meu oraş a plutit, vreme de-o săptămînă, zeiţa Thalia însoţită de o cohortă redutabilă de artişti, la a căror simplă rostire a numelor tremură frunza şi iarba sutelor de actoraşi de provincie şi de aspiranţi la gloria scenei, a laurilor şi a ropotelor de aplauze ale poporului.
Profitînd de mărinimia unei Primării care pare din ce în ce mai interesată de nivelul cultural al celor pe care - temporar – îi păstoreşte, conducerea Teatrului Municipal Bacovia a reuşit să pună în practică un proiect pe care orice manager teatral cît de cît ambiţios şi-l doreşte. Festivalul Gala Star a văzut lumina rampei, în pofida tuturor cîrcotelilor, suspiciunilor şi contestaţiilor. Pentru toată lumea, a fost un succes al urbei, nu doar bătaia în piept a cîtorva isteţi decişi şi responsabili cu imaginea Bacăului.
Nu-mi prea stă în fire să laud - şi nici n-o fac - dar nu se poate să nu consemnez regalul teatral de la Bacău ca pe cel mai important eveniment cultural întîmplat aici în ultimii ani. Cu toate lipsurile, inerente unui experiment aflat la prima încercare. Şi în pofida insidioasei întrebări care a planat la unele spectacole pe sub cupola cu norişori a sălii: Unde ne sunt băcăuanii deştepţi, intelectualii, scriitorii, artiştii, profesorii, actorii, toţi cei înebuniţi după replica deşteaptă, bine spusă, care ascunde sensuri descifrabile doar de cei cu un coeficient de inteligenţă şi cultură situat peste medie? Cum or să poată critica, cei puşi pe critică, ceva ce n-au văzut? Din auzitelea, nu se pune, băieţi! Ochi văzut, ochi crăpat, zicea Tudor Vornicu. Dacă îşi mai aminteşte cineva de omul care a făcut cu adevărat artă din televiziune în ţara asta...

Lumea evoluează. În domeniul imaginii, al filmului şi al fotografiei, am asistat într-un scurt interval de timp, la adevărate minuni. Dacă ia capul profesorului de chimie de pe fotografia din tabăra de astă-vară şi l ataşează trupului deja decapitat al silfidei care-i predă engleza, orice copil se poate amuza copios în faţa display-ului. Oricine poate trimite instant filmuleţe în direct prin telefonul mobil. Te şi întrebi unde vor ajunge, frate, cu tehnica asta?
În acelaşi timp, adică în zilele noastre, adică taman săptămîna asta, secretara unei şcoli ( nu-i dăm numele, persoană importantă, monşer!) ceartă rău de tot fetele care aduc - pentru diploma de absolvire a zece clase - poze în care zîmbesc, au priviri luminoase şi o atitudine degajată. Departe de Doamna secretară gîndul că acele fotografii le-au costat pe eleve cam 10 lei noi, adică gustarea lor pe vreo cîteva zile. Nu contează nici că sunt atît de expresive încît par pline de prospeţime, de viaţă, de naturaleţe, şi chipurile sunt frumoase şi tinere, chiar aşa cum trebuie să fie adolescenţa.
Doamna în cauză le trimite din nou la fotograf pentru că pretinde ca imaginea absolventului pe docoment să fie reflectarea seriozităţii, cu privirea drept înainte, tunsoare regulamentară, fără cercei în urechi, ferească Dumnezeu de ruj sau machiaj! Rigid ca mortu’ , aşa să fie!
Pentru că n-au apucat să devină utecişti, elevele şi elevii respinşi la proba foto a secretarei nu înţeleg de ce atîta rigoare şi de ce ar trebui să aibă o faţă inexpresivă, ţeapănă, pe un act oficial care îi va însoţi de-aici înainte pe drumul evoluţiei sociale şi profesionale, toată viaţa lor.
Pe vremuri, primii secretari erau stăpînii absoluţi ai unui judeţ, aveau drept să taie şi să spînzure, aveau drept să bage şi să scoată din origini pe ori cine nu respecta codul principiilor eticii şi echităţii socialiste care cerea cetăţenilor să fie serioşi, înţepeniţi pe linia construcţiei comunismului, viitorul de aur al omenirii. Le cereau să muncească şi să tacă. Să nu comenteze. Să nu vrea. Să nu-şi dorească blugi, plete, fuste scurte, muzică, filme, pîine, carne, maşină, nimic. Să fie mulţumiţi cu soia, cu frigul, cu întunericul, cu tăcerea. Să zică mersi că au pentru ce să stea la coadă. Cine îndrăznea să-şi dorească altceva, era împotriva politicii partidului şi partidul era ferm : cine nu e cu noi, e împotriva noastră, e infractor. Ca la armată, se aplicau principiile supunerii: dacă nu ştii, te învăţăm, dacă nu vrei, te obligăm.
Doamna secretară i-a invidiat la timpul potrivit pe superiorii ei într-ale secretariatului. Frustrările ei se observă, pesemne, de multă vreme. Dar ea e corectă, punctuală, face cafele bune, ba, cînd se termină zahărul de la protocol, dă o fugă la chioşcul din colţ şi ia din banii ei un kil, doar n-o sărăci dintr-atîta. Treaba să meargă. Dom director să fie mulţumit. Democraţia actuală îi permite secretarei să se manifeste plenar, ca un om nou, care-şi face treaba exact, ca un robot, fermă în principii şi în tot ceea ce a învăţat. Directorii pe care i-a avut în ultimii şaisprezece ani, i-au apreciat capacitatea de a nu creea probleme, seriozitatea şi intransigenţa faţă de leprele astea de elevi care vin la şcoală de parcă ar fi vii, de parcă ar gîndi, de parcă ar spera. Dracii ăştia nu înţeleg că au voie să pună întrebări şi să comenteze, doar dacă ridică mîna şi li se dă voie. Şi, la poze, nu se discută: privirea drept înainte, bărbie sus, fruntea liberă, urechile vizibile! Aşa rămîi pe diplomă. Şi nu te rîde ca prostu !
Vă dorrresc multă sănătate şi ferrricirrre! – îşi încheia discursurile către naţie, inclusiv către secretare secretarul general al primilor secretari şi al tuturor secretarilor şi secretarelor din România. Dumnezeu să-l ierte!
Cine are nevoie de asociatia fotografilor ? - de niculae la: 02/09/2006 07:12:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnule Nicu cu regret va anunt si cu mii de scuze ca despre dvs. era
vorba si despre dvs. credeam ca v-au inghitit apele,
Momentan nu reusesc sa dau de domnul Dinu Stefan ptr. ca el stie cel mai bine de cate ori v-a sunat la telefon.

- Nu am sugerat,ba chiar am spus ca nu am simtit nici un fel de discriminare din partea voastra pentru diferenta de varsta sau altceva.
Asta nu ma impiedica pe mine sa nu fiu constient ca diferenta exista,la fel si cea de activitate in domeniu.
- Ce s-a intamplat cu propunerea initial aleasa,cea cu apartamentul abia cumparat ?
- Am primit cateva mailuri si parca si telefoane de la cativa "asociati" la inceput cand se programau intalnirile din decembrie.
Dupa ultima intalnire despre care am povestit in mesajul precedent nu am mai primit nici un telefon si nici un mail care sa aduca cat de cat cu tema noastra,desi adresa si telefonul exista pe lista pe care cu totii am primit-o.
- Totusi,ce s-a mai intamplat de atunci in ce stadiu a ramas problema,inteleg ca s-a ajuns pana la notariat,deci,asociatia exista ?
- Daca nu,de ce s-a oprit ? A disparut un om ! Si ce daca ? Puteau sa dispara si zece,lucrarea tot trebuia sa mearga mai departe.
Daca fara zece oameni disparuti treaba se poticneste inseamna ca nu au mai ramas nici macar cei 17 sau 21 cati mai sunt necesari pentru constituire.
- Ba chiar daca ar fi cei 17,18 sau 20 si nu mai sunt inca cel putin de cinci,sase ori pe atat si nu doar de forma,ca membrii pasivi,atunci de fapt nu exista nici o asociatie.
- Cu douazeci,treizeci de membrii poate fi un club sau o asociatie de cartier sau poate chiar de sector sau asociatia din Dorohoi sau Sibiu.
Cred ca in Sibiu sunt cel putin o suta de oameni care traiesc de pe urma fotografiei sau sunt pasionati de fotografie. Si in Dorohoi cred ca sunt peste 10-20.
- In toata tara sigur,sigur sunt peste 5000 poate chiar 10 000.Nu conteaza cat de mari fotografi sunt,cat de artisti ,asta e o problema personala a fiecaruia.
Conteaza in ce masura acesti oameni legati de domeniul fotografiei din necesitate sau pasiune (tot o necesitate,dar mai alfel,mai poetica) au nevoie sa-si faca ascultate,si rezolvate problemele specifice.
Si slava Domnului ca sunt o gramada !
Si mai ales in ce masura constientizeaza ei ca au nevoie unul de altul ca sa se poata face auziti.
- O asociatie cat de cat de luat in seama trebuie sa cuprinda cel putin 5% sau 10% ca sa-i poata reprezenta.
- Ca sa fiu sincer (recunosc de la inceput si o lipsa ingrozitoare de timp )absenta oricaror semne si referiri in discutii despre asociatie,nici macar a unor intrebari din partea celorlalti,macar din curiozitate spunea ceva.
- Spunea ca nu exista interes.Nu este necesara.Sau este necesara, dar,comunitatea care are nevoie de ea este inca imatura, necoapta, chiar prea primitiva pentru a se asocia.
Singurul care a tot adus vorba de vreo doua trei ori a fost DL,dar n-a primit nici un raspuns.Pe el il inteleg cumva,a povestit despre un lung sir de deziluzii in asocierile de acest tip,are destule realizari personale,o sa mai aibe inca,dar,mari schimbari de la altii in cel priveste,probabil ca nu asteapta.
Dar cei la inceput de drum ?Cei care au in fata o viata si-o cariera intreaga,cum se pregatesc ?
Daca DL ar vedea entuziasm si mobilizare la generatia tanara (tanara ? ganditiva cati ani aveau revolutionarii de la 48 sau la cati ani a predat Eminescu creionul la magazie) cred ca tot s-ar implica cumva,pe undeva,dar asa ?
Vad dealtfel ca exista si aici si pe alte site-uri un cor nesfarsit de plangatori despre toooot felul de probleme si greutati.
Singura solutie pare plecarea din tara,poate o asociatie a celor care vor sa fie ajutati sa plece ar avea mai mult succes.
A inceput sa-mi fie sila cand aud placa asta mai rau decat de manele. Cu alea te sufoca tot felul de trogloditi,dar ideia plecarii o auzi la fel la intelectuali,la tineri artisti ca si la hotii de buzunare sau dobitoci.
Pe vreme impuscatului chiar nu era nimic de facut,dar,acum ?
Poate la atata implicare si mobilizare nici nu meritam mai mult.
- Scriu incet asa ca ma opresc,nici nu cred ca foloseste prea mult.
De cate ori se discuta o problema serioasa o vreme se face liniste,pe urma ,incet discutiile trec spre altceva.
Un fel de discutam,discutam da nici chiar asa,sa nu ne luam prea in serios ca nu sta bine romanului.Sa radem,sa ne plangem,sa facem misto,dar,sa nu ne luam prea in serios ca nu face bine,poate sa afecteze la lingurica,parol.
Domnule Narcis,nu lua mesajul ca pe ceva scris doar pentru dumneata.
Ai fost unul din cei care s-au mobilizat si ai facut ceva.
Nu-l lua nici ca pe vreun refuz de colaborare,in limita timpului raman la fel de interesat de subiect,la fel si oferta cu adresa,numai ca,poate o discutie mai lunga si mai consistenta aici si pe alte site-uri pentru a ne lamuri in ce masura fotografii sunt constienti si dispusi sa se implice intr-un proiect care-i priveste fundamental ar fi intai necesara.
- Simpatiile personale sunt benefice si de dorit,ele ne sunt de mare folos in viata de zi cu zi.
Am putea sa punem la cale o iesire impreuna sa vedem culorile toamnei cu pretext ca facem poze,poate bem si-o bere sau sa ma chemati la vreo sedinta foto,mai grea sau mai interesanta,va promit ca vin cu mare placere.
- Pot va sa spun ca in acest timp alte asociatii mai bine organizate,care nici nu stiu daca au vreun fotograf sau daca da,cati anume,primesc anual legal,din colectarea drepturilor de autor inclusiv pentru fotografiile publicate, tiparite, televizate si internetizate sume cu multe,multe zerouri in coada.
Macar o parte din ele ar putea fi utilizate in folosul general al celor care le-au produs,dar,daca ei nu vrea,nu vrea si gata.
- Un proverb la noi la tara zice; La prosti poti sa le iei cu forta,sa le dai cu dea sila nu se poate.(iertare daca suna cam dur,nu l-am facut eu )Pana la urma poate ca si dezinteresul,lipsa de mobilizare,e tot o forma de prostie,civica sau lipsa unui anume fel de educatie,poate ca nu,cine stie ?
- Astept un semn si daca credeti ca eu sunt cauza intarzierii,lucrurile cred ca se pot rezolva destul de usor,din pacate cred ca problema e mult mai mare si mai raspandita.
Sanatate multa tuturor !
#142725 (raspuns la: #142490) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...