comentarii

fotografii vechi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
o istorie a fotografiei romanesti - de Dinu Lazar la: 06/02/2004 16:59:58
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Revista Fotografia nu mai apare de mai mult de 10 ani. Studii despre fotografia romaneasca mai sunt, a existat ininte de `89 o incercare a domnului Victor Botez, publicata in Revista Romana si chiar in Fotografia, din cite tin minte; si a mai fost o lucrare despre fotografia veche romaneasca, dar nu mai tin minte autorul si nici numele lucrarii.
Din pacate, din cite stiu eu, nu exista despre fotografia romaneasca de fapt mai nimic, nici un opis serios, si mai ales nu se mai stie mai nimic, asa ca oricine poate spune orice despe acest subiect, ceea ce se si intimpla. Pacat...
#9062 (raspuns la: #9054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu totul intamplator am dat - de Dinu Lazar la: 04/01/2004 08:51:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Situl www.creanum-belgium.be este condus de un mare prieten al fotografiei europene, Louis Stevigny; acesta conduce un portal fotografic european interesant, unde pot fi vazute multe fotografii extrem de interesante; tot acolo este o importanta lista de discutii foto (in limba franceza).
Domnul Stevigny m-a invitat sa pun si eu citeva fotografii pe situl respectiv; mai sunt prezenti si alti fotografi romani, intregindu-se altfel o imagine destul de cuprinzatoare a fotografiei europene de factura clasica, academica, pentru ca mai sunt si alte ramuri ale fotografiei si nu toti participantii la munca pe cimpul asta sunt conciliabili sau adunabili intr-un for, de prea multe ori existind orgolii si tot felul de bisericutze, desigur la noi mai mult ca oriunde.
Spre deosebire de alte tari, Romania nu are la aceasta ora un muzeu al fotografiei sau macar un sit unde sa poate fi vazute fotografiile celor mai buni fotografi din diverse timpuri; in acest context mi se pare extrem de interesanta initiativa unui domn din Romania, care a adresat de curind mai multor fotografi si foruri de fotografie urmatoarea epistola; poate exista lunetisti care il pot ajuta in proiectul dumisale - sa il contacteze personal.
Iata emailul domnului Portase:
===================================================================
Tuturor impatimitilor de fotografie,
Va salut si va doresc numai bine pentru anul 2004 !
Am urmarit cu interes opiniile pro si contra despre arta fotografica
postate de Dvs. pe diverse site-uri si forumuri...
Va multumesc pentru sfaturile bune si uneori cu tonuri dure, dar daca nu pui intrebari nu primesti raspunsuri...
OK... am o propunere catre Dvs. si alti profesionisti din domeniul foto.
Vreau sa sponsorizez un site despre arta fotografica romaneasca,
istoric, mari maestri, galerii foto vechi si noi, forumuri de discutii
despre arta fotografica veche si noua, bursa foto, fotografia de stoc, agentie de vanzare foto, ... etc...etc....
dar acest proiect nu se poate realiza de o singura companie, am nevoie
de ajutorul vostru al profesionistilor in domeniu...
In acest sens va adresez invitatia de a colabora cu noi,... va asteptam parerile, propunerile etc.
Mentionez ca toate costurile de gazduire, nume de domeniu, web design si administrare vor fi suportate de compania mea,
( APIS Romania www.apis.ro ),
rolul Dvs. este de a participa activ la dezvoltarea acestui proiect
national.

Inca nu avem un nume pentru site, asteptam propuneri...

Eu am gasit libere:
artafotografica.ro ( Arta Fotografica din Romania sau arta fotografica romaneasca )

fotografiaromaneasca.ro

fotografi.ro( Fotografi din Romania sau fotografi romani )

etc.

Prima etapa este de prezentare a istoriei artei fotografice din Romania, vrem ca marii maestri ai Romaniei
generatia veche si cei contemporani, sa fie cunoscuti, urmarim sa facem site-ul bilingv (roman-englez).

Astept propuneri din partea Dvs.

Numai bine !

Cu prietenie,

Adrian PORTASE

adrian@portase.net
#7582 (raspuns la: #7548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu am inceput sa am "boala" a - de Sunday la: 13/11/2005 06:13:16
(la: Ce colectionati?)
Eu am inceput sa am "boala" aparatelor de fotografiat vechi, din alea cu burduf. Am vreo 25. O alta "pasiune" sunt ceasurile desteptatoare. Imi plac cele rusesti, masive, din alea am vreo 12.
iulius1507 - de vania la: 05/04/2006 20:31:50
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
dupa mine, faci trei mari greseli in afirmatia ta:

1. confunzi institutia bisericii (deplorabila) cu Trairea Bisericeasca (ceea ce e cu totul altceva - chestiile alea care nu prea plac de obicei - cu taine, revelatie si mistere) si ca urmare...

2. confunzi libertatea de a alege biserica cu indoctrinarea. separarea de tip ateist fata de credinta nu e libertate, ci protest gratuit pe proprie piele. greseala cea mai mare nu e ca un individ e ateu, ci ca nu cauta sa inteleaga de ce ea ateu. in "o fotografie veche de 14 ani" a lui eliade, pastorul-impostor ii spune crestinului ca nu exista Dumnezeu. iar acesta ii raspunde: "Doamne-fereste!"...si sa iti ajute Dumnezeu sa ajungi pe calea cea buna.

3. un crestin nu este nevoit sa vada, el Vede
#115573 (raspuns la: #115280) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa oscilati maroniu si sa trageti apa, taica. - de Dinu Lazar la: 06/08/2006 23:39:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
O revista de computere si de IT ar trebui sa aiba articole interesante despre
procesoare, sisteme de operare, softuri, sisteme de racire, si nicidecum nu ar
trebui sa lase niste imbecili sa scrie sfaturi foto sau articole realizate
ca de inapoiati mintali.
Cind vreau sa ma dixtez sau nu am de ce sa rid sau daca vreau sa vad cit de
jos poate ajunge incultura la romani, iau o revista CHIP - in cazul asta
numarul de pe luna august ac - si ma apuc sa cobor in picaj in haurile
neuronale ale redactiei respective.
Intr-un articol semnat redactie@chip.ro citim astfel ca:
" efectul nostalgic al coloratiei sepia vine din domeniul fotografiei.
Prin ingalbenirea hirtiei fotografice si o postreactie chimica a negativelor
fixate insuficient, au aparut cu timpul - la inceput neintentionat - tonalitatile
calde de maro pe fotografiile vechi"
Adicatelea, in mintea infeirbintata a redactorilor de acolea, negativul nefixat face
sa apara poze maro. Tare chestia.Daca nu, ingalbenim hirtia cu shofran, probabil.
Mai departe imaginatia la potriveala a ciumpalacului chipurian de serviciu cade
de tot pe cimpia sonelii:
"fotografii cu imaginatie au utilizat intentionat efectul sepia, prin clatirea
fotografiei cu o substanta maronie inainte de uscare"
Nu are rost sa cataloghez timpenia respectiva. Generatii de fotografi se invirt in mormint
si cei care erau maestri in virare ( asa se numeste, si inseamna inlocuirea argintului metalic
din fotografie cu saruri de argint, sulfuri sau alti componenti) se mira nespus de ce timpenii
poate debita unu` in 2006. Substanta maronie, ai? Incerdibil...
Ce sa ne mai miram; inainte cu citeva pagini de timpeniile astea citim despre panoramare ca
cipishtii au hotarit sa o stearga dintre cuvintele romanesti si sa o inlocuiasca cu caraghiosul
"oscilare"
Adica, nu mai panoramam daca vrem sa rotim aparatul de filmat, ci oscilam.
Nu se mai spune panormare orizontala si verticala, ci pan si tilt, dupa creierul lor.
Si da-i cu oscilarea si da-i cu miscarea de oscilatie, si in loc de stop cadru se zice
"setare fixa" ... Mai citim pe acolo ca oscilarea stinga dreapta este familiara
ochiului si niciodata total gresita.
Mare e gradina lu` al de sus.
Ma intreb daca in toate articolele din CHIP sunt astfel de timpenii sau numai in cele de foto
cu obstinatie...
Merita sa cumparati revista. Numai astfel veti afla ca "cele mai bune zoom-uri sunt de cele mai multe ori
acelea la care miscarea de zoom a fost inlaturata pe calculator"
O sa muriti prosti, mai cafegiilor, daca nu o sa stiti ca "distanta focala fixa garanteaza o perspectiva
neutra si o putere imagistica mai mare"
Dar treaba cu oscilatia mi s-a parut cea mai tare. Sa stiti si dumneavoastra, deci, e interzis a se
mai folosi cuvintul panormare - azi se oscileaza, e mai cool, taica.
Mai fitzushka. Bravo chipule.
E pe aici fotografi shamani care au virat cu maroneala poze?
Sau operatori care oscileaza? Ce parere au ei? Ca a panorama e ceaushist, taica.
#137708 (raspuns la: #137691) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata boema intr-o ceasca de cafea... - de Intruder la: 29/11/2006 00:53:20
(la: Ma bohème)
(comentarii si ganduri pe marginea textului semnat de alex andra)

in boema mea casele-s vechi, ca-n Toscana...au ziduri groase, scari abrupte din piatra roasa, de culoarea miezului de nuca...ferestrele-s acoperite cu obloane de lemn vopsit in verde si tiglele ce strajuiesc terasele de deasupra au forma de semiluna...cerul cetos si-nserat bate la porti cu arcade curbate...

in boema mea stau de vorba cu Lautrec la o cafea demult racita...fuste portocalii si crete zboara-n tavan, imprastiind fumul de tigara si iluziile nascute sub pleoape...

in boema mea se recita din Jacques Prevert si se-ngana din Dante bucati de lut negru plutind peste infern...

in boema mea se iubeste salbatic sau calm, pe nesteptate sau premeditat, in fosnet de cearceafuri albe sau de fan cosit...pasi aurii de femeie ma urmaresc cum ratacesc prin ochi verzi si vine clipa cand vreau sa aman rasaritul soarelui...

in boema mea ea vorbeste tacand si-nflorind, ca o Primavara de Vivaldi...inchide ochii, sa nu fie arsi de muzica, isi deschide pumnul sa-mi cuprinda mana si calatoreste cu mine in corabiile conquistadorilor pe un ocean de vin alb ametitor, nestapanit...

in boema mea, femeile au sanii mici si ascutiti, cercei mici din perle, esarfe zburatoare de matase si glas seducator, usor ragusit...sunt imbracate-n straie zburate de vant, parul le misuna la lobul urechilor...au glezne subtiri si ochi ascunsi in umbra de frunze de feriga...miros a ulei de mosc, ca vocea Ellei Fitzgerald...

in boema mea noptile sunt trufase, negandite, acaparatoare...zilele sunt intelepte, ca un personaj de Steinbeck...

boema mea e populata cu menestreli, culegatori de stele, melci trandavi, carti si fotografii vechi, partii de schi luminate de neoane si luna, cantareti ambulanti, inghetata de lamaie, tigari "Pall Mall" uitate aprinse in scrumiere de pamant ars, flori uscate de camp, sarabande pe cord deschis, pagode parasite, anemone pudrate cu bruma, Halele Parisului din romanele lui Zola, caini oropsiti de frig, batranete, foame si boala, cesti de cafea amara, cativa saritori peste neant de aici, din cafenea...

in boema mea strazile sunt inguste, pavate cu piatra cubica...James Bond trece nepasator pe langa pisicile andrei, prostituatele se preling ca pisicile prin ganguri si tramvaiele se retrag la marginea orasului ud...

in boema mea nu intra nimeni, doar ramane...voi ce ramaneti, lasati orice minciuna.
______________________________________
"If someone wants a sheep, then that means that he exists."
Sancho Panza - de vikip la: 05/06/2007 23:34:22
(la: Concurs)
Cum nu am mila, v-am dat toate indiciile posibile :) Biineee, va dau una de liceu :)))

"…cand aparu in usa o silueta neasteptata. Era o fiinta marunta la limita intre pitic si omul de statura joasa, cu un nas mare si niste ochi extraordinar de vii in care fierbea ceva excesiv. Imbracat in negru, purta haine care pareau foarte uzate, cravata si camasa cu pete, avand in acelasi timp ceva rigid in felul in care le purta, amintind de domnii din fotografiile vechi care par prizonieri in costumele lor apretate si palariile stramte. Putea sa aiba orice varsta intre treizeci si cincizeci de ani si purta o claie neagra de par uleioasa care-i ajungea pana la umeri. Ne facu o reverenta si cu o solemnitate la fel de neobisnuita ca propria-i persoana se prezenta astfel:
- Vin sa va fur o masina de scris, domnilor. V-as multumi daca m-ati ajuta. Care din astea doua e cea mai buna?"
#203256 (raspuns la: #203156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de zaraza la: 01/02/2008 23:55:43 Modificat la: 01/02/2008 23:57:00
(la: pentru iubitorii de arta)
sa stii ca m-am gandit serios sa-i cumpar un print. dar nu m-am decis inca si nici nu stiu daca o voi face. mai degraba nu, caci incerc sa nu ma inconjur de chestii morbide, chiar daca imi plac, chiar daca ma atrag. spre exemplu imi plac foarte mult fotografiile vechi, oameni din alte timpuri. si mi-ar placea mult sa-mi fac un perete plin de fotografii vechi, inramate coerent (sau incoerent, e si asta o optiune :) ), insa nu o voi face, fiindca nu vreau in casa poze cu oameni morti. cam asa :).

zaraza
#281395 (raspuns la: #281389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de Intruder la: 02/02/2008 00:10:24
(la: pentru iubitorii de arta)
si mie imi plac foarte mult fotografiile vechi.
pe unde ma duc si vad, cer una! (nu rade!)
unii se uita crucis la mine dar le spun ca fac colectie si majoritatea imi dau.
iti dai seama, sunt oameni cu care n-am avut nici in clin nici in maneca, nu-s ruda, nimic. imi place sa le am...
nu le-am expus pe nici un perete, dar ar fi o idee. nu mi-e frica de morti, ei na!
in frigider am un pui mort...gandeste-te ca-i pentru mancat. :)))
#281405 (raspuns la: #281395) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fioruri... - de monte_oro la: 05/09/2008 20:48:09
(la: despre devenire)
Duc fioruri ce vor fi imbatranind odata cu mine... dar cand ma uit, fie si la fotografiile vechi... parca e vorba de altcineva... chiar de stiu ca tot eu sunt. Undeva, simt ca mai exista nostalgia copilarelii... dar nu mi-as mai dori sa am 10...18...sau 20 de ani...acum. Desi uneori m-apuca cheful de zarzari... Insa, numai uneori...
Ady - de impreuna2006 la: 04/10/2008 17:26:08
(la: MANOLESTII)
Personajele din curte..ma duc cu gandul la un album cu fotografii vechi..pe care il deschizi cu nostalgie..purtandu-ti pasii spre amintiri de neuitat,spre vremuri care au trecut..dar raman vii...prin scrierea ta...

Sa mai scrii,felicitari!
*** - de Intruder la: 27/11/2008 10:45:07
(la: Putem iubi un obiect mai mult decat un om?)
nu poti sa iubesti un obiect mai mult decat un om...doar daca ai psihoze.
suntem dependenti de multe obiecte - computer, carti, lame de ras, lingura de supa, hartie igienica, cafetiera, telefon mobil, chei, sapun...
eu colectionez (adun, vorba mazarichii) brichete si fotografii vechi. fotografiile le cer de la oameni, unii se uita la mine crucis dar imi dau macar una-doua.
nu pot sa iubesc un obiect mai mult decat un om, cat sunt eu de tralala...:D
urmatoarea caricatura - motanelul - de Bucu la: 07/01/2009 23:49:40
(la: caricaturizand imaginativ)
genul: de pivnita

aici trebuie sa dau câteva explicatii, ajutatoare. am facut caricatura asta fara suflet si minte, e mai mult o corvoada, o tema de casa obligatorie. vrusesem initial sa-l sterg pe motanelu de pe lista, ieri, dupa spectacolul secolului, scârbit fiind. însa apoi mi-am revenit si-am zis, hai s-o fac, daca am promis si omul s-a înscris pe lista, onorabil ...ca de-obicei, graba strica treaba, am vrut sa ma scap repede de-o corvoada. ca sa para si mai veche, din pivnita, i-am adaugat si-o masca de fotografie veche, cred ca-i sta mai bine asa ...niciodata n-o sa reusesc sa stilizez animale asa de bine precum Franz Marc, asa ca ma multumesc cu putin aici si-s bucuros ca s-a terminat...

restul vedeti aici, asa-l vad io pe dânsu' ....

http://www.flickr.com/photos/34089180@N06/3178057604/


se pregateste honey ....
*** - de modigliani la: 12/02/2009 13:18:40
(la: Am obosit)
Rămân aici lângă cutia albă de carton,
fotografie veche şi mută,
şi umeri zdrobiţi în podea mai cântă.

Ţi-am purtat culorile,
şi-am rămas
dinte obosit peste-o buză bătrână.

Uneori,
când adun stele,
când carne străină mă cheamă-ntr-un rai părăsit,
şi-mi mor ochii şi amintirea de tine,
cad clopote în fântâna mea.

Poate că o vreme e timp să plec,
poate că o zi...


nu ti am rescris poezia
am subliniat ce ar putea fi o lume a constrastelor, un salt timid si delicat in locul cel mai intunecat al universului, sufletul, linia de culoare, impact vizual si forta a fragilitatii, conturata intre orizont si crepuscul. cel putin in ochii mei.
eu as citi - de andante la: 19/11/2009 08:40:18
(la: ma puteti ajuta?)
does and donts, cu exemple, o aceeasi fotografie facuta amatoristic, cu erori de incadrare, de expunere, si profesionist; comentarii pe marginea unor fotografii aparent bune dar care privita de un ochi expert isi dezvaluie `defectele`

as citi despre povestea din spatele unor fotografii vechi/unice/bizare

as citi despre arta fotografica, despre care stiu extrem de putin, despre eminentele in materie, despre curente, tendinte, inovatii si bizarerii


Parca... - de monte_oro la: 16/01/2010 00:43:59
(la: .)
...vei fi rupt o fotografie veche si draga in bucatele... si acum... incerci s-o refaci...ca-ntr-un puzzle... ceva... iese... da' nu-ti mai iese imaginea originara.
Mister B. - de alex andra la: 14/11/2010 19:42:16
(la: Loc de pus vorbe vechi )
Acceptam si fotografii vechi sau invechite:))
#582065 (raspuns la: #582063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un fotograf al Bucurestilor - de anita47 la: 06/02/2004 15:57:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
UN FOTOGRAF AL BUCURESTILOR
*

Reconstituirea vietii de zi cu zi a Bucurestilor
dintre cele doua razboaie mondiale ar fi imposibila
fara tezaurul de imagini ladsat de fotograful Nicolae
Ionescu (1903-1974). Szathmari, Duscheck, Baer,
Spirescu sunt nume de pionieri ai fotografiei citadine
bucurestene. Ca viziune, מnsa, מntre creatiile lor si
cele ale lui Nicolae Ionescu este aceeasi distanta ca
מntre o pictura academica si una impresionista. Desi
fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt cunoscute, de
multi chiar foarte bine, viata acestui artist pare sa
nu fi preocupat pe nimeni. Un motiv מn plus pentru a-l
evoca מn paginile Magazinului istoric.

Nascut מn prima zi de noiembrie a anului 1903, Nicolae
Ionescu a urmat cursurile primare si gimnaziale la
scoala "Enachita Vacarescu", una dintre cele mai vechi
din Bucuresti, situata lגnga intersectia Caii Serban
Voda cu Bulevardul Neatגrnarii, astazi Marasesti. Deci
la doi pasi de Mitropolie si de Piata Unirii, locurile
pe care le va imortaliza mai tגrziu pe pelicula
fotografica. Invecinarea cu unele cartiere
negustoresti, ca Rahova, Radu-Voda si Vacaresti, sau,
cu cele rau famate, precum "Crucea de Piatra" si
"Flamגnzii", cu zonele industriale Filaret, unde se
afla uzina Wolf, si Lגnariei, cu Uzinele Lemaגtre si
fabricile de מncaltaminte, i-au revelat o tipologie
umana si cadre sociale extrem de variate.

Izbucnirea primului razboi mondial l-a מmpiedicat pe
elevul Nicolae Ionescu sa se מnscrie la liceu. In
timpul ocupatiei straine a fost obligat sa se
מntretina singur, angajגndu-se ucenic la tipografia
"Fortuna". In 1918 a ajuns zetar, sub מndrumarea lui
Dimitrie Demetrian, unul dintre specialistii eminenti,
care se perfectionase מn Germania si pe care מl evoca
astfel: "Ma lua la el acasa duminicile si, cu o
bunavointa de parinte, מmi punea la dispozitie
colectii de ani מntregi din reviste de specialitate
germane, franceze si, mai ales, elvetiene. Aceasta a
constituit baza, pe care am adunat apoi toate
celelalte cunostinte tehnice ale mele".

La sugestia maestrului a cautat noi locuri de munca.
In 1922, dupa o scurta sedere la tipografia "Minerva",
Nicolae Ionescu a fost angajat provizoriu la "Cultura
Nationala", o tipografie moderna, construita de
Aristide Blank pe Calea Serban-Voda. In acest fief
liberal i-a cunoscut pe Vasile Pגrvan, I.G. Duca, dr.
C. Angelescu, Eugen Lovinescu si altii, care
supravegheau personal tiparirea cartilor. Discutiile
avute cu acestia מl determina sa se מnscrie מn toamna
aceluiasi an, 1922, la Liceul "Sf. Sava", la cursurile
serale, pe care le-a absolvit מn doi ani. Totodata, a
מnvatat limba franceza si germana: "Aveam - מsi
amintea el - un manual german de fotografie si
fotografia era marea mea pasiune". In 1927 a fost
numit corector, iar dupa efectuarea stagiului militar
s-a מncadrat מn Serviciul Fotografic al Armatei
Regale, Fotografiaza intens Bucurestii iar, din "anul
1927 - relateaza el - מn fiecare vara am colindat tara
pentru a-i fotografia metodic cele mai reprezentative
colturi, adunגnd clisee pentru organizarea unui muzeu
de fotografii". Proiectul era מndraznet, entuziasmul
mare, dar lipseau fondurile necesare.

Obligat sa amגne construirea muzeului, se abandoneaza
cu totul fotografiei. "Progresele mari realizate מn
fotografie m-auz determinat sa ma ocup si de
cinematograf". Cel putin un "documentar" despre
Bucuresti, vizionat nu demult pe micul ecran, poarta,
dupa opinia noastra, amprenta de neconfundat a lui
Nicolae Ionescu.

In 1928 s-a casatorit. "Din banii nevestei mi-am
cumparat aparate perfectionate, mi-am instalat
laborator cu electricitate si alte מmbunatatiri". Doi
ani mai tגrziu pleaca מn Franta. "Am lucrat o vreme -
cam doua luni - la Lyon, la Uzinele Lumiטres, dar
mi-am dat seama ca-mi pierd timpul si am trecut la
Paris. Aici, printr-un compatriot, am fost prezentat
la Pathי Nathan. Angajat operator asistent, am fost
pus la diverse lucruri marunte מn asteptarea unor
misiuni mai importante. Dupa 4 luni, vazגnd acalmia
care domnea מn studio, m-am hotarגt sa ma מnapoiez מn
tara si sa ma consacru muzeului, al carui gגnd ma
muncea tot mai mult".

S-a angajat la Imprimeria Nationala "cu conditia ca 2
luni pe vara" sa-si vada de fotografiat. Existenta se
complicase enorm. "Atelierele lucrau מn doua echipe,
iar eu - povesteste Nicolae Ionescu - eram singurul
revizor si mai tot timpul eram obligat sa lucrez מn
doua echipe. Pe de alta parte, aveam nevoie de
material fotografic si trebuia sa lucrez fotografii
pentru librariile din oras, asa ca de multe ori ma
culcam pe la 3-4 dimineata, iar la 7 eram la servici!"
In plus, banii cגstigati erau reinvestiti מn material
fotografic, "pentru a grabi realizarea muzeului".

Cinci decenii mai tגrziu, doamna Constanta Ionescu,
rememora cu zגmbetul pe buze acei ani de eroism, cגnd
existenta sotului ei devenise aproape imperceptibila
pentru ea. In primavara anului 1937, Eugen Lovinescu,
numit la 23 ianuarie 1937 מn Consiliul de
administratie a Societatii "Adevarul", i-a propus
vechiul sau prieten functia de director tehnic.
Societatea era condusa de Emanoil Tatarescu, fratele
primului ministru. "In noul meu serviciu - מsi amintea
N. Ionescu - am avut de la מnceput mari dificultati
din cauza intrigilor si diverselor interese care se
ciocneau מn aceasta מntreprindere". Sperantele de
prosperitate aparute מn 1937 se vor materializa rapid.
In vara lui 1938 si-a construit o casa "pe terenul
mamei". Avea un salariu lunar de 11 000 lei (un ou
costa 1 leu). Va ramגne מn aceasta functie pגna מn
noiembrie 1940, cגnd a fost retrogradat de noua
conducere legionara. Motivul? "Intrucגt ai colaborat
cu jidanii, dumneata nu mai poti ocupa functia de
administrator si vei ramגne sa vezi numai de
Tiefdruck".

Pe timpul rebeliunii s-a opus din rasputeri si, din
fericire, cu succes, ideii unor subalterni evrei care,
מnfricosati de zvonuri, au intentionat sa incendieze
cladirea. Va ramגne מn functie de sef al sectiei
Tiefdruck pגna מn aprilie 1947. Prin aprilie 1945
pusese bazele unei edituri - Enciclopedia fotografica
- destul de rentabile pentru ca, מn sfגrsit, מn banii
obtinuti sa-si realizeze mult visatul muzeu
fotografic. In 1947 a constatat ca "munca la editura
s-a מncetinit. Pricepusem cam tגrziu ceea ce ar fi
trebuit sa מnteleg mai curגnd si am מnceput sa
lihideze editura".

Se instaura comunismul... Munca מl מndepartase de
pulsul zilei. Se recunoste מnvins. Visul muzeului,
pentru care מsi sacrificase cei mai frumosi ani ai
vietii, מn care investise si cel din urma leu, s-a
naruit. Artistul care obtinuse premiul al II-lea la
Expozitia O.N.T., organizata sub auspiciile "Lunii
Bucurestilor", are o licarire de speranta la finele
anului 1948, cגnd a fost numit profesor la "Scoala
tehnica de arte grafice" de pe strada Anton Pann: cel
putin demnitatea מi va fi salvata. S-a מnselat si de
data aceasta.

A trebuit sa se recunoasca iarasi מnvins, izgonit cu
sentinta de "mare mגncator de evrei". Legionarii מl
acuzasera de colaborationism cu evreii, comunistii מl
acuzau de antisemitism... Nu scapa de perchezitii,
confiscari, distrugeri de bunuri materiale, de anchete
si alte umilinte absurde. L-a salvat mai putin
"originea sanatoasa" - erau condamnati cu zecile de
mii si altii cu o origine la fel de sanatoasa - cגt
recunostinta unor evrei pe care pe care מi protejase
מn scurta existenta a statului national legionar.

Va lucra sporadic la diverse edituri si la revista
Flacara, iar מntre anii 1956-1962 ca fotograf la
Institutul de Istoria Artei. Dupa pensionare se va
מngriji sa transfere o parte din materialul fotografic
adunat pentru "Muzeul de fotografie al Romגniei", la
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei, unde se
pastreaza si מn prezent.
(dbnet.ro)



__________________________________
#9059 (raspuns la: #9054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fotografia - de grati la: 13/03/2004 08:42:25
(la: Despre fotografie)
Fara a lasa la o parte importanta dezvoltarii noilor tehnologii vechiul aparat de fotografiat nu se va face uitat. Sunt momente pe care un simplu celular nu le poate surprinde si cu atat mai putin autentifica. Toata frumusetea fotografiei este ca poti sa o vezi oricand, ba chiar mai mult poti sa o atingi, sa o simti. As vrea sa cred ca macar pentru aceasta aparatele noastre de fotografiat poate demodate nu vor disparea incetul cu incetul. Fotografia e arta! A imortaliza o clipa frumoasa e arta! A surprinde cu camera momente groaznice e arta de asemenea!
Presa din Romania/ Dilema veche - de BRATU la: 18/03/2004 11:51:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
< Dragos Bora wrote: Exista si publicatii cu credit line-ul in regula. "Dilema veche", de exemplu. >

Hmmm.... Cu "Dilema veche" se schimba putin discutia. Cred ca respectul acordat fotografului se traduce si in termeni cantitativo-financiari (divagand putin, imi cer scuze ca va intrerup din nou cu modul meu simplist de a gandi, dar tocmai despre asta vorbea si DL mai devreme). In concluzie, Dragos, vreun un pic ai idee cat platesc cei de la "Dilema veche" aceste aparitii?
#12358 (raspuns la: #12354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...