comentarii

fragmente spaima zmeilor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Un fragment de craniu fosili - de SB la: 28/10/2003 14:53:02
(la: Tablitele de la Tartaria)
Un fragment de craniu fosilizat, care a apartinut unui
> om modern ce a trait in urma cu peste 30.000 de ani, a
> fost descoperita in Romania si clasificata de
> cercetatorii americani drept cea mai veche ramasita
> cunoscuta a omului modern. Fragmentul este o mandibula
> si a fost descoperita in februarie 2002 intr-o grota
> locuita de ursi, in sud-estul arcului carpatic.
> Mandibula a fost datata de o echipa americana condusa
> de Erik Trinkaus, profesor de antropologie la
> Universitatea Washington din Saint Louis. "Aceasta
> mandibula este cea mai veche fosila a unui om din
> epoca moderna, cunoscuta pana in prezent", a explicat
> profesorul american, estimand ca acesta este "primul
> indiciu despre felul cum aratau oamenii moderni atunci
> cand au sosit in Europa".
>
> Desi sunt numiti moderni, ca si oamenii de astazi,
> exista unele diferente intre tipul de oameni
> reprezentat de fosila descoperita in Romania si cei ce
> populeaza in prezent Pamantul, a precizat
> cercetatorul, care da mai multe detalii in revista
> Proceedings of the National Academy of Sciences
> (PNAS). In iunie 2003, in aceeasi grota au fost gasite
> si alte oseminte umane, a caror analiza este in curs
> de desfasurare. Mandibula a apartinut unui om ce a
> trait la inceputul epocii moderne (cu 34.000 - 36.000
> de ani in urma), cand primii oameni moderni
> convietuiau cu ultimii oameni de Neanderthal, a
> precizat antropologul. Mandibula are in general
> aceleasi caracteristici identificate la alte fosile
> ale omului modern descoperite in Africa, Orientul
> Mijlociu si Europa. Exista insa si unele diferente:
> molarii sunt mai mari, ceea ce indica origini arhaice
> si o posibila legatura cu omul de Neaderthal.
>
#2467 (raspuns la: #2461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fragmente - de Madalina la: 25/11/2003 18:37:50
(la: Nicolae Steinhardt, parintele si scriitorul)
Deoarece scrierile lui Steinhardt intrec orice comentariu, m-am gindit ca v-ar face placere citeva fragmente...
Si iata:

"Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi si cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. (Numai despre pacatele noastre spune la Pateric “sa le tampim”.) Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana? Si-apoi, tot la I Cor. (14, 33) sta scris ca “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii”. Iar randuiala se opune mai presus de orice neindemanarii zapacite, slabiciunii nehotarate, neintelegerii obtuze. Domnul iubeste nevinovatia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice Leon Daudet, dar nu la barbosi. Barbosii se cade sa fie intelepti. Sa stim, si ei si noi, ca mai mult rau iese adeseori de pe urma prostiei decat a rautatii. Nu, slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceste sa fim inteligenti. (Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia – macar de la un anume punct incolo – e pacat: pacat de slabiciune si de lene, de nefolosire a talentului. “Iar cand au auzit glasul Domnului Dumnezeu… s-au ascuns".)


"Poti sa nu pacatuiesti de frica. E o treapta inferioara, buna si ea. Ori din dragoste: cum o fac sfintii si caracterele superioare. Dar si de rusine. O teribila rusine, asemanatoare cu a fi facut un lucru necuvincios in fata unei persoane delicate, a fi trantit o vorba urata in fata unei femei batrane, a fi inselat un om care se increde in tine. Dupa ce L-ai cunoscut pe Hristos iti vine greu sa pacatuiesti, ti-e teribil de rusine."

Si inca ceva...Ce se mai aude, Daniel de conferinta aia?!


Fragmentul de film de pe web si muzica filmului - de Florin Firimita la: 24/01/2004 00:30:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Fragmentul de pe web face parte din materialul publicitar al firmei care a lucrat la efectele speciale din film. Au permisiunea noastra de a folosi bucata pentru a le promova business-ul.

Cit despre muzica, va multumesc pentru opinie. Muzica este esentiala in ceea ce fac. In Romania am crescut cu muzica clasica. Gustav Mahler imi este pina astazi compozitorul preferat. Cind locuiam in Bucuresti, de multe ori imi cumparam discuri in loc de mincare.

Aici, in Statele Unite, am fost fascinat de jazz, perioada anilor '30 - '60 in special. Nu stiu prea mult despre muzica, decit de faptul in care ma misca. Am descoperit de asemenea o multime de compozitori "uitati," marea majoriatate din Europa centrala a secolului 18.

Initial, am avut dificultati cu copyright-ul fragmentelor pe care am vrut sa le folosim. Kamerzel a vrut sa foloseasca muzica pe care o ascult in fiecare zi in atelier. Am o colectie destul de mare, citeva mii de CD-uri, majoritatea muzica clasica sau jazz. Cind am luat legatura cu companiile respective, ne-am lovit de o birocratie destul de densa, si totodata de niste preturi foarte piperate. De exemplu, pentru dreptul de a folosi vreo cinci minute din muzica lui Miles Davis, ar fi trebuit sa platim vreo cinci mii de dolari. La fel si cu muzica clasica. As fi vrut sa folosesc Enescu, "Sateasca" mai ales, dar nu am putut obtine permisiunea din Romania. Am vrut sa folosesc "Agnus Dei" din Recviemul lui Mozart nu numai pentru monumentalitatea cutremuratoare a muzicii, dar totodata si pentru textul ("Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, dona eis requiem") unde "Da-le pacea eterna" este un mod simbolic, un fel de ramas bun dat Romaniei, parintilor mei, si celor care nu s-au mai intors acasa in decembrie 1989. Recviemul a fost ultimul concert pe care l-am ascultat in Romania.
Spre norocul nostru, cei de la compania Sony au fost foarte generosi, si ne-au permis sa folosim Recviemul lui Mozart intr-o interpretare recenta franceza.

In cele din urma, regizorul a comandat muzica originala. Compozitorul David John Ackermann a compus 90 la suta din muzica filmului, o muzica care cred ca stabileste o "stare" dubla, intre melancolie si speranta.
#8401 (raspuns la: #8384) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fragment despre Spaghete - de LMC la: 05/11/2004 18:51:54
(la: Trancaneala Aristocrata)
Fefelino, m-am dus si-am dat un Copy&Paste la un fragment de la casuta mea despre Spaghetele despre care ti-am zis. Sint foarte foarte bune.

"Imediat am pus la foc o oala cu apa si sare sa fiarba. Intre timp am curatat vre-o 10 catei de usturoi si i-am taiat marunt de tot. Cind a inceput apa sa fiarba am aruncat doua portii de spaghete in oala cu putin ulei de masline si-am lasat sa se fiarba. Apoi i-am cerut voie lui Gamalie sa-mi dea si mie din patrunjelul lui sa-l toc pentru spaghete. Mi-a zis ca numai un pic imi da voie, si altul mai mult nu. Zis si facut.

Cind am vazut ca spaghetele erau aproape gata am pus intr-o tigaie ulei de masline, atit cit sa poata sa acopere toate spaghetele, cu niste ardei iute rosu cam o lingurita, din ala care este uscat si foarte foarte iute. Cind s-a incalzit uleiul am pus si usturoiul in tigaie si-am amestecat. Focul trebuie dat la medium ca sa nu se arda usturoiul. Intre timp sau terminat spaghetele care le-am strecurat de apa si care apoi le-am aruncat in tigaia cu usturoiul si ardeiul, si le-am amestecat bine. Am pus apoi patrunjelul, cam o mina, sau cit sa acopere toata portia de spaghete, si-am lasat citeva minute in tigaie pe foc pina toate gusturile sau imbinat. Asta se numeste “Spaghetti Aglio e Olio”. Si nu este iute de loc."
Anisia, nu, nu te darui toata. - de Cristall la: 20/02/2005 12:11:43
(la: suflet ratacit)
Si pentru ca altii stiu uneori mai bine sa puna in cuvinte ceea ce tu vag stii, iti citez mai jos cu un fragment dintr-un text gasit tot aici, la cafenea, care exprima rotund ideea:
"respir cu spaima ca ma stii si ca s-ar putea sa fiu o revista de
rebus completata pana la nota redactiei, litera cu litera, n-ai arunca-o
plictisit? ai sterge tu ca sa o iei iar de la capat,doar ca sa inveti mai
bine definitiile, doar asa, ca sa vezi timpul cum trece pe langa ceas?"
(alina livia lazar - spaima)
#36931 (raspuns la: #36882) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gabi - fragment, fateta - de Guinevere la: 03/02/2006 13:03:45
(la: Va fi sau nu va fi)
Fragment de raspuns - fanatism

Incercand sa gasesc un raspuns la dizertatia excelenta a lui Gabi (in paranteza fie spus astept cu mare interes raspunsul lui Simeon Dascalu, al carui prim mesaj mi-a facut multa placere sa-l citesc!), am gasit un fragment mic si palid prin comparatie, sper insa interesant, care spune ca fanatismul este de fapt o inventie vestica!

Oamenii vestici, "moderni, intelepti si luminati" care cred ca fanatismul este o inventie islamica, ar trebui sa cumpere o carte de istorie. Acolo ar putea citi ca "luminatii" europeni au facut cruciade ca sa elibereze pamantul sfant. Cat se poate de ironic, primele lor victime au fost crestini ai imperiului otoman, pentru ca ei... nu puteau intelege ca otomanii nu faceau nici o diferenta intre religii! Ei erau musulmani, dar evreii si crestinii erau DE ASEMEANEA oameni in Carte si erau tratati in consecinta cu aceleasi drepturi.
Se pare ca Islamul, in mod paradoxal, este singura religie care are toleranta pentru altele.

Asadar poate ca intradevar exista o nevoie inerenta de a inventa fanatisme, religioase si nu numai, insa nu neaparat inerenta omului ci poate inerenta omului vestic modern? Sau poate ca e nevoie de puncte de vedere complementare la ceea ce am citit eu. :o)

____________________________________________
"De la sublim la ridicol nu este decat un pas". (Napoleon)
#103617 (raspuns la: #103603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubirea - de Bitterdream la: 28/09/2006 23:52:17
(la: Omul, mamifer monogam ?)
Iubirea exista, dar numai in sensul pe care i l-a dat Hristos. Doar aceea poate fi iubire. Cand sacrificiul este desavarsit si dragostea se resfrange asupra tuturor cu aceeasi masura.

Oamenilor li se cere sa iubeasca, fara indoiala toti ne dorim , macar o data in viata, sau din cand in cand in cand, sa iubim sau sa fim iubiti, ideal, in acelasi timp. Ori asa ceva se intampla uneori....dar cat dureaza o astfel de iubire, si mai ales cat dureaza pana se transforma in altceva decat ce era la inceput, e o chestiune ce tine de fiecare, dar mai ales de curajul de a recunoaste ce ti se intampla si de a avea puterea sa mergi mai departe, in noile conditii.

E poate, un fragil echilibru intre iubirea de sine si cea pentru cel de langa tine. Si cata suferinta poate aduce eliberarea de prima dintre ele.

In rest.....poate si iubirea si monogamia si poligamia merg impreuna....Poate drumul nu e drum. Poate e un camp deschis, cu infinite directii si intersectii, cu infinite alegeri....Conteaza sa faci alegerea din cand in cand, cu ochii larg deschisi si fara spaima.
_________________________________________________________
"i sit and watch the distant need,
that cracks me up and makes me bleed.
a fragment of eternity
is all i ever need to see.
everytime you say my name, you reinvent the pain"
#148459 (raspuns la: #148081) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vreau premiile! toate! - de Intruder la: 02/10/2006 21:49:27
(la: Oracolul Cafenelei)
...asa ca raspund:

MICUL DEJUN :

1. Care e nick-ul tau?
Muc cel Mic…am crezut ca stie toata lumea!!! Sau nu stie vania ce stie tot satul?!

2. Care e zodia careia ii apartii ?
Apartin cu trup si suflet zodiei Gemenilor, la bine si la rau, de bunavoie si nesilit de nimeni, pana ce moartea ne va desparti…

APERITIV

3. Care e animalul tau preferat?
Un labrador pe care nu cred sa-l am vreodata…

4. Ce anotimp iti place cel mai mult?
Infantila intrebarea…anotimpul fluturilor mofluji…

5. Fructe si flori, care iti sunt pe plac?
Toata vegetatia e pe placul meu (raul, ramul, patria nemuritoare…) Nici o obiectie din partea mea, a stiut D-zeu ce face…

6. Cine scrie pe gustul tau? Poeti & prozatori preferati – si de prin cafenea!
m-ai atins la coarda elastica!...deocamdata spun trei de pe cafenea: rembrandt (ce pisicile mele?), Herjeu, Livia Lazar. Mai e intrusul ala da-i prea modest si nu mai scrie deocamdata nimic…asteapta invitatii speciale?

7. Care iti sunt artistii preferati (actori, cantareti, pictori, sculptori)?
Actori, sculptori...imi place combinatia asta…adica vezi doamne Rodin si Van Damme, Maria Ciobanu si Van Gogh, Tache, Ianke si Cadar, Stan si Bran, Tom si Jerry, mama si tata, Unchiul Vania si Capra cu trei iezi, Intruder si Bob Marley…opriti-ma c-am intrat in transa!!!

8. popcorn...Care sunt filmele tale preferate?
Filmele in care uit sa-nghit popcornul pana-mi da Intrusa una dupa ceafa si tipa la mine: “iar te uiti la mizeriile astea??? porcule!”

9. nectar...Cartile iubite?...
Cele scrise de Steinbeck. Toate.
Mai sunt dar iar intru-n transa si mi-e mila de voi…

10. ambrozii...poeziile preferate?
Poeziile scrise de Intruder, ce motanii mei? (ma scuzati dar sunt inca marcat de textul lui rembrandt, ala cu psalmii, ce pisica mea?)

DELIKATESSEN I

10. Care e forma ta geometrica preferata?
Femeia cu forme perfecte (sfere, semicerc, triunghi isoscel, capu-n traista si patrat, glezna iute, ochi alunecosi, inima zburdalnica…)

11. Planeta preferata?
Planeta Moldova, Venus, Jupiter, Saturn, Mamaia, Eforie…salutari de pe litoralul Marii Negre. Intruder (care se prajeste pe plaja in timp ce altii mor de caldura acasa, sic! sic! sic!)

12. Ai vreun idol sau un model? Care ar fi acela ?
N-am si de unde nu e nici D-zeu nu cere.

13. Care sunt personajele tale favorite?
Doar personalitati…

INTERMEZZO! GUSTARICA!
14. Ce directie/sens iubesti?
Directia/sensul acelor de ceasornic…just fancy!

15. Autocaracterizare in 3.14 cuvinte !
Vai de steaua mea!...sunt caracterizat in 1000 de cuvinte pe zi, ajunge o bata la un car de oale…toata lumea stie ca-s destept, frumos, devreme-acasa si cu sufletu-n rai!

16. Ce culoare are vocala « ű » ?
m-am prins!!! ai vrut sa ne-arati ce tastatura hoata ai!...eu il am pe ù, è, è, ç, ì, ctrl…hopa!...am doi ctrl!!! mai am £ (e un laptop paradit cu moneda veche ca spaghetele statute)…alt gr…%...f1…f2…pana la f12…un esc, un alt, un &…gata, v-am ofticat destul!

17. Unitatea de masura preferata?
Etalon…

DELIKATESSEN II

18. Mitul preferat ?
Mesterul Manole c-a reusit s-o convinga pe nevasta-sa sa fie zidita…Prometeu (poa’ sa ninga, poa’ sa ploua, am bricheta noua)…democratie, lapte si miere in Romania, salarii mari de-a moaca…

19. Copacul/pomul (laudat sau nu) preferat ?
Smochinul indaratnic pentru ca n-a avut si a doua sansa (fiind pom nu om).

20. Ce si cum ai fi vrut sa fii daca ai fi avut la dispozitie o noua viata ?
“sempre idem” cum si-a tras Intrusul semnatura (sa se dea mare ca stie latina, prapaditu’)


INTERMEZZO ! CEAIUL DE DUPA-AMIAZA!

21. Apa, aer, foc, pamant – elementul preferat ?
Apa, ca e uda…

22. Ce alegi intre o margareta si un catel de plus ?
O pravalie cu scara si-un Ferrari numit dorinta…

23. Kitsch-ul cel mai amuzant ?
Brelocul ala cu doi purcelusi care se ffffffff-alfaie.

CINA ROMANTICA

24. Care iti sunt visele/idealurile, spaimele/cosmarurile ? (preferate sau nu...)
“cosmar preferat”…cool…
Deci sa le luam pe rand, ca la moara:
visele: cele erotice…
idealurile: vanturile, valurile, malurile, balurile, barurile, caii verzi, poezia lui rembrandt cu Cris (ce maimuta mea?)…

25. Portretul (sau autoportretul :) femeii/barbatului ideal.
Fiind un barbat ideal, imi fac autoportretul (fragment): “sunt doar un om si-un ochi de orb/ sunt doar un pas trecut prin colb/ sunt doar un inger alungat/ din cerul vostru-nseninat/(al meu e-nnourat…)/ sunt doar atat si mult mai mult/ nu sunt gasit, nu sunt pierdut,/ nu-s imparat nu-s nici bufon/ sunt doar un om/ si-atat…nu e destul?”
Femeia ideala: sa vorbeasca putin si sa gandeasca mult…surtout sa vorbeasca putin…cela suffit!

26. Pe cine iubesti cel mai mult din cafenea ? :P
Ai vrea sa stii, ai?...vorba ta: “:P”

27. Defectele pe care le suporti la ceilalti ?
Suport tot ca un spartan…suport de vase, suport tehnic, suport material, suport moral, suport si plang…suport…

28. Cum te-ai vedea in : Antichitate, Evul mediu, Perioada interbelica?
In antichitate: pierzand timpul prin Forul Roman, incaltat cu sandale (terestre) si-mbracat intr-o toga cu ratzushte…
In evul mediu: tragand clopotele (de sfoara) la Notre-Dame si indragostit ca un imbecil de Esmeralda…
In perioda interbelica: un oarecare facand contrabanda cu alcool in California.

29. Care e momentul preferat al zilei si de ce?
E momentul…care este…(de ce? de “neam prost”!)

30. Ce preferi : marea sau muntele si de ce ?
Vara marea si muntele, iarna muntele si soba…nu-i simetric dar lasam asa. De ce?...asa sunt eu, original.

31. Ce melodie ii dedici EI / LUI ?
Pentru naşu’ si soacra mica dedic melodia “de iubesti cate-o gagica nici nu-i rau si nici nu strica”…manca-v-as!

ALLEGRO FINALE : LAPTICU’ DE SEARA

32. Cat de translucid(a) esti?
Ha????...m-am frecat cu toate sampoanele si gelurile de dus ale Intrusei si nu-s nici translucid, nici lucid!

33. Care e starea ta de agregare preferata ?
Cand ma “ia apa” ca pe podul de piatra (crapa capra-n patru)…atunci strasnic ma mai “agreghez”!!!

34. Ce-ti inspira o fata verde ? Dar un barbat ghiurghiuliu ?
O fata verde: Intrusa cand isi infige privirea-n ochii mei si ma-ntreaba cu un suras perfid sau candid, dupa caz: “unde ai stat pan’ la ora asta?” “cat ai luat la salariu?” “stii ce vreau sa-mi cumpar de la Metro, Carrefour, Mega Image? O bluza, un nasture, o margica, o geanta, pantofi, sanie cu zurgalai, alt telefon mobil, roz cu muzicuta, bocanci de schi, minge cu buline, cratita de unica folosinta, laptop argintiu cu antena parabolica, pisici aristocratice, crema de zi, de amiaza, de dimineata, de seara, de noapte, de coate, de spate, papuci cu pampoane, ciorapi cu funde, afrodisiace pentru tine prapaditule, pix personalizat, ochelari de soare, de umbra, de penumbra, de eclipsa, de cal, cu infrarosii, veioza cu franjuri, lenjerie intima magarule, piepten cu alarma, copaci cu flori, perdele cu margele, rochie cu patratele, alta rochie cu patratele, blugii aia ca-mi place cureaua, o bricheta pentru tine sa nu zici ca-s rea, cursuri, manuale, markere, stilou verde cu penita de iridiu, acadele, un mop albastru, TOT-TOT-TOT!!!”
Un barbat ghiurghiuliu: un barbat pe nume Ghita, din Ghimpati, cu ghiul, ghiftuit de vin dobrogean si care joaca geamparale…

Gata, am facut indigestie…asa-s neamurile proaste: mananca pana crapa (mai ales daca-i de-a moka) si apoi dau din buze si din mana…puneti la premiul ala si-o scufitza cu stingator!
Ma bate gandul sa fac si eu un oracol ca-n Delphi; imi dau singur premiul…Pasagere, sa nu te prind! Fiti pe faza…


______________________________________
semper idem
ma lupt cu zmeul-zmeilor pent - de Intruder la: 13/01/2007 03:00:30
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A TREIA)
ma lupt cu zmeul-zmeilor pentru tine, iti fac clatite, iti mananc toti papanasii, te las sa-mi canti 3 ore, merg cu 40 km/ora, scriu ce ai zis, sunt cuminte...:)
e bine?
______________________________________
Dans ma tasse, le café reflète mes idées noires.


#168322 (raspuns la: #168320) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mihai Eminescu Scrisoarea a III-a - fragment - de limpede la: 04/04/2007 17:11:55
(la: examen)


...Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni!

I'e rusine omenirii sa va zica voua oameni!

Si aceasta ciuma'n lume si aceste creaturi

Nici rusine n'au sa ieie in smintitele lor guri

Gloria neamului nostru spre'a o face de ocara,

Indraznesc ca sa rosteasca pan' si numele tau... tara!

La Paris, in lupanare de cinismu si de lene,

Cu femeile'i pierdute, si'n orgiile'i obscene,

Acolo v'ati pus averea, tineretile la stos...

Ce a scos din voi Apusul cand nimic nu e de scos?



Ne'ati venit apoi, drept minte o sticluta de pomada,

Cu monoclu'n ochi, drept arma betisor de promenada,

Vestejiti fara de vreme, dar cu creieri de copil,

Drept stiint'avand in minte pre un vals de Bal-Mabil,

Iar in schimb cu'averea toata vrun papuc de curtezana...

O, te'admir, progenitura de origine romana!



Si acum priviti cu spaima fata noastra sceptic-rece,

Va mirati cum de minciuna astazi nu vi se mai trece?

Cand vedem ca toti aceia care vorbe mari arunca

Numai banul il vaneaza si castigul fara munca,

Azi, cand fraza lustruita nu ne poate insela,

Astazi altii sunt de vina, domnii mei, nu este'asa?

Prea v'ati aratat arama, sfasiind aceasta tara,

Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,

Prea v'ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,

Ca sa nu s'arate'odata ce sunteti -- niste misei!

Da, castigul fara munca, iata singura pornire

Virtutea? e'o nerozie; Geniul? o nefericire.



Dar lasati macar stramosii ca sa doarma'n colb de cronici;

Din trecutul de marire v'ar privi cel mult ironici.

Cum nu vii tu, Tepes Doamne, ca punand mana pe ei,

Sa'i imparti in doua cete: in smintiti si in misei,

Si in doua temniti large cu de'a sila sa'i aduni,

Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!

Pentru necunoscatori specific inca odata: nu e opera mea;)
#184285 (raspuns la: #184263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
spaima ca intr-o zi `vine altii` :) - de 1brasovean la: 12/12/2007 09:12:30
(la: Retorica)
Dincolo de retorica si alte cele, toate guvernele traiesc cu spaima pierderii puterii [si avantajelor, implicit]. Uneori [de cate ori?] se comporta de parca ar fi vesnici la guvernare, de parca n`ar fi acolo pentru a servi binele public si interesul celor care le-au delegat puterea. Li se pare firesc ca ei SUNT si, dupa o vreme, incep sa perceapa ca ar putea fi vesnici in guvernare, sau asa se comporta.
Ca se numeste revolutie, “lovilutie”, ciclu electoral [alegeri], da, as zice ca toate guvernele traiesc si cu spaima ... guvernului urmator.

Spre par egzamplu n`as fi vrut sa fiu in pielea lui Adrian Nastase in ziua in care a pierdut alegerile in fata lu` actualul [dubla pierdere: guvernarea si postul de presedinte].
Sau as fi vrut sa fiu, sa vad ce ii bantuia prin cel cap? Oricum in afara de terfelirea imaginii publice si oarece drumuri la `locul de dat extemporale` ce-a patit? I-a luat cineva tabloul de la gura ori bricegele de colectie din buzunar?
fragment?! - de mucegai la: 21/01/2008 10:19:18
(la: Sine nomino)
Este doar un fragment?! Daca daca, de ce-mi spune asa de multe incat am impresia ca mi-a spus totul?! Imi place; o sa ma gandesc mult pana o sa-mi dau seama, ca nu-i musai sa stiu si nici sa-ti spun de ce!
partea a IIa - de cosmacpan la: 14/04/2008 07:27:06
(la: Leandru)
Merse Ileana şi merse zi de vară până-n seară că din poveste încă mult mai este şi merse şi merse până ce într-o bună zi ajunse la palatul lui Verde Împărat. Acolo, sute de corturi şi de flamuri: fii de împărat, prinţi si cavaleri, lume de pe lume şi toţi aşteptau să se dea semnal de plecare la lupta pentru a stârpii sămânţa zmeilor şi a scăpa lumea de numele lor. Se prezentă în faţa Împăratului cu cartea de la tatăl său şi cu banii trimişi de ajutor iar Împăratului îi plăcu înfăţişarea tânărului şi-l întrebă:
-Care îţi este numele şi rangul tinere?
-Leandru Mărite Împărate şi sunt nepotul Împăratului, vecinul tău căci după cum bine şti el nu are decât o fată.
-Îmi plac purtarea şi înfăţişarea ta. Nu ai dori să fi în alaiul meu?
-Cum îţi este voia Mărite Împărat, zise Ileana, dar să nu se supere ceilalţi cavaleri şi fii de împărat.
-Fii pe pace, ei au venit aici să lupte cu zmeii nu pentru un loc în alaiul meu.
Astfel primi Ileana cameră la palat şi unde era Verde Împărat era şi ea, şi de câte ori i se cerea părerea spunea câte o vorba înţeleaptă care mergea la inima Împăratului. Acesta dori să-i dea rang, dar Ileana refuză spunând că “slujitorul pe care îl răsfeţi de mic la urmă ajunge de se crede fiu”, şi nu vrea sa stârnească nemulţumire în rândul curtenilor Măriei sale si nici să se încreadă prea mult. La timpul cuvenit Împăratul dădu semnalul, şi toată oştirea strânsă se porni la drum şi toţi cavalerii ardeau de nerăbdare să înceapă odată lupta. Ajunseră la hotarele împărăţiei şi văzură în faţă armia zmeilor, mai înfricoşătoare decât toate visele urâte şi mai numeroasă decât frunza şi iarba. Împăratul ţinu sfat de taină şi după ce împărţi fiecărei căpetenii ordine, dădu semnul de începere. Şi luptau cavalerii şi fii de împărat pe viaţă şi pe moarte, dar nici zmeii nu se lăsau mai prejos. Până la asfinţit, câmpul de luptă era acoperit cu leşuri şi de o parte şi de alta, dar bag seama că cele ale zmeilor erau mai multe, că şi păcatele lor erau mai multe. Şi dacă despre ceilalţi feciori de împărat va avea cine să spună şi să scrie, să vedem ce a făcut Leandru al nostru, adică Ileana.
Căci ea stătea numai în dreapta Împăratului şi lupta cot la cot cu el şi nu se spăimânta şi nu avea nici o teamă căci îl ştia pe Dumnezeu aproape şi scut. Dar în timpul bătăliei se cam răzleţise de grosul oştirii şi se lăsase noaptea, dar ea încă mai lupta, ostenindu-se pentru pacea şi liniştea oamenilor. La un moment dat zări două mogâldeţe ce se tot tupilau şi se fereau. Îndrepta calul spre ele şi când ajunse aproape, vazu că are de-a face cu doi pui de zmeu, un băietan şi o fătucă din rasa zmeilor. Ridică paloşul dar când le văzu ochii măriţi de spaima morţii apropiate, i se muie inima şi îi lăsă să plece ba chiar îi feri de ceilalţi cavaleri. Cei doi plecară mulţumind cu ochii în lacrimi şi cine ştie prin ce fund de peşteră s-au ascuns căci după două zile, când oastea Împăratului ostenită şi slăbită sună Victoria, nu mai era suflet de zmeu pe tot cuprinsul.
După ce se odihniră, Împăratul îi strânse pe toţi şi le mulţumi pentru curajul şi credinţa de care au dat dovadă şi înmână fiecăruia carte de mulţumire şi recunoştinţă. După ce se terminară serbările închinate izbânzii toţi voinicii se pregătiră să se întoarcă la casele lor, luânduşi rămas bun. La urmă rămăsese numai Leandru. Împăratul îl luă deoparte şi îl întrebă dacă nu ar vrea să fie în slujba lui. Leandru îi spuse că nu ştie ce să zică pentru că îl aşteptau unchiul său şi treburile împaraţiei, dar împăratul atâta îl cercetă încăt până la urmă Leandru se învoi să stea în slujba împăratului un an. Şi din acea zi Împăratul era nedespărţit de Leandru şi orişiunde era unul era şi celălalt. Împăratul puse de-i scriseră scisoare vecinului său, unchiul lui Leandru, adică tatăl Ilenei în care îi povesti despre vrednicia şi despre cutezanţa acestuia cerându-şi iertare că îl oprise la curte timp de un an pentru a fi împreună.
esteu - aer conditionat (fragment) - de thebrightside la: 15/07/2008 12:06:52
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Nu era un fanatic. Era ceva mult mai simplu. Samuel facea din consecventa o virtute. Sa fie clar, una e să fii consecvent şi alta sa fii fanatic. Pînă la urmă cineva a adus nişte zahăr şi a sorbit cu poftă lichidul îndulcit. Părea că îi e mai bine. Acum nu vreau sa dau cu barda, sa intreb cine l-a învăţat să refuze medicamentele. Cineva ar trebui să se simta un pic vinovat pentru moartea lui, dar asta este alta poveste. Toată viaţa lui, scurtă, cum a fost, a băut numai apă cu zahăr. Nu vreau sa risc, dar cred ca pe undeva o parte de vină are şi profesorul de educaţie fizică. El îi întărise convingerea că apa îndulcită este o minune. Pur si simplu anihila febra musculară. Nu mi-este greu sa înţeleg de ce lichidul acesta dizgraţios devenise o perfuzie pentru cariera fotbalistica pe care voia să şi-o construiasca.

L-am întrebat ce voia, ce doreşte. Explicabil pentru un muribund. Pomenea de un botez. Sunetele abia-i ieşeau printre dinţii strepeziţi de la lămîia pe care a acceptat-o în ultimul său pahar de apă dulce. Habar n-aveam despre ce botez bolborosea. Pe moment m-am gîndit că poate de botezul Vioricăi la care nu fusese prezent era vorba. Apoi mi-a venit in minte botezul fotbaliştilor de la echipa acea mediocră. Ma rog, nu sunt prea sigur.

De fapt, nici nu ştiu ce-aş mai putea spune... Afara doar de jurnalul lui despre care a mai apucat să-mi spună unde-l pot gasi. L-am citit chiar aseară, pe nerasuflate, si am rămas impresionat. Nu credeam că poate să scrie atît de simplu şi frumos. Şi era incredibil de modest. Nu exista nici o urma in care sa gasesti vreo intentie necurata. Samuel nu voia să epateze. Scrisese, folosind cuvintele lui, o cugetare a unui filosof, Wittgenstein. Eu ii dădusem cu ceva timp in urma o carte a acestuia. Nu ma gindiem daca avea sau nu să se aştearnă praful pe ea. Dar Samuel a răsfoit-o.
Am citit pasajul care-l impresionase, un fragment scris în 1937, am zis cu vocea grava. Tatăl lui Samuel nu se putuse abţine şi din prima bancă am auzit: - Anul în care m-am născut... Toate au o legătură... apoi îşi şterse ochii înlăcrimaţi. I-am dat drumul rar, cu o dictie atenta si aruncindu-mi din cind in cind privirea spre cei ce ma ascultau: - Dacă, de exemplu, anumite propoziţii ce pot fi reprezentate sunt stabilite ca dogme ale gîndirii pentru oameni, încît în acest fel nu sunt determinate opinii, ci este stăpînită pe deplin exprimarea tuturor opiniilor, atunci acest fapt va avea o acţiune foarte deosebită. Oamenii vor trăi sub o tiranie necondiţionată, resimţită ca atare, fără să poată spune că nu sunt liberi.

Samuel era culmea discreţiei. Fragmentul citit avea o continuare care se referea la Biserica Romano-Catolică, însă fratele vostru Samuel, şi vărul meu, a avut bunul simţ să stea deoparte şi să nu se bage. Nu voia să-ncurce oalele. Ori poate nu-l interesa alta confesiune. Numai că, dupa stiinta mea, Samuel avea mai multe cunoştinţe decît v-aţi fi închipuit. E de apreciat mai ales ca sub nici o formă nu ar fi vrut să vă abată credinţa cu preocupările de care habar n-aveaţi. Ceea ce ştia a ţinut pentru el. Ma rog, sunt multe cele pe care nu le ştiţi. Aventurile cu Martorii lui Iehova în Bucureşti, prin subteranele metroului, în misiunea de propovaduire a luminii care vegheaza neobosita, prilejul fugii de-acasă, prigonit de dumneavoastră pentru vederile lui liberale... Iarăşi, poate nu ştiţi că în nordul ţării nu plecase numai pentru a juca un fotbal mai adevărat, mai curat. Antrenorul care reusise sa-l convinga pe Samuel avantajul transferului era un adept Bahai şi-i propusese un post în orchestra comunităţii lor. Bine, poate ca e mult spus orchestră. Poate că aici nu i-aţi dat satisfacţie. Nu ştiu… Dar mai ales nu ştiţi cum i-a fost dat să moară.

Incă era viu şi cald, cum foarte frumos spunea unul din scriitorii mei preferati. Intr-un moment de luciditate imp spusese ca vrea să-mi mărturisească ceva. Mă rugase să-i aduc repede un preot musulman. Eram nedumerit. L-am întrebat dacă e sigur ce-mi cere. Zise: - Da, vreau să fiu musulman !
Am fost sigur că o ia razna din nou, dar îl întelegeam. Samuel n-a sarit niciodata din consecventa lui. Striga din toţi plămînii să i se aducă preotul musulman.
- Să-mi aduceţi muntii de orez! Rahat cu apă rece!

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/14036/aer-conditionat-iv/1
si am mai gasit un fragment furat - de Sancho Panza la: 17/11/2008 16:32:27
(la: Texte furate de pe cafeneaua.com)
http://andreeanicolae.blogspot.com/2008/05/as-vrea-sa-ti-adun-toate-obiectele.html

un fragment din "Paradisul celui de-al cincilea regn."

se termina cu TE IUBESC PISI

ia uitati-va si voi pe aici.
brightule - de alex andra la: 02/02/2009 18:06:39
(la: Lecitină pentru poezie - Mircea Cărtărescu)
Imi permit sa pun aici un altfel de Cartarescu, cu un fragment din Levantul:

Luna ca un corn de tablă a plecat de pe moschee Şi pe valuri se lăţeşte ca o pleoapă pe cornee, Ca o geană de cadînă pe-un obraz de isihast. Semiluna lunii crapă-n cioburi reci pe golful vast. Iese dulful de culege praf de aur de pe boltă, Pe catarturi de barcaze grunji de aur se desvoltă Şi-ale pînzelor burdufuri s-umplu-n cer de icosari. Marea linsă e ca sticla, ceru-i de mărgăritari. Mai ca ziua luminează negura de praf de stele, Dă din ghimpe scorpionul, cloşca face temenele, Ursele lucesc ca petre fără preţ într-un sipet, Gemenii se pleacă tainic peste-al sferei parapet. Insuli doar cît vezi cu ochii. Sgomot face numai luna Lunecînd pe roţi dinţate ca Fecioara în coluna D-orologiu pre cînd iese în fereastră cu un prunc. Stele-n val şi valu-n stele dopotrivă se arunc. Manoile, fruntea-ţi mare de poet pe pergamente A căzut şi potolite-s zbuciumele. Oriente, Cînd văzut-ai în Edenu-ţi un mai nobil ipochim ? îl trezeşte-n zori cu spaimă creştinatul Ibrahim: - Scoal', efendi, te deşteaptă, că piraţii ne-nconjor: Vin asupra-ne în barce şi în prima-i capul lor, E Iaurta chiorul, spaima apelor din jur de Zant. Zece mii de galbeni face al său cap aci-n Levant. Orişice caic el pradă, fundu-i sparge şi-1 scufundă, Echipajul de catarturi e legat şi se afundă. Manoil ieşi pe punte după ce-n sileafuri puse O mîndreţe de pistoale ce dîn Londra sunt aduse. Ele au pe paturi fildeş iar pe ţeve flori de-argint: Oh, amar de cel pe care Manoil l-ar fi ţintind. Patru barce lungi din pupa tot venea pe marea lină, Zece iatagane-n prima sticlea groaznic în lumină.

Sunt curioasa ce mai zice lumea:)
Spaima invatatorului - de cristine cristine la: 15/05/2009 20:20:14
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
"Adevaratul invatator nu este lipsit de simtaminte; dimpotriva. Numai ca stie sa si le stapaneasca, la nevoie."

La sfarsitul Evului Mediu, traia intr-o manastire japoneza un calugar batran care trezea in sufletele calugarilor tineri un soi de teama amestecata cu respect, pentru ca nimic nu parea sa-l tulbure. Desi spunea de cate ori avea prilejul ca emotiile nu sunt un lucru rau, atata vreme cat nu te lasi in voia lor, era mereu linistit si senin. Nu se supara, nu se speria, nu se ingrijora.
Intr-o dimineata de iarna, pe cand manastirea era inca invaluita in umbrele noptii, tinerii calugari s-au adunat in intuneric, fara sa scoata un sunet. Batranul calugar urma sa aduca ceasca de ceai rituala pana la altar. Cand a trecut pe langa ei, calugarii au tasnit racnind, ca niste stafii.

Calugarul si-a vazut de treaba, netulburat, fara sa sovaie, fara sa tresara. Ceva mai incolo se afla o masuta, pe care o stia. A pus cu grija ceasca de ceai pe masuta si a acoperit-o cu o bucata de matase, sa nu cada niciun fir de praf.

Apoi s-a sprijinit de perete si a scos un tipat cumplit de spaima
fragment(e) - de spaceBoy la: 11/08/2010 13:26:25
(la: Visul unui tanar)
Multumesc pentru incurajari!
Scrisul, pentru mine este un lucru pe care mereu l-am facut si il voi face cu placere si daruire.

Aici este un fragment din primul capitol al ultimei mele creatii:


Capitolul I

Opriți-vă! Opriți-vă și ascultați câteva clipe zumzetul continuu al lumii ce vă înconjoară. Cât de normale vi se par toate luminile nopții, zgomotele mașinilor și aromele înecăcioase ale orașului! Cum se poate ca lucrurile care pentru voi sunt banale îmi pot distruge mie minunata viziune?
De ele am dat în prima mea zi aici, iar nici până acum nu le-am descoperit fascinația. Care e scopul lor? Ce le conferă frumusețea care le face atât de fermecătoare pentro voi?
Secunde, zile, ani m-am chinuit să înțeleg…
De 20 de ani trăiesc în lumea oamenilor și nu-mi pare să fi trecut mai mult de câteva clipe. Niciun semn de la ceilalți… nicio veste. Doar jalnica omenire îmi astâmpără într-o oarecare masură pofta de cunoaștere! De 20 de ani sunt viu și nu a trecut nicio clipă în care să nu regret…
Iată-mă aici, pe Pământul oamenilor, călător neobosit, fără casă, fără familie, fără să pot pleca. Singur, mort pentru toți ceilalți, viu pentru umanitatea care, încet dar sigur, își continuă drumul către uitare.
Ah… Cât îmi doresc să plâng!
Am colindat această lume pentru atâta timp și n-am văzut nicio schimbare, nicio încercare a vreunui om de a-și împlini destinul… Trăiesc viețile lor nenorocite de societate și-și neagă adevărata valoare! Sunt morți demult… Cu toții au murit în clipa în care și-au dedicat timpul plăcerilor mărunte. Vii pentru toți oamenii, morți pentru noi! Singurele creaturi care pot atinge adevărata nemurire renunță atât de ușor la acest mare dar pentru o existență fericită aici…
Numai de-ar putea morții să vorbească! Să le spună adevărul…
Oamenii! Ce creaturi jalnice, fără scop, fără noroc! Își trăiesc mizerabila viață căutând bucurii îndoielnice și plăceri minuscule. Orbi la ceea ce contează cu adevărat, surzi la minunatele sunete ale Pământului. Zi după zi se îndepărtează tot mai mult de lumina eternității…

E ceva destul de vag, dar intrg capitolul continua in aceeasi maniera, lucurile trecand in planul uman in cel de-al doilea:


Andreea nu era ca toți ceilalți adolescenți în prag de maturitate. Nu-i plăceau petrecerile, nu se ducea la concerte și nu-și pierdea nopțile în cluburi. După școală se plimba prin parcuri câteva ore, ascultând muzică la căști. Nu se gândea la absolut nimic, doar se bucura de singurătatea care o înconjura. În timpul acestor plimbări nimeni nu-i vorbea, iar ea nu asculta nimic înafară de melodiile din telefon. Când se oprea pe bănci, nu se uita după copiii care, bucurându-se de o zi frumoasă afară, se jucau în nisip și se dădeau în leagăne. Stătea cu capul plecat, părând că doarme. Îi plăceau oamenii, cu bune, cu rele, oricum, dar îi plăcea mai mult să stea singură, să își lase mintea să se odihnească. Spunea că va avea destul timp toată viața să își facă probleme, așa că profita de fiecare clipă pe care o mai avea până să împlineacă 18 ani eliberându-și complet mintea de toate problemele inutile care ocupă gândurile adolescenților.
Defapt, nici nu asculta muzica. Căștile reprezentau numai bariera care îi împiedica pe ceeilalți oameni să intre în vorbă cu ea. La școală se comporta asemănător. Pauzele și le petrecea în bancă, ascultând aceeași muzică, singurele momente în care interacționa cu ceilalți colegi erau orele. În ciuda faptului că era mult mai retrasă decât toți ceilalți, nu se putea abține ca atunci când trebuia să răspundă la întrebările profesorilor sau când avea de dat un test să nu caute în stânga și-n dreapta răspunsul corect. Această atitudine îi atrăsese după sine porecla de ”Vulpea”, care, bineînțeles, nu o auzise vreodată, deoarece colegii aveau bunul simț de a nu o folosi cu ea de față.
Dintre toți cei de vârsta ei, numai Corina se bucura de mai multă atenție din partea Andreei. Nu erau prietene decât de doi ani încoace, dar între ele se închegase o prietenie mai specială. Deși Corina nu era foarte diferită de toți ceilalți, nu o ridiculiza pe ”Vulpe”, ba chiar încerca să schimbe subiectul atunci când, în toiul discuților dintre ei, se ajunge la momentul inevitabil în care cineva zicea: ”Avem test ora viitoare. Iar dechide Vulpea gura!”
Nu ar fi fost atât de diferită, dar Andreea o ajutase la un moment dat la începutu liceului. Singură, speriată de atâtea chipuri noi, Corina se închisese în sine, ”Vulpea fiind singura care o ajutase să iasă din cochilie.

Multumesc inca o data pentru incurajari si astept cu nerabdate comentariile ulterioare.
#562842 (raspuns la: #562820) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fragmentele... - de Stefan Doru Dancus la: 23/09/2010 09:28:40
(la: Eliberarea/III)
...postate aici sunt începutul unei cărţi. N-am structurat cartea doar pe criteriul simplei observaţii - în următoarele fragmente se va vedea asta.
eseul... a trebuit sa-l fragmentez - de juli la: 08/08/2011 20:01:56 Modificat la: 08/08/2011 20:02:56
(la: Nicu Covaci in proces cu Electrecordul)
Gina Camelia Roman :
ROMÂNIA MEA: „ŢARA CONTROVERSELOR!”
ELEVĂ ÎN CLASA A X-A.
LOCUL ÎNTÂI DIN 52 DE PARTICIPANŢI. CÂŞTIGĂTOAREA CONCURSULUI DE ESEURI „ROMÂNIA MEA”



Mi se spune că sunt un copil îndrǎzneţ aflat pe treptele maturizǎrii… Frumoasă caracterizare… Mă simt cuprinsă de un vârtej analitic şi mă gândesc că aş putea sǎ decupez scurte fragmente de viaţă autentic românească, într-o dimineaţă frumoasă de vară. De comun acord cu gândurile mele, mai ridic odatǎ binoclul şi privesc în zare pentru a da frâu liber vocii interioare. Astfel, privesc la România, aceastǎ ţarǎ teribil de simplǎ şi frumoasǎ, trecutǎ adesea prin focurile unor rǎzboaie, despre care am învăţat la istorie că nu au fost întotdeauna ale ei, aclamatǎ şi blamată, şi oacheşǎ, cu oameni care visează să trăiască în altă ţară . Iluzoriu? Nu ştiu ce să zic de la înălţimea celor 17 ani ai mei...
Este ţara mea, ţarǎ scǎpatǎ din mânǎ ce se îndreaptǎ spre un declinul sadic creat de propriile mentalitǎţi? Ar fi absurd sǎ pun aceste cuvinte pe umerii numelui de România? Nu, eu nu sunt în mǎsurǎ sǎ învinuiesc ţara pentru nimic ci doar sǎ atrag atenţia cǎtre „umilul” megieş român.
Este cert faptul cǎ într-o zi voi putea pǎrǎsi aceastǎ ţarǎ ... Privesc, stagnez dar nu, stingher ca un fobist aflat în faţa propriei uşi fǎrǎ cheie… Cutez a-mi părăsi ţara şi a începe viaţa într-o ţarǎ perfectǎ? Este România o ţară perfectă? Cum ar arăta o ţară perfectă, cu oameni perfecţi? România este locul unde am crescut, am împǎrţit bucurie, tristeţe, am învǎţat sǎ iubesc, sǎ dau frâu liber imaginaţiei, sǎ cred în forţele proprii, sǎ mǎ exprim, sǎ ajut, sǎ caut rǎspunsuri, sa ignor, sǎ sper ca într-o zi eu cu un grup de oameni asemeni mie vom putea pune baze solide într-o ţarǎ ierarhic magnifică, iar spectacolul proastei imagini va înceta.
Mă simt prinsǎ în mrejele ţării care, cu o ultimă sforţare, încearcă să mă ademenească prin masivele ei înzǎpezite iarna, prin adierea florilor de primavarǎ, cu aerul ei de fecioară adormitǎ de bogǎţia verii şi dezmierdată de o bǎtrânǎ toamnǎ târzie, traversată dinspre vest spre est de zonele întinse de câmpie cultivatǎ cu sapa şi cu calul, de oameni care s-au chinuit să-şi dea un rost propriei vieţi. Purtǎm cu noi veacul frumuseţii, a dorului de drumeţii, a muncii obositoare de la câmp care nu curge parcă prin vene deşi glasul biroului şi ora 7 pândeşte perfid… De undeva, din inima ţării se aude tulburător imnul în culorile sfinte de curcubeu, tricolor al unui popor ce pe zi ce trece uitǎ sǎ trǎiascǎ, având un cult al acumulării de traume. Probleme sau pǎreri tardive, puse faţǎ în faţǎ cu românul, se aud ca dintr-o crevasă: avem facilitǎţi insuficiente, fonduri inexistente, tinere talente distruse de piţipoance cu sex appeal, faptul cǎ pentru clasa politicǎ suntem simple instrumente de vot cu propuneri indecente, dacă indecenţă înseamnă echivalenţa vot – peşte congelat, cǎ noi deşi nu avem suficiente case... construim monumente, cǎ bunele maniere par a se gǎsi la intelectuali sau în aparenţǎ la cei cu portofele nepurtate în buzunar, presiuni cǎ la capǎtul sǎrǎciei se aflǎ viaţa, clubul, luxul. Cumplit este faptul cǎ fiecare dintre noi avem idealuri şi sentimente, suntem o întreagǎ naţiune ce ne cǎutam valori şi încă îndrăznim să sperăm că vom trăi o viaţǎ care sǎ nu se transforme în tipul de hranǎ fǎrǎ condiment.
Aş vrea să cred că, orice curs vor lua lucrurile, România este în noi, totul ţine de noi, redresarea ţine de noi, că le suntem datori celor care au luptat de veacuri pentru fiecare palmă de pamânt. Aş vrea să se trezească în noi spiritul civic şi să ne gândim că nu am putea privi altfel România decât locul unde copiii sunt învǎţaţi sǎ vorbeascǎ româneşte, sunt educaţi şi purtaţi de mânǎ în grǎdiniţe, apoi la şcoalǎ.
Dacǎ m-ar întreba cineva de unde sunt, cu siguranţǎ aş şti sǎ rǎspund: din Vaslui, de pe o stradǎ anume, locuiesc într-un bloc, fost gri, actualmente colorat fǎrǎ nicio noimǎ, colţ cu maneaua vecinului de la parter şi cu bormaşina celui de la 3 care sparge şi meştereşte de cel puţin un an.
#618600 (raspuns la: #618595) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...