comentarii

frazeologice expresii frazeologice cu cuvintul maluri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
francmasoneria si realitatea - de condor la: 23/08/2005 05:30:25
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
VIII. UNUL CARE CREDE CA PAPA IOAN PAUL II E
VINOVAT


Vatican II a dat o lovitura mortala catolicismului, si Papa Ioan Paul II a parut ca oscileaza între slujirea puterilor oculte pe linia Vatican II si încercari de revenire la crestinismul traditional. Abatele Daniel Le Roux analizeaza aceasta aparenta în cartea sa Pierre M'Aimes-Tu? (Fideliter, Vernet, 1988; traducere engleza Instauratio Press, Yarra Junction, Australia, 1989, 1990).

De când si-a început studiile teologice, Karol Wojtyla, cel care urma sa devina Papa Ioan Paul II în 1978, a fost influentat de filozofia lui Husserl, Kierkegaard, Hans Urs von Balthasar, Scheler, Rudolf Steiner, si de personalitatea papei Paul VI. Monsignorul Wojtyla era cunoscut ca un cardinal "progresist", "mai progresist decât compatriotul sau, Cardinalul Wyszynski", chiar "înfrânat de presenta Cardinalului Wyszynski", scrie ziarul Le Matin la 17 Octombrie 1978 cu uimitoare veracitate; si tot cu uimitoare candoare, ziarul The Times scrie în aceeasi zi ca "au facut cardinalii poate o alegere buna, dar pe de alta parte si-au asumat riscul de a da frâu liber fortelor umanismului în politica si'n religie, pe care nu le vor mai putea controla." Ziarul Le Monde remarca faptul ca noul papa "este mai degraba existentialist decât tomist", ca "se opune celor care vor sa condamne cu severitate ateismul", si ca, desi în public se arata în dezacord cu comunismul si totdeauna a aparat drepturile omului, "nu este anti-comunist în adâncul fiintei lui" (Le Roux, pp. 4-5).

"Trebuie sa studiem ateismul cu ajutorul sociologiei si psihologiei, nu ca o negare a lui Dumnezeu, ci mai degraba ca o stare a constiintei persoanei umane," scria viitorul Papa Ioan Paul II în 1965. De acum încolo nu credinta în Isus Hristos este preocuparea bisericii fondate de El ci unanimitatea diverselor populatii ale globului: "Scopul Papei Ioan XXIII a fost în primul rând unitatea crestinilor; ... ce-i uneste pe crestini e mai puternic decât ce-i desparte. Dorul de unitate a crestinilor merge mâna'n mâna cu dorinta de unitate a întregii rase omenesti. ... Aceasta premisa arata atitudinea bisericii fata de celelalte religii, care este baza recunoasterii valorilor care sunt spirituale, umane si crestine în acelasi timp, extinse la astfel de religii ca islamul, budismul, hinduismul ... Biserica doreste sa initieze un dialog cu reprezentantii acestor religii. Aici iudaismul ocupa un loc special. Conceptul declaratiei viitoare va vorbi raspicat despre unitatea spirituala dintre crestini si evrei.. Biserica se ocupa de dialogul cu necredinciosi care sunt de importanta capitala în zilele noastre, când pentru prima data în istorie, necredinta si ateismul apar ca fenomene de masa. ... Biserica întelege ca tendinta spre eliberarea omului si iesirea lui de sub orice alienare, manifestata sub forma ateismului, este poate un fel de a-l cauta pe Dumnezeu. ... E necesar sa scoatem crestinismul din forma sa europeana. Popoare cu culturi antice întâmpina piedici în fata crestinismului care se explica prin psihologia lor: li se prezinta formule europene! Vedem ca sunt necesare africanizarea, indianizarea, japonizarea si asa mai departe" (consemnat de Parintele Malinski în cartea Mon Ami, Karol Wojtyla, apud Le Roux, pp. 6-7).

Papa Ioan Paul II se declara fidel conceptelor care au guvernat Cel de-al Doilea Consiliu de la Vatican, numit pe scurt Vatican II: libertatea religioasa, colegialitatea, si ecumenismul. Cu mult înainte de a ocupa Sfântul Scaun, Papa nostru planuia sa renunte la crestinism si sa accepte ateismul, voodoo-ul african, cultul spiritelor celor morti, de dragul ecumenismului. De dragul libertatii religioase, Vaticanul a fost cel care a cerut statului italian sa revizuiasca Concordat-ul si sa transforme Italia dintr'o tara catolica într'una atee; la 19 Februarie 1984, papa a salutat acest eveniment din balconul catedralei Sf. Petru din Roma. Noua formula de conducere a bisericii este colegialitatea, adica descentralizarea si participarea laicilor la hotarârile doctrinale. Adica laicizarea. Formula aceasta tripartita, libertatea religioasa, colegialismul si ecumenismul, seamana cu trilogia masonica a libertatii, egalitatii si fraternitatii care a dominat revolutia franceza (Le Roux, pp. 9-11).

Dintre predecesori, Papa Ioan Paul II îi admira doar pe Ioan XXIII si Paul VI, caci doar acestia, explica el, s'au înhamat la opera de "reformare" a bisericii catolice. "Paul VI a fost papa umanismului, papa drepturilor omului", spune Ioan Paul II. Inainte de a fi ales papa, Ioan XXIII fusese observator permanent la UNESCO, si la 11 Aprilie 1963 lauda Organizatia Natiunilor Unite si declaratia drepturilor omului - al carei scop nu este sa asigure individului drepturi în Noua Ordine Mondiala ci sa-i dea iluzia ca le are si sa-l înrobeasca în socialismul universal, "eliberându-l" de nationalism, de crestinism, si de individualism. Papa Paul VI cânta laudele omului si bunatatii lui originare: "Avem încredere în om; credem în aceasta adânca bunatate din fiecare inima..." , negând doctrina pacatului originar si a salvarii prin Isus Hristos. La mai putin de un an dupa ce a devenit papa, Ioan Paul II ridica si el osanale Organizatiei Natiunilor Unite, de care, zice el, "Papii Ioan XXIII si Paul VI s'au apropiat cu încredere. ... Viziunea umanista pe care-ati proclamat-o în lume este si a noastra" (Le Roux, pp. 11-19).

Papa Leo XIII aratase sorgintea masonica a doctrinei ca "toate religiile sunt la fel de bune," si ca nu e nici o diferenta între crestinul care-l iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele sau ca pe sine însusi, si satanistul care tortureaza si ucide copii si oameni nevinovati în cinstea demonilor carora li se închina. Rezultatul imediat al afilierii Bisericii Catolice la conceptul libertatii religioase au fost noile concordate prin care s'a realizat "separarea statului de biserica" si eliminarea "religiei de stat". Concordatele cu Columbia din 1972, cu cantonul Valais din Elvetia din 1974, cu Portugalia din 1975, cu Spania din 1976, cu Peru din 1986, si cu Italia din 1984 au fost realizate la cererea Vaticanului , nu a statelor respective; deci, Vaticanul a initiat pagânizarea lumii. Dupa semnarea noului concordat cu Italia, Papa a tinut un discurs prin transparenta caruia, dincolo de frazele frumoase si expresiile vagi si sentimentale, se zareste planul diabolic al Noii Ordini Mondiale. Libertatea religioasa este lozinca prin care masoneria a cautat sa distruga crestinismul dupa izbânda ei din 1789 în Franta, pe care Papa Ioan Paul II nu o deplânge ci o aproba, însirând: "Recunoasterea si garantia drepturilor inviolabile ale omului, ca individ si în grupuri sociale în care se poate dezvolta si-si poate extinde personalitatea; datorii ferme de solidaritate politica, economica si sociala; demnitatea si egalitatea tuturor cetatenilor fara discriminare în fata legii; respingerea razboiului ca instrument de atac al libertatii altor popoare; colaborare internationala." Cuvinte frumoase, la fel cu cele folosite de regimurile totalitare comuniste. Dupa câteva luni, la ratificarea concordatului cu Italia, papa a vorbit despre "ideea libera a pluralismului în relatii" si despre "profunda unitate de idei si sentimente." Celor care s'ar putea lasa sedusi de aceste cuvinte frumoase, le reamintim ca ele au fost alese cu grija în culise în cadrul unor colaborari ca de exemplu cea care a avut loc când Cardinalul Bea a vizitat loja masonica exclusiv iudaica B'nai B'rith; aceasta loja ceruse sa se promulge libertatea religioasa, promitând în schimb sa permita decurgerea consiliului Vatican II fara scandal (pp. 20-29).

Colegialitatea este un cuvânt care a aparut în vocabularul Vaticanului în 1959 cu un sens imprecis. In practica, colegialitatea îi ia papei autoritatea si o confera adunarii episcopilor, care cârmuiesc nava bisericii dupa model sovietic: adica hotarârile sunt luate dinainte de catre o retea organizatorica secreta care lucreaza din culise, unor participanti li se traseaza sarcina de a face propuneri, iar adunarea le voteaza dar rezultatul votului e cunoscut dinainte de votare. Ideea nu este noua; cu 140 de ani în urma, Bolgeni, un iezuit italian, facuse aceeasi propunere. "Totul s'a facut într'o maniera 'stranie' si misterioasa," scrie Parintele Schillebeekcx, teologul episcopilor olandezi (p. 32). Sunt deci doua surse de putere, una a papei, cealalta a episcopilor. Primele fructe ale colegialitatii sunt eliminarea celibatului preotilor, admiterea femeilor ca preoti, si admiterea celor divortati si recasatoriti. Apoi, publicarea de doctrine si catechisme la initiative locale, ca de exemplu catechismul Pierres Vivantes , care nu afirma creatiunea, considera ca înaltarea la cer a lui Hristos e doar o metafora, si zice ca doctrina despre Fecioara Maria nu e autentica. Când papa le-a cerut preotilor care fac pe ministrii în guvernul "revolutionar" al Nicaraguai sa nu participe în acel guvern, acestia au refuzat si au declarat ca este mai important pentru ei sa se întâlneasca cu conducatorii lumii a treia decât cu papa.

A remarcat Papa Ioan Paul II situatia precara în care s'a lasat sa cada? Inca înaintea lui, Papa Paul VI a deplâns roadele politicii pe care a sprijinit-o, iar Papa Ioan Paul II scria în 1981: "Trebuie sa admitem cu realism si cu mila ca multi crestini sunt pierduti, confuzi, perplecsi, si lipsiti de speranta; primesc idei contradictorii despre adevarul revelat si învatatura traditionala, se propaga erezii în domeniul moral si dogmatic, creându-se îndoieli, confuzii, revolte; pâna si liturghia a fost manipulata ... Crestinii sunt dusi în ispita de ateism, agnosticism, si de un iluminism vag moral ..." (Le Roux, pp. 30-39).
Din cauza ca textul e lung iata adresa:
http://miscarea.com/Catolica.htm
cine are rabdare va citi.



#67172 (raspuns la: #49955) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doua cuvinte - de Joe King la: 16/09/2005 22:43:39
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
- Iubito, as vrea sa-mi spui doua cuvinte, cuvinte
care leaga viat‏a a doi indragosti‏ pentru totdeauna.
- Sunt insarcinata.
#72767 (raspuns la: #70585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu am decat cuvinte de lauda. - de Honey in the Sunshine la: 20/09/2005 21:46:40
(la: ai carte, ai parte (?!))
Nu am decat cuvinte de lauda... ramane doar de vazut cat de ad literam va fi pus in aplicare noul regulament.

Am o singura nedumerire.. partea cu maxim 200 de elevi... Mi se pare imposibil de realizat.Am fost la 4 scoli in Romania si toate aveau peste 500 de elevi.Vor sa construiasca noi scoli ?!
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
"eu inca n-am intalnit vreun - de Daniel Racovitan la: 04/10/2005 01:47:54
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
"eu inca n-am intalnit vreun strain care sa fi auzit de eminescu."

Nici eu. Cum de treci granita romaneasca, despre "poetul nepereche si universal" cu care, scuzati expresia, ne umflam atata in ficatzi, n-a auzit nimeni.

Sa va reamintesc de faptul ca I.L. Caragiale si-a petrecut ultimii ani in Germania, scarbit fiind de societatea romaneasca?

___________________________________________________________________
aceste cuvinte ne doare (sic).
#76563 (raspuns la: #60943) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sunt convinsa ca rac (pe el il citai, nu?) gaseste comparatia cu Dostoievski magulitoare :), dar e un pic diferit, nu crezi ?

In plus, el nu se referea la neintelegerile provenite din sensurile conotative ale cuvintelor sau a lipsei de punctuatie, ci la ceva mai larg, la situatii intregi.

De multe ori se poate intampla sa judecam gresit o persoana atunci cand o "citim"... Iar ca un amarat de post pe cafenea sa ajunga la expresivitatea unei capodopere ca "Fratii Karamazov", ar trebui ca fiecare dintre noi sa fim nu numai scriitori de geniu, dar si sa ne transformam postarile in mici scenete, in care sa descriem amanuntit mimica sau decorul in care ne aflam cand am spus o anumita chestie (cam utopic, de altfel).

Ori noi toti suntem oameni simpli (din fericire, poate) si ne e greu sa dam dovada de asemenea calitati descriptive.Asa ca ne ramane un singur lucru de facut: sa acceptam acest compromis si sa ne impacam cu ideea ca o interactiune virtuala intre doi oameni nu va fi niciodata la inaltimea, la calitatea unei interactiuni reale.

_____________________________________________________
Membra SIMC - Securitatea Inchizitoriala Mister Cafenea
#79301 (raspuns la: #79294) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
exemplu rapid: "las' ca-l fac - de Daniel Racovitan la: 26/10/2005 00:35:50
(la: De la lume adunate si inapoi date!)
exemplu rapid: "las' ca-l fac io!"

si un sfat practic in franta: evitati cu orice pret sa folositi cuvantul "negru / negresa" ("iau uite si la negresa aia"). Cuvantul "negre / negresse" are in franceza o alta semnificatie decat in romana, si anume "sclav pe plantatie", si este extrem de injurios. Avand in vedre ca francezii nu au de unde sa stie ce inseamna in romana, mai bine nu-l folositi - asta daca nu vreti s-o luati, scuzati expresia, in freza. :)

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
JIMMY - de Ivy la: 03/11/2005 17:51:05
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Eu cred ca tie nu iti e bine. De la o vreme nu te mai opresti din a spune rautati. Faci observatii gratuite, folosesti expresii enervante..

Nu-ti place aici..nu mai veni..Trancaneala chiar a fost deschisa pentru: "hi grasalanilor"..si :bye grasalanilor".. (sau si pentru asta)ce vezi tu rau in chestia asta??? Sunt subiecte "grele" unde te poti duce sa combati..dar nu te-am prea vazut inghesuindu-te la alea....Iar faptul ca, cuvintul "grasalanilor" ti se pare vulgar..efectiv m-a facut sa rid..Draga mea, tu ai folosit in decursul unui an, atitea cuvinte vulgare ca sincer m-am oprit din a le numara la un moment dat..

Dai cu bita in balta, zau asa..Mereu m-am abtinut sa nu iti spun nimc datorita virstei tale. Am vrut sa te respect pentru ca deh..esti de virsta mamei..si acum..iti spun toate chestiile astea cu respect..(poti sa crezi sau nu)..deci..daca iti fac rau vizitele la trancaneala..mergi tu la alte subiecte..pentru ca peste tot esti la fel de binevenita...
#84386 (raspuns la: #84378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred că până şi Bogdan merită să i se facă dreptate - de Lady Allia la: 14/11/2005 17:50:03
(la: Romanitza Iovan...legitima aparare ?!)
Da...uite că până la urmă nu m-am putut abţine să nu scriu, deşi mi-am promis să nu o fac pentru că ştiu că o să-mi ridic "iovaniştii" în cap, dar asta este. Consider că atunci când lupţi pentru o idee în care crezi nu stai să te ascunzi de teama de reproşuri ci ţi-o asumi şi pledezi pentru ea.
Înainte de a da argumente vreau să spun ceva din punctul de vedere al unei surori. Sunt soră a doi băieţi minunaţi şi dacă unul dintre ei ar fi păţit aşa ceva...vă asigur că eu în locul Mihaelei aş fi fost un monstru pentru acest Iovan, pe care eu nu îl voi numi "domn" niciodată. Cred că nu ar mai fi putut în viaţa lui să pună mâna pe o armă, iar dacă ar fi facut-o nu ar mai fi avut cu ce trage că i-aş fi tăiat mâinile. Vă pare inuman ce scriu...probabil, dar este uşor să comentezi scuzele lamentabile a familie Iovan fără să priveşti măcar o dată în sufletul acelei femei care aşa cum a putut şi-a crescut fratele.
Ştiţi ce greu este să creşti un om şi să îşi ia altcineva dreptul să îl omoare? Fratele meu mijlociu la vârta de 8 ani a fost lovit la şcoală în cap cu o minge de baschet şi a făcut comoţie cerebrală. A stat 4 luni în spital şi a învăţat să umble din nou...nu mai avea echilibru, nu mai aude bine de atunci. are migrene foarte des,..., iar eu eram neputincioasă. Nu puteam decât să îl ajut alături de familia noastră să înveţe din nou să umble, să înveţe din nou să aibă încredere în copii, să înveţe să nu mai spună mereu: "nu merg jos că dacă merg poate acuma o să chiar mor". Şi să vă mai spun ceva...când am mers la şcoală să ne interesăm cine a fost am aflat că nu ni se spune pentru că este persoană influentă şi şcoala nu dorea probleme. Nici măcar bunul simţ să dea un telefon să vadă dacă fratele meu nu a murit (a fost la 5 minute de moarte) nu au avut părinţii acelui viitor Iovan! Nu i-am dat în judecată pentru că ne-a interesat mai mult ca fratele meu să îşi revină, iar pentru asta trebuia ca toată afecţiunea, atenţia şi timpul liber să i se acorde lui.
Apoi...ştiţi cum este să trăieşti într-o familie unde din cauza serviciului părinţii sunt mereu plecaţi, mereu prea ocupaţi să facă rost de bani, iar fraţii rămân să se crească şi să se educe unul pe altul? Ştiti ce înseamnă să te trezeşti noaptea urlând că ai visat că frăţiorul mai mic s-a suit pe balustrada de la balcon şi a căzut şi a murit??? Şi era doar un vis domnilor !!!
Să ştiţi că sunt o persoană realizată aproape pe toate planurile, am firma mea pentru că m-am săturat să lucrez pentru alţii care nu ştiu decât să exploateze şi să te trateze ca pe o cârpă în loc să îţi vadă valoarea intelectuală, valoarea ca persoană, valoarea ca şi angajat. Am intrat imediat după liceu fără nici o pregătire suplimentară la facultatea de drept şi am intrat la fără plată, iar în anul 3 am renunţat pentru că m-am săturat de ipocrizie, minciună, furt pe faţă şi oameni jegmăniţi pentru că vor dreptate. Momentan fac o facultate unde nu am lipsit la nici un curs, la nici un seminar, am obţinut o bursă de studii în Paris...într-un cuvânt îmi place ce fac.
Am scris toate acestea pentru că vreau să se ştie că nu sunt o persoană care scrie în necunoştinţă de cauză şi care ştie ce înseamnă să munceşti pentru banii şi pâinea ta.
Până în prezent am semnat zeci de petiţii pentru ca oamenii să aibă o viaţă mai bună, pentru ca mamele să aibă anumite drepturi, pentru ca bătrânii să nu mai ajungă să doarmă şi să mănânce prin tomberoane, pentru ca acei copii care nu ştiu ce îi aşteaptă după ce se nasc să se nască cu nişte drepturi. Toate acestea le fac pentru că îmi place să lupt pentru cauzele în care cred, pentru că m-am săturat de atâta "indolenţă sufletească" şi lipsă de acţiune a oamenilor şi pentru că vreau ca viitorii mei copii să trăiască mai bine, vreau să ştie că mama lor chiar dacă poate nu a reuşit să schimbe ceva, MĂCAR a încercat.
Am scris acestea deoarece vreau să spun că eu nu vreau ca copii mei să trăiască într-o societate care pune în mână arme oamenilor, înainte de a da legi sociale pentru ca hoţia să se reducă, pentru ca unii copii să aibă măcar şansa să aleagă între şcoală şi o viaţă ştearsă, pentru ca să nu mai existe atâţia copii fără nici o şansă, care să fie stigmaţi înainte de a se naşte.
Toată lumea condamnă hoţia...este foarte simplu. cel mai simplu este să tragi concluzia înainte de a cerceta cauzele.
Probabil mulţi spun că sunt utopică.., nu, nu sunt! Cum aş putea fi utopică într-o lume unde copii sunt aruncaţi fără regrete în tomberoane ca şi nişte pachete goale care nu au nimic de dat sau spus, ca şi când nu ar fi nişte suflete care să merite o şansă!?
Cum aş putea fi utopică într-o ţară unde oamenii preferă să ia şuturi în fund mereu de la cei care ne reprezintă...fără să tragă semnalul de alarmă, fără să ia atitudine...din contră...suntem serviţi cu "rahat" (scuzaţi expresia) pe tăvi de aur, iar noi după ce îl mâncăm mai zicem şi "mulţumesc"!!!
Cum să fiu utopică când românii sunt obişnuiţi mereu să arunce în faţă cuvinte grele şi doar apoi ajung să cugete la ceea ce au zis?s
Cum să fiu utopică când în ţara asta mereu se caută ţapi ispaşitori, iar oamenii sunt hăituiţi de taxe şi impozite fără să aibă drepturi reale pentru a supravieţui!?
Cum să fiu utopică când există atâţia copii abandonaţi care ne cerşesc măcar o privire, iar noi cântam melodii cu "iubiţi şi câinii vagabonţi" şi în ochii lor nici măcar nu ne uităm să le ştergem lacrimile!?
Cum să fiu utopică când sute, mii de bătrani sunt daţi afară din case pentru că nu îşi mai pot plăti cheltuielile după ce majoritatea din ei au muncit o viaţă întreaga pentru o pensie de nimic!?
Cum să fiu utopică când bogaţia şi luxul ne zâmbeşte pe la televizoare, când pentru ei legea nu există, când pentru ei crima este o normalitate, iar ţara moare de molima sărăciei, injustiţiei, a lipsei de cultură şi educaţie ... să nu mai vorbim de cea a nedreptăţii!?
Cum să fiu utopică când dacă vrei să rămâi în ţara asta pentru că o iubeşti şi chiar vrei să faci ceva pentru ea, pentru tine...statul român nu te ajută cu nimic, ba mai mult, iţi râde în faţă şi îţi dă la poveri de nu le poţi duce!?
Cum să fiu utopică când... am citit şi am auzit atâtea persoane care au spus despre Bogdan Iancu că e "hoţ", "tâlhar", etc...că şi ei dacă ar fi fost in locul lui Iovan l-ar fi omorât!?
Cum să fiu utopică când mi-e deja silă de cei care vorbesc de crimă ca şi de ceva normal...ca şi când noi oamenii am fi cu pedeapsa supremă, ca şi când noi am fi cu judecatul sufletelor, ca şi când noi am fi cei care sa hotărâm dacă cineva MERITĂ sau NU MERITĂ să trăiască !!!!
...Eu sunt de-a dreptul mâhnită şi tristă că într-o zi voi avea copii care să trăiască printre astfel de oameni, care uită regulile de bază: nu judeca, nu dori moartea altuia, nu fi rău, nu fura, nu ucide...da...ce vor avea de învăţat copii mei dintr-o astfel de societate???? CE???
Oameni buni înainte de a judeca pe cineva de ce fură...mai bine puneţi-vă în locul a zeci de mii de români care din cauză că îşi văd copii murind de foame sunt nevoiţi să înşele, să mintă, să fure...gândiţi-vă ce aţi face voi dacă copii voştri v-ar spune că nu au mâncare, iar angajatorul v-ar ţine pe posturi de probă cu săptămânile, cu lunile şi nu v-ar plăti, nu v-ar face o carte de muncă sau mai rău...nici nu s-ar osteni cineva să vă dea această şansă măcar.
Acuma imi veţi da replica...că încurajez hoţia...ce patetic ar suna şi îmi vine să şi zâmbesc..., nu o încurajez ci am luciditatea de a vedea cauzele nu efectele.
Câţi oare dintre cei care condamnă ştiu câţi oameni nu au nici măcar şansa unui loc de muncă, ce să mai vorbim de reabilitarea la locul de muncă sau în societate a unui fost condamnat?!
De obicei oamenii judecă, clasează şi uită să dea şanse, dar ştiu să se bucure ca şi copii când spun: "Vezi, am avut dreptate! Ăla iarăşi a juns după gratii!"...cum să nu ajungă când în afara altor persoane de teapa lor ceilalţi nu le dau şanse???
Oamenii au impresia că ei le ştiu pe toate, iar ceilalţi sunt doar.."restul", da..si astfel acest "restul" care poate din diverse motive au facut o greşeală în viaţă nu mai au nici măcar şansa unei reabilitări umane, ce să mai vorbim de altfel de reabilitări? Parcă am fi D-zeu şi îi judecăm şi îi stigmăm pe veci cu neâncredere şi lipsă de respect.
Înainte de a judeca atât de aspru pe alţii eu spun ca fiecare să se gândească ce au făcut pentru ca această societate să fie mai bună? Câţi copii părăsiţi au ajutat, câţi cerşetori au luat acasă măcar o dată sa le dea o ciorbă caldă, de câte ori au cerut o viaţă mai bună, legi sociale pentru cei care oricum nu beneficiază de nimic?
Avem o ţară care deja este bolnavă de sărăcie, de cerşetori, de copii abandonaţi, de bătrâni fără case, de tineri fără şanse, de legi neaplicate obiectiv, de corupţie...oare nici măcar bunul simţ, valorile primordiale din Biblie şi spiritul curat nu ne-a mai rămas?
Oare chiar atât de răi să fim, încât să ne proclamăm popor creştin, dar defapt majoritatea sunt nişte criminali în haine de "pioşi"?

Sunt de părere ca hoţii, tâlharii,infractorii în general...să fie prinşi, să fie pedepsiţi prin metodele legale care stau la dispoziţia oricărui stat de drept, dar sunt total împotriva CRIMEI.
Sunt de acord să ne fie teama şi să fim suspiciosi cu un recidivist, dar nu sunt de acord să nu i se dea şansa unei reabilitari şi să fie tratat tot restul vieţii ca un infractor. Asta ne face la fel de vinovaţi de viitoarele lui acţiuni imorale ca şi pe el !!!
Sunt de acord că se întamplă ca atunci când dă cineva buzna peste noi în casă să încercăm să ne apăram fiinţele dragi, dar nu sunt de acord ca prima chestie care îmi trece prin minte să fie..."îl omor", asta mă transformă într-un criminal care premeditează.
Nu ştiu ce să mai spun...pentru că sunt plină de dezgust şi am obosit să văd atâta răutate în oameni, dar ceea ce i s-a întamplat lui Bogdan este regretabil şi sunt în totalitate de acord cu poziţia surorii sale Mihaela, pe care eu o imbratisez cu mare drag şi respect,îi doresc să aibă în viitor parte de multă fericire şi îî doresc ca D-zeu să îi dea puterea să treacă peste toate acestea şi să poată să îşi plângă fratele în linişte
Acuma oameni buni...dacă Bogdan hoţ, tâlhar, şi ce ştiu eu cum a mai fost numit...eu cred că D-zeu l-a judecat deja şi a hotărât dacă a fost un om bun sau rău, dacă meritat iertat sau nu , dar pentru acest Iovan ... mie personal mi-e milă şi chiar dacă într-un fel îi port pică în sufletul meu, m-am rugat pentru el, m-am rugat să îi dea D+zeu tăria să se uite în sufletul lui şi să ia decizia corectă.


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca
etienne - de Belle la: 17/11/2005 14:55:49
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Am cunoscut romani maturi care ,veniti doar de cativa ani in strainatate ,care amestecau limba romana cu expresii din limba tarii in care se aflau , pretinzand ca deja au pierdut abilitatea de a vorbi fluent romaneste .
Mi se pare ridicol si imposibil ca un om de sa spunem 30 ani dupa cativa ani de trait intr-o tara straina sa uite limba romana .
Este pur si simplu snobism ,sau o anume jena de a recunoaste ca sunt romani


zi zau si poate te crede careva... n-ai remarcat ca anumite expresii in engleza sunt mai scurte si mult mai sugestive decat in limba romana? nu pretinde nimeni ca e mai cu motz, pur si simplu cand in timpul zilei mai vorbesti si-o alta limba in afara de romana anumite cuvinte/expresii iti vin pe limba automat.

si daca tot acuzi aiurea de snobism... tu de ce ti-ai ales nick-ul etienne si nu ionel sau maricica ;)

Nu uitati ca oamenii capabili vorbesc in acelasi timp cu alte limbi straine si limba materna ... cu asta m-ai dat gata, nici nu stiu daca sa fiu magulita sau indignata ;)

si cam atat ca-i prea de dimineata sa ma leg de fiecare fraza in parte fiindca nimic nu mi se pare mai nedrept decat intoleranta si aratatul cu degetul.

#88290 (raspuns la: #88259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste cu copil - de maria de la medgidia la: 18/11/2005 12:46:43
(la: Autismul)
azi o sa va povestesc despre andrei

andrei, 12 ani, autism sever, poate executa cam toate deprinderile care-i confera autonomie (spalat, toaleta, sireturi, nasturi, mancat, etc), dar are o oarecare stangacie in miscari si o lipsa de precizie (in desenarea formelor, sau in procesul de imitatie)

un copil foarte frumos, ca de altfel, majoritatea copiilor autisti (au trasaturi "armonice", regulate, frumoase, partial si din cauza lipsei de expresivitate faciala, lipsei de mobilitate faciala si corporala)

andrei nu vorbeste decat vreo 20 de cuvinte (mama, tata, da, nu, bine, asa, "coco" - spune asta cand cineva ii este drag)... probabil ca mai multe nu va vorbi niciodata...
desi studiile pe scoarta cerebrala sustin ca invatarea limbajului dupa 12 ani este imposibila, nu ma pot opri sa nu gandesc ca la andrei se va putea... de ce? pentru ca am descoperit ca andrei cunoaste limbajul... si e doar un blocaj de redare/ exprimare a cuvintelor, nu o problema de semnificatie...

iata cum am descoperit...
m-a atras andrei din prima zi cand l-am vazut... roscat, frumos, cu o privire limpede si constienta care se oprea undeva in mine, cauta ceva, si fugea mai departe, in altii...
andrei isi lovea colegii de clasa, oamenii din jur, lovea cu forta si constient de ceea ce face... vedeam pe fatza lui ca nu este, ca la alti copii, tipul acela de lovire pentru a-si "gasi limitele corpului", a sti "pana unde este el in spatiu"...
andrei lovea dintr-o nevoie de atentie... "hei, eu sunt aici!! stii?? eu exist! eu contez! nu ai voie sa treci pe langa mine fara sa observi ca exist!"
o singura fiinta in toata scoala se putea intelege cu andrei... dar persoana aceea nu era in perioada respectiva in oras... andrei era in turmentari interioare chinuitoare... cu corpul tot timpul un arc, alergand, lovind copii, izbind usi, scaune, banci...

nu m-am apropiat eu de el, el m-a ales pe mine... cand s-a uitat in ochii mei prima data, a fost "suflet pe suflet" deodata...
pe vremea aceea nu stiam ca andrei intelege tot ce se intampla, eram eu insami prea "mica" nu de varsta, ci de spirit, ca sa imi dau seama de asta...
eram clueless cu andrei... te simti pierdut in fata unui copil care, la inceputul pubertatii, cu puf de mustata si crescind in barbat, nu vorbeste deloc... si stii ca nu are nici o deficienta de receptie sau emisie a sunetelor...
parea mereu ca vorbele mele nu ajung la el, dar observam ca tonul vocii il relaxa sau agita, ca pe catzei... cu rusine recunosc ca dresaj am incercat sa fac cu andrei... dresaj prin tonul vocii...

foloseam tonul vocii pentru a-l certa sau lauda in diferite contexte, dar mai mult decat pe cuvinte ma bazam pe "melodia" vocii mele, usor soptita, creind o senzatie de intimitate, ceva care era "al lui" si se petrecea doar "pentru el", pentru ca eu intuiam ca are nevoie de "coltul lui", pe care nu il avea fizic, iar eu i-l dadeam sufleteste...

dupa o vreme andrei incepuse sa se raporteze la mine... ma privea fix asteptand o reactie ori de cate ori facea ceva, bun sau rau... eu ii confirmam ca exista, prin reactia mea care demonstra ca "he has made a difference" in our world...
in clasa, eu eram "lumea" pentru andrei, nu profesoara pe care o lovea mereu, sau alti caregivers care nu il puteau stapani cu forta... niciodata n-am folosit forta cu andrei si niciodata nu m-a lovit... o singura data a incercat sa ma impinga, dar cu fermitate si fara afecte negative i-am aratat ca exist si raman pe locul meu...

era o perioada foarte zbuciumata pentru el, culminase cu refuzul de a sta la ore, petrecea timp pe holuri, haladuind fara de sine prin scoala, chinuit interior (simteam eu)...
mai mereu trebuia sa ies din clasa sa-l caut, sa-l aduc... nu-mi iesea partea cu adusul inapoi in clasa, avea o vointa sau o neliniste foarte puternica... de care nu se putea elibera, o purta in el peste tot...

intr-una din zilele in care incercam sa-l aduc pe andrei inapoi in clasa, mi-a venit ideea sa pun in practica o tehnica din hipnoza... nu stiam ce o sa iasa... este vorba despre povestirea simbolica, pentru eliberarea de "incarcaturi" psihice pe care nu poti sa le denumesti...
(de fapt, eu am facut un hibrid intre povestirea simbolica si exercitiile de relaxare pentru intrarea in transa usoara...)
de exemplu, daca o persoana isi descrie greutatile vietii ca si cum ar merge pe drum tragand o ghiulea de picioare, povestirea simbolica va infatisa un om care merge pe drum cu greutati legate de picioare si se elibereaza treptat de ele... daca iti descrie viata ca fiind ceva care ii apasa pe umeri, povestirea va alege un personaj care poarta un sac in spate si treptat ii goleste continutul...
"treptat" este cuvantul-cheie, pentru ca informatiile trebuie sa ajunga in staturile profunde, in inconstient, si sa aiba efecte eliberatoare in timp...
psihologia nu e ceva ermetic, o suma de tehnici si metode ca sa "descifrezi" oamenii... ci inseamna sa gasesti intuitiv felia care i se potriveste fiecaruia ca sa-i alini tensiunea, sa-i faci lui bine, nu sa il dezgolesti pana la cele mai intime secrete ale lui pentru orgoliul propriu...
rolul tau in viata lui e meteoritic, "operezi membrul defect" si pleci, nu te joci de-a reconstrui individul... cu asta nu sunt de acord in psihologia moderna: nu are masura, nu isi stie limitele...

dar, sa revin... l-am luat pe andrei de mana, l-am tras spre mine si am inceput sa-i povestesc ce vedeam pe geam, afara...
"uite, afara e dimineazta, pasarelele canta vesele in copaci, oamenii merg pe strada... unii se duc la servici, altii se intorc de la servici... pamantul respira... respira ca noi si hraneste copacii, plantele, lumea... soarele este pe cer si toata lumea se bucura... oamenii sunt veseli in sufletul lor... merg pe strada... unii se duc la serviciu, altii se intorc de la serviciu...
copiii sunt in clasa... copiii deseneaza copaci... copaci veseli care respira ca si pamantul... soarele ii incalzeste... toata lumea e multumita si merge pe drum... oamenii vin de la servici... sau se duc la servici... fiecare are treaba lui... copiii sunt in clasa si deseneaza... fiecare se bucura de lumea asta frumoasa... plina de soare... pamantul se bucura de soare si respira ca noi... pamantul respira... copacii respira si se incalzesc la soare... noi stam la caldura langa soba... afara totul e bine... fiecare are treaba lui... in clasa copiii sunt linistiti... copiii deseneaza copaci... copacii sunt multumiti pentru ca e soare si e bine... pamantul se bucura... oamenii merg, fiecare la treaba lui... copiii au treaba lor in clasa... toata lumea e multumita... pasarelele canta..."

si tot asa, i-am vorbit lui andrei cu ton egal, repetand cuvintele, totul in jurul ideii de liniste, pace, bucurie calma, multumire a intregii lumi... am simtit la un moment dat, in bratul lui care ma atingea, o decontractie musculara... se relaxase... juma` de ora i-am vorbit primele dati... ma urma linistit in clasa si desenam impreuna pe tabla... ne delimitam teritoriile, andrei invata astfel ca exista si ceilalti, cei din jur...
juma` de ora... apoi din ce in ce mai putin, zilnic... ajunsesem la un sfert de ora, 10 minute cand a trebuit sa intrerup...

imi este atat de dor de andrei... si am aflat ca si lui de mine, un copil care nu vorbeste, acum mai mare decat atunci... a dat de inteles in jurul lui ca-i lipsesc eu...
sunt atat de mica pentru o bucurie atat de mare... pentru ca este o bucurie vie sa existi pentru cineva pentru care lumea e compusa doar din cateva persoane, dintre zecile pe care le intalneste de-a lungul anilor...
eu exist pentru andrei... conducator de popoare sa fi fost, nimic nu insemna... dar o sa-l vad din nou, peste o luna, inainte de Craciun, pe el si pe alti copii de care mi-am legat sufletul...
nu stiu cum va fi... cat ne-am schimbat cu totii... imi e atat de dor de ei... suntem asemenea... spirite vii... nu toti suntem spirite vii in lumea asta... unii sunt "adormiti" intr-un fel, nu stiu cum sa zic... nu sunt "cu totul aici"...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
... - de maan la: 26/11/2005 23:39:52
(la: Doar femeile sângerează)
Honey, da-mi voie sa te-ajut, convinsa ca nu intentionai deja sa treci strada…)))
Am retinut eu niste expresii faine si, cum intentionez sa le folosesc, le repet de doua zile, ca sa vad cum suna…
Cand nu ma va macina plictisita acribie si voi dori sa spun ‘activitate de o calitate indoielnica’ voi zice indubitabil dubitativa calitativ …imbinand otios (nu ‘satios’) cuvintele, ca sa nu cada greu salata, intrucat cei incapabili de contorsionisme poetice ar putea chica de ameteala, zapaciti de nastrujnicele elucubratii si de omniprezenta (ubicuitatea! 1-0!) acestora, ori de acrimonia (2-0!) tonului.
Cabotina da’ nu melodramatica, voi alege sa eludez, ca-i greu sa ‘evit’ pe cat posibil …aaaa…vroiam si eu sa utilizez aici niste adjective percum ‘futil’ si ‘irefutabil’ …dar ma tem ca de la 3-0, eu centrez si tot eu dau cu capu’!
Dac-as avea o viata mai usor mestecabila decat gumilasticul, m-as uita la telenovele si-as mai invata niste neologisme ca nici eu n-am nas (‘fler’…dar cine mai tine scorul?) pentru umor de calitate.
Imi cer scuze adminilor care tasteaza demiurgicpentru send-ul prezent ca si pentru viitoarele.
Ma duc sa-mi iau o viata mai racoroasa si DOOM-ul cel nou, care sa ma-nvete, pe langa critica literara, si un amanunt neglijabil, of corse (sic!): intre subiect si predicat nu se pune virgula.
Dar despre asta, intr-un alt post, la fel de plictisitor.
A dumitale, draga Honey,
Hilara ori ilara … la alegere, ca tot is sinomime.
Sau nu-s?
My bad.
#90882 (raspuns la: #90806) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"desfăşurând şi alte acti - de Daniel Racovitan la: 27/11/2005 11:17:42
(la: Întâlnirea cafegiilor - pe 26 noiembrie 2005)
"desfăşurând şi alte activităţi distractive"

iata o expresie "bieton"! :)))
parca va si vad desfasurand activitatile distractive :))

acu' serios, ma bucur ca v-ati simtit bine.
cum ziceam, asteptam pozele.

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#90957 (raspuns la: #90914) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Accentul romanesc in italiana - de irina fiorentina la: 01/12/2005 14:49:53
(la: Accentul si integrarea in societate)
Din fericire, avand un oarece talent pentru limbi, am reusit destul de usor sa "achizitionez" limba si accentul "toscan", intr-o forma cat mai apropiata de original. Accentul moldovenesc al limbii-mama cred ca m-a ajutat sa ma adaptez la melodicitatea limbii italiene. E adevarat ca inca sunt recunoscuta ca straina cand deschid gura, dar toti imi spun ca e uimitor cat de bine vorbesc si ce vocabular elevat posed. Singura problema majora: vocalele duble, pe care uneori nu le simt cand sunt pronuntate si de aceea e necesar un efort in plus pentru a-mi aminti cuvintele care le contin (nu numai cand vorbesc ci mai ales cand scriu!).
Deci, ma simt perfect integrata din acest punct de vedere si vorbind alte 3 limbi (romaneste, engleza si franceza) ma pot considera un cetatean european.
Cat despre o eventuala odrasla, nu cred ca va avea mari probleme in a deveni bilingva prin nastere, dimpotriva cred ca va fi un exercitiu foarte util sa invete de mica doua limbi si chiar mai multe. Viitorul lumii de maine e al poliglotilor!
Ma doare insa cand aud vorbind multi connationali, stabiliti in Italia, care nu fac nici cel mai mic efort de a invata cat de cat limba tarii care-i ospiteaza, ba mai mult se incapataneaza sa foloseasca un limbaj nativ plin de uzante si expresii de mahala...slab semn de integrare, daca nuc hiar un afront si lipsa de bun simt!

Atat am avut de spus,
irina fiorentina
lasand filozofia la o parte... - de Semiramis la: 10/12/2005 19:24:08
(la: Nimic despre ...fericire.)
Parasuta salveaza vieti. E back up-ul celor ce umbla prin cer si nu sunt ingeri. Parasutele nu vorbesc. Ele tac. Dar daca vrei sa schimbi tu regula, e ok.

1. Eu iti voi raspunde. Conversatia o port cu placere, indiferent daca interlocutorul meu este pe acelasi tarm cu mine sau suntem pe malurile diferite ale aceleiasi mari. :) Toti oamenii o merita. Dar nu toti oamenii stapanesc arta de a putea vorbi pe limba oricarui alt om.

2. Credeam ca subiectul „Dumnezeu” l-am clarificat (cel putin din punct de vedere religios), El nu moare niciodata. Nietzsche a murit in schimb.

3. Primele posturi la acest subiect, „nimic despre fericire”, au fost pur si simplu comentarii la la ceea ce a scris autorul. El poate ca vrea sa-si gaseasca fericirea incercand sa o inteleaga prin descrierea nefericirii (evident, din punctul lui de vedere). Am incercat sa-l incurajez vazand ca cei care au postat aici s-au grabit sa arunce piatra. De ce? Posibil din incapabilitatea lor de a intelege cu adevarat ce e fericirea. Se pare ca acest om, pe care multi s-au grabit sa-l judece, a fost dezamagit de primirea facuta, ca dovada „multele” lui posturi. Dar asta este…La asta ma refeream eu ca „indiferenta ucide visuri…”.

4. Taramul fericirii este limitat de granitele ne-fericirii, iar pentru a masura „tara fericirii” trebuie sa-i stim hotarele in ne-fericirea ce o inconjoara. Definirea initiala a fost facuta aratand locurile in care nu este fericire si presupunand ca fugind din acele locuri, o putem gasi. Sau cel putin, asa l-am inteles eu pe Alexandru… :), definirea unui lucru prin antinomic.

5. „Viata ta rotunda pe mine ma plictiseste intr-un hal fara de hal. Imi doresc o viata pentagonala. Restul nu merita nici un raspuns” - Pentru ca nu il ai?

6. Am facut referire la postul tau dupa ce ai avut bunavointa de a-mi arata ca „bat zarile”, pentru a arata incoerenta cu care a fost scris primul tau post. La cel din urma, nu pot decat sa te laud. Cuvintele au venit cursiv, abstract, dar cursiv. Si daca tonul tau incearca sa fie superior, nu pot decat sa ma felicit. :D

7. Fiecare se presupune ca isi cunoaste valorile. Aici includem valoarea fericirii. Eu nu o sa schimb valorile tale, nici ale altuia. Pot in schimb sa le respect.

8. Cand se vorbeste despre astfel de concepte (fericirea, Dumnezeu etc.) trebuie discutat concis, la subiect. Divagatiile nu au decat dorinta de a soca intr-o salata de teme dispuse haotic. Si astfel ne abatem de la parerile la obiect privind textul initial:…nimic despre fericire…:)

Orice se intampla, se intampla cu un scop!
maan, - de PROUDFRECKLED la: 21/12/2005 15:16:05
(la: Scriitorii exilului, patrie de-a-ndoaselea)
Rezumand, raspunsul meu ar fi: “lascar are dreptate” daca te-ai simtit manipulata si “lascar nu are dreptate” daca te-ai simtit tot timpul stapana pe raspunsurile tale si nu dusa cu presul……tipic:))))





Tendinta oamenilor inteligenti si cititi ,care minuiesc cu usurinta cuvintele,este de a-si alege partenerii de discutie care le plac,trecind peste cadavre.Majoritatea previzibila,de fapt ,devine publicul spectator si admirator.

Raspunsul la intrebare,ti se va parea straniu,eu il stiu …pentru ca mi-a placut sa-ti citesc postarile…cu toate ca de multe ori au fost mult prea elaborate sau bibilite cum spui chiar tu.Sa raspunzi tu cu da sau nu?Fereasca Dumnezeu…sa pierzi cumva controlul si sa n-ai spatele acoperit .In perceptia mea expresia a avea spatele acoperit este la fel cu expresia asul din mineca.De aceea am fost surprinsa sa constat ca intr-o alta postare, procedura dupa tine se numeste trish. Nici n-as trisa, pe de-o parte, dar nici n-as mai risca toate cartile. …….observ ca pentru un incepator te descurci bine:))
Si in aceeasi postare mai departe constati :Castigul, ca si distractia, sunt insa mereu direct proportionale cu numarul de carti aruncate-n joc.Daca-mi permiti ,as adauga in completare:atunci cind tragi linia finala si faci socoteala…In realitatea imediata suntem inconjurati de trish si spate acoperit si cistigul este pe masura abilitatii trisorului…….Cred ca am reusit sa te fac sa intelegi de ce am insistat.Daca nu…nu este nici o pierdere…
#96408 (raspuns la: #96116) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mimica e dialogul fara cuvint - de mya la: 21/12/2005 23:05:08
(la: joc)
Mimica e dialogul fara cuvinte.

Ce e lumina?
#96487 (raspuns la: #96294) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...ii punem eticheta pe frunte - de Nanina la: 24/12/2005 11:24:07
(la: Prejudecati si etichetari gratuite)
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
A eticheta pe cineva nu inseamna ca urasti acea persoana.Inseamna ca o indentifici fie cu comportamentul, fie cu actiunile ei.
In psihologie se numeste,, deformare a reprezentarii mentale a realitatii''
Intr-una din zilele trecute citeam in cafenea despre amintiri din armata si unul dintre T.R.-isti afirma ca cei care au facut din armata o profesie sunt idioti.Parca stampila aceasta ,a pus-o pe fruntea tuturor militarilor care isi castiga existenta in acest fel.
Aceste etichetari le formulam in momentul in care suntem contrariati de cineva sau de ceva din cineva.
Am mai aflat in cafenea de existenta unor cuvinte nu prea magulitoare,cu prilejul citirii celor scrise de unii cafegii. Nu voi repeta cele scrise in acest sens, deoarece am facut cu ceva timp in urma legamant, sa nu folosesc anumite cuvinte.
Suntem fiinte umane si tocmai de aceea deformam rationamentul atunci cand ne ,,repedem ''sa vorbim.
Intr-o discutie cu un psiholog ii spuneam mai in gluma mai in serios, ca nu am fost invatati sa vorbim intr-un mod care sa ne avantajeze; si propuneam (intr-un stat democrat) sa se restrictioneze sau mai bine sa se elimine din vocabular anumite cuvinte cu sens peiorativ si sa se invete expresii care sa actioneze in mod pozitiv asupra psihicului nostru.
Zilele trecute fetita prietenei mele,eleva in clasa a II a, a venit de la scoala foarte suparata pentru faptul ca d-na invatatoare i-a facut prosti si tampiti pe unii copii si le-a dat si cu palma ,,in''cap.
De ce ne uram? Unii oameni simt ura.Sunt nefericiti.Ura este un sentiment care te consuma, care te incarca negativ, care nu te lasa sa traiesti linistit.Nu toti oamenii sunt capabili sa urasca.Consumi atat de multa energie prin aceasta ura, incat nu mai esti capabil de altceva.Oamenii care urasc sunt d.p.m.d.v.suflete chinuite.
De ce nu ne respectam? Unii oameni nu au invatat ce inseamna respectul, nu au avut invatator pentru respect.Respectul fata de oamenii se invata acasa de mic copil(vestitii sapte anii de acasa). Acum copii merg la gradi si invata acolo diverse-si bune si rele.
DE CE TREBUIE SA TE UITI LA ALTUL CA LA UN CIUMAT? Nu trebuie!
Cintec cuvinte - de iulian1941 la: 07/01/2006 20:16:39
(la: Cine stie sau are, muzica si versurile cintecului asta?)
Va rog daca aveti cuvintele sa mi le trimiteti si mie
miulian77@yahoo.com.
Multumesc anticipat
#99007 (raspuns la: #64556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de alex andra la: 09/01/2006 21:59:27
(la: Telectualu' si studiile superioare)
"Lost without music in a world of noises"
Oameni buni, eu tot zic de superspecializare si voi o tineti una si buna cu specializarea!!! imi atribuiti ganduri pe care nu le am si cuvinte pe care nu le-am exprimat.
Metafora cu tulpina, floarea si mugurii e foarte expresiva. Problema e ca daca te "inchizi" intr-un "laborator" ultradotat cu "instrumente" de mare precizie care sa masoare ceva "infinitezimal" (definitie tot metaforica a superspecializarii)mugurii nu mai ajung floare, ca nu apuca. Si e pacat. Despre asta este vorba.
#99266 (raspuns la: #99255) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un adolescent revine... - de no_such_nick la: 11/01/2006 21:11:51
(la: Un adolescent)
Dragii mei , nici nu va pot descrie bucuria pe care am incercat-o vazand nr celor care au au raspuns la articol. Cred ca situatia ar putea fi comparata cu cea a unui naufragiat care vede un semn al civilizatiei , venit sa sa-l salveze...dupa ce saracul poate chiar pierduse speranta de a se salva.

Cand ma gandesc ca articolul a aparut pe 7.01 si eu il scrisesem cu mai mult de o saptamana in urma , imi pare rau nu de faptul ca a durat atat de mult ci de faptul ca aproape uitasem de el si ma gandeam sa nu mai verific aparitia sa.
De atunci 30.12 , am avut o serie de trairi emotionale si reale daca pot spune asa , si s-au intamplat multe ...
O sa raspund tuturor oamenilor de buna credinta care au scris cuvinte asa frumoase si tin sa le multumesc inainte de a face asta , fiindca parca in ziua de azi (asa mi se pare mie) parca toti care stiu cum trebuie sa se comporte (de exemplu cum sa lucreze cu cap/inteligent probleme la mate) nu spun la nimeni , tin pentru ei , si parca uneori refuze sa vorbeasca deschis despre viata lor sau metodele aplicare. Adevarul , nu cine stie ce bazaiala ieftina.

Din nou , tin sa subliniez ca ce spun reprezinta perspectiva mea de a vedea lucrurile , nu neaparat cea corecta , asa ca , va rog! , astept oricare corecturi de rigoare.

Am scris articolul de pe 30.12 fiind foarte plictisit si descurajat , deprimat poate , fara sa vad ce-mi aduce ziua de maine.
Si nu spun : "hei! mi-a trecut , ce ! aveam si eu chef sa fac pe nebunul"
pentru ca stiu ca acea stare va reveni negresit in alt moment al vietii mele sa ma bantuie.

Cred ca o zi obisnuita din viata mea , de scoala de exemplu ar fi:
1. ma duc la scoala , unde cateodata ma deconectez , cateodata ma simt uluit de indiferenta si superficialitatea colegilor; acasa , amintindu-mi intamplarile de la scoala ( unele , altele recunosc ca le-am savurat fara sa am regrete la momentul respectiv sau dupa aceea) si ma gandesc cum nu i-am luat sa-i zguduiesc si sa le spun "iti faci viata grea singur! si degeaba , ai putea sa face unele chestii mai lejer daca ti-ai da interesul si ai fi mai serios." , fara sa ma zic de unii/cei care sunt pur si simplu ignoranti , rau-intentionati si irecuperabili

2. acasa vin... si sunt numai eu si caietul meu de mate ( de cele mai multe ori) si-mi zic "asta vreau sa fac! asta trebuie sa fac!" si-mi dau seama si mai mult ca persoana care merge la scoala isi schimba mentalitatea cand vine acasa

Sunt sociabil si extrovertit. Incerc ( atunci cand am energie si incredere in mine) sa scot o poanta buna din orice , sa isc rasete nevinovate , sa descretesc fruntile. Numai cand simt ca parca se strange latul in jurul gatului , de exemplu fac mai slab la o lucrare , simt ca ma paste o ascultare cu consecinte nefaste , ma simt nesigur de cat stiu si devin prapastios , ATUNCI parca sunt "spargator de KEF" , daca se poate intui sensul expresiei.
Si nu vreau sa fiu sobru , serios si detasat in fiecare clipa , dar poate as vreau linii mai bine conturate intre munca si distractie , si eu trag un semnal de alarma atunci cand mi se pare ca colegii mei de clasa nici nu stiu de asa organizare a vietii lor.
As putea spune fara sa ma indoiesc caci colegii mei de clasa sunt micul meu univers , si ma bucur sa exclam dupa ca m-am mutat anul acesta intr-o clasa cu perspective intelectuale mai bune , acest univers pare plin resurse si bun simt astfel incat poate sustine fara probleme viata.

Acum o sa-mi iau timpul si o sa raspund la toti minunatii OAMENI care au raspuns poate unui strigat de ajutor.

donquijote: cred ca am o profesoara la meditatie foarte buna , la care inteleg tot ce explica , dar asta e doar 2 ore pe saptamana , si dupa-aia ma prind cu altele , si pun fizica de la meditatie cam pe ultimul loc , fiindca este fizica de clasa a 9 deocamdata si eu sunt a 11 a , deci probleme mai stringente apar. Multumesc pentru referinte.

om: nu pot citi orice , si simt uneori (poate sunt eu prea incordat) , atunci cand sunt mai fresh si subiectul cartii sau gradul meu de interes lasa de dorit ca e inutil. bine am facut si eu lucruri mai inutile si fac , dar nu cu buna stiinta. pana la urma eu vreau sa fac o facultate de mate , profil real (Calculatoare) asa ca nu trebuie sa devin "un adolescent miop" fiindca nu m-ar ajuta la facultate. Am citit parca ceva despre o Fundatie de Asimov.
Ai dreptate , "in viata primesti ceea ce meriti" . Nu sunt prea monden , fiindca poate sunt prea precaut cu timpul liber , am scos capul din gaoace mai tarziu si nu am multi prieteni.Sunt totusi egocentrist si cred ca fac multe lucruri gandindu-ma doar la mine , pe cand prietenii necesita si sacrificii.

munteanu rodica: ma inteleg mai bine cu mama , si nu am neglijat-o cred niciodata total , doar ca ma tem atat de tare sa n-o dezamagesc cu viiorul meu , ca ma apuc sa ma cert cu ea si o supar in prezent. Dar am avut cu ea discutii libere si am facut pace , si chiar am acceptat conditii , deci lucrarile de consolidare au inceput in acest sens.

oooanna: aveti dreptate , adevarul este undeva pe la mijloc.
eu am renuntat voit la facilitatile oferite de internet pentru ca modul clasic de invata este mai sigur , in plus pe net sunt prea multe lucruri care sa-ti distraga atentie.

o sa va raspund si la restul dintre voi , nu din obligatie , chiar imi face placere. Mai tarziu...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...