comentarii

frazeologice expresii frazeologice cu lexemul cuvînt


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Nu suport::) 1. Barbatul ce - de For ever la: 24/10/2006 09:13:46
(la: D’ALE BĂRBAŢILOR)
Nu suport::)
1. Barbatul ce ironizează totul la orice pas;
2.Barbatul ce abia aşteaptă să te vadă căzând pentru a pufni în râs;
3. Barbatul care nu vine la întâlnire sau nu-şi ţine cuvântul dat;
4. Barbatul care astăzi te ridică în slăvi şi mâine te coboară în infern spunându-ţi cu seninătate că totul e un joc pasionant;
5. Barbatul care bârfeşte femeile cu care a avut o relatie.
6. Barbatul care mereu aminteşte de fostele sale relaţii comparându-te eventual cu fostele lui partenere (comparaţii de cele mai multe ori negative pentru tine);
7. Barbatul avar ce îţi numără banii din portofel dintr-o singură privire dupa fiecare kg de cartofi 
8 Barbatul expertă în probleme « de femei ».
9. Barbatul care se spala azi pt toata saptamana.
10. Barbatul care se alintă prosteşte;
11. Barbatul-„soldat” încredinţat că deţine în raniţă bastonul de mareşal;
12. Barbatul care vorbeşte prea puţin spunand ca gandeste.:)
13. Barbatul care se crede superior privind de sus pe oricine i-ar ieşi în cale;
14. Barbatul care te judecă/critică pentru fapte pe care nu le-ai făcut încă;
15. Barbatul care vrea întotdeauna cu orice preţ să aibă dreptate;
16. Barbatul care îţi dă iluzii deşarte;
17. Barbatul care nu ştie să facă diferenţa între un gest de tandreţe şi unul de complezenţă;
18 Barbatul. care nu râde la glumele mele;
19. Barbatul care joacă farse altor femei de faţă cu mine;
20. Barbatul care înjură;
21. Barbatul care fumează ca turcul;
22. Barbatul care bea peste măsură;
23. Barbatul care îşi petrece timpul şi-şi cheltuieşte banii în cazinouri;
24. Barbatul -„foileton” care trăieşte prin campionate si goluri.
25. Barbatul care se admira in oglinda mai rau ca o femeie.
26.Barbatul care molfăie gumă tot timpul, ca un antrenor de fotbal;
27. Barbatul care scuipă oriunde si oricand.
28. Barbatul care distruge căsniciile şi relaţiile altor barbati pt a le lua femeile.;
29. Barbatul care te foloseşte în experimente personale;
30. Barbatul care îşi aduce aminte de tine numai când are nevoie;
31. Barbatul care practică prostitutia (de orice fel);
32. Barbatul care îţi deformează afirmaţiile ca să te scoată vinovata;
33. Barbatul „surd” care se gândeşte la cu totul altceva atunci când tu îi vorbeşti;
34. Barbatul încredinţat că ştie absolut totul despre femei.
35. Barbatul care le tratează pe toate femeile la fel;
36. Barbatul mizerabil care nu ştie de cate ori mananca copilul pe zi.
37. Barbatul tip „instituţie publică” la care intră şi ies în permanenţă aşa-zişi „prieteni/prietene”-sunt !!!
38. Barbatul care nu ştie sau nu vrea să facă anumite compromisuri;
39. Barbatul care caută scuze în loc de mijloace de rezolvare a problemelor;
40. Barbatul fără idealuri;
41. Barbatul care nu dă atenţia cuvenită sufletului/spiritului (atât al ei cât şi al celorlalţi) şi se îngrijeşte doar de aspectul lui exterior;
42. Barbatul închistat în dogme despre relaţii cu femei.
43. Barbatul isteric.
44. - Barbatul „cobră” care ţi se bagă pe sub piele pentru a te învenina;
45. Barbatul care îşi face veacul pe stadion sau la bere.
46. Barbatul -„robot” care nu-şi mai face/găseşte timp pentru intimitate;
47 Barbatul mofturos şi veşnic nemulţumit de ceva;
48. Barbatul are trezeşte în mine frustrări şi temeri de mult apuse;
49. Barbatul care se dă în spectacol prin locurile publice ca şi cum n-ai fi de faţă;
50. Barbatul care joacă rolul tatalui atunci când ar trebui să-l joace de fapt pe cel al sotului/iubitului;
51.Barbatul care te sâcâie şi te cerne pentru orice lucru mărunt;
52.Barbatul care nu te respectă dar aşteaptă să il tratezi ca pe un rege;
53. Barbatul care râde atunci când alţii plâng;
54.Barbatul care face din ţânţar armăsar;
55 Barbatul. care crede că nu are egal pe lume şi că fără ea lumea ar sta pe loc;
56. Barbatul suspicios care vede lucruri teribile ascunse sub gesturile, vorbele sau faptele tale;
57. Barbatul care are mania luxului exagerat
58. Barbatul pentru care doua femei se iau la bătaie;
59. Barbatul care îţi face comentariul literar la rândurile pe care i le-ai scris sau, mai rău, nu le consideră demne de atenţia lui;
60 Barbatul. care se ruşinează cu mine în public;
61 Barbatul. care vrea să aibă întotdeauna ultimul cuvânt de zis într-o discuţie;
62Barbatul misogin.
s.a.m.d.:)
:) - de Andre29 la: 24/10/2006 17:52:40
(la: PALAVRE DE CAFENEA (Trancaneala- editie speciala))
Itic se roaga toată ziua la Dumnezeu: "dă, Doamne, să cîstig la loterie! Ajută-mă, Doamne, să cîstig la loterie, hai Doamne, zău, de ce nu mă ajuti si pe mine să cîstig la loterie?! "
La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atîta văicăreală, se repede la
el: "mă, Itic, pe cuvînt că te-am auzit si m-am străduit din răsputeri,
dar te rog frumos, ajută-mă si tu putin: joacă la loterie!"

________
"amicus certus in re incerta"
discurs de comisar sovietic - de Simeon Dascalul la: 27/10/2006 11:37:22
(la: Cei mai mari români)
aşa ar părea exprimările anterioare de genul „moldovean, nu român”

din câte ştiu românii nu au apărut ca o generaţie spontanee la unirea principatelor; şi nici moldo-muntenii n-au suferit la 1859 o mutaţie colectivă care să-i transforme într-o altă formă de viaţă numită români

complexul latinităţii (complex d.p.d.v. psihologic) a distorsionat aşa de rău istoria termenului ăsta încât e greu de distins cât era de folosit înainte de ’59; mi se pare că numai la Boia am văzut scris cum că s-a purtat discuţia dacă noul stat să se numească România sau Dacia, dar poate nu-mi aduc bine aminte şi n-am bibliografia la îndemână

privind din afară lucrurile sunt mult mai clare: munteni, moldoveni, ardeleni, români din sudul Dunării poartă toţi denumirea generică de vlahi, valahi; ungurii, de exemplu, ne spun „olah”; în petiţia românilor din Ardeal de la 1791 se foloseşte acelaşi cuvânt: „Supplex Libellus Valachorum ”

dacă respectivul câştigător ar fi aflat că-i considerat ăl mai ţapăn dintre valahii din toate timpurile ar fi priceput cu siguranţă despre ce-i vorba; nu ştiu cât ar fi fost de impresionat, la vremea respectivă nu exista ideea de identitate naţională

nu că ar fi o carenţă specific mioritică; conceptul de naţiune s-a dezvoltat în ultimele două secole doar

de aceea scrisoarea brăilenilor către Ştefan şi răspunsul lui Ştefan la scrisoare erau perfect în spiritul epocii

între timp se presupune că a avut loc însă un upgrade de mentalitate, de asta mă miră să văd cât de sictirit e sudul pentru locul obţinut de Ştefan; s-ar fi enervat la fel de rău moldovenii dacă primul loc era dat olteanului Mihai?

şi cum totuşi mă îndoiesc că s-ar plimba comisari sovietici pe forumul nostru, nu-mi pot explica indignările vis-à-vis de Ştefan decât ca ieşire la suprafaţă a resentimentelor dintre provincii
De ce sa fie frumos cand se poate si invers? - de cosmacpan la: 05/11/2006 14:07:17
(la: Mister Cafeneaua 2006 - ALEGERILE)
Pe bunul Pasager de mentor il vom lua,
Pe fir de-argint prinzand, cuvânt după cuvânt.
Mărire ţie, alegere-nteleapta!
Te laud şi te apăr şi te cânt.
Ce-i scris de tine toţi vom înţelege,
Iar eposul va prinde nou avânt.
O stea în frunte porţi, râvnit esti de-amazoane!
Te laud şi te apăr şi te cânt.
Te-ai aruncat in lupta fara zale,
Le-ai oferit cam tot ce-I pe Pamant,
Ma plec sa descifrez din buchea cartii tale,
Te laud şi te apăr şi te cânt.
(Aplauze…….aplauze? …da draga, aplauze)
(Din fundul salii: PLAGIAT, PLAGIAT, tradare….dare…are…re…..e……E?)
re:#159593, de rational rose la Sun, 26/11/2006 - 12:09 - de Motzoc la: 26/11/2006 18:53:58
(la: Prejudecati populare despre religia crestina)
Ca dovada ca nu exista o contradictie între Biblie si Traditie este faptul ca Biblia însasi confirma si întareste rolul Traditiei. Când este vorba de Traditie si Biblie, cei mai multi protestanti sau neoprotestanti îsi amintesc textul din Matei 15:2, 3:

"Pentru ce calca ucenicii Tai datina batrânilor? Caci nu-si spala mâinile când manânca?" Drept raspuns, El le-a zis, "Dar voi, de ce calcati porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?"

O interpretare superficiala a acestui pasaj ar duce la concluzia ca orice traditie sau datina are un caracter negativ, fiind o adaugire omeneasca la cuvântul lui Dumnezeu. Dar Domnul Iisus a afirmat nu ca problema ar fi fost datina în sine, ci faptul ca o anumita datina calca porunca lui Dumnezeu. În general, datina sau traditia nu este nici buna nici rea. Continutul ei si raportarea ei la cuvântul si la poruncile lui Dumnezeu este ceea ce-i determina caracterul.

Surprinzator pentru cei care au cunoscut textul Bibliei doar în versiunea lui Cornilescu este faptul ca Biblia însasi întareste rolul si importanta traditiei. În 2 Tesaloniceni 2: 15, citim, în traducerea lui Cornilescu,

Asadar, fratilor, ramâneti tari si tineti învataturile pe care le-ati primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastra.

Cuvântul tradus aici "învataturile" este cuvântul grecesc paradosis, exact acelasi cuvânt care apare si în textul din Matei, citat mai sus. Probabil Cornilescu, având anumite prejudecati împotriva traditiei ortodoxe, a preferat sa foloseasca un alt cuvânt. Ce spune de fapt textul din Tesaloniceni? Apostolul Pavel îi îndeamna pe credinciosi sa tina traditia pe care au preluat-o de la el. Aceasta traditie era atât scrisa, cât si orala.
___________________
Eu sunt cel care sunt!
#159745 (raspuns la: #159593) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iaca, îmi dau si eu cu părerea - de Astoniu la: 21/01/2007 11:18:17
(la: spre confirmare in cafenea)
Toate-s noi şi vechi sunt toate...
................................................................
Nu ştiam unde să-mi spun părerea despre cafenea , dar uite că am găsit locul potrivit.
Cafeneaua îmi aduce aminte de Radio 3 , care după rivuluţie a devenit Radio România Tineret.
Era acolo o emisiune pentru tineri foarte interesantă (nu-i mai ştiu numele, din păcate ), dar tot
aşa de deschisă, de liberă spiritual, de frumoasă dacă vreţi.
Aşa găsesc şi cafeneaua asta să-i zicem literară. E altceva decît un forum pentru tinerii teribilişti
care-şi fac (in-)jurăminte publice. Are literatură, are comeseni inteligenţi, are spiritul pe care trebuie
să-l aibă o cafenea literară, într-un cuvînt are tot ce-i trebuie ca să fie ceea ce reclamă că este.
Atunci aşadar de ce să ne certăm între noi, de ce să consumăm inutil resurse de sistem, ca unii
care se tot leagă de admini, de ce să nu spunem merci celor care ne găzduiesc şi să nu-i felicităm
pentru idee ?
Regulile instituite sunt foarte bune. Dacă ar fi aşa şi pe alte site-uri, ar fi foarte bine...
Eu unul chiar nu am timp să dezvolt polemici fără rost, certuri de tip atac la persoană şi alte
prostii de genul ăsta ( imature de-a dreptul ).
Mediul academic englez a enunţat de mult timp
regulile unei polemici academice. Ca să fie elegantă şi constructivă, o polemică ar trebui să
ţină cont de aceste reguli. N-ar strica poate ca admin-ul să le posteze undeva, pentru că zău,
nu am timp să răspund tuturor, iar dacă e să fie polemică, atunci să fie pe idei, nu pe atacuri
personale.
Despre confirmare cui îi pasă dacă oricum poţi să scrii la cafenea ? Se simt unii mai importanţi
şi alţii mai frustraţi , unii mai invidioşi, alţii mai băţoşi ?
Ce rost are ego-ul într-o lume spiritualizată ?
Iaca îmi dau si eu cu părerea - de Astoniu la: 21/01/2007 11:18:17
(la: spre confirmare in cafenea)
Toate-s noi şi vechi sunt toate...
------------------------------------------
Nu ştiam unde să-mi spun părerea despre cafenea , dar uite că am găsit locul potrivit.
Cafeneaua îmi aduce aminte de Radio 3 , care după rivuluţie a devenit Radio România Tineret.
Era acolo o emisiune pentru tineri foarte interesantă (nu-i mai ştiu numele, din păcate ), dar tot
aşa de deschisă, de liberă spiritual, de frumoasă dacă vreţi.
Aşa găsesc şi cafeneaua asta să-i zicem literară. E altceva decît un forum pentru tinerii teribilişti
care-şi fac (in-)jurăminte publice. Are literatură, are comeseni inteligenţi, are spiritul pe care trebuie
să-l aibă o cafenea literară, într-un cuvînt are tot ce-i trebuie ca să fie ceea ce reclamă că este.
Atunci aşadar de ce să ne certăm între noi, de ce să consumăm inutil resurse de sistem, ca unii
care se tot leagă de admini, de ce să nu spunem merci celor care ne găzduiesc şi să nu-i felicităm
pentru idee ?
Regulile instituite sunt foarte bune. Dacă ar fi aşa şi pe alte site-uri, ar fi foarte bine...
Eu unul chiar nu am timp să dezvolt polemici fără rost, certuri de tip atac la persoană şi alte
prostii de genul ăsta ( imature de-a dreptul ).
Mediul academic englez a enunţat de mult timp
regulile unei polemici academice. Ca să fie elegantă şi constructivă, o polemică ar trebui să
ţină cont de aceste reguli. N-ar strica poate ca admin-ul să le posteze undeva, pentru că zău,
nu am timp să răspund tuturor, iar dacă e să fie polemică, atunci să fie pe idei, nu pe atacuri
personale.
Despre confirmare cui îi pasă dacă oricum poţi să scrii la cafenea ? Se simt unii mai importanţi
şi alţii mai frustraţi , unii mai invidioşi alţii mai băţoşi ? Ce rost are ego-ul într-o lume spiritualizată ?


----------------------------------------------------------------------
*sper să nu fie iar o dublură. Am trimis comentariul o dată, dar n-a mai venit răspunsul cu "comentariu trimis la moderare", ci mi-a apărut pagina albă de la Internet Explorer, de unde deduc că nu a ajuns unde trebuie.
Aşa că-l mai trimit o dată .
Pedagog de cafenea - de Marlene2 la: 22/01/2007 20:36:29
(la: Ora de compunere (3)- "Pedagog de cafenea")
Dimineaţă. Devreme – 11.20!
Deschide cu grijă robinetu’, atât cât să curgă un firişor de apă calduţă; culege cu vârful degetelor câteva picaturi pe care le-ntinde rapid pe pleoape. Picăturile se preling triste pe obraji, antrenând cu ele o mica parte din substanţa lipicioasă care-l impiedică să deschidă ochii. Pop! Plop! Globii oculari ies unul după altul din găoace. Se inclină apoi spre oglindă şi-şi inspecţionează gânditor un coş cu vârf aparut peste noapte lânga nas şi barba de doua zile in care strălucesc câteva fire albe. O dilemă matinală: chiloţi şi ciorapi noi sau mai aşteaptă incă o zi? Se hotărăşte sa fie prudent şi optează pentru continuitate.
Intră in sufragerie impingând uşa scorojită şi se aşează la masă in faţa peceului uzat moral si material. Apasă butonul cu grija ca să nu-i rămână infundat in carcasă cum a mai păţit şi aşteaptă câteva secunde pâna să vadă mişcare pe ecran şi să audă sunetul familiar de râşniţa care macină in gol. Stie că până să-ncarce Cafeneaua are timp suficient să meargă la bucătărie să-şi faca o cafea şi sa mai gasească şi o ceaşcă acceptabilă in maldărul pus la muiat in “ghiveta”.
Apoi revine să vadă rezultatul. De multe ori e nevoit să apese incă odată butonul negru si s-o ia de la capăt injurându-l cu pofta printre dinţi pe Bill Gates cu tot neamul lui. Incă nu-şi poate permite un Mac. Treaba de Pedagog de Cafenea virtuală nu-i simplă, pe lângă ca-i dintre cele mai ingrate. Pe masă, printre mucuri de ţigări şi resturi arheologice alimentare, zace teancul de reviste vechi cu articolele lui Tetre Puţea şi câteva aforisme ale lui Ciomil Eran, comoară la care apelează atunci când are ocazia s-o faca pe filozoful.
Işi soarbe cafeaua cu o succesiune de vibraţii şi şuierături pline de delectare. De dincolo de ferestrele inchise străbate soarele si se aud zgomote de maşini, voci stridente de copii si râsul unei fete. Pentru o clipă o umbră ii tulbură privirea - un regret? dubiu? frustrare? Mormăie ceva greu de desluşit “xxx$&?!!?....nişte curve toate!” Dar de indată pedagogul nostru işi revine, faţa i se luminează şi ochii mijiţi ca ai unui linx inainte de atacul final se ţintesc asupra monitorului: “aha, ai aparut din nou, iote-adreacu’, las’ că ţi-arăt eu cine are ultimu' cuvânt, n-ai chiloţi cu mine!”
*** - de Baloo_ la: 28/03/2007 11:47:23
(la: De ce ne dor cuvintele?!)
un cuvânt uneori poate răni cât o mie de pălmi

... si uneori o privire cat o mie de cuvinte
picky... - de Lady Allia la: 04/04/2007 12:25:25
(la: iedera)
...am să iau ceea ce ai scris altfel..; într-un cuvânt voi închide ochii şi voi pluti deasupra comentariului tău considerând că vei şti măcar de data asta să te opreşti şi asemeni unui domn adevărat vei primi "steguleţul alb" pe care ţi-l întind! Dacă nu pentru mine...primeşte-l pentru cei care nu sunt obligaţi să ne citească mizeriile pe care de la o vreme le aruncăm unii în alţii!
Crezi că poţi?...Eu mi-am recunoscut şi carenţele şi tâmpeniile..., iar dacă mai este ceva ce trebuie să recunosc ca să se termine odată aceast "val de jigniri"...spune-mi!

#184109 (raspuns la: #184089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Comentariu(7) - de Sicofantul la: 04/04/2007 14:26:28
(la: Filmul documentar "The Secret")
Cine nu crede în cuvântul ce-l spune este deja cu un pas in groapa acelui cuvânt. Este o regulă de bun simţ ce ne îndeamnă să plusăm cuvintele cu credinţa noastră în ele, oferind pe altarul lor o parte din ce ne susţine sa trăim. De aici rezultă următorul lucru, neputând sa fim neutri faţă de cuvintele noastre, nu putem sa fim neutri nici faţă de noi înşine, altfel psihopatologia ar avea mai multe de spus în această prinvinţă. Este uimitoare această fraternitate a cuvântului cu natura umană şi te trimite cu gândul la valenţele religioase ale cuvântului. În mentalitatea arhaică, cuvântul nu era neutru nici omului si nici cosmosului, un singur cuvânt ce era rostit într-un ritual prin puterile sale magico-religioase contribuia la regenerarea concretă a lumii. Acum acest aspect s-a pierdut şi, la fel cum, iniţial, şamanii urcau in corpore la cer, iar apoi doar in spiritu, ca urmare a greşelii omului, tot după acelaşi tipar, nu mai putem spera de la cuvânt decât la o regenerare simbolică a lumii. Se pare că s-a ajuns la capătul unui resort de devalorizare a forţei cuvântului ce are drept consecinţă pierderea caracterului său informal, adică mitologic. Această situaţie ar reflecta, dacă ne putem permite o anume psihanaliză, vulnerabilitatea structurală a ‘omului modern’ (ghilimelele îşi au rostul doar în cazul in care modernitatea a convertit mentalul uman în totalitatea sa). Această slăbiciune, această ‘debolizare’ dovedeşte un lucru esenţial: nu putem refuza armele, şansele pe care ni le oferă această lume. Această joacă cu cuvântul înseamnă de asemenea că ceva s-a stricat in mecanismul nostru interpretativ, căci refuzăndu-ne o forţă ne refuzăm un sens, iar prin aceasta ne refuzăm o parte din noi înşine.
Într-o scenă din romanul lui Jose Saramago, “Evanghelia după Isus Cristos”, tânărul Isus îşi duce mielul la Templu pentru sacrificare, iar acesta se zbătea în braţele sale privind “cu ochi înduioşători în jurul său o lume făcută din cuvinte”. Prevestirea morţii se face simţită prin această candoare de a privi fenomenul (lumea) cu un instrument interpretativ inadecvat. Unul din mesajele acestei situaţii este evident si se referă la situaţia omului modern şi raportarea sa faţă de un univers (spiritual): este un păcat să extragi prea puţin sens de unde se cere (pentru a salva demnitatea umană) şi, bineînteles, se poate extrage mai mult. O altă cale de interpretare ar viza direct lejeritatea modernă cu care trecem prin lucruri fără sa trecem prin lumea sensului lor, căci o experienţă nu devine propedeutică decât în urma unei hermeneutici, iar aceasta ar putea deveni un argument împotriva utopiei absurdului ce ar traduce o nostalgie pentru paradisul unde cuvintele nu erau apropiate prin interpretare, căci eram deja în ele şi nu aveam nevoie de sensul lor. Desigur, hermeneutică există ineluctabil, însă cea care o practicăm acum ne situează la periferia sensurilor.
În final, lucrurile sunt deschise, căci avem toată legitimitatea de a spera că această candoare modernă are profunde virtuţi soteriologice.
pun si eu un omagiu (nu e al meu dar subscriu) - de Homo Stultus la: 04/04/2007 18:46:32
(la: Omagiu vinului)
"Plesni-le-ar tunul căpăţâna boată,
lovi-i-ar trăsnetul pe drum, cumplit
şi-apoi o haită de dulăi, turbată
le rupă hălci din trupul hăcuit;
orbească-i fulgerul ca un cuţit,
zăpezi şi grindeni bată-i pe căldură,
uda-i-ar ploile fără măsură
când umblă goi şi-n preajmă n-au veşmânt;
să piară de pumnal făr' un cuvânt
şi hoitul lor să-l vălurească Rhinul;
de optzeci de ciocane piară-n vânt
crâşmarii care ne botează vinul!" Francois Villon - Balada vesela despre crasmari (fragment)(trad. Neculai Chirică )
...picky - de Lady Allia la: 16/04/2007 12:17:52
(la: aş vrea...)
Fiecare persoană care scrie poezie are un obsesiv, un cuvânt "obsesie"..., dar să fie asta singura problemă! Vrei să discutăm concret pe cazuri?...sau mai bine nu, pentru că iarăşi vei spune că mă compar când defapt eu doar îmi spun o părere!
Cât despre zacuscă..., dacă ştii pe lângă ce să o mănânci uneori cade bine la stomac! Am să mă mai străduiesc...deşi dacă mă iau după criticile tale doar la "gastronomie literară" mă pricep :)))...: tăieţei, zacuscă, conopidă, varză... :D.
#187879 (raspuns la: #187734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
thebrightside - de Lady Allia la: 17/04/2007 11:52:54
(la: o oază...)

...îţi mulţumesc pentru fineţea şi delicateţea comenatriilor tale! Ce e drept nici nu mă aşteptam vreodată de la tine la altceva decât frumuseţe sufletească!
...ştiu că e pleonasm şi ştiu că sună precum un clinchet gol, un zumzet strident, dar...multe în viaţa mea atunci, când am scris această poezie erau goale şi stridente...reci şi urâte...
...poate într-o zi am să scriu şi câteva din cele bune..., dar până atunci mai sângerez puţin...:(...şi nu am pretenţia să placă ceea ce afişez eu aici...deşi, uneori ca să nu fiu ipocrită mi-ar plăcea să atingă şi gândurile mele de dincolo de vers...sau cuvânt...
...însă...TU...scrie despre oamenii frumoşi din viaţa ta...şi străluceşte în continuare...

te îmbrăţişez prieteneşte şi cu drag

#188378 (raspuns la: #188292) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"un cuvânt de început" - de irma la: 18/04/2007 09:51:22
(la: rugăciune)
ba mai bine unul de sfarsit:
zambet.
Homo Stultus, - de Astoniu la: 01/05/2007 12:08:12
(la: scurt eseu despre tacere)
De acord.
Înainte de a vorbi despre geneza gândului, aş vrea să reiau ideea nespusului. Nerostitul "ne-cuvintelor" stănesciene vine în întîmpinarea literaţilor în demersul lor de înţelegere a informaţiei prezente dar neconcretizate în formulări. ("Inefabilul" de care vorbea Alex andra.) Folosind un alt limbaj, încerc o echivalentă re-definire.
Eu văd cuvântul ca un concept strâns legat de informaţie. Purtătorul cel mai sublimat al informaţiilor menite să călătorească de la o conştiinţă la alta. Vehiculul quintesenţializat al conceptelor-gând.
[Cineva spunea odată că filozofia tinde să spună multe despre puţinele lucruri esenţiale, iar ştiinţa să formuleze în puţine cuvinte o cunoaştere cât mai vastă. La limită, filosofia ar sfârşi prin a spune totul despre nimic, iar ştiinţa a spune nimic despre totul. (parcă B. Russel dacă nu mă-nşel ?)]
Ei bine şi în cazul informaţiei, gândurile exprimate de Homo S. sunt valabile. Dacă originea gândului e tainică, dacă nu ne-o putem explica, nu înseamnă că gândul-origine nu are formă şi/sau conţinut. Ci doar că informaţia inclusă nu a ajuns să fie articulată logic prin limbaj; nu a fost încă disecată şi reconstituită de un anumit fel de limbaj. Dar ea este prezentă în imagini (intuitive), provoacă sentimente şi-şi cere dreptul la existenţă.
Informaţia clar formulată este gândul-cuvânt. Iar dincolo de orice informaţie adusă în conştiinţa gânditoare e tăcerea. Da, poate fi tăcerea ca mister. Dar tăcerea de dincolo de orice conştiinţă nu e neant. Informaţia există şi independent de conştiinţă, aşa cum există şi independent de suportul material, de substanţă. Veţi spune nu, asta-i o prostie. Dar eu vă spun să vă gândiţi la informaţia conţinută de undele radio. Radio-televiziunea, informaţia purtată de energia electromagnetică, nu e o dovadă suficientă ? Bine, atunci ce spuneţi de informaţia non-energetică a reversului unui program ( "soft" ) de calculator ? Ştiaţi că certificarea corectitudinii informaţiilor din memoriile calculatoarelor se face printr-o "sumă de control"? Că aşa zisa "ghicire" a informaţiilor şterse se face prin deduceri logice a inverselor valorilor biţilor rămaşi ( prezenţi ) ? Sunt câteva exemple de cum poate fi folosită informaţia ne-prezentă manifest, dar conţinută ca subînţeles ( ca "umbră" ) al celei prezente. E un tip de informaţie mereu neluată în seamă, mereu uitată, mereu prezentă în obscuritatea celei utile.
Of, limbajul ăsta nenorocit, mă împinge la verbalizări prolifice. Am să continui mai târziu...

#192652 (raspuns la: #192605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky... - de Lady Allia la: 02/05/2007 17:03:28
(la: chemarea sufletului...)
"Dovedeste ca nu o si faci deja."
Acuma mai vrei să mă şi dau de gol?! :)))

"La fel si cu palmele care la tine-s palmi, in alt loc."

Tot în alte locuri am şi explicat de ce eu folosesc pălmi in loc de palme. Şi pot să îţi dau "n" exemple de poeţi care folosesc acest cuvânt! Faptul că eu folosesc pălmi şi în afara poeziei e pentru că mi-s ardeleancă şi "noa...aşea să zâce pă la noi pân Ardeal" :)!

În legătură cu greşelile mele gramaticale...văd că îţi place să mă tot "auzi" recunoscându-mi labilitatea şi lacunele, deşi am mai spus într-o discuţie anterioară că pentru asta nu am nici o scuză!!! Indiferent de motivele care m-au adus aici...nu am nici o scuză decât să mă reabilitez într-un fel sau altul...în primul rând din respect pentru mine! Unele da..sunt făcute din grabă...deoarece mă rog..aşa sunt eu, dar multe dintre ele CHIAR sunt greşeli gramaticale! Scoate-mi ochii de câte ori ai să mai le vezi, deoarece nu am să fac altceva decât să îţi mulţumesc sincer!

...iar la coşmaruri...habar nu am de ce le zic mereu coşmare :(((.

"Un motiv in plus pentru care veci nu vei fi poeta."
...Nu vreau să fiu poetă! Mi-ar place! Aş fi o ipocrită să nu recunosc că mi-ar place să ajung la acea performanţă, dar nu, nu cred că am să ajung vreodată poetă! Poate voi rămâne mereu ce sunt azi...o persoană stângace în ale scrisului care încearcă să scrie ceva bun..., care aşerne pe hârtie ceea ce simte la un moment dat. Uneori o fac mai bine, alte ori dau urât de tot cu bâta în baltă..., dar mă simt oarecum împăcată cu mine când scriu!

Şi... :)))), chiar dacă mă enervezi de îmi sar capacele ştii că te iubesc nu? :DDD Oi fi masochistă!!! :)))))))))

#192949 (raspuns la: #192887) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Homo Stultus, - de Astoniu la: 02/05/2007 23:02:32
(la: scurt eseu despre tacere)
Regret c-am lungit-o.(Dar o las aşa).
Ca să nu vorbim aiurea despre gânduri , trebuie să recunoaştem de la bun început că ele sunt de mai multe tipuri. Şi tocmai de aceea nu au un singur fel de geneză.
Una e să vorbim despre geneza ideilor abstracte, alta despre geneza „ideilor” comportamentale, alta despre creativitatea artistică şi aşa mai departe.
Nu cred că putem diseca toate tipurile de gândire - ne-ar lua prea mult timp - iar o sinteză a teoriilor despre cogniţie ar fi lipsită de suport, fără analiza tipologiilor cognitive.
Aşa că nu-mi rămîne decât să-mi dau cu părerea despre formarea anumitor tipuri de "gânduri" ( mai bine zis "reflecţii" ). Încep cu gândirea imaginativă, din două motive : pentru că precede orice alt tip de gândire în antropogeneză şi pentru că de la ea începe să se dezvolte şi gândirea abstractă a adultului (morfogeneza individuală).
Dacă observăm şi înţelegem cum gândesc copiii, vom vedea că simţurile sunt foarte importante în gândirea lor. Şi cum simţul văzului aduce cea mai mare cantitate de informaţii în creier, este normal ca gândirea lor să se dezvolte preponderent imaginativ. N-am să stau să analizez gândirea copilului, ci am să reţin doar faptul că imaginaţia stă la baza intuiţiei. Pentru că , înainte de a-şi forma limbajul articulat, copilul are imaginaţia şi înainte de a-şi forma capacitatea de abstracţie, el trebuie să aibă şi intuiţia. Probabil "copilăria" speciei umane a trecut prin aceleaşi faze de dezvoltare cognitivă ca un copil.
De exemplificat o putem face, dar aceeaşi poveste a timpului constrângător, ne opreşte. Pe fugă, mă gândesc la asocierile imagine - cuvânt din didactica binecunoscută, la exemplificarea reală, în faţa copilului, a modului de acţionare ( pt. învăţarea şi deprinderea anumitor activităţi zilnice sau şcolare ). Unui copil, dacă nu-i arăţi cum se face o anumită acţiune, foarte greu va pricepe din vorbe. Deci imaginea e mină de aur în educaţie - nu degeaba se spune că "o imagine face cât o mie de cuvinte".
Pe măsură ce creşte, copilul începe să guste şi jocurile de recunoaştere. Ghicitorile sunt poate un exemplu prea facil. Dar ideea este că de la imagini corespunzătoare altor imagini asociate, copilul prinde foarte repede metoda intuitivă. Abia după ce-şi dezvoltă aceste aptitudini va putea să înveţe în adevăratul sens al cuvântului. Adică abia după aceste etape, se va dezvolta şi gândirea abstractă.
Ce fel de gândire ? Aceea care funcţionează prin "abstragerea" elementelor esenţiale, dintr-o serie de asemănări / deosebiri, pentru definirea unor noţiuni, concepte şi categorii cu valoare mai generală şi mai cuprinzătoare decât cele de la care s-a pornit. Dacă până acum n-am spus nimic nou ( defapt mă îndoiesc să fie ceva nou sub soare în gândire, în afară de formalisme şi reformulări ), abia acum am să încerc să-mi formez o părere despre geneza gândurilor.
În primul rând observ că adultul are toate tipurile de gândire. E greşit să credem că noi adulţii am fi pierdut capacitatea imaginativă, asociativă, intuitivă şi celelalte (mai puţin importante pt. demersul nostru ), în favoarea celei de abstractizare. Acum dacă analizăm puţin cum se formează o idee, vom vedea că începem cu o senzaţie : aceea că ceva stă să iasă la lumină în conştiinţa noastră. Ideea nenăscută are un dor de viaţă. Ca un bolnav care, ajuns faza convalescenţei, vrea să iasă la lumină. Nu degeaba Socrate făcea "maieutică". Cred că odată ieşită în faţa luminii conştienţei ( am putea spune din inconştient ), ideea prinde formă, apoi culoare, apoi se asociază cu alte imagini şi abia după ce ne simţim stăpâni pe ea vom putea să o abstractizăm suficient de mult, atât cât să o putem defini ca noţiune, concept sau categorie. Definire care desigur că apelează la limbaj.
Raportările ulterioare ale ideii la cele cu care poate forma inferenţe logice, vor conduce la un proces cognitiv mai complex, pe care-l vom numi gând, raţionament sau cum mai dorim noi. Cam astea ar fi descrierile proceselor.
#193004 (raspuns la: #192754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... continuarea ... - de Astoniu la: 02/05/2007 23:20:02
(la: scurt eseu despre tacere)
-- îmi pare rău, nu m-am încadrat în spaţiul alocat de admin. --
În ceea ce priveşte stimulul ( scânteia ) care poate provoca un gând, ea poate fi orice stimul nervos : o atingere, un sunet ( şi un cuvânt ), o imagine, un miros, un gust, o stare fiziologică ( de echilibru/dezechilibru, senzaţii kinetice, termice etc. ) sau chiar patologică. Pentru valoarea cognitivă însă, senzaţiile astea trebuie să vină pe fondul spiritual potrivit. Altfel rezultatul va fi un gând oarecare sau unul nepotrivit.
Orice gând construieşte ceva în noi. Orice informaţie nou dobândită lasă o amprentă. Depinde de memorie şi de inteligenţă ca informaţiile dobândite să iasă la lumina gândului.
Deocamdată nu cunosc vreo teorie care să prevadă, cu o oarecare probabilitate, cum şi ce gânduri se pot provoca prin anumiţi stimuli. Dar ştiu ce puteri de sugestie au mijloacele literare, artistice, multimedia etc. Cercetările au început imediat după „moda” psihanalitică, ( nu mai vorbesc de americani şi ruşi cu cercetările lor „de graniţă”, dar nu ştiu cine le-a organizat într-o teorie coerentă. Cu siguranţă că va veni şi momentul acela. Dacă n-a şi venit. ( de cercetările de psiho-fizică ai auzit ? - cică era şi un român, pe nume Zapan, care ar fi încercat aşa ceva ).

Cam aşa văd eu "geneza gândurilor". Oricum, totă stima pentru eseul tău care abordează corect problematica. De aceea am şi văzut unele echivalenţe. Restul e "tăcere". Plină.

P.S. Neînţelegerile datorate limbajului sunt doar aparente pentru mine. Din simplul motiv că metode de translatare dintr-un limbaj în altul există! Deci problema neînţelegerilor, în ultimă instanţă, tot o problemă de atitudine este.
#193009 (raspuns la: #193004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de bluebird la: 05/05/2007 20:36:13
(la: Iubesc un pas)
Înţeleg că numai melodicitatea şi neologismele contează în literatura de acum?
Un cuvânt mai complicat ar scoate din banal textul? Eu una nu cred.
Poate că ar trebui intrat un pic mai mult în sensurile anumitor versuri.Dar e complicat.Mai ales când o poezie e scrisă simplu.

Cântec de leagăn...Da,poate.Am scris-o cântând în felul meu.

Mulţumesc.
#193866 (raspuns la: #192976) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...