comentarii

frazeologisme a da pinteni armasaruluii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pinteni - de zaraza sc la: 30/07/2008 10:22:56
(la: Versuri la comanda)
Treaba-si fac mai toti pe aici
Si mai mari ca si mai mici
La parâmă nu e nimeni
Ca e greu a da din pinteni

#330285 (raspuns la: #330281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pinteni - de INSULA ALTUIA la: 30/07/2008 10:53:05
(la: Versuri la comanda)
Cind merg sa-mi i-ai calul
Albul e imaculat
Iar pe cizmele din piele
Pintenii sunt prinsi pe ele.

Alaturi calutii mici
Se uita si la opinci
Ca nu au aceeasi soarta
Ca un cal de mare marca.

marca
#330299 (raspuns la: #330285) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pinteni - de INSULA ALTUIA la: 30/07/2008 10:53:26 Modificat la: 30/07/2008 10:59:47
(la: Versuri la comanda)
Cind merg sa-mi i-ai calul
Albul e imaculat
Iar pe cizmele din piele
Pintenii sunt prinsi pe ele.

Alaturi calutii mici
Se uita si la opinci
Ca nu au aceeasi soarta
Ca un cal de mare marca.

marca
#330301 (raspuns la: #330285) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Basescu ,lacrimile si alegerile - de Michaela la: 06/10/2004 22:07:54
(la: BASESCU A PLANS)
...si crocodilul avea lacrimi in ochi cand l-a muscat pe Jhon de picior, dar asta pentru ca pintenul de la cizma lui Jhon i-a rupt un dinte...

Oricum Basescu nu se alege, vorba lu' Nea Iancu pentru ca ... de la Agamita Dandanache citire ..." se alege cine tre' sa iasa" iar jocurile din noiembrie se vor finaliza in est si in sud ...parerea mea ...

Cred ca bucurestenii il vor sanctiona pe Basescu in noiembrie ... Voi ce parere aveti?
Cu cine ar trebui sa voteze romanii in noiembrie?
Lia Roberts ar fi fost o sansa mai buna pentru Romania?
Ce credeti despre Nastase ca viitor presedinte?

Stima
intruder - de anisia la: 05/04/2005 00:04:18
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
eu stiam ca doar gaina se face ca se impiedica. doi pintenati ca voi...nu era cazul!!!
#41930 (raspuns la: #41929) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hm... - de anisia la: 25/05/2005 23:27:50
(la: Aspectul exterior)
intrucat aspectul tau exterior nu te reprezinta pe tine ,ceea ce esti tu ba, sa-mi fie cu iertare, uite ca da! ia imbraca-ma pe mine in haine de rocker-itza, cu cercei prin nas si pe limba, fardata pana la loc comanda, cu parul necleios si pinteni la cizme.... si sa vezi ce NU ma reprezinta neam!!! asta a fost doar un exemplu instinctiv.
subiectul propus de tine e vast, numai ca e putin cam deteriorant abordat. sa nu uitam ca de cand lumea si pamantul conteaza prima impresie (la fel de mult ca si ultima, imi spunea cineva). deci, prima impresie...! ce-ti spune tie un cersetor la cotz de strada, nespalat si mirosind a urina de la cincimii de km? nu te uiti la el si-ti spui "saracul, ce suflet bun are..." nu? pe cand daca vezi o maica de la manastire imbracata in haine bisericesti, iti intorci privirea cu incredere spre ea, pentru ca "are suflet bun, maicuta". care-i diferenta dintre cele doua personaje? vestimentatia, la prima vedere!
exteriorul si interiorul merg deseori mana in mana. Mai intai privim exteriorul (asa cum o floare, mai intai ii admiram culorile si abea apoi o mirosim) si abea daca acesta ne cade pe gusturi incercam sa cunoastem interiorul.
ce cred despre suflet? ca e nepretuit, intangibil, vesnic si renaste din propria-i cenusa ca pasarea Phoenix.
Miza sau nu... - de Shtevia la: 17/10/2005 11:50:49
(la: Nu sexul e miza)
la o femeie, sincer, imi place inteligenta, simtul umorului, subtilitatea, echilibrul interior, care se exprima prin ton, privire, miscari si actiuni.
La un barbat apreciez inteligenta, simtul umorului, hotararea, stapanirea de sine, puterea interioara, tandretea, capacitatea de a asculta si opiniile unei femei si de-a urma sfaturile ei, atunci cand sunt juste.
Imi place arcuirea umerilor unui barbat si linia feselor.
Ma subjuga ochii lui si ma farmeca nespus sarmul lui (putini, insa, il exprima sau il au).
Miza este aflarea unei perechi, cu care sa comunici pe toate planurile, cu care sa imparti binele si raul deopotriva, in palmele caruia sa iti odihnesti sufletul obosit si care sa iti ofere un pinten existential.
Imi sustin din rasputeri perechea, in deciziile sale, in existenta cotidiana, in lupta lui pentru cresterea interioara ….cred ca asa face orice femeie care iubeste cu adevarat. "Miza" este fericirea noastra, a amandurora.
de prin carti adunate - de baba la: 03/01/2006 13:15:00
(la: zece intrebari)
Cel mai mult m-au interesat raspunsurile la a 5-a intrebare. Martin Eden a fost si sprijinul meu in studentie. Dar fiecare varsta are reperele ei.
La a 3-a intrebare as raspunde cu un citat din Tudor Arghezi, poate cunoscut mai putin de cei tineri.

(El) vazu ca vorba "maestre" starneste
O inviorare, parca-i frantuzeste,
Si la batranete si la tinerete
...
Cei chemati cu vorba care i se spune
Infloresc in sine-ndata. Ce minune!
Cum le zici "maestre" in ce-aveai de spus
Gatul li se-nalta de trei ori mai sus,
Omul e mai ager, mai vioi, mai sprinten,
Ca un roib agale, indemnat de pinten,
Si Pacala-si spuse: "Vorba asta scurta
E ca mangaierea porcului pe burta.
E cu farmec dulce si, din stramb ori ciung,
Simti ca te lateste si te face lung.
Insul se mandreste, limba-i se deznoada
Isi ia vant si vesel, da-n nadragi din coada.
Mai, ce bine-mi prinde!
Am aflat si harul
Sa-mi pui in picioare bine si magarul,
Cum ajung acasa, vad cu cat ii este
De fudul auzul, si-o sa-l strig: Maestre!"

Astept si alte intrebari din placerea de a va citi raspunsurile.

Cele mai bune chestionare le-am gasit in "Jurnal"-ul scris de Max Frisch. Cum chestionarele nu au titlu le voi cita doar prima intrebare (desi prima intrebare nu e si cea mai buna, ea reflecta subiectul abordat).
Ch1. Sunteti sigur ca va intereseaza intr-adevar mentinerea speciei umane daca dumneavoastra si toti cunoscutii dumneavoastra nu mai exista? De ce?
Ch2. Casnicia constituie inca o problema pentru dumneavoastra?
Ch3. Deplangeti soarta femeilor? De ce?
Ch4. De regula, stiti ce sperati?
Ch5. Daca aduceti pe cineva in situatia sa-si piarda umorul (de pilda pentru ca i-ati lezat sentimentul de rusine) si daca atunci faceti constatarea - omul acesta n-are umor; socotiti ca dumneavoastra aveti umor pentru ca radeti acum de el?
Ch5. Urati banii lichizi? De ce?
Ch6. Va socotiti un bun prieten?
Ch7. Va puteti aminti la ce varsta vi s-a parut de la sine inteles ca ceva va apartine, respectiv ca nu va apartine?
Ch8. Va este frica de moarte? De la ce varsta? Ce faceti impotriva acestui lucru?

Sperand ca v-am trezit un pic interesul pentru Max Frish, va promit sa transcriu oricare dintre chestionare, daca e cineva interesat.
Haiducului grandilocvent - de alex andra la: 07/02/2006 22:02:17
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
"Lost without music in a world of noises"

Ramane intre noi, ai si "amusinat" concurenta, ai? Bati din pinteni, ai?
Sa te vaz cum faci fata, ca asta vine cu artileria grea.
Da las' pe noi, fetili, ca stim noi cum sa va manuim, de mai mare dragul.
Ia la fata o sarma, de drum.
De placinte si alivenci nu zasesi nimic ((((:
Pai iti mai fac? Ne, ne, nu sade frumos.
#104524 (raspuns la: #104522) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cactusel - de anisia la: 24/03/2006 23:12:59
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
tu credeai ca te-am uitat?
pai normal, ca m-am luat
dupa zid sa tzuc beiatul
frumuselul, pintenatul

dar imi revenii rapid
si venii in trap, zambind
sa-ti dedic un tzuc mai shic,
mai dragut si mai peltic ...

pune fruntea la tzucat
ca sunt pusa pe-alintat :)
___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#113262 (raspuns la: #113252) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si ca sa fie varza buna, - de maimuta la: 18/04/2006 08:43:14
(la: Despre agresivitate)
condimentam cu Toparceanu

"Eroii mei sunt doi cocoşi
De rasă, pintenaţi, frumoşi
Ca ofiţerii la paradă.
Doi cavaleri aristocraţi.
Dintr-o privire ofensaţi
Încep duelul fără spadă.
Au martori puii speriaţi.
Teren - o parte din ogradă,
Dar n-au motiv de sfadă,
Căci nu se ştie-a cui e vina -
Misteru-nvăluie pricina, -
Deci: căutaţi găina...";)))
#117785 (raspuns la: #117781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hehe - de anisia la: 29/07/2006 01:01:12
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
bine zici, si-asa cam este
trancaneala-i o poveste
cu printzese si-mparati
ce te faci, ca trei' sa-mparti
o juma' de-mparatie
la anisu' drept simbrie
si un cal sur, 'pintenat
ca sa am de alergat ;))

__________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca toate zboara la aceeasi inaltime...
#136316 (raspuns la: #136313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de Guinevere la: 25/08/2006 01:41:23
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Daca n-a zburat cocosu'
si inca-l mai are mosu'
am sa-i pun repede-o sa
si-am sa spun povestea-asa
in doi timpi si trei miscari
leganata pe carari
(doar am fost la bar aseara
si-am dansat la zanzibara)
trebuie sa zbor pe luna
eu cu Cyrano de mana
ca m-apuca ploaie mare
de-aia de curge siroaie
si de nu-mi dai pintenatul
imi ramane alergatul
pan' la luna, tot la deal,
aoleu si vai si-amar! :o)

Acu' fug, zburatacesc,
pana-n zori va pupicesc! :o)

Guinevere Aimee d'Albon
#141234 (raspuns la: #141227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
#153559, de Guine - de Baloo_ la: 27/10/2006 19:24:36
(la: Am greşit. Iartă-mă !)
Sper ca v-ati legat bine bocancii aia
Botosei de cowboy cu pinteni. Pastreaza echilibru' pe roz la piruete :))

Habar n-am sa fac un pronostic. Sic!
#153719 (raspuns la: #153559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ciresel - de anisia la: 10/12/2006 22:42:19
(la: Ce a fost mai intâi,)
Om-uletule, nu-mi fac,sic!! si sa-ti spun de ce:
- pai daca el asteapta sa fie luat in consideratie, si nu se afirma singur sa sara-n ochi de pintenat ce este, atunci inseamna ca nu e cocos, ci doar un cucurigator acolo, de doi bani... asa ca nu io sunt feminista, ci el papagal :))

cat priveste diversiunea... sssshttt... ca daca se prind cadrili, ne pune sa platim cotizatie de doua ori. si-asa esti in plop ca zisesi ca ou-i fecundat. n-auzi ca gaina se autoreproduce... ??? cu manutele-asta doua si-a facut gaina oua :))
#162551 (raspuns la: #162438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare - de cintec la: 01/02/2007 20:24:18
(la: Cele mai frumoase poezii)
Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Inaintea ochilor, pe imensul cadru de zapada,
Ca un perete pe care schiaza
Gindurile noastre de iarna.


Din fuga trenului ai zarit
Prin nameti un vinator.
A aparut intii pusca intinsa - Tocmai ochea
Un fulg de zapada.
O bubuitura si toata iarna
S-a naruit din cer, ingropindu-l în zapada.
Copacii parca plecasera si ei
Să haituiasca Baraganul
("Baragan" - loc unde viscoleste,
Asa se traduce, din cumana.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar asa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)

Iata-ne, asadar pierduti în desertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai si provocat.
Ai dorit atita să ninga, stiai ca fenomenul tine
De concentrarea ta... Si te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai opreste.
Roseata din obraji coloreaza peisajul. Ai febra?
"Nu, dar vreau să colorez peisajul".
Foloseste rujul, mai bine.
Tu esti de tinut intr-un castel
Pe-o iarna ca aceasta, cu clopotei la fulgi.
Si eu să vin la tine
Intr-o sanie trasa de cerbi,
Să mă urc în iatac, pe-un turtur imens,
Să urc si să cobor, ca e alunecos,
Si iar să dau să mă catar... si tu să-mi arunci
Niste pinteni.
Să cioplesc sloiul, urcindu-mă
Să-i dau pinteni
Si să apar sus, c-o floare de gheata
In mâna. "Unde e geamul?
Să-ti plantez pe el aceasta
Floare de gheata."
"O, ador florile de gheata", să zici,
"Unde-ai gasit-o?" Hai să iesim putin.
"Unde, iar afara? Iar în zapada? Iar în tren?
Iar vagon neincalzit?"

Eu sint un om de interior,
Pentru ca sint numai suflet
Si sufletul e de interior.
Sint un om de budoar, de stat intre perne,
Printre carti, printre rujuri...
Tot ce emana caldura
Si intimitate. Pune-mă la o masa de restaurant
C-o suta de insi în jur,
Care se uita la tine
Si inghet.
N-am ce să-ti spun, parca nu ne mai cunoastem.
Tu îmi citesti inceputul de enervare
Pe freamatul degetelor,
Pe miscarea de la coltul ochilor
Si "Hai să mergem", zic.
"Unde?"
In castel. Stiu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasa de cerbi.

Tot în tren sintem? Tot.

Marin Sorescu


...e mult timp de cind Ingrid a propus subiectul asta, nu stiu daca "cele mai frumoase poezii" este un titlu inspirat ales dar nu asta vreau sa comentez aici, acum.Am recitit cu placere unele din poeziile descoperite in copilarie si adolescenta, am descoperit autori noi de care nu auzisem pina acum si apoi le-am cautat cu disperare poemele...si, pina la urma m-am hotarit sa contribui si eu cu...cele mai frumoase poezii...Sa nu va surprinda ca vor fi multe, poezia imi da o stare de bucurie si cum imi place asta stare...


Azi sunt îndrăgostit.E-un curcubeu
Deasupra lumii sufletului meu.
Izvoarele s-au luminat şi sună
Oglinzile ritmîndu-şi-le-n dans,
Şi brazii mei vuiesc fără furtună
Într-un ameţitor, sonor balans,
În vii vibrează struguri străvezii
Cristalurile cîntecelor grele
Şi stropi scăpărători de melodii
Ca roua nasc în ierburile mele.
Eu curg întreg în acest cîntec sfînt:

Eu nu mai sînt, e-un cîntec tot ce sînt.

Nicolae Labiş
;))) - de alex andra la: 29/03/2007 06:47:35
(la: Biroul de informaţii)
Si cate si mai cate nu se pot face prin Biroul de informatii !
Ai postat ceva pe o conferinta, cu adresa precisa si userul respectiv habar n-are ca astepti un raspuns. Pai vii aici si tragi un semnal de alarma.
Daca Bright si Baloo bateau din pinteni, dadeam si io fugutza ieri la Bal si nu ramaneam nedansata:))Si poate apucau si ei vreo muratura, acolo:)))
#182171 (raspuns la: #182164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Intruder la: 05/04/2007 23:57:48
(la: Is there anybody out there ?)
heeeeelp si eu!
sunt in cotetzu' gainilor lui rodique, nu mai pot sa ies si colegele mele de apartament au impresia ca-s cocos!
nu dom'le! nu am creasta, nu am pinteni, nu am pene, nu am!

hai, s-aveti noapte buna...dormiti, io-s intre 2 trenuri, ca fac naveta...:)
latu - de alex andra la: 07/05/2007 08:59:24
(la: ganduri grele)
Nu esti Gere, dar e bine
Si nici Richard nu prea esti:P
Nici io nu-s o "pretty woman",
Nici frumoasa din povesti.
Si de mi-s cam uratica,
Iara tu mai pintenat,
Ce conteaza ? io mi-s mica,
Iara tu mare... la sfat:P:P:P



#194451 (raspuns la: #194366) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...