comentarii

frazeologisme cu cuvintul dor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cuvintul dor - de (anonim) la: 16/09/2003 15:31:46
(la: Prejudecata despre cuvantul "dor")
In limba engleza exista si termenul 'to miss" pentru a exprima dorul. "I miss you" este chiar mai des folosit si mai exact decit "I long for you". Am avut ocazia sa invat limba ebraica, unde exista un termen exact pentru "dor" - ga'agu'a sau la plural ga'agu'im.
In limba romana "dor" vine din latinescul "dolor" - durere. Si oare nu este adevarat ca te dor fizic "a pieptului coarde" atunci cind iti este dor de cineva?
"cine n-are nici un dor, lele, traieste pe lume usor, ba" - de (anonim) la: 18/09/2003 20:59:34
(la: Prejudecata despre cuvantul "dor")
De multe ori am fost intrebat if I miss my country, sau if I long for my friends, sau if I wish to go back. Raspunsul meu a fost intotdeauna No. Si totusi, si atunci si intotdeauna mi-a fost dor de tara unde m-am nascut, de prieteni.
Profesorii nostri se referau la folosinta cuvintul “dor” in folclorul si literatura romana. Gasiti un singur cuvint in alt grai, care sa-l inlocuiasca, spre satisfactia tuturor, in totalitatea sensurile intilnite la noi.

Dorul, ca si iubirea sint greu de definit. De mii de ani poeti si scriitori incearca s-o faca, spre delectarea noastra.
“Mi-a plecat mindra de luni, mi-a lasat dorul prin pruni si dragostea prin aluni.”

Iata cum am distrus toata “poezia” mesajului meu anterior, …da, cel cu fasolea.
DOR - de (anonim) la: 08/01/2004 08:15:47
(la: Prejudecata despre cuvantul "dor")
Frati romani.
Cuvintul Dor este un cuvint ebraic care inseamna " Generatie" El exista de citeva mii de ani pina la Hristos. In Israel Exista citeva orase antice cu aceasta denumire si cel putin trei ce contin terminatia Dor.
Alte detalii pe sit iatp.md/arsdor

Dolores-ul spaniol, sau "dorinta de a fi acolo unde nu esti" este cu totul altceva si nu trebuie confundata cu nimic din alte limbi.
Cu profunda responsablitate fata de carte si cuvint Ghenadie Sontu
presedintele Asociatiei Dor
#7795 (raspuns la: #256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in germana exista chiar un ve - de (anonim) la: 15/09/2003 08:02:59
(la: Muzica culta si ciuma religiei)
in germana exista chiar un verb reflexiv pentru dor: sich sehnen. prejudecata mea insa in legatura cu acest cuvint (dor) era atit de inradacinata ( ce treaba buna au facut profii de romana!) incit mi-am petrecut multe ore incercind sa descopar diferentele intre cuvintul romanesc si echivalentul lui german! iti multumesc! am invatat ceva nou! dana
Gramatica - de SB_one la: 10/01/2004 09:53:26
(la: Gramatica si butélia)
In Teleorman RdV se invatza o data asa:

1- accentul se pune pe penultima vocala, deci: bute'lie
2- verbul se acorda in numar si persoana cu subiectul, deci: cuvintele dor!

samd

Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7884 (raspuns la: #7739) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zici: "2- verbul se acorda in - de Daniel Racovitan la: 10/01/2004 10:46:51
(la: Gramatica si butélia)
Zici: "2- verbul se acorda in numar si persoana cu subiectul, deci: cuvintele dor!"

Dupa "aceste cuvinte ne doare" urmeaza semnul ":)" care pe internet semnifica faptul ca expresia anterioara a fost scrisa cu intentia de gluma.
Deci, inainte de "a mi-o plati", rog a se lua ca gluma, asa cum a fost destinata de la bun inceput.

#7885 (raspuns la: #7884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SB_one si gramatica - de AlexM la: 21/05/2004 23:59:54
(la: Gramatica si butélia)
1- accentul se pune pe penultima vocala, deci: bute'lie

ca regula generala sau in acest caz particular?

2- verbul se acorda in numar si persoana cu subiectul, deci: cuvintele dor!

serios? mai mai mai.. verbul se "acorda"? lol; de ce nu "se acordeaza" pentru ca "acorda" inseamna parca si "a da":-))
Verbul se conjuga si se conjuga dupa numarul persoanei reprezentate si nu dupa substantiv. Fata canta si baiatul canta, fetele canta si baietii canta. Cum spuneau strabunii:
"limba noastra'i limba sfanta, limba vechilor cazanii, care-o plang si care-o canta, pe la vatra lor tsaranii..."

Alex
#15734 (raspuns la: #7884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oamenii se inflacareaza prea repede! - de Sonia la: 12/10/2004 22:28:49
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Neintelegerile din comunitatile virtuale nu pot fi inlaturate in totalitate niciodata pentru ca oamenii citeodata scriu la minie, si pentru ca se inflacareaza prea repede mai ales atunci cind subiectul in cauza le atinge o coarda sensibila. De multe ori se intimpla insa sa percepa gresit o oarecare aluzie, sau sa li se para cu totul iesit din comun comentariile altcuiva si sa reactioneze in graba. Am constatat cu tristete putini sint ponderati in ceea ce spun, ca oamenii se grabesc sa arate cu degetul pe semenii lor, ca nu mai au rabdare pina nu ne impartasesc putina rautate deghizata in "cometariu". Critica malitioasa provine din frustrari si frustrarile se transforma in cuvinte aici in lumea virtuala. Ar fi ideal ca un forum sa devina un mod de comunicare intre oameni nu unul de impunere a propriilor idei cu orice pret, chiar si cu cel de a-i jigni pe altii. Desigur ca putin sint aceia care o fac deliberat si ii apreciez pe cei care isi dau seama la timp ca uneori cuvintele dor, chiar si daca sint scrise si nu spuse, ca uneori oamenii simt biciul si fara sa dai in ei.
Cred ca multe conflicte ar putea fi evitate daca am sti sa facem deosebirea intre a fi rautacios si a raspunde la un comentariu fara idei preconcepute referitoare la subiectul sau persoanele respective.
Eu am descoperit recent acest forum si-mi face placere sa fiu aici cu voi citeodata. M-as bucura sa ramina asa cum e acum. Dati-le o sansa la toti, fie ei inflacarati sau nu:-)
'acasa' unde ne intoarcem - de sanis la: 01/12/2005 10:39:04
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Toate mesajele sunt interesante (in felul lor), dar m-am hotarit sa raspund la acesta.

De ce? Pentru ca faptul ca un localnic recunoaste ca prefera sa stea pe ajutorul social decit sa plece din tara nu este tipic francez, si nu se datoreaza arogantei fata de alte partii ale lumii. Este un sentiment normal, pe care noi, in anormalitatea noastra, nu il mai intelegem. Sunt peste 200 de ani de cind un alt francez zicea: "Nu iti poti lua patria pe talpa pantofilor!" Era Danton, inainte de a se intoarce pentru a fi ghilotinat.

Noi nu suntem ghilotinati in Romania. Am decis doar ca vrem sa traim mai bine - si asta cit mai repede. Asa ca ne uitam in jur sa cautam o tara care ne primeste - si care este cit mai aproape de standardele pe care le-am dori sa le avem. Pentru ca noi nu plecam din Tara asa cum au fost nevoiti multi altii sa o faca: pentru a scapa de discriminare, de abuzuri, de autoritati care ne-ar pune insasi existenta in pericol. Pentru noi 'abuz' este faptul ca o licheluta ne-o ia inainte datorita relatilor. Ca riscam sa nu ne realizam - avem exemple nenumarate de persoane ajunse la anii pensionarii care nu au reusit sa devina bogate...

De ce nu vrea un francez, un american sa plece in alta parte? Pentru ca sentimentul de 'patriotism' la el este real. Daca l-am avea (asa cum multi alti romani il au), nu am pleca nici noi. Nu este un motiv sa pleci ca este mizerie, ca este mitocanie, ca este saracie... Toate tarile au avut parte de asa ceva de-a lungul istoriei lor - dar nu au plecat: si-au rezolvat problemele. Canada a trecut printr-o seceta cumplita; situatia grea a fost exacerbata de criza economica ce a lovit cam in acelasi timp. 90% din ferme au fost parasite, locuitorii s-au refugiat la orase, o multime au pierit pur si simplu de foame. Dar ei nu au plecat - nici macar in State! Au strins dintii si au rezistat - si apoi au venit si vremurile mai bune. Invatasera din momentul imigrarii ca la Vest se intinde Oceanul, ca au fugit cit de departe se poate, dar ca vine o vreme cind esti cu spatele la zid si trebuie sa faci ceva.

Noi venim aici pentru ca e mai bine. Venim la de-a gata. Nici macar nu avem respect pentru cei ce au creat tot ceea ce ne bucura aici, acum. Ni se pare normal sa beneficiem de ele si ne simtim discriminati daca nu le primim. Nu intelegem ca bastinasul, care are o alta mentalitate, nu poate fi ca noi - desi noi incercam sa fim ca el. Vorbeam cu un canadian casatorit cu o romanca. Are mare dragoste de cultura si traditia romaneasca, muzica ascultata este de predilectie cea romaneasca, participa la chefuri, la picnicuri, la slujbe religioase... Dar mi-a spus ca noi, romanii, ne plingem mereu. Si ca, desi ne-a fost intinsa o mina, nu avem pic de patriotism fata de noua tara. Aude des romani spunind ca daca lucrurile nu merg asa cum vreau ei, vor pleca din nou. In State, mai ales, sau poate in Europa. Unii chiar zic ca se vor intoarce in Tara... "Voi aveti intotdeauna o sansa. Nu merge bine aici, plecati... Dar noi? Noi nu putem pleca. asta e tara mea, la bine sau la rau. Daca merge rau, unde sa plec? Voi fugi toata viata de colo-colo, unde e mai bine? Ce viitor ii dau copilului meu? Nu e datoria mea sa fac din Canada tara lui, si sa i-o pregatesc sa fie cit mai buna?"

Toti cei ce au plecat din Tara - eu inclusiv (traiesc in Canada de 15 ani) gasesc usor o motivatie plecarii. Nici nu e greu. Ba chiar, fara sa constientizam, exacerbam acele probleme - pentru a ne justifica mai usor plecarea, pentru a ne justifica ne-intoarcerea. Unii zic: am realizat in noua mea tara, ceea ce numesc acum 'acasa', de zece ori mai mult decit as fi realizat acasa. Adevarat pentru cei mai multi. Adevarat si faptul ca probabil acasa, in Romania, nu ar fi putut sa o faca. Dar, dragii mei, ce este Romania? Este tara pe care SI NOI am facut sa fie ceea ce este azi. Am contribuit la asta, am asistat la asta fara sa fi ridicat un deget. Si, decit sa facem ceva sa schimbam - am preferat sa mergem acolo unde situatia este deja rezolvata. Va ajunge Romania sa fie la fel ca Franta? Who cares? Eu sunt (sau voi fi deja) frantuz...

Imi povestea un prieten: cind a ajuns prima data in Germania si-a aprins o tigara in statie, asteptind autobuzul. Cind acesta a oprit in statie, a aruncat tigara si a urcat in autobuz. Un german a alergat dupa masina sa ii dea ceva: "V-a cazut ceva pe jos". "Niciodata nu m-am simtit atit de rusinat, se uita tot autobuzul la mine..." Nu a mai aruncat niciodata nimic pe jos, dupa citiva ani s-a lasat si de fumat.

Probabil la astfel de intimplari ati asistat si voi. Procesul de integrare in noua 'acasa' presupune ajustarea la modul de a fi local. Invatam ca astfel de gesturi (a nu arunca gunoaie pe jos, de ex.) sunt naturale. Le aplicam si intr-o lume ne-naturala, in Romania de exemplu, si le-am aplica si in Africa, daca viata ne-ar duce pe-acolo... Dar citi dintre noi le-am aplicat fiind romani in tara? Citi dintre noi a luat actiune sa impiedice pe altul sa calce astfel de legi normale, care fac o viata sa fie normala? Cind ne suim in avion nu ne lepadam obiceiurile la aeroport si probabil cel mai greu este sa invatam noile obiceiuri, sa ne dezbaram de cele vechi. Eventual o vom face - desi in prezenta altor romani ne mai dam in petec...

Si cind ajungem la Bucuresti, 'normalitatea' lumii din Romania ni se pare anormala. Ne-am invatam sa consideram normal ceea ce am lasat in Franta, sau America - si vrem cit mai repede 'acasa' acolo... Simtim ca noi, in putinele zile cit vom sta 'acasa' aici, nu vom putea face vreo diferenta. Mai stim ca puterea exemplului lucra - dar dinspre majoritate spre minoritate:-) Altfel, daca vrei ca tu sa fii exemplu, vor ride toti de tine...

Si unii, cei care au trecut pragul primilor cinci ani de emigrant, vor invata adevaratul sens al cuvintului DOR. Vor vedea ca nu este totul in viata noastra sa ne 'realizam', sa facem ce nu am fi facut intr-o viata in Tara. Ca viata are multe componenet, si, in afara celor de baza (hrana, adapost, imbracaminte) restul sunt aleatorii - dar sunt unele care, daca lispsesc, fac ca fericirea sa nu fie deplina.

Nu vreau sa gneralizez, dar acesta este adevaratul motiv care ne face pe noi, cei ce am plecat din Tara si pentru a vedea Lumea, sa preferam iarasi si iarasi sa ne petrecem concediul 'acasa', in Romania, si nu in vreun loc exotic. Nu toti, desigur, dar intr-o proportie suficient de mare ca sa putem zice ca vorbim de majoritate.
#91994 (raspuns la: #74393) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de Lady Allia la: 15/07/2008 23:35:26
(la: Iluzie)
Bine te revad la ora de seara...
Am sa cert eu pe Domnul Vant ca nu mi-a trimis Alizeul sa-mi dea de veste ca esti aici - rugam padurea sa mai infloreasca odata, iarba sa se primeneasca de loc de dans, iar pasarile sa invete limba Lunii...

cu alte cuvinte...dor mi-a fost de tine si ciuntita gradina fara culoarea ei draga...
... - de l1cur1c1 la: 17/02/2010 08:44:29
(la: IMI PARE RAU.)
Nu si in momentul in care ai gresit cu buna stiinta, iar apoi... iti dai seama ca nu ai dat in cel in care trebuia si regreti. Uneori cuvintele dor mai mult decat faptele.
#526051 (raspuns la: #525524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi-as dori si eu ca, pese ani - de grigore la: 08/11/2003 04:56:00
(la: Invatatoarea pentru mine)
Mi-as dori si eu ca, peste ani si ani de zile, elevii mei sa vorbeasca cu atata drag de mine. Atunci voi simti cu adevarat ca ceea ce am facut nu a fost in zadar.
Oricum, daca ti-a fost atat de draga si daca ii porti atat de mult respect, poate ca o scrisoare de multumire ar fi mai mult decat suficient. Sunt convinsa ca si dumneaei se intreaba pe unde sunt fostii sai elevi, ce fel de oameni au ajuns.
Ma bucur sa vad ca majoritatea oamenilor au doar cuvinte de pretuire pentru dascali.
#3684 (raspuns la: #2331) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jocul de cuvinte - de AlexM la: 17/09/2004 08:04:27
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
moartea mortii si invierea vietii pare un joc de cuvinte care se merita (poate) putin disecat.
Pentru Rugaciunea unui Dac, de ce sa nu amintim si alta poezie in care se arata ca respectul pentru zei are o limita. Iar limita este pusa de spatiul necesar omului pentru a trai, spatiul in care nici zeii nu sint admisi sa se amestece cu ganduri "viclene".

"Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor! "


Dar cred as dori sa redau aici toata poezia pentru ca ea exprima intr-un fel ceea ce-i fascina pe nemti cand vorbeau despre români si "un curios disprets" pe care acestia il aveau fata de moarte, disprets constatat in perioada cat am fost aliati. Este un lucru care si azi il avem, atunci cand ni se pune pata si am luat o decizie. Mie unul , aceasta poezie imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......

Sa amintim de Cosbuc si al sau "Decebal catre popor":

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gitul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoboritori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingirbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori cine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurind,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orsicind,
E plinset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa rida! Bunii rid si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge singele piriu,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti par
Când rizi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vinzator vindut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurind le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va ginditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lânga noi!

#22593 (raspuns la: #22583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dorul de tara - de Georgi la: 19/01/2005 13:19:51
(la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
dorul de tara - poate ca ne incerca pe toti - insa nu sunt multi cei care recunosc acest lucru. Dorul este ceva ce tine poate de amintiri si de anii pe care i-am petrecut in tara natala.
Dor de tara in adevaratul sens al cuvintului - nu imi este - doar de familie si cunostinte - poate ca toti romani din diaspora - au trecut prin anumite transformari si nu mai sunt "adevarati" romani.- cine stie ?
la toti ne e dor ! - de mugurel5564 la: 16/09/2005 12:05:53
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Draga Alexy , ideea de a faca "o cura de Romania" mi se pare excelenta , de fapt e un sentiment greu de explicat ; desigur ne e dor, ni se pare ca acolo unde suntem nu se vorbeste destul de tara noastra de bastina , suntem ignorati ca oameni detinatori ai unei culturi, cel putin egale cu a lor , ne simtim intrun fel ignorati si minimalizati.
Lucrez intr-o institutie de cultura si mare mi-a fost mirarea cind ( apropos de Franta) prof. de istorie le explica elevilor cum ca in franceza cuvintul Clemenceau inseamna "tigru" , iar atunci cind un elev mai destept ca ea , i-a atras atentia ca de fapt era porecla data marelui om de stat, mi s-a adresat rugindu-ma sa-i confirm cele spuse de ea .. penibil s-o contrazic , de fata cu elevul ! Deci cind ni se face dor
...ne intoarcem in locurile noastre dragi, suntem rasfatati , bine primiti , dar parca n-am mai fi in stare sa raminem definitiv . E si un fel de cura de intretinere a impresiei ca " Ce bine de noi ca nu ne luptam cu greutatile lor materiale" ! Am dreptate ?
#72561 (raspuns la: #67910) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorul de tine e salbatic ma u - de gabi2377 la: 19/04/2006 19:22:42
(la: Sper sa te gasesc)
dorul de tine e salbatic ma urmareste oriunde ma devoreaza mushca din mine flamind foamea lui hipnotic ma cheama surisul lui, ca o fiara imi sfisie inima opreste-l cu un cuvint cu un singur cuvint imblinzeste-l si lasa-l sa te aduca la mine.
Ion Zupcu: „Nu poti sa uiti cuvintele cu care te nasti” - de Dragos Bora la: 24/12/2006 20:29:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dupa 16 ani de celebritate americana, un artist fotograf se intoarce acasa, la Slobozia, fript de dor si uluit de transformarile petrecute in Romania. Americanul din Slobozia

http://www.formula-as.ro/revista_747__7893__ion-zupcu---%EF%BF%BDnu-poti-sa-uiti-cuvintele-cu-care-te-nasti%EF%BF%BD.html
Acelasi lucru... în alte cuvinte - de Areal la: 08/12/2008 10:29:27
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Pe o stradă din Paris stătea un orb cu o pălărie la picioare şi o plăcuţă de lemn pe care scria cu cretă albă: "Vă rog, ajutaţi-mă, sunt orb!". Un ziarist trecu prin zonă şi văzu foarte puţini bani în pălăria orbului. Fără să ceară încuviinţarea, luă plăcuţa de lemn, o întoarse, pe dos, scrisese altceva, o puse din nou la picioarele orbului şi plecă.
Spre seară, jurnalistul respectiv se întoarse pe acelaşi drum, trecând din nou pe lângă orbul care cerşea. Acum, pălăria lui era plină de bani. Şi monede, şi bacnote. Cu simţurile dezvoltate din pricina lipsei de vedere, orbul recunoscu paşii ziaristului. Îl întrebă dacă el cel care i-a rescris mesajul de pe plăcuţă şi, dacă da, ce anume scrisese. Ziaristul răspunse:
- Nu am scris nimic din ce ar putea fi în neconcordanţă cu anunţul dumitale, doar că am exprimat totul în alte cuvinte. Şi plecă liniştit mai departe.
Orbul a aflat foarte târziu ce scrisese ziaristul pe plăcuţa de lemn. Mesajul era următorul: "Şi astăzi e primăvară în Paris, şi eu tot nu o pot vedea..."
MORALA
De multe ori, când lucrurile nu ne mai reuşesc aşa cum am dori, e o idee bună să schimbăm strategia.
#370677 (raspuns la: #370271) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuvinte - de (anonim) la: 21/08/2003 09:30:33
(la: Cuvantul, ca prieten !)
Sunt de acord, insa chiar daca Diana face erori asta nu inseamna ca nu poate fi o "pasionata"! Poate nu erudita, dar de ce nu pasionata?
In ce priveste radacinile comune ale unor cuvinte in diferite limbi, exista asemanari , si nu numai in cazul neologismelor. Dar e un subiect foarte vast.
Va trimit un zambet sperand sa fiti mai ingaduitor(oare).
#28 (raspuns la: #26) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RE: Dor - de (anonim) la: 15/09/2003 06:58:26
(la: Prejudecata despre cuvantul "dor")
Decit "to long" din engleza, care nu apare in aceleasi contexte cu "dor" din romana, ar fi fost mult mai indicat exemplul din portugheza "saudade" care ar cam acelasi sens din romana si apare si cam in aceleasi ocurente contextuale. Ar fi indicat sa nu mai faci apel la dictionarele bilingve atunci cind incerci sa explici anumiti termeni pentru ca aceestea nu sint cel mai indicat instrument de lucru intr-o analiza semantica serioasa. Mai mult decit atit, in cazul unor termeni care au mai mult de un sens, este bine sa se cerceteze ananuntit atit etimologia, cit si contextul cultural in care apar si functioneaza. Evident, pentru o mai mare siguranta trebuie sa ai in vedere, in afara de inrudirile culturale si genealogice dintre limbi, limba materna, cu toate variatiile sale, in acest caz ar fi indicat nivelul diastratic. Oricum, faptul ca nu accepti niste idei concepute si ca ai spirit polemic este un lucru foarte bun, dar, retine ca lingvistica este, inainte de toate, o stiinta, nu un subiect pe marginea caruia se pot face varii speculatii in sprijinul carora nu sunt aduse argumente solide. Daca vrei mai multe detalii sau o bibliografie despre studiile contrastive si despre semantica, in general, adresa mea este : veramanole@yahoo.com



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...