comentarii

frezii cadou


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dare de seama - Sambata am fost la Predeal - de Dinu Lazar la: 28/02/2005 20:25:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Cat priveste vanzarea, chiar si prietenul dvs. le vinde cu 3 euro bucata."
Nu am stiut si mi se pare scandalos de putin.
Am surfat situl acela foarte superficial, m-am intilnit pe strada cu omul si mi-a spus ca are acea afacere; nu am intrat in detalii sa vad marea afacere de care zicea.

Deocamdata cine are puterea la noi in presa romaneasca in mina face si preturile; ingrozitor. Citiva sunt milionari si au chiar zeci si sute de milioane de dolari si pentru ca o masa amorfa de fotografi se calca pe picioare ca sa vinda ieftin sau sa dea poze pe de-a moaca.

In Europa exista sute de agentii care cumpara materiale(articole) de 4-5 pagini de text si 12-16 imagini cu o mie de euroi, ziua de lucru la editoriale si reportaje se plateste minim 300 de euro dar media e de 500 euro pe zi, iar ziua de lucru la advertising, PR sau corporate porneste de la 800 de euro in sus, pina la muuult... am auzit de fotografi straini care au lucrat aici comenzi pentru firme de publicitate romanesti, adusi cu douazeci de mii de euro pe zi... si am auzitin sectorul foto bucurestean de bugete de o juma de milion de dolari luate de firme straine... cei straini sunt foarte buni ca sunt straini, unu` din Ro nu e bun ca nu are aura si nici glagorie.

Normal ar fi totusi ca cei de pe aici care fac poze mai de reportaj sa le puna frumos pe un sit si sa dea cite un mail la editorii foto de pe la ziare sau pe la agenii, de aici si de afara... marketingul e mai important decit fotografia insasi.

Am putea lua ca baza de plecare preturile din vremea hulita de dinainte de `89...

Atunci, pretul pentru o fotografie publicata in presa sau ca utilitate ( coperti, calendare, etc) era de 250-400 de lei, si drepturile de autor, daca erau cedate, de 75-150 de lei; se lua ca medie pe o imagine cel putin 350 de lei, adica in dolari la cursul oficial, cam 30 de dolari, ceea ce nu era rau. Era un tarif, colaborarile se plateau si fotograful de presa avea un salariu bunicel si in afara de asta, avea acordul, adica niste bani pentru ce publica, cam pina la inca o jumatate de salariu.

Cum s-a ajuns la situatia de acum, nu imi dau seama; poate pentru ca fotografii mai in virsta au disparut brusc si a fost in anii `90 o fractura intre generatii, au aparut tineri care nu sunt preocupati de cultura financiara in bresla, si de fapt nu sunt preocupati de bresla in general. E care pe care si de chestia asta unii profita ce nu se poate si altii supravietuiesc cum se poate.

Eu tot cred ca o forma de a aseza lucrurile ar fi sa se creeze grupuri de fotografi reuniti de o chestie comuna si care sa faca proiecte mari pe perioade de timp mai mari si care sa atraga fonduri care exista dar sunt intangibile fara un management eficient.

Spre exemplu am cunoscut niste unii din Hu care fac imagini panoramice de am cazut in freza... http://www.budapest360.hu/about_eng.htm

Pai nu s-ar putea face asa ceva cu orase si peisaje romanesti???

Sigur, la noi sunt gropi, polei, mizerie, rahat pe strada, dar or fi si ceva imagini interesante de facut, sau visez eu?

Cred ca toata energia existenta la atitia cafegii, fotomagazinisti, badorgudishti, forumisti, ar trebui sa se adune cumva... dar nu aiurea.
Pe criterii de stil, de forma, de simpatie, dar sa existe niste criterii mai clare decit sigur, superba iubire de fotografie.
#37644 (raspuns la: #37570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dragostea pe net - de maya net la: 03/03/2005 01:45:49
(la: Dragoste prin Internet)
despartire dupa dragostea pe net -- fantezie

Deodata la petrecere i se paru ca desi auzea perfect si nu mai putea decat sa recunoasca persoana care vorbeste , cuvintele se raspandeau in spatiu si parca incerca sa le prinda si sa le inghita pentru a intelege , dar cuvintele sunau disparat si disonant unele fata de altele. Nu mai stia cum sa le imperecheze. Se mira din ce in ce mai mult cum de se poate raspunde la asemenea cuvinte, care pareau asemeni pasarilor , ceva intre proiectile si tinte, pentru ca deodata sa perceapa melodia si ritmul si sa se lase furata de gandul ca oricum nu mai insemnau nimic, asa cum nu insemnasera nimic vreodata. Nu-i asa, pentru ca la fel zisese si el ca « noi nu suntem la fel : tu nu mai esti la fel, eu nu mai sunt la fel », si, nu-i asa , ca nu e nimic de inteles, sau e de inteles totul, pentru ca asta a fost raspunsul final. El s-a intors si cuvintele au sunat chiar asa chiar daca nimeni nu stie ce inseamna. Au zgariat la fel de tare, deodata cuvintele si retina, atinci cand s-a ridicat si a plecat. A plecat fara sa stiu unde, dupa ce il asteptasem atat sa se intoarca. De ce ? Nu mai stiu de ce, nu stiu nici de ce m-am schimbat nici de ce s-a schimbat nici macar daca ne-am schimbat intr-adevar. Doar cuvintele, daca le-as mai putea avea, daca as mai putea pronunta ceea ce nu pare a merge in context. Si totusi , efortul de a spune ceva, atunci , da, ar fi fost salvator si imposibil. Era… era… blond, da, mereu a fost cu nasul rosu de frig, nu, atunci, si … grabit parca… Si cand il vazuse dupa atata timp i se paruse ca abia se despartise de el acum cinci minute, era cumva in mintea ei mult mai stralucitor, atunci cand si-l inchipuise, cand era absent , decat acum cand statea in fata ei. Era blond si a luat-o in brate in statia de tramvai si foarte obisnuit , nu firesc, a luat-o in brate,a luat-o in oras, si pentru ca ea nu isi gasea cuvintele , si nu mai stia daca il iubeste sau nu, daca el e cel din vis, cel din calculator sau cel real, din fata ei, da, pentru toate motivele astea se simtea impartita si tot visul primei clipe in care i va vedea, cand isi inchipuise ca ii va spune deodata tot ce i s-a intamplat, totul se rupse . L-a intrebat de mai multe ori ce a vazut in lunile astea departe, acolo, si folosea timpul care se scurgea sa inteleaga daca si lui i-a lipsit dar nu aparea nici un semn in felul in care ea si-l imaginase si atunci scarbita la un moment dat de mediocritatea vietii fata de vis nu avu decat puterea sa taca si sa simuleze ca poate accepta ca o mare iubire sa se transforme in apa de ploaie. Si el de fapt nu zicea nimic, in prezenta ei povestea doar ca a fost obositor, fara sa aduca vorba de vreo aventura, de ceva care sa faca sa fi meritat departarea, chinul si suferinta ei, durerea si placerea, imaginate. Si el care desi zicea multe nu zicea nimic din ceea ce ea ar fi putut sa asculte si in cele din urma parea sa fie destul de entuziasmat , fara insa sa spuna altceva decat ca a fost greu si obositor si ca nu a avut cum sa viziteze mai mult America, si o punea pe ea sa povesteasca de turul Europei pe care il facuse. Si ii intinse un cadou, la care nu se asteptase ea, si pentru simplul motiv ca nu si-l imaginase , nu stiu , in strainii care erau , se strecura asa ceva ca o tristete, si nu pricepu de ce. Si el ii spuse ca o sa pastreze emailurile ei , cele mai personalizate dintre toate , si probabil asta suna a nerabdare de a o parasi dar ea ezita intre ce isi imaginase si nostalgia a ceea ce fusesera pe vremea cand cuvintele aveau valoare, cand el spunea ca o sa o paraseasca pentru ca e atat de indragostit incat nu mai poate sa fotografieze, pe urma cand ii scrisese ca isi doreste iar sa danseze cu ea in bucatarie. Sparte in bucati sau dezumflate , amintirile o intrerupeau si o opreau sa mai spuna ceva, totul se stinse parca in soapta acelui eu nu mai sunt eu tu nu mai esti tu, cuvinte care au fost inceputul calvarului , cand cuvintele toate s-au desprins de lume si au inceput sa pluteasca indiferent pe buzele si limbile altora in timp ce ea privea cuvintele , gesturile si incerca sa mai inteleaga adeavarul. Dar adevarul, o , adevarul se indeparta din ce in ce mai tare de cuvinte si in cele din urma nu ramase decat o durere in cosul pieptului in timp ce il privea indepartandu-se si intelegea ca niciodata nu vor mai traversa intersectia noaptea mana de mana, ca niciodata el nu o sa stie ca si ea l-a iubit, e drept, mai tarziu decat el, si poate iluzionata de ideea unei mari iubiri. Asa ca statea pe marginea unei mese pline de oameni intre prietenii ei cu limbile dezlegate de alcool, carora alta data le-ar fi ghicit cuvintele inainte de a fi pronuntate , contempland scaparea cuvintelor din frau si aruncarea lor in neant, parand ca descopera vanitatea de a pretinde ca mai e ceva de spus si imensa cacofonie a vocilor printre care se mai strecura : « Esti sigura ca iti e bine ? » , cuvinte carora iar se straduia sa le dibuie sensul.
Horicel, fara grija - de Jimmy_Cecilia la: 08/03/2005 17:16:25
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
nici o grija, nu ma rapesc ca nu sunt un cadou pt nimeni,
pe aici yemenitii zic ca sunt "ceaus" un fel de sergent major in armata.. :)
cred ca de aia obtin totul repede si usor, ca vor oamenii sa se scape de mine...
#38628 (raspuns la: #38627) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LA MULTI ANI FEFELINELOR !!! - de anisia la: 08/03/2005 21:21:30
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
mama ce mai zi intortochiata am avut !!! zici ca a fost emisiunea aia "surprize...surprize..." a lui Andreea Marin :))

m-am intors! de la carciuma!! nu sunt beata (sic-sic Belle!!), doar in buna dispozitie. Ne-a dat luat Nelu' flori astazi la toate gagicile din birou (noroc ca nu suntem multe, ca dadea faliment). Facuram ochii cat cepele cand lam vazut ca apare cu trei buchetele cu frezii. Si cica: sa nu va stresati azi fetelor :)) haha, de parca aveam vreuna de gand :))

anyway, sper ca si voi ati avut o zi frumoasa. jimmy...multam' de povestiri. imi place sa te citesc.

restul de fefeline vad ca sunt puse sanatos pe barfa, asa ca trageti un chiot daca aveti nevoie de mine. sunt prin zona, sa citesc ce mai e nou :)
#38658 (raspuns la: #38654) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anisia - de fefe la: 08/03/2005 21:26:46
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Wow ce frumos din partea Nelutzului. Ce dor imi e si mie de un buchet frumos de frezii. Sa vezi ca trag o fuga pin la Trader Joes si-mi instalez si eu un buchetzel pe masa ca nu pot conta pe nimeni altul sa mi-l aduca. Mmmm, deja parca il si miros. Fain gust are Nelu vost'.
off topic dar in tema - de donquijote la: 16/03/2005 19:46:25
(la: Ce sa fie ca sa fie bine (sondaj de opinii destinat barbatiilor))
n.b. anisia daca am luat-o razna prea tare poti sa-l stergi - nu ma supar

mi-am adus aminte de un 'test' pentru gasirea femeii ideale:
un tip care se ajunsese la concluzia ca e timpul sa se 'stabileasca' in viata are de ales intre trei femei si nu se poate hotari cu usurinta. ca sa inlesneasca procesul a facut urmatoarea incercare: a facut cadou fiecarei dintre candidate suma de 10 000$ ca respectiva sa faca cu ea ce-i trece prin cap si cu conditia ca dupa o luna sa-i raporteze ce a facut cu banii.
prima a bagat toti banii in cosmetice, tratamente de infrumusetare si garderobe, 'ca sa fie frumoasa pentru el si ca s-o iubesca mai mult'
a doua a cumparat stereo system cel mai cel mai, ultimul tip de home cinema si alte gadget-uri care le plac barbatilor, 'ca sa-i fie placut sa se intoarca acasa dupa lucru si s-o iubeasca mai mult'
a treia a luat banii, i-a investit in niste combinatii de bursa cu castigri mari si dupa o luna s-a intors cu 100 000$ ca sa-si poata permite toate fanteziile din lume si sa fie iubita mai mult'
intrebarea cheie: care e aleasa?
voi pe care ati alege-o?
:)))

Legitimare - de Dinu Lazar la: 18/03/2005 21:51:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Exista o problema, in legatura cu fotografierea unor subiecte.

In primul rind, si la noi, si in lume, fotografii constata o inasprire fara precedent si o ingradire incredibila a dreptului de a fotografia, nu numai al celui de a arata altora imaginile.

Conform legii dreptului de autor valabila la noi, nu ai voie sa faci public portretul unei persoane fara acordul acesteia si nici sa arati fotografii facute cu opere de arta si de arhitectura fara acordul artistului; asta e legea; dar de facut poze legea nu interzice, numai de facut publice fotografiile in cauza.

De cind vedem generalizarea pericolului cu atentatele si a terorismului, este posibil sa fim luati la ochi din motive de siguranta oriunde si oricind.

De ajungerea la situatia actuala din Ro in ceea ce priveste pandalia legata de fotografie eu tot fotografii cred ca sunt de vina; omul din popor, caraliul normal si agentul de paza fara bac, vor vedea in cineva care face fotografii unul care vrea sa publice ceva in presa, care vrea sa critice, ceea ce e nasol, sau vrea sa shmangleasca, ceea ce e si mai nasol, si tot asa, tot felul de conotatii imbecile; nimeni din purtatorii de bulan nu va vedea in fotografiat un act de expresie artistica, si aici cred ca este o vina comuna, fotografiatul a devenit un bau bau si nu un mijloc de expresie.

Cel mai bine este sa folosim teleobiective, sa nu ducem aparatul la ochi in locuri publice, sa ascundem aparatul, sa folosim tehnici disuasive; sau sa ne adunam o suta de fotografi si sa facem poze la bashtani si sa le dam cadou sau sa ne facem oameni sanvish cu poze pe pancarte sau sa facem expozitii de fotografie cit mai multe pentru ca fotografia sa devina in mintea sticletilor o arta si nu un semn obligatoriu ca cineva vrea sa fure sau sa puna bombe. Ar trebui facut un imens efort de educare, ceea ce mi se pare cam imposibil, fotografii avind, din ce mai vedem, alte chestii de facut.
#39839 (raspuns la: #39770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
offffffff - de mymy la: 24/03/2005 10:55:56
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Plec, vin si tot la subiectul mancare va gasesc ... Nu aveti mila mai ;(
fefe sa/ti zic cam pe unde umblu ca poate nu mai gasesc subiectul asta cu papa pe aici...poate va faceti mila.
Sunt un fotomodel in devenire si fug de la un casting la altul unde nebunii aia uita ca fotomodelele nu trebuie sa tina cura de slabire si/si aduc aminte cam pe la final dupa ce vad bietele fete ingalbenite la fata de foame - atunci iti aduc un amarat de platou de aperitive pt vreo 7-8 fete infometate de peste zi.
Imagineaza/ti cam in cat timp se termina amaratul ala de platou ;))) si in cat timp ti se face foame din nou dar te multumesti cu apa minerala sau sucuri?! Nemai mentionand faptul ca lucrez dimineata la o firma pana pe la 12 cand fug la un al doilea job care tine pana pe la 5-6 seara dupa care fug la facultate si dimineata ma trezesc din nou pe la 7 ca sa o iau de la capat :( exceptand zilele in care am sedinte foto care sunt ingrozitor de obositoare aproape la fel ca un casting la care te tunde, te vopseste, iti arata pasii, stai la fotografii, dai intreviuri (asta nu mereu si numai daca vrei) si care se poate prelungi pe doua zile, zile in care abia daca ai timp sa fugi pana la toaleta sau la o tigara ca te striga sa revii in 2 minute :(( Deci, cand sa mai si mananc? In doua minute abia ajung la toaleta si nici nu apuc sa ma uit bine in oglinda sa vad ce naiba freza mi/au mai facut de data asta ca vin dupa mine sa/mi termine niste aiurite de suvite...
Concluzie: life sucks!!!
Hehe - de fefe la: 31/03/2005 22:02:02
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Stii cum ii cu rebates, pina cind primesti banii de la rebate, ai si uitat ca tre sa-ti vina. Si cind apare checkul in posta ai impresia ca-ti face cineva cadou. Poate asa si astia cu florile, ei cred ca eu am uitat ca am dat comanda si cind le primesc o sa-mi faca surpriza neasteptata. HEHEHE!!!
gica tractoristu' - de anisia la: 05/04/2005 00:07:29
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
lamureste-ma cum e freza asta...
#41933 (raspuns la: #41931) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fericit in pielea ta - de zaraza la: 07/04/2005 22:42:51
(la: Scrisoare pentru un prieten 6)
cred ca ideea de a trai fiecare zi ca pe un cadou vrea sa zica mai mult decat pasivitatea si teama de esec. inseamna sa reusesti sa fii fericit in pielea ta. iar pana la urma viata este despre fericire. cu ce e mai castigat un muritor cu asteptari cat cerul, care ajunge mai sus decat majoritatea semenilor, dar traieste permanent cu frustrarea ca nu e "cel mai sus", decat altul, care nu-si doreste decat sa poata trai ziua de maine, si e fericit in fiecare zi ca o poate face?

e greu sa definesti un om de succes. succes in ce? bani, popularitate, femei? poate ca nu astea sunt valorile universale. poate altii se simt fericiti ca sunt someri si au timp sa pescuiasca dupa pofta inimii.

in concluzie, nu sunt de acord cu tine. ceea ce spui e un adevar, poate, pentru o categorie de oameni. momentan fac parte si eu din categoria asta, dar imi doresc sa reusesc sa evadez din ea.

zaraza
scepticului... - de SSDD la: 08/04/2005 20:34:39
(la: Este religia un element pozitiv sau negativ in societate?)
Probabil ca nu stii, dar daca dai ajutor oamenilor saraci si daca-i ajutzi pe cei in nevoi, nu inseamna ca ti se vor ierta pacatele....
Daca asta-i motivul pentru care oamenii o fac....atunci este trist pentru ei.
Vreau sa te intreb, nu crezi ca daca cineva greseste intr-un fel sau altul fata de tine....si apoi se intoarce cerandu-si scuze si vezi pe chipul lui cat regreta ca ti-a facut o nedreptate si ar da orice sa dea timpul inapoi .... il ierti, mai mult vezi cat de mult te respecta...si-ti vine sa-l imbratisezi pentru taria ce a avut-o...si-l tratezi ca pe uin prieten...

..daca exista un Dumnezeu...nu crezi ca ar face, cel putzin, la fel?

Eu am crezut si cred cu putere ca-i ajutam pe cei de langa noi fiindca putem, fiindca au nevoie si fiindca vrem.
Crestinismul nu impune niste reguli morale, le explica si le protejeaza pe cele dupa care adeptzii crestinismului isi ghideaza viata. Crestinismul este un mod de viatza, asa cum si budismul este....
Sa nu confundam biserica cu statul....daca un guvern se amesteca in treburile bisericii sau biserica in treburile guvernului...cred ca isi depasesc atributiunuile; daca totusi se intampla, trebuie sa intelegi, ca persoane cu greutate din ambele tabere isi exercita influenta intr-un mod sau altul ...ei bine, si trebuie sa intzelegi ca sunt doar oameni...nu sunt infailibili.
Cat priveste infailibilitatea sfantului parinte , deciziile lui sunt infailibile in materie de dogma.... si asta este parerea bisericii ca si comunitate a tuturor credinciosilor....mai putem discuta despre asta.....in afara dogmei si el poate si greseste ca fiecare din noi....este doar un om.

cand spui ca esti mai "moral decat media persoanelor credincioase pe care le-am cunoscut"...cred ca gresesti cum pui problema....
De ce te compari cu ceilalti....cine-i etalonul tau? Ma gandesc ca moralitatea isi are izvorul in noi...daca ceea ce facem nu ne ridica nici un semn de intrebare...atunci de ce cautam aprobarea semenilor nostri?

Faptul ca nu aprob homosexualitate, cum nu aprob adulterul si pedofilia nu inseamna ca am ceva impotriva celor care o practica...sa stii ca nu am intalnire la filiala locala a KKK-ului dupa ce termin de scris aceste cateva randuri....:)

practicile fomosexuale nu sunt interzise de lege, iar oamenii sunt liberi sa faca ce vor....atata timp cat nu interfera cu legile statului si nu pun pe nimeni in pericol....pot sa si zboare...nu?

cred cu putere, insa, ca multzi oameni au tendite homosexuale si nu-si permit luxul de a le pune in practica....fiindca acel lux se ridica pe piedestalul egoismului...ca si adulterul, ca si pedofilia....ca si masturbarea...

si mai cred cu putere ca oamenii se pot controla....daca vor.....altfel am vedea erectii masive plimbanduse pe strada principala imediat cum infloresc "freziile".

si asta este doar parerea mea....nu-i judeca pe altii pentru ce am spus eu
#42664 (raspuns la: #42426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
banc de dimineata 2 - de Horia D la: 11/04/2005 16:14:46
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Postasul era in ultima zi de serviciu, dupa 35 de ani de adus posta in
acelasi cartier, infruntand frigul, caldura torida etc. Cand a ajuns la
prima casa, a fost intampinat de membrii intregii familii, care l-au felicitat
si i-au daruit un plic mare. La a doua casa i s-a facut cadou o cutie mare de trabucuri. La a treia casa a primit tot felul de accesorii de
pescuit. Si asa mai departe... La penultima casa i-a deschis o femeie
superba, imbracata doar intr-un neglije. L-a luat de mana, l-a dus in dormitor, unde i-a oferit cea mai tare partida de sex. Dupa aia s-au dus in bucatarie, unde ea ii pregatise un mic dejun imens: oua, cartofi, sunca, cascaval si un pahar de suc de portocale stoarse. Dupa ce a fost complet satul, ea i-a turnat o ceasca de cafea aburinda. In acest timp el observa o bancnota de un dolar pusa pe masa.
- A fost totul prea frumos ca sa descriu in cuvinte, zise postasul, Dar pentru ce-i dolarul?
- Pai, spuse ea, ieri i-am spus sotului ca azi te pensionezi si ca ar trebui sa facem ceva frumos pentru tine. L-am intrebat ce sa-ti dam si el a zis : "Fuck him, give him a dollar". Micul dejun a fost ideea mea...
#42906 (raspuns la: #42905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
... - de TeodoraPA la: 13/04/2005 12:50:15
(la: Scrisoare pentru un prieten 6)
Mi-am printat toate cele 6 scrisori ale tale ca sa le pot citi mai bine si m-am gandit mult la cele spuse de tine. Bineinteles, ca orice om, am si eu obiectii.
Acum referitor la cee scrise in cea de fata vreau sa zic urmatoarele:
- tu folosesti termenul "asteptari". Eu le zic dorinte, planuri, sau viziune de viata daca vrei. Sau poate nu inteleg la ce te referi... Ma rog, am impresia ca asteptarile sunt ceva ce implica ceva extern, o forta exterioara sau alte persoane. Si undeva in text le spui "obiective", ceea ce mi se pare diferit. Obiectivele si le stabileste omul singur, sau ii sunt oarecum induse prin educatie, dar asteparile implica prezenta altor persoane. De exemplu - eu ce astepari am de la viata? Sa-mi mearga bine, sa intalnesc persoana potrivita sa ma marit, sa zicem... Astea nu tin de mine, de puterea mea, imi sunt exterioare. Ce obiective am...Aha... Sa imi cupar casa mea, sa fac doctorat, de exemplu... Pentru astea pot lupta, insa in ceea ce priveste asteptarile, nu stiu.
- apoi legat de "a merita". Eu nu am intalnit persoane care sa isi stabileasca obiectivele, sa-si faca planurile sau sa-si creioneze visele pentru ca ar considera ca le merita mai mici sau mai mari, mai marete, sau cum or fi. Ci gandim (poate doar eu?!) in functie de ce suntem capabili. Majoritatea dintre noi suntem fiinte "spirituale", credem in Dumnezeu, iar cei ce nu cred in Dumnezeu au si ei credinte de genul - cred in puterea naturii, sau sunt superstitiosi, sau cred in horoscop,... Mai e vorba si de educatie aici, insa cine gandeste in termeni de merit?! Avem cu totii o frica de ceva forte exterioare si asta ne face sa fim retinuti in ceea ce priveste meritele noastre. Majoritatea oamenilor isi stabilesc obiectivele cu privire la viata cunoscandu-si capacitatea (adica da, au o imagine de sine buna, si incredere in fortele proprii), si pe "daca ma ajuta Dumnezeu", adica gratia divina, si/sau altii pe noroc.
- zici "poti duce o viata linistita, traind in fiecare zi ca si cand ar fi un cadou, refuzand sa astepti ceva de la cea de maine...". Ei bine, asa ceva nu este osibil. Poti sa iti reglezi atitudinea fata de viata astfel incat sa nu te perturbe prea tare esecurile sau necazurile. Dar fie ca ai sau nu obiective marete acestea vin - esecurile si necazurile. Iti moare cineva drag, se imbolnaveste copilul, esti disponibilizat, etc. Asta nu are a face cu cat sunt de marete ociectivele sau cat sunt de realizabile visele si dorintele omului, pt ca fiecaruia necazurile lui i se par cele mai mari. Si viata linistita nu prea poti duce...

Cam asta am vrut sa zic. Poate nu am inteles bine e intelegi tu prin asteptari. Sau poate nu am eu personal asteptari, sau nu folosesc termenul raportat la mine. Nu stiu.

Astept scrisoarea nr. 7.

Take heed when you think you stand, lest you fall.
Nu cred ca acei 200 de mii de - de (anonim) la: 19/04/2005 01:14:07
(la: EXISTA DREPTATE DIVINA?)
Nu cred ca acei 200 de mii de oameni erau cu totii "vinovati". Undeva sus inainte sa venim pe pamant...noi ne cunoastem intre noi :-) si avem fiecare misiunile noastre care interfereaza unele cu altele.....

Uitati-va cat de unita a fost umanitatea intreaga in acest dezastru: inimile tuturor au tresarit si au sarit in ajutor, am fost solidari in gandire si in fapte, ne-am adus aminte de noi, de Dumnezeu, ne-am adus aminte ca exista lucruri care trebuiesc pretuite si acestea pe langa cele materiale: ca de ex timpul pe care il avem la dispozitie si il irosim fara sa stim ca poate maine acest timp nu va mai exista samd. Acum civilizatia a atins un grad destul de ridicat de "poluare" pe multe nivele...se pare ca este nevoie din cand in cand (la nivel de umanitate nu numai individual) sa fim zguduiti...ca sa ne trezeasca la Realitate......pe langa suferinta care a fost produsa este bine sa privim un pic mai departe la partea plina a paharului....ne-am unit fortele....am descoperit ca ne putem uni fortele si in lucruri minunate ca acela de a sari in ajutorul aproapelui, nu numai in razboaie....ca daca ne unim in ganduri bune..noi toti-individual si global- devenim mai buni... Si mai cred ca asa cum este sus este si jos...adica aceste dezastre, atentate masacre samd sunt o reflectare, o materializare, o exteriorizare a interiorului nostru, al fiecaruia: rautatile, invidiile, furia si ura...toate duc la aceste dezastre pe care noi practic le cream prin puterea gandurilor noastre....de care majoritatea nu sunt constienti. Da , totul depinde de noi iar noi suntem creatori, noi ne putem modela aceasta lume cat se poate de concret, noi putem crea sau tot noi putem evita aceste "tsunami".

Nu spun ca nu are si Divinitatea locul ei aici, ba il are..dar si noi suntem picaturi identice cu ea, la scara mai mica...dar identice, greu de crezut, huh? Ganditi-va la o holograma..la holograma intregului, asa cum informatia macrocosmosului este inregistrata perfect in microcosmos.
Si vis-a-vis de povestioara cu ingerii aduc si eu un exemplu, acela cu vulturul si broscuta testoasa din padure. Broscuta merge merge ...vazand cu ochii pe carare si in fata ii apare o stanca pe care nu prea o poate urca si se supara ca va trebui sa ocoleasca si sa o ia pe alt drum dar vulturul de sus care zboara si da rotocole are o privire de ansamblu si vede ca stanca strajuia pe marginea unei parapastii iar drumul pe care il ocoleste broscuta o duce exact la cuibul sau. Ma rog, nu stiu cat de inspirat am prezentat exemplu asta dar ideea e esentiala: noi suntem broscutele cu o vedere destul de limitata fata de cea a vulturului (Divinitatea) care avand privirea de ansambu stie care este Binele ptr noi si ne ghideaza spre acesta, chiar daca binele pe care il credem noi ca ni se cuvinte nu coincide cu binele pe care ni-l ofera Divinitatea... de altfel tot noi alegem.

In plus faza cu "vinovatia" si "pedeapsa".....hmmmm, nimeni nu e vinovat de nimic iar acesti termeni ar trebui scosi din uzul cuvintelor, si mai mult, nimic nu se face fara voia noastra. Sunt necesare anumite experiente si lectii de viata ptr evolutia fiecaruia...de asta ne-o mai luam in freza cateodata, si bineinteles, voua nu vi se pare normal? totul e pe merit; dupa fapta si rasplata indiferent de e buna sau rea; fetita violata...cine stie ce a facut ea in experientele anterioare? si in plus violatorul (care joaca un rol de agresor, asa cum fetita joaca rolul! de victima) avea o lectie de invatat si avea libertatea sa aleaga daca o face sau nu...

Hmmm...stiti....astea sunt povesti numai ptr cei care cred in existenta Divinitatii.....ptr cei care nu cred sunt alte povesti: daca nu ar exista o Dreptate ce s-ar alege de noi? ..haosul? frica?
This is what i think and and that's quite long.
#44237 (raspuns la: #34903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sunt (inca)vie si ma bucur de asta! - de 26octombrie la: 20/04/2005 11:10:26
(la: Ce ne da putere?)
sa lasam maselele! nu e suficient de deprimant gandul ca trebuie sa ne trezim dimineata, mai e cazul sa vb si de dureri de masele???
si eu ma simt infratita cu cei ce butoneaza mobilul, dandu-i amanare... altcineva din patul meu e disperat, se trezeste la fiecare beep (eu nu!). da ce sa-i faci, convietuirea e facuta din compromisuri, ii tot spun, asa ca trebuie sa le faca.. :-))
cel mai eficient mod de trezire este coada cainelui meu izbind usa de la balcon, cerandu-mi sa-i dau drumul afara. cred ca si in coma daca as fi m-as ridica bombanind si i-as deschide usa! o alta trezire fericita este... plecarea la mare (sau la munte).
daily, I agree with assiral, faptul ca sunt zdravana, intreaga, frumushica si destepata ma motiveaza suficient.
a, intrebare: mai tineti minte cand erati mici si primeati cate un cadou pe care il lasati langa pat seara si dimineata deschideati ochii pe el, cu voiosie! I still do that, it works perfectly!!
mi-e extrem de usor sa iau - de sa fim seriosi la: 21/04/2005 19:51:14
(la: Decizie)
mi-e extrem de usor sa iau decizii... mai greu sa le pun in practica :-))
nu, de fapt e foarte usor sa le pun in practica... - imi dau un cadou daca reusesc. e cel mai simplu. "daca reusesc sa schimb/sa fac lucrul x, o sa imi cumpar o cana noua" :-)) decizia luata, decizia implinita. sau imi mai zic : "ai grija, daca faci/nu faci lucrul y o sa te lovesti rau de tot cu capul de sus... Ai grija. sa nu zici ca nu ti-am spus!"
simplu ca buna ziua... De ce sa ma incurc in detalii atata timp cat pot sa ma duc singur cu vorba? avand in vedere ca uneori mai si merge... inseamna ca am gasit solutia perfecta. Acuma... depinde de fiecare in parte... Unii n-au nici cea mai mica reactie atunci cand se auto-cearta. Eu sunt cel mai mare dusman... al meu.

P.S. - eu vorbesc cu necunoscutii mereu :-) Ador sa fac asta. Uneori ma amuza figurile oamenilor... - ba sunt mirati, ba sunt super lejeri, ba sunt raniti ("ah! cum indraznesti, necunoscutule, sa intrii in vorba cu mine?!"). Oricum... nu se poate intampla nimic prea rau daca vorbesti cu strainii care ti se par suficient de decenti incat sa merite sa fie luati in seama...



-------------------
la seule façon de se débarrasser d'une tentation... c'est d'y céder
Referitor la discutia Anib - Simeon - de TeodoraPA la: 22/04/2005 10:01:19
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Vreau sa zic ca
- la un moment dat pomenesti, draga Simeon, de cei ce au avut inainte, si dupa Revolutie si-au luat talpasita din Romania... Cunosc foarte multe persoane care au avut o situatie buna inainte si au ramas, iar acum e vai de ei. Oare de ce? Pt ca nu au stiut ce sa faca cu ce aveau, cum sa investeasca. In anii imediat dupa Revolutie trebuia sa fii ori lenes, ori total indiferent si pasiv ca sa nu reusesti sa faci ceva, mai ales daca aveai ceva pus deoparte. Dar au fost multi din aceia care in loc sa investeasca in ceva, sa se zbata putin, au preferat sa isi cumpere o masina super decat sa lucreze...
- apoi referitor la spaga - capitalismul e lumea spagii!!! Numai ca in loc de plic, esti asteptat cu Mercedesul nou nout, care ti se face cadou. Cunosc caz concret de negociere a unui contract in Germania - unde nu se da spaga in cash -, cel ce a sustinut cauza unei anumite companii a fost cadorisit cu o masina lux... Si zice ca acolo asa se face. Cunostinte de-ale mele care au fost la doctor in Hu, care s-au operat acolo, au bagat mii de euro in buzunarele doctorilor. Nu e ceva ce tine doar de tara noastra... Din pacate.
- Mai multe nu zic legat de discutia dintre voi, continuati va rog...


Take heed when you think you stand, lest you fall.
#44909 (raspuns la: #44520) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fefe, - de anisia la: 22/04/2005 23:10:43
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
am vazut si eu poza din profil si trebuie
sa recunosc ca nu-ti trebuie operatie estetica neam
YOU ARE PERFECT!! mai ales freza!!! sa-mi dai numarul de tel
al salonului de coafura, sa ma programez si eu :))
mersi de sfat. stiu ca nu e bine sa vin hopa topa la computer
cand am migrene. dar nu am nervi sa stau lungita in pat
(nici macar cu o carte!). aici macar mai scoate careva
o vorba cu mine :) si mai uit de ele. oricum in ultima vreme
(de cand am fost la homeopat), s-au rarit considerabil:))
#45038 (raspuns la: #45026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da athos - de samadhi la: 25/04/2005 00:57:49
(la: Ce ne da putere?)
Am gustat din el, intr-o dimineata frumoasa de vara... daca ai fi stiut ce insemna "samadhi" stiai fara sa intrebi ! Da, si recomand asta la fiecare suflet reincarnat pe acest pamant ! Un asemenea cadou nu poate nimeni sa-l refuze... Tja :)
#45336 (raspuns la: #45331) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...