comentarii

frimitura


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
frimituri!? - de esprit la: 30/04/2006 11:08:55
(la: ce va enerveaza?)
esprit:gandesti minimalist,la nivel de frimitura!
salut - de (anonim) la: 18/12/2004 12:47:02
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ?)
sunt plecata de 5 ani din tara. sunt stabilita in Suedia. merg in Romania sa imi vizitez parintii o data pe an. de fiecare data cand ma intorc din romania si ies din aeroportul din Stockholm inspir o gura puternica de aer de suedia si imi zic: hui ce bine ca sint inapoi! presupun ca voi cei ce sinteti in tara o sa ma acuzati. dar va spun sincer ca atunci cand te obisnuiesti cu un anumit nivel iti e greu sa te intorci la mai putin. vorba aceea: "cine aspira la frimituri, frimituri maninca". cand am fost in vara in tara, am intrat intr-un magazin sa cumpar ceva si vanzatoarea mai ca nu a tipat la mine ca am deranjat-o...nu vezi cucoana ca sunt in telefon, mi-a zia?!!! am ramas socata! oare cand o sa se civilizeze oamenii acasa?

cand ma intorc din Romania, ma simt BINE si FERICITA ca sunt inapoi in Suedia, acasa la mine. Caci acasa este unde iti este sufletul, nu?

Irina
cico :) - de anisia la: 28/07/2005 23:45:27
(la: Povestiri fara sens - Wilson)
asta cam asa e... dar nu stiu cum se face ca al meu computer se "strica" exact cand am mai mare nevoie de el.... zici ca-mi face in ciuda. si daca nu i-as da suficiente frimituri din sandwich-urile mele...:))
#62075 (raspuns la: #62072) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
continuare... - de anisia la: 04/12/2005 21:31:40
(la: sa facem un film!)
in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...


...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
statea pe trotuarul acela, inmarmurit. figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu mii si milioane in buzunar.."; de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata...

___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
ondine - de anisia la: 18/01/2006 17:18:04
(la: Tehnici de resemnare)
ai intrebat daca noi credem in relatii la distanta alimentate doar cu scrisorele imparfumate...personal nu cred ca pot dura prea mult timp. nu mai suntem pe vremea lui mamaie cand o scrisoare de genul asta era inceputul si sfarsitul, trecutul si viitorul, totul- intr-un fel. nu poti sa-ti dai inima penelului si pergamentului. caligrafia nu-ti tine de cald in clipele de singuratate. vorbele asternute nu-ti soptesc in nopti lungi de iarna.
nu e nevoie sa te intrebi daca nu va veni un moment in care vei ceda psihic... atata vreme cat distanta aceasta se intrezareste a fi ceva permanent, si nu temporar. e vadit lucru ca fiinta umana nu se hraneste suficient doar din frimituri de dragoste, cum am numit o astfel de corespondenta intr-una dintre poeziile mele.

trebuie ca este o prejudecata sa credem ca atat de putin poate fi suficient intr-un cadru cu inclinare permanenta. vadit lucru, te astept pe conferinta mea cu raspunsul :)
________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca toate zboara la aceeasi inaltime...
#100956 (raspuns la: #100949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ia sa zis si eu :) - de anisia la: 29/03/2006 22:19:40
(la: ce va enerveaza?)
ma irita asa:
- scaunele la masa, sa nu fie asezate la locul lor, cand nimeni nu e prezent
- usile la dulapuri lasate deschise... sau rafturi intredeschise
- frimiturile pe masa, si eu le urasc
- sa-mi dispara ceva si sa descopar cand am exact mai multa nevoie de acel "ceva"
- sa sune telefonul si sa nu-l gasesc :))
- sa pice netul exact cand vorbesc cu persoana cea mai importanta ;)

si mai revin daca-mi amintesc...
___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
A_Carmen - de anisia la: 20/07/2006 10:11:40
(la: solutii pentru singuratate)
o alta solutie ar fi sa lasam stacheta mai jos.
nimic mai gresit ! la frimituri aspiri, frimituri mananci!!!
eu as zice mai degraba sa ridici stacheta aia la urmatorul nivel, de mai bine, si sa-ti canalizezi puterile in a-l atinge. sa vezi atunci cum nu mai ai timp sa te gandesti nici la singuratate, nici la alte bazaconii de-astea.
ne nastem singuri, murim singuri. de ce ne vaitam atata cand trebuie sa traim singuri? cel ce se simte singur cu sine insusi, e un neimplinit...
_________________
love me if you dare !
#134329 (raspuns la: #134201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
discursul de multumire... - de anisia la: 17/12/2006 13:41:10
(la: Miss Cafenea 2006 - Premierea)
... hehe, nu va speriati, ca nu va prinde anul nou citindu-l :). e simplu si suna cam asa:

in primul rand vreau sa multumesc fetelor, pentru frumosul fiecareia dintre ele, pentru umorul si inteligenta lor. fara ele, cafeneaua n-ar mai fi la fel...

apoi, vreau sa-i multumesc bunului meu prieten INTRUDER, pentru ca ma suporta :)) si pentru ca stie sa intre-n joc...

baieteilor din comitetul organizator le trimit cate un gand de multumire pentru timpul ce l-au dedicat acestui concurs. omuletul-de-plush si cu nenea latu sunt deja inscrisi in carnetelul meu de bal... pe ceilalti ii mai tin nitel in suspans...hihihi.

iar in final, vreau sa multumesc muzelor, ca se mai indura si de mine cateodata si-mi arunca frimituri de inspiratie, intru creatie ;;)

sa fim iubiti !!!

____

oare unde mi-o fi colega de podium? a vazut-o cineva pe cri? o fi fugit cu mister cafenea??? hahahahaha :))
furnici, chestii... - de Intruder la: 07/01/2007 09:05:22
(la: PALAVRE DE CAFENEA (Trancaneala- editie speciala))
2 furnicutze fumeaza iarba de se fac praf.
Trece elefantul pe langa ele si le intreaba:
- Ce pm faceti aici mai furnicutzelor?
Ele se sparg de ras si ii zic elefantului:
- Auzi mah elefantule pun pariu ca nu poti sa ridici frimitura asta de paine si sa ti-o pui pe cap!
Elefantul ia frimitura si o pune pe cap, furnicutzele se spargeau de ras.
- Auzi mai elefantule pun pariu ca nu poti sa calci pe frimitura asta! Elefantul calca, la care furnicutzele:
- Sa moara mama, catamai sandwich-ul!!!


(luata de pe net)

______________________________________
Dans ma tasse, le café reflète mes idées noires.


Parisul meu - de anisia la: 10/02/2007 21:14:57
(la: Fotografie: Parisul meu / Mon Paris à moi)
Parisul m-a dezamagit. L-am simtit ca pe un batran ponosit de care nu se mai ingrijeste nimeni sa-i spele hainele, sa-i curete pantofii, sa-i pieptene parul, sa-i aminteasca sa se spele pe ochi. Sa merg la Paris a fost o dorinta de-a mea de demult. Nimic din ce mi-am imaginat, nu am regasit. Singurul moment in care am simtit ceva special, a fost acela cand m-am aflat in varful Turnului Eiffel. Deasupra lumii! Si asta pentru ca atunci, acolo, de una singura, mi-am infrant niste temeri mai vechi. Lucru care m-a facut sa ma simt puternica pentru cateva minute.
Catedrala Nidaros din Trondheim este mai frumoasa decat Notre Dame, dupa parerea mea. Mai primitoare. Chiar daca nu sunt in acelasi stil. Nidaros-ul mi-a adapostit sufletul cand i-am pasit pragul. Notre-Dame-ul mi l-a ignorat.
Louvre-ul este o marturie a tenacitatii si talentului, un edificiu al culturii, intr-adevar. dar odata pasindu-i pragul inafara, te loveste infumurarea francezului de rand care refuza cu indaratnicie sa-ti raspunda in engleza, si care te trateaza cu un aer de superioritate de parca ar fi cucerit cel putin trei universe pana acum. Unde sunt gentiletea, politetea si curtoazia pentru care erau renumiti? Unde sunt educatia si ospitalitatea? Antoine, receptionerul de la hotel mi-a explicat ca-i lipsa de educatie sa nu vorbesti franceza. L-am intrebat: nu este lipsa de educatie din partea francezului sa nu vorbeasca engleza? A tacut...
Le Metro este un labirint al uitarii unde te trazneste mirosul de urina amestecat cu cel de parfumuri tari, seci. Barbatul spilcuit paseste cu nonsalanta in excrementele betivului ce-a innoptat subteran. Femeia pe tocuri, cu parul prins elegant in clame stralucitoare isi aseaza poponul pe scaunul pe care e scris in grafitti "apprends-moi l’interdit...". Batrana cu broboada prinsa in colturi sade pe treapta din mijloc cu mana intinsa, cersind tacuta. Ii intind un pumn de maruntis. "saru-mana maica, sa-ti dea dumnezeu sanatate" - ma binecuvanteaza, jenata. Ma asez langa ea, oarecum stinghera. "cum iti zice, maicuta?". Ramane cu gura cascata si ochii bulbucati. Ii iau mana muncita in palmele mele si i-o mangai. "cum iti spune?". "petruta, maica." - si pleaca ochii, a rusine. Imi spune ca a adus-o fii-su sa-l ajute la copii. "Si cand sunt ei acasa, maica, mai ies si eu maica, sa le mai aduc un ban. sa-i ajut si eu cum pot." oftez. Ma ridic de langa Mamaie Petruta si plec impovarata. Cate ca ea?
La statia Grand Boulevard se urca un batran lipsit de vedere. Canta "O sole mio", soptit, in dezacorduri. Nimeni nu-i da nimic. Ma chircesc in mine, a neputinta, si intorc capul. Ca sa nu urlu!
La cafeneaua Le Marignan, pe Rue de Marignan langa Champs Elysee, se mananca bine, mi-au spus. Ma indrept intr-acolo, curioasa. Cucoane si domni eleganti fac schimb de idei importante. Ospatarii alearga contra cronometrul. Se mananca pe fuga, eficient. Comand o cacao cu frisca, o salata pariziana cu jambon si un pahar cu apa. Ospatarul vine in goana mare, cu tava deasupra capului. Masa nu era stearsa de frimiturile celor dinaintea mea. Tacamuri? Nici pomeneala! Aseaza tava pe o masa alaturata si sterge frimiturile cu coltul sortului ce-l avea prins la brau. Fura de la masa de alaturi un cutit si o furculita (ce nu se stie daca nu cumva au mai fost folosite) si mi le aseaza in fata, langa salata. Il privesc nedumerita si usor scarbita. Ii cer nota de plata. Platesc si plec, fara sa ma fi atins de cele comandate. Ii simteam privirea perplexa in ceafa. Cand dau sa ies, observ ca podeaua era plina de mucuri de tigara, de-a lungul barului. Scot aparatul si fac o poza. Barmanul ma priveste intrebator. Ii raspund dand din umeri.
Pe Champs Elysee domnite mai tinere sau mai in varsta isi plimba hainile de blana si catelusii pechinezi. Vorbesc afectat si-si contabilizeaza cu coada ochiului admiratorii. Domnii poarta cravate in culori felurite, palarii in varsta si obraji proaspat barbieriti. Cate un ratacit face jogging ostentativ, in plina zi. Ma plimb fara tinta, dorindu-mi sa fi fost toamna. Sa-mi fi ascuns dezamagirea sub frunzele cazute, de pe caldaram. Ca de atatea ori, pe Aleea Castanilor din Parcul Herastrau.

cri cri - de anisia la: 19/05/2007 08:50:30
(la: Gica-contra)
Nimeni nu poate gandi altfel. Pe langa ideile proprii, oricare alta, preluata, e "procesata" si capata forma skillet-ului in care e "turnata". Iti poti forta limitele, cautand gandurile de dupa colt, a caror existentza a fost neglijata, poti intoarce pe dos rationalul si logica, sa rastorni perspectivele... dar asta poate deveni in sine o rutina. Rutina de a nega ce te alege. La urma urmei, totul e dinamic in moment, liniar in perspectiva.

da de unde?! of course ca se poate gandi altfel. fiecare dintre noi poate gandi altfel. se cheama evolutie.

cei ce cred ca nu se impotmolesc tocmai in acest dinamic in moment, liniar in perspectiva.

eu ma ghidez dupa liniar in moment, dinamic in perspectiva, si de aceea urc, evoluez. si social, si personal, si spiritual, si financiar. investesc intotdeauna mai intai in mine, si apoi in imprejurimile mele.

am plecat de la nimic. dar mi-am dorit totul. cineva mi-a spus odata cand la frimituri aspiri, frimituri mananci. asta mi-a schimbat si starea de moment de atunci, si perspectiva. m-a facut sa gandesc altfel. cum? ambitionandu-ma, dandu-mi de inteles ca se poate iesi din plafonarea momentului (liniar,deci), si ca se poate, contrar asteptarilor, gandind altfel sa evoluezi. mobilizandu-ma, cautand solutii, acceptand idei, incercand cai noi, facand sacrificii.

daca-mi spunea cineva acum 10 ani ca eu am sa trec prin tot procesul prin care am trecut ca sa ajung unde am ajuns, ii radeam in nas, si-i spuneam fugi mai nene de-aici, ca nu las eu tocul si cocul pentru cai verzi pe pereti. dar am lasat. si am pornit de la zero. de la minus chiar, daca pun la socoteala ce-am lasat in urma. m-am intors la originile visurilor de urmat.
de ce?
pentru ca am inteles ca pe calea pe care eram acum zece ani, nu le-as fi atins pana la urma si pana la coada. si atunci am gandit altfel si am gasit o alta solutie care sa ma ajute sa ajung acolo unde vroiam sa ajung.
si am reusit. adica sunt pe drumul de reusita. mai am doi ani jumate de tras.

ideea este ca da, omul poate gandi altfel. totul e sa aibe curaj sa iasa din ale lui, din rutina, din mediul sau inconjurator in care se simte atat de protejat si la locul lui... :)


#198637 (raspuns la: #198604) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
giordano bruno - de tuxedo la: 07/02/2008 20:53:57
(la: Rime-n noapte)
hemoragiez intrebari din sete de cunoastere. intreaba-ma si-ti voi raspunde. nu poti raspunde atunci cand nu ti se pun intrebari. intrebarile stimuleaza functiile cerebrale pt ca atunci incerci sa gasesti raspunsuri. de exemplu eu pe tine nu te-am intrebat nimic, insa totusi mi-ai raspuns. in raspunsul tau neprovocat de intrebare imi reprosezi ca intreb.dar ca nu raspund. la ce sa raspund?
imi place poezica lui shobo? da! e superba, minunata. am ras de mi-a sarit frimitura de sanvis din gura pentru ca asa sunt eu cioban rad cu gura deschisa.
deci astept intrebare ca sa pot raspunde. ce ziceai ca ma intrebi?
#283170 (raspuns la: #282997) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lafemme - de tuxedo la: 06/03/2008 16:03:40
(la: Răscruce)
m-a pocnit un ras de nu-mi pot reveni. iar sar frimituri de cornuletz pe tastatura. mi corazon esta bulversata si tincturata cu afrodisiace otravitor de siropoase.
#290967 (raspuns la: #290854) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce ma starneste? - de anisia la: 29/11/2008 23:10:51
(la: fantezii .... ?)
acest 'starneste' lasa loc de interpretari. ca vorba aia, teoretic te starneste o privire, o vorba aruncata in treacat, o atingere fugara prefacut nevinovata, un 'ah, ai o frimitura la coltul gurii' s.a.m.d. - asta e un fel de starneala.care in practica poate fi totalmente diferit.

al doilea fel e cand te'nervezi... si te starneeeeeeeesti de nu-ti mai sade nimeni in cale.
si al treilea fel e cand te ambitionezi, si te lasi starnit de cine stie ce ambatz iti trece prin minte.

si tot asa, mi-e lene sa mai disec firul in paispe.

personal nu poci pentru ca sa insir exact ce ma starneste, ca sincer nu m-am gandit pana acu. sunt relativ impulsiva, si deseori nu stau sa analizez inainte de actiona. ceea ce e rau, stiu. dar alta tata nu mai face :))

poci insa ca sa spui ce ma atrage. ceea ce nu e acelasi lucru, dar orisicat e primu pas. ca daca nu te-ar atrage, n-ar avea cum sa te starneasca in veci, nu? :))
sufrageria cu mileuri - de anisia la: 02/03/2009 13:07:47
(la: Ora de compunere - "Sufrageria cu mileuri")
Rugaminte

Iubeşte-mǎ mâine
când istovitǎ
de neaoşul abrupt
al tǎcerii tale
îmi umplu cǎuşul
palmei cu
frimituri din tine…


nu. nu-i de-ajuns. n-are sa-nteleaga. el niciodata nu-ntelege!

biblioteca de doi metri inaltime parea c-o strange la umeri. si toate cartile de pe rafturile frumos oranduite o priveau iscoditor; parca erau niste precupetze niciodata satule de barfa si cancan. ii venea sa se ratzoie la ele, dar se-abtinu. pe coridor se-auzira pasi fermi.

e unchiul Miron, precis ca iara nu-si gaseste binoclul. auzit-am ca vor fi mergand la Opera in seara asta. el si tusa Vendela. parc-o vad, impopotzonata toata cu cele zorzoane sclipitoare, gata gata sa-i iasa pieptul din corset la fiecare inspiratie afectata, cu genele zbatandu-se ingreunat sub povara tonei de zmaglavaiz negru si cu buzele pe cat de tzuguiate, pe atat de strident sclipitoare portocaliu-rosiatic.

Miranda!? Miranda draga, nu mi-ai vazut cumva binoclul? pot sa jur ca l-am lasat in sufragerie, pe mileul cel rotund de pe pian. ultima data cand...

unchiule, esti incorigibil! da-mi voie sa te ajut.

il cuprinse delicat de brat si-l excorta cu zambetul cel mai gingas posibil. nu putea sa-si asume riscul de a-i incuraja cautarile. coala de hartie verzui pal ramase cuminte pe masa de lectura. doar lampadarul cu ciucuri de sticla alba mata ii tinea companie.

sufrageria tusei Vendela era de un prost gust greu de imitat. de multe ori ii venise ideea sa arunce toate nimicurile si toate figurinele imprastiate pe ici pe colo, pe motiv de decor. fiecare-si avea mileul ei. si fiecare mileu isi avea culoarea lui. forma lui. modelul lui.
uneori se aseza-n coltul dinspre fereastra, chiar in rand cu ficusul cu frunze prafuite si-ncerca sa-nteleaga rostul acelei oranduiri. cunostea povestea fiecarui mileu. tusa V, cum nevoit o alinta cateodata, tinea cu tot dinadinsul sa-i povesteasca, de fiecare data cand venea in vizita, despre fiecare mileu in parte. facuse o obsesie, se pare.

binoclul se afla exact in locul precizat. pe pian, tronand plictisit pe mileul cel rotund. Miranda il inmana unchiului Miron, zambind intelegator, si se grabi spre biblioteca, unde - spre surprinderea ei - coala de hartie nu o mai astepta cuminte...

(va urma)
raspunsuri pe sarite (cont.) - de anisia la: 01/11/2009 21:12:55 Modificat la: 01/11/2009 21:13:49
(la: Miss Cafeneaua 2009 – Etapa I)
2.

Source: http://i.ytimg.com/vi/K7WYfNvJ0KA/0.jpg

rugaminte

Iubeşte-mǎ mâine
când istovitǎ
de neaoşul abrupt
al tǎcerii tale
îmi umplu cǎuşul
palmei cu
frimituri din tine…

Source: http://anisia.descult.com/?page_id=109

3. barbatul trebuie intai si mai intai sa fie inteligent. apoi drept. apoi tandru. apoi haios. apoi spontan. apoi bezmetic. apoi romantic. apoi viu.
ceia numiti de voi, a caror coordonate le cereti, nu-s de luat in seama.

4. asta:

(Source: http://pics.hi5.com/userpics/229/969/969530229.img.jpg)

5. vrei sa zici vesnicul ego masculin, de care ne lovim cand si cand? exista. si va exista intotdeauna. totul e sa reusim noi sa jonglam cu el.

10. cu suta de lei il platesti pe jorj sa faca focul in soba, sa dogore, cand ajungem acasa, dupa o excursie de neuitat cu Orient Expres. unde, intr-un moment de nebunie, ai furat o legatura de patrunjel de la bucatarie, din care ai impletit bratara primului nostru sarut. chit c-ar fi sa arda toate lemnele frumos taiate din roaba, ii vei fi cerand lui jorj sa rumeneasca una bucata gaina si-un ceaun de mamaliga, dintr-un kil de malai...

11. o soacra. dar cum optiunea nu exista, un caras :)
#495669 (raspuns la: #495555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de anisia la: 29/11/2009 09:51:00
(la: Between)
intre doua frimituri
ai timp suficient sa te ridici
praf si pulbere
inspre ceruri
unde sa-ti pitesti ponosul
dupa un astru cu forme butucanoase
fara urma de viata fara pic de curaj


(*nb - de iubire)
*** - de anisia la: 29/11/2009 10:11:40
(la: Omul se trage din maimuta sau din...)
ba trebuie sa te contrazic. la capitolul amintiri.
aminteste-ti! de cate ori nu ti s-a-ntamplat sa stii sa faci, sa stii sa spui, sa stii sa descurci, asa, din senin. pe nepusa masa. fara sa te fii informat inainte. pregatit. de unde crezi tu ca ai stiut?
din amintiri. alea dintr-o viata anterioara.
de-aia zic ca dincolo de raul ala pe care il vom fi trecand amandoi, e mai mult decat nimic.
si daca ai risipit si putinul ce ti-a fost dat la venire, ti-oi da din al meu. o frimitura. cat sa-ti ajunga sa-ti recuperezi investitia si s-o iei de la capat.
un nou ciclu. in care n-ai sa mai distrugi ce nu-i al tau. pentru ca ti-o fost dat. si implicit o devenit nitel si al tau. si-l vei fi ingrijind ca atare.

intr-adevar. ai dreptate. cand n-aveam, nu sedeam p-acilea.

m-ai pus pe ganduri.
#503183 (raspuns la: #503181) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de anisia la: 08/12/2009 14:30:54 Modificat la: 08/12/2009 14:32:39
(la: si totusi, cu cine votati)
nu stiu daca e masochism, sau pur si simplu o stare generala de complacere si acceptare, data de comoditate si acea cultura de supunere in care poporul roman a fost tinut atatia ani. romanul de rand isi pleaca teasta (sa evit o cacofonie) si ii supus vorbelor manipulative ale unora si altor (vezi partide, biserica, mass-media), sub motivatia ca 'las' ca-i bine,ar putea sa fie si mai rau, maica'.
pentru ca nu si-a luat nimeni timpul sa le explice ca defapt ar putea sa fie si mai bine. lor, celor ce cred ca realitatea imediata este suficient de buna.

fratemiu are o vorba 'la frimituri aspiri, frimituri mananci'.
si mi-e teama ca asta se intampla. romanul de rand nu (mai) are curajul sa aspire, si se multumeste cu putinul primit.

sau?
#505335 (raspuns la: #505284) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...